Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 11/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 11/2008
Ședința publică de la 17 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ioan Truță
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către reclamanta împotriva deciziei civile nr.253 din 17 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil cu nr.unic - având ca obiect grănițuire, în contradictoriu cu pârâții intimați și.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta recurentă asistată de avocat, și avocat pentru pârâții intimați - și, lipsind aceștia.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat și timbrat, iar cauza a fost amânată de la termenul anterior la cererea av. -apărătoarea recurentei- pentru motive medicale.
Avocat pentru reclamanta recurentă depune la dosar copie după adeverința medicală în justificarea cererii de amânare de la termenul anterior, și un raport de expertiză tehnică extrajudiciară- de care înțelege să se folosească în probațiune.
Avocat pentru pârâții recurenți învederează că nu cunoaște conținutul acestui raport de expertiză extrajudiciar întrucât părțile nu au fost citate la fața locului și solicită instanței să nu fie luat în considerare.
Avocat pentru reclamanta recurentă solicită instanței să considere raportul de expertiză doar un înscris depus în probațiune, învederând că nu se opune acordării unui termen de judecată în vederea studierii de către partea adversă.
Instanța, deliberând asupra acestui act intitulat "raport de expertiză tehnică extrajudiciară", apreciază că nu poate constitui o probă în dosar în înțelesul unui înscris -noțiune expres prevăzută de prevederile art.172 și urm. cod procedură civilă, fiind un înscris literal și nu procesual, motiv pentru care nu consideră necesar a fi comunicat cu intimații.
Reprezentanții părților declară că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru reclamanta recurentă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în principal casarea deciziei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Sibiu în vederea administrării unei noi expertize în dosar. În subsidiar solicită modificarea deciziei recurate în sensul menținerii sentinței pronunțate de Judecătoria Mediaș în integralitate. În continuare susține motivele de recurs invocate în scris, arătând, în esență, că raportul de expertiză administrat la fond este incorect, iar concluziile la care a ajuns nu pot fi reținute fiind contradictorii. Solicită cheltuieli de judecată onorariul de avocat conform chitanței pe care o depune la dosar.
Avocat pentru pârâții intimați solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei pronunțate de instanța de apel, ca fiind legală și corectă. În continuare susține motivele de respingere invocate în întâmpinare, arătând, în esență, că recurenta a invocat motive care nu se regăsesc în art.304 pct.7 și 8 cod procedură civilă, fiind aspecte care vizează temeinicia hotărârii și nu legalitatea ei. Solicită cheltuieli de judecată onorariul de avocat conform chitanțelor pe care le depune la dosar.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față reține următoarele:
Prin acțiunea civilă formulată la Judecătoria Mediaș, reclamanta a chemat în judecată pârâții - și, solicitând prin hotărâre:
-să se stabilească linia de graniță între proprietățile lor și ca urmare să fie respectat dreptul de proprietate al reclamantei asupra suprafeței de aproximativ 100 mp pe care o folosesc pârâții, abuziv;
-să fie obligați pârâții la plata folosului de tras pe ultimii trei ani;
-să fie obligați la cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamanta arată că este proprietara imobilului situat în Mediaș,-, înscris în CF 2660/II/2, nr. top. 1335/c/1/1/1/1/1/2/2, 3996/3/2 în suprafață de 385 mp, însă în realitate folosește mai puțin cu 100 mp. Din investigațiile făcute la fața locului, reclamanta a concluzionat că diferența de teren lipsă se află în folosința pârâților.
Reclamanta a modificat acțiunea, renunțând la capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata folosului de tras, pentru folosința terenului și a inversat capetele de cerere în sensul că, a solicitat în primul rând revendicarea suprafeței de 100 mp aflată în posesia pârâților, și în consecință, stabilirea liniei de graniță.
In drept s-au invocat art. 584 și urm. cod civil, art. 274 cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 619/28.02.2007 Judecătoria Mediașa admis în parte acțiunea, în sensul că a constatat existența liniei de graniță dintre imobilul reclamantei( identificat în acțiune) și imobilul pârâților înscris în CF 9356 Mediaș, nr. top. 1335/2/c/1/1/1/1/1/1/2/2/2/1, situat în-, pe aliniamentul gardului existent. Au fost obligați pârâții, să predea în posesia reclamantei, o suprafață de teren de 85 mp, din parcela folosită, și delimitată de șură, și Moșnei. Au fost respinse celelalte cereri ale reclamantei, s-a luat act de renunțarea la judecată a capătului de cerere privind folosul de tras, și a fost obligată reclamanta să plătească pârâților, cheltuieli de judecată parțiale de 500 RON.
In considerentele sentinței, instanța de fond a analizat lucrările de expertiză efectuate în cauză, în care s-a reținut că este dificil de identificat din punct de vedere topografic amplasamentul celor două proprietăți, raportat la de carte funciară și la cursul Moșnei, care s-a schimbat, pentru ca apoi, instanța să aibă în vedere schița de carte funciară pentru a determina amplasamentul imobilului reclamantei. S-a reținut pe aliniamentul grădinii reclamantei, suprafața lipsă măsurată și constatată de către expertul tehnic, respectiv 85 mp, este folosită de pârâți și identificată pe schiță, ca făcând parte din dreptul de proprietate al reclamantei asupra corpului funciar 3996/3, evidențiat în CF -ul reclamantei, și învecinat cu corpul funciar 3996/2. In temeiul art. 480 cod civil, au fost obligați pârâții să predea reclamantei, suprafața de 85 mp delimitată de șura pârâților și Moșnei, pe aliniamentul grădinii reclamantei.
La stabilirea liniei de graniță, instanța a avut în vedere poziția procesuală a pârâților și probele testimoniale care au dovedit că gardul actual a fost construit de proprietarii anteriori ai imobilului reclamantei, pe aliniamentul unui vechi gard, ale cărui limite, s-au stabilit convențional de proprietarii fondurilor învecinate.
Au fost respinse solicitările reclamantei de modificarea liniei de graniță și de revendicare a suprafeței de 15 mp din suprafața de 100 mp solicitată.
La stabilirea cheltuielilor de judecată, instanța a avut în vedere prevederile art. 584 cod civil, potrivit căruia cheltuielile de grănițuire revin în mod egal ambilor proprietari ai fondurilor învecinate, și în urma calculelor efectuate s-a stabilit că reclamanta datorează pârâților, suma de 500 lei.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe, de pârâți, a fost admis prin decizia civilă nr. 253/2007 a Tribunalului Sibiu - Secția civilă, în sensul înlăturării obligării pârâților, de a preda în posesie reclamantei suprafața de teren de 85 mp, și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. A fost obligată intimata să plătească apelanților 2509,45 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a apreciat că prima instanță a înlăturat greșit concluziile expertului tehnice de specialitate, prin care expertul a arătat că la întabulările efectuate în zonă, s-au comis niște erori, respectiv imobilul reclamantei, are în componență și o parte din imobilul cu nr. top. 3996/3, respectiv nr. top. 3996/3/2. Conform aceleiași expertize, pârâții folosesc în plus o suprafață de 139 mp, aparținând nr. top. 3996/2, însă acest imobil nu aparținea reclamantei ci numitei. De aceea, a considerat instanța de apel că în mod greșit a fost admis capătul de cerere de revendicare.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, și invocând art. 312 alin. 1 și 3 cod procedură civilă, a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare Tribunalului Sibiu, iar în subsidiar, modificarea hotărârii atacate în sensul menținerii integrale a sentinței nr. 619/2007 pronunțată de Judecătoria Mediaș,și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea recursului, reclamanta, după ce analizează expertiza administrată în cauză, consideră concluziile acesteia ca fiind contradictorii, și apreciază că în mod corect instanța de fond le-a înlăturat. Instanța de apel însă, a trecut peste aceste contradicții, și a soluționat cauza. De aceea, consideră că se impune casarea cu trimitere spre rejudecarea apelului, în temeiul art. 312 pct. 3 cod procedură civilă.
S-a invocat și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 cod procedură civilă, potrivit căruia hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, susținând că instanța de apel nu a explicat cum a ajuns la concluzia că intimații pârâți folosesc un surplus de suprafață de la numita, a cărei proprietate nici nu se învecinează administrativ cu proprietățile părților.
Privitor la motivul de recurs privitor la art. 304 pct. 8 cod procedură civilă, potrivit căruia instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății, schimbând înțelesul neîndoielnic al acestuia, recurenta susține că instanța de apel nu a analizat actele de proprietate, evidențele de carte funciară, întinderea drepturilor de proprietate ale părților.
Art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, este invocat pentru a critica hotărârea atacată, în sensul că, tribunalul a dat eficiență unei probe neconcludente în cauză, respectiv raportului de expertiză tehnică și suplimentului la acest raport. Chiar expertul judiciar a apreciat că se impun noi măsurători și la imobilele vecine, că evidențele de carte funciară nu se coroborează cu cele cadastrale și există erori de întabulare ale imobilelor din zonă, astfel că, instanța de apel nu putea să valideze concluziile expertizei, decât încălcând legea.
Prin întâmpinarea depusă, intimații au solicitat respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, susținând că motivele invocate nu sunt de natură a schimba hotărârea instanței de apel. A mai susținut că nu este motivată cererea recurentei, de casare cu trimitere spre rejudecarea cauzei, și că nu există contradicție între expertiză, suplimentul la expertiză și celelalte probe administrate în cauză, iar hotărârea instanței de apel se întemeiază pe aceste probe. Consideră că nu este incident punctul 7 al art. 304 cod procedură civilă, întrucât motivarea instanței este succintă față de situația dedusă judecății, care este simplă și evidentă. Nu este incident nici pct. 8 al art. 304 cod procedură civilă, invocat de recurentă, întrucât instanța a reținut corect că a fost sesizată cu o acțiune în revendicare, iar invocarea faptului că suprafața de teren pe care o posedă reclamanta este mai mică decât cea înscrisă în cartea funciară, iar a intimaților este mai mare decât suprafața de carte funciară, nu se încadrează în textul legal invocat. In fine, consideră că instanța de apel nu a încălcat prevederile legale ci instanța de fond a înlăturat nelegal concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză.
Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma motivelor de recurs, raportat la prevederile art. 304 cod procedură civilă și art. 312 cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Solicitarea recurentei de casare a deciziei instanței de apel și trimitere spre rejudecare a cauzei, este nefondată, întrucât instanța de apel a analizat prin prisma motivelor invocate toate aspectele de legalitate și temeinicie ale sentinței atacate. Tribunalul s-a pronunțat pe baza probațiunii administrate în fața instanței de fond, considerându-se lămurit în privința cauzei de aceste probe. Imprejurarea că reclamanta este nemulțumită de soluția adoptată, nu este de natură a conduce la casarea hotărârii atacate în scopul administrării unei alte probe. De altfel toate aspectele invocate în susținerea acestei solicitări, vizează aspecte care țin de întinderea dreptului de proprietate, de o stare de fapt care a fost deja stabilită de instanța de apel, și care poate fi eventual reflectată în temeinicia hotărârii, nicidecum în legalitatea ei. Instanța de recurs cenzurează, potrivit prevederilor art. 304 cod procedură civilă, aspecte de legalitate ale hotărârilor atacate.
Tribunalul a explicat în motivele de recurs, că a avut în vedere, la adoptarea soluției, expertiza și suplimentul la expertiză efectuat în cauză, astfel că este nefondată invocarea art. 304 pct. 7 cod procedură civilă, față de această decizie.
Punctul 8 al art. 304 cod procedură civilă, se referă la interpretarea juridică a actului juridic dedus judecății, și nu este incident în cauză, astfel actul juridic civil reprezintă o manifestare de voință, exteriorizată cu intenția de a produce efecte juridice civile, sau suportul materiale care constată și redă manifestarea de voință exprimată. Obiectul acestei cauze îl reprezintă stabilirea unei linii de graniță și revendicare, astfel că nu este vorba de interpretare a unui act juridic civil dedus judecății, astfel că acest text legal nu poate fi invocat cu succes ca motiv de recurs.
Aplicarea greșită a legii și respectiv pronunțarea unei hotărâri cu încălcarea acesteia, de care face vorbire pct. 9 al art. 304 cod procedură civilă, semnifică două ipoteze, respectiv situația în care din modul de redactare a hotărârii nu se poate stabili dacă legea s-a aplicat corect sau nu, sau interpretarea eronată a unui text legal. Recurenta, pentru a justifica invocarea acestei prevederi, susține că tribunalul a dat eficiență unor probe neconcludente în cauză, însă această motivare nu se încadrează în prevederea legală invocată. Textul legal aplicabil în cauză reiese din motivarea tribunalului, art. 584 cod civil, iar în ce privește capătul de cerere de revendicare, instanța a stabilit că pârâții nu folosesc teren din cel aparținând reclamantei, astfel că acțiunea în revendicare este neîntemeiată. Corect a reținut instanța de apel că nu este garantată de evidențele de carte funciară suprafața de carte funciară, astfel încât doar prin expertiza tehnică efectuată în cauză, se poate stabili concret, întinderea dreptului de proprietate a reclamantei și respectiv a pârâților.
Față de cele reținute, Curtea apreciază că este nefondat recursul reclamantei, și în temeiul art. 312 cod procedură civilă, urmează a-l respinge, menținând decizia atacată.
In temeiul art. 274 cod procedură civilă, recurenta va fi obligată să plătească reclamanților 2000 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru aceste motive:
In numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.253/17.09.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Obligă pe recurentă să plătească intimaților 2000 RON cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehn. 2ex/05.03.2008
.
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Ioan Truță
