Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 104/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - grănițuire -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 104
Ședința publică din 10 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 2: Ciută Oana
JUDECĂTOR 3: Andrieș Catrinel
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de și domiciliați în B,-, județul B și și domiciliați în B,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 236 din 4 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 3 aprilie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, și când, pentru a da posibilitatea pârâților recurenți să depună la dosar concluzii scrise, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi 10 aprilie 2009, ora 12,00.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
La data de 20 august 2006 reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții și pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia să fie obligați să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 2 mp teren situat în municipiul B, să se stabilească linia de hotar și să fie obligați pârâții să-și ridice temelia amplasată pe acest teren.
Prin sentința civilă nr. 3208 din 15 iunie 2007 a Judecătoriei Botoșania fost admisă în parte acțiunea reclamanților, pârâții fiind obligați să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 0,96 mp teren identificat în raportul de expertiză efectuat în cauză.
Prima instanță a reținut în motivare că linia de hotar dintre proprietăți este cea care rezultă din raportul de expertiză, stabilită conform schiței anexă la contractul de vânzare-cumpărare nr. 1925 din 12 aprilie 1999 și amplasamentului stâlpilor de metal fixați la limita proprietății ( în prezent ).
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât pârâții cât și reclamanții.
În motivarea cererii de apel, pârâții au arătat că instanța de fond nu a examinat titlurile fiecăreia din părți, nu a ținut seama de faptul confirmat de expert că dimensiunea la stradă a proprietății lor este de 8,20 m și că prin stabilirea hotarului în modul arătat s-a ajuns la situația diminuării proprietății pârâților și majorării nejustificate a proprietății reclamanților.
Hotărârea primei instanțe a fost criticată de reclamanți doar sub aspectul cheltuielilor de judecată, solicitând obligarea pârâților și la plata onorariului pentru avocat.
La data de 2 iunie 1998 a fost admisă în principiu cererea de intervenție accesorie în interesul pârâților, formulată de intervenienta, susținând că vândut acestora J din suprafața de 931 mp ce o dobândise de la și care avea o deschidere la stradă de 16,40 m, de unde ar rezulta că pârâților le revine pe această latură o întindere de 8,20
Prin decizia civilă nr. 236 din 4 decembrie 2008 Tribunalului Botoșania fost respins ca nefundat apelul declarat de pârâți și s-a admis apelul reclamanților, fiind schimbată sentința în sensul obligării pârâților la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 954 lei.
S-a reținut în motivare că analiza vânzărilor succesive ( de la la și de la acesta din urmă la pârâți), coroborată cu planurile de amplasament și schițele care au însoțit contractele de vânzare-cumpărare, relevă faptul că deschiderea la stradă pârâților este mai mică de 8,20 m, mai exact 8 metri.
Aceleași concluzii se desprind și din concluziile expertului, din întreg probatoriul rezultând că reclamanții au la stradă o deschidere de 18,20
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții, intervenienții și.
În motivarea recursului lor, pârâții și au criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare. Au arătat că instanța de apel nu a avut în vedere suprafața pe care ei dețin în proprietate, de 465,5 mp, expertul individualizând doar cei 365,5 mp cumpărați de la familia. Mai arată că reclamanții posedă mai mult teren decât cu trecut în contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu familia, iar instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la grănițuire, în situația în care expertul a stabilit că terenurile se suprapun.
La rândul lor, intervenienții au arătat că sunt foștii proprietari ai terenului revendicat de reclamanți, ale căror pretenții nu sunt corespunzătoare realității. Au susținut că suprafața de 2 mp în litigiu le-a aparținut până în momentul înstrăinării către reclamanți, între proprietăți existând semne vizibile de hotar. Au mai precizat că reclamanții țin mai mult teren decât au cumpărat, rezultând astfel că terenul în litigiu aparține pârâților.
Analizând probatoriul administrat în cauză prin prisma motivelor de recurs instanța constată următoarele:
În anul 1977 pârâții și au cumpărat de la intervenienta o parte din casa de locuit, fiind emis în anul 1992 Ordinul Prefectului pentru terenul aferent de 100 mp trecut în proprietatea statului. Conform schiței anexă ( fila 88 apel ) și planului de situație întocmit cu ocazia vânzării din 1977 ( fila 24 apel ) deschiderea la stradă a acestei suprafețe era de 2
Ulterior, la 4 februarie 1998 a vândut pârâților și terenul în suprafață de 365,5 mp, care nu are deschidere la stradă, conform schiței anexă la contract. Nu rezultă, din această schiță, care este dimensiunea laturii spre S-E a părții de teren cumpărată de pârâți, ci doar dimensiunea totală de 16,40 mal aturii respective pentru întregul lot de 537 mp pe care îl deținea intervenienta.
Deși pârâții au în proprietate J din întregul teren de 931 mp atribuit la partaj lui, nu înseamnă că dimensiunile tuturor laturilor suprafeței ce face obiectul vânzării s-a redus la
Astfel, în condițiile în care latura dinspre este mai lungă decât latura opusă, duce la concluzia că latura de 16,40 nu putea să fie împărțită în J și să se obțină părți de lot egale, ci în mod necesar latura dinspre stradă era mai mică de 8,20
În plus, din actele dosarului rezultă în mod clar că reclamanții au o deschidere la stradă de 18,20 m, această dimensiune putând fi respectată doar prin considerarea celor 0,20 m în proprietatea reclamanților.
Motivul de recurs privind nepronunțarea instanței de apel pe toate motivele invocate ( grănițuire, revendicare, obligarea ridicării construcțiilor și cheltuielile de judecată ) nu este întemeiat.
În considerentele deciziei s-a arătat că soluția primei instanțe va fi menținută în ceea ce privește grănițuirea, revendicarea și obligarea de ridicare a fundației, iar în ce privește cheltuielile de judecată s-a precizat că nu este dată omisiunea instanței cât timp chitanța doveditoare a fost depusă abia în apel, când a fost avută în vedere.
Recursul declarat de, în calitate de intervenientă în interesul pârâților, va fi respins ca nefondat, în considerarea acelorași motive avute în vedere la soluționarea recursului pârâților.
Deoarece nu au declarat apel împotriva sentinței primei instanțe, recursul declarat de, și, în calitate de moștenitori ai defunctului, va fi respins ca inadmisibil.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții și domiciliați în B,-, județul B și domiciliată în B,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 236 din 4 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de, și în calitate de moștenitori ai defunctului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. apel.; -
Jud. fond:
Tehnored.
Ex. 2/08.05.2009
Președinte:Timofte CristinaJudecători:Timofte Cristina, Ciută Oana, Andrieș Catrinel
