Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 1037/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TG-
SECȚIA CIVILĂ DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1037/R
Ședința publică din 11 iunie 2008
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta -. SRL, cu sediul în G,-, județul C, împotriva deciziei civile nr.33 din 29 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
In lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 10 iunie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie pronunțarea fiind amânată pentru data de astăzi 11 iunie 2008.
CURTEA DE APEL
Prin decizia civilă nr.33 din 29 ianuarie 2008 Tribunalului Mureșs -a dispus respingerea apelului declarat împotriva sentinței civile nr.3221 din 18 iunie 2007a Judecătoriei Tg-
In considerentele hotărârii judecătorești atacată s-a reținut că a procedat la vinderea terenului său din CF -/a C N, nr.top 19290/5 și 19289/1/3, societatea pârâtă devenind proprietar suprafeței de 6110 mp de sub nr.top 19289/1/3/2 ce a fost transcrisă în CF nou nr.-
Înscrierea în CF s-a făcut conform documentației cadastrale tehnice și a planului de situație.
Reclamanta a cumpărat de la același vânzător suprafața de 630 mp identificată sub nr.top 19289/1/3/3 respectiv parcela 7 din planul de situație.
S-a reținut că situația de CF nu a fost constantă în cauză, ci doar folosința terenurilor.
Instanța de apel a constatat că din raportul de expertiză efectuat în cauză a reieșit că pârâta apelantă nu folosește terenul conform înscrierii în CF în concret folosind parcela reclamantei intimate.
Concluzia raportului de expertiză reținută de instanța a fost că limitele de folosință ale parcelelor parților nu corespund cu limitele de proprietate conforme cărții funciare.
Instanța de apel a considerat că instanța de fond în mod întemeiat nu a efectuat o nouă expertiză în cauză, ținând cont că prin încheierea de ședință 232/2007 a ICCJ s-a dispus păstrarea actelor îndeplinite de instanță înainte de strămutare.
Referitor la cererea de chemare în garanție a numitului ținând cont de data depunerii, respectiv 30.04.2007, s-a apreciat că instanța de fond a considerat întemeiat că nu a fost formulată în conformitate cu art.61 pr.civ. și a dispus disjungerea acesteia.
Instanța de apel a considerat că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legii în ce privește petitul de grănițuire întrucât edificarea unui gard de către pârâta apelantă nu echivalează cu stabilirea liniei de hotar între proprietăți, în condițiile în care aceasta nu corespunde cu situația juridică a terenului.
De asemenea instanța de apel a considerat că, critica referitoare la aplicarea greșită a legii de către prima instanța este neîntemeiată întrucât s-a constatat că pârâta folosea o suprafață de teren ce nu se afla în proprietatea sa tabulară, făcând aplicarea art.480 Cod civil.
In ce privește probatoriul administrat în cauză tribunalul a apreciat că pârâta apelantă a formulat cererea de administrare a probei testimoniale a martorului doar în ce privește starea terenurilor la data încheierii contractului de vânzare cumpărare și a modului de partajare a terenurilor, cerere corect respinsă întrucât delimitarea parcelelor cumpărate reiese din raportul de expertiză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta -" "SRL solicitând admiterea recursului declarat, casarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii formulate, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea recursului se arată că instanța de apel a aplicat greșit legea fiind aplicabile prevederile art.304 pct.9 pr.civ.
Se arată că acțiunea formulată de reclamantă este de grănițuire întemeiată pe art.584 Cod civil, prin care oricare proprietar poate cere grănițuirea proprietății sale.
Se arată că incidența art.584 cod civil presupune tocmai determinarea prin semne exterioare a liniei despărțitoare dintre două fonduri vecine, așadar o operație materiala care vizează situația de fapt a celor două fonduri vecine și nicidecum starea de drept care se regăsește evidențiată în cartea funciară.
Se arată că în ce privește înscrierile din CF există dispoziție speciale, derogatorii de la prevederile Codului civil și care se regăsesc în Legea nr.7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare.
Se susține că este necesară administrarea de probe noi și casarea hotărârii atacate.
Se solicită efectuarea unei noi expertize arătându-se că raportul de expertiză efectuat în cauză nesocotește actul de partaj și de v-c,cit si planul de situație care au stat la baza intabulării dreptului de proprietate de către recurentă.
Recurenta susține că folosește suprafața de teren cumpărată prin contractul de vânzare-cumpărare și înscris în CF și din acest motiv solicită o nouă expertiză.
Se arată că translatându-se limitele de proprietate pe proprietățile învecinate vor fi afectați toți proprietarii tabulari și vor exista inevitabil suprapuneri ale parcelelor.
Recurenta a susținut că a făcut dovada dreptului său de proprietate prin act autentic translativ de proprietate încheiat anterior contractului de vânzare cumpărare al reclamantei intimate și înscris în CF.
Se arată că în virtutea prev.art.30 și 31 din Legea nr.7/1996 cuprinsul cărții funciare se consideră exact numai în folosul acelei peroane care în virtutea unui act juridic cu titlu legal a dobândit cu bună credință un drept real înscris în CF, ceea ce înseamnă că CF -/a CN nr.top.19290/5, 19289/1/3 își produce efectele de opozabilitate și față de reclamanta intimată.
La 13 mai 2008 a formulat cerere de intervenție accesorie -" "SRL în sprijinul recurentei pârâte -" "SRL, solicitând casarea deciziei recurate și a respingerii în întregime a acțiunii formulată de reclamantă.
În motivarea cererii de intervenție accesorie se arată că intervenienta a dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare nr.896/2003 de la numitul dreptul de proprietate asupra a 2 parcele constând din teren la fața de la. Ambele fiind înscrise în CF 17113/2003 în CF -/a C sub A4 și A5.
Se arată că a luat la cunoștință de faptul că anterior încheierii contractului de vânzare cumpărare cu intervenienta același vânzător a transmis către -" "SRL dreptul de proprietate asupra unei parcele în suprafață de 6110 mp din imobilul înscris în CF -/a C de sub A1 și A2, cu nr.top-/1/3, constând din teren la fața de la respectiv lotul 6 în suprafață de 6110 mp cu nr.top.19289/1/3/2.
Se arată că pârâta recurentă și-a îngrădit parcela dobândită respectând delimitările efectuate de părțile contractante și planul de amplasament și delimitarea corpului de proprietate executat de PF. Se arată că aceiași documentație a stat la baza obținerii de către societatea intervenientă a autorizației nr.78/2004 eliberată de Primăria C-N în temeiul căreia intervenienta edifică lucrări de construire a unor locuințe familiare.
Se arată prin translatarea limitelor de proprietate conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, recurenta -" "SRL va fi obligată să încalce limitele de proprietate ale intervenientei în condițiile în care pe terenurile învecinate celor în litigiu există deja eliberată autorizație de construcție ceea ce ar pune recurenta în imposibilitatea de ași valorifica dreptul de proprietate și de a-și grănițui la rândul său terenul înscris în CF.
În întâmpinarea depusă se solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de apel ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Se arată că recurenta invocă faptul că raportul de expertiză efectuat în cauză nesocotește contractul de partaj, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1899/2002 BNP cât și planul de situație care au stat la baza întabulării dreptului de proprietate dobândit de recurentă.
Se arată că aceste afirmații sunt total false și expertul explică în mod concret situația celor două proprietăți în raportul de expertiză efectuat raportat la toate actele de proprietate. Se subliniază faptul că schița aferentă contractului de partaj a fost efectuată de un inginer topograf.
În întâmpinare se susține că recurenta nu a înțeles să folosească terenul pe care l-a cumpărat ci o suprafață mult mai mare, suprafață ce cuprinde și proprietatea reclamantei. Se arată că, fără nicio autorizație recurenta i-a îngrădit terenul fără ca reclamanta să cunoască faptul că în suprafața mai mare de teren a recurentei este inclus și terenul aflat în proprietatea sa.
Nu în ultimul rând se arată că recurenta folosește 6675 mp teren în loc de 6110 mp cât a cumpărat, iar reclamanta este în imposibilitatea de a-și folosi proprietatea din cauza recurentei care a îngrădit în mod total nejustificat și fără nicio autorizație terenul proprietatea reclamantei.
Examinând recursul dedus judecății prin prisma prevederilor art.304 rap.la art.312 pr.civ. cât și a motivelor invocate, curtea reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În acțiunea formulată și înregistrată la Judecătoria Cluj N reclamanta a solicitat grănițuirea imobilului proprietatea sa, cu obligarea pârâtei de a lăsa în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de teren pe care aceasta o ocupă din imobilul proprietatea reclamantei.
Instanțele au reținut că la data de 30 iunie 2003 prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1041, reclamanta a cumpărat de la vânzătorul terenul în suprafață de 630 mp având nr.top.19289/1/3/3.
La data cumpărării acestui teren anexele la contractul de vânzare cumpărare au fost contractul de partaj și vânzare autentificat sub nr.1089/2002 la precum și planul de situație.
Pentru a-și edifica o construcție pe terenul cumpărat reclamanta avea nevoie de certificatul de urbanism care nu-i putea fi eliberat datorită faptului că partea de teren pe care o avea delimitată reclamanta nu era în proprietatea sa iar terenul pe care-l avea în proprietate era îngrădit de către pârâtă. La 6 martie 2007 s-a dispus scoaterea dosarului de pe rolul Judecătoriei Cluj -N și trimiterea acestuia la Judecătoria Tg-M ca urmare a admiterii cererii de strămutare de către ICCJ formulată de către pârâtă.
Prin sentința civilă 3221/2007 a Judecătoriei Tg-M, s-a admis cererea formulată de către reclamanta, împotriva pârâtei -" "SRL G; s-a dispus stabilirea graniței dintre imobilul proprietatea reclamantei în suprafață de 630 mp, înscris în CF nr.- C, nr.top.19289/1/3/3 și imobilul proprietatea pârâtei în suprafață de 6110 mp, înscris în CF nr.- C nr.top.19289/1/3/2 pe linia punctelor H-E din planul de situație anexă la raportul de expertiză topografică întocmit în cauză de către expert (fila 67 dosar); pârâta a fost obligată să lase, în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 629 mp, pe care o ocupă din imobilul proprietatea reclamantei; de asemenea pârâta a fost obligată să ridice construcția provizorie de pe terenul proprietatea reclamantei, iar în caz de refuz al acesteia, reclamanta este autorizată să ridice construcția pe cheltuiala pârâtei; a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1573,68 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că atât reclamanta cât și pârâta au dobândit prin cumpărare de la același vânzător suprafețe de teren care au fost vândute în urma partajului terenului înscris inițial în CF -/a în suprafață de 13.050 mp.
Acest teren a fost partajat în 7 locuri din care lotul 6 și 7 sunt parcelele în litigiu. Conform expertizei parcela nr.6 cu nr.top.19289/1/3/1 proprietatea reclamantei este folosită de către pârâtă în întregime. Pe acest teren a edificat o construcție și fântână. Întrucât reclamanta a făcut dovada dreptului său de proprietate, se va dispune admiterea cererii de chemare în judecată.
Împotriva acestei hotărâri s-a declarat apel d e către pârâtă dar a fost respins prin decizia civilă nr.33/2008 a Tribunalului Mureș, menținându-se ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond.
În considerentele hotărârii atacate s-a reținut că reclamanta a cumpărat de la vânzătorul un teren în suprafață de 630 mp, respectiv parcela nr.7 din planul de situație. S-a reținut că situația de CF nu a fost constatată în cauză ci doar folosința faptică a terenurilor. Se arată că expertul tehnic a cărui participare la efectuarea măsurătorilor s-a făcut la solicitarea pârâtei a confirmat concluziile raportului de expertiză respectiv că limitele de folosință ale parcelelor părților nu corespund cu limitele de proprietate conforme cărților funciare.
Instanța de apel a apreciat că în mod corect prima instanță nu a dispus efectuarea unei noi expertize în condițiile în care acest raport întocmit și răspunsul la obiecțiuni a clarificat obiectivele stabilite de instanță. Referitor la cererea de chemare în garanție a numitului, întrucât a fost formulată abia la data de 30 aprilie 2007, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.61 pr.civ. dispunând disjungerea acesteia.
Instanța de apel a considerat că prima instanță a făcut o corectă aplicare a legii iar criticile aduse hotărârii instanței de fond sunt nefondate astfel că s-a respins apelul declarat.
În ce privește recursul formulat întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. referitor la aplicarea greșită a legii de către instanța de apel, curtea constată că această critică este nefondată întrucât grănițuirea solicitată de către reclamantă în acțiunea formulată, în speța dedusă judecății, nu se poate realiza fără ca să se stabilească printr-un raport de expertiză care a și fost efectuat în cauză, care sunt proprietarii parcelelor 6 și 7 și care sunt limitele în teren a acestor suprafețe de terenuri ce aparțin părților împrocesuate.
Faptul că în cartea funciară situația juridică a terenurilor nu comportă disensiuni ci doar folosința faptică a acestora, nu înseamnă că nu sunt incidente dispozițiilor art.584 Cod civil și art.480 pr.civ. temeiul de drept pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea. Faptul că prin stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 630 mp cu granițele conform CF, nu înseamnă că toate limitele parcelelor din cele 7 loturi inițiale avute de vânzătorul urmează a-și schimba limitele despărțitoare. Din raportul de expertiză efectuat în cauză reiese că societatea pârâtă folosește o suprafață de 6675 mp în loc de 6110 mp cât a cumpărat în condițiile în care a grănițuit și terenul în suprafață de 630 mp al reclamantei.
Ca urmare, se constată că în speță este nefondată critica adusă hotărârii atacate iar recursul declarat se va respinge ca nefondat.
În ce privește cererea de intervenție accesorie formulată de -" "SRL C-N în interesul recurentei -" IMPX"SRL G se constată că urmează a fi respinsă având în vedere că dispozițiile art.61 pr.civ. preved faptul că în condițiile în care este respinsă acțiunea principală respectiv, în cazul de față, recursul formulat de " "SRL, urmează a se respinge și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientă în interesul recurentei, confirmând un principiu de drept conform căruia accesoriul urmează principalul, mai precis cererile accesorii se resping ca urmare a respingerii cererii principale.
În cauză nu s-au cerut cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de -" "SRL cu sediul în G,-, județul C, împotriva deciziei civile nr.33 din 29 ianuarie 2008 Tribunalului Mureș.
Respinge cererea de intervenție accesorie formulată de -" "SRL cu sediul în C-N,-, județul C, în interesul recurentei -" "SRL.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 11 iunie 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
19.09.2008.
Jud.fond:
Jud.apel:-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
