Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 11/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-.

DECIZIA NR. 11

Ședința publică din data de 13 ianuarie 2009.

PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim

JUDECĂTOR 2: Eliza Marin

JUDECĂTOR 3: Maria David

Grefier - - -

Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamanta, cu domiciliul ales la SC -. și cu sediul în Râmnicu S, str. -, - 1,.2, județul B, pârâtul, domiciliat în Râmnicu S,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 272/6 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău.

Recursul pârâtului timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10,00 lei conform chitanței fiscale cu nr. -/2008 și timbru judiciar de 0,15, atașate și anulate la dosar.

Recursul reclamantei netimbrat.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-reclamantă prin avocat conform împuternicirii avocațiale cu nr. 309/2009, lipsă fiind recurentul-pârât.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Avocat având cuvântul depune la dosar: taxă judiciară de timbru în cuantum de 10,00 lei conform chitanței fiscale cu nr. -/2009 și timbru judiciar de 0,15 lei, atașate și anulate la dosar; împuternicire avocațială. Alte cereri nu mai are de formulat.

Curtea, ia act că recurenta-reclamantă prin apărătorul său a depus la dosar taxă judiciară de timbru în cuantum de 10,00 lei conform chitanței fiscale cu nr. -/2009 și timbru judiciar de 0,15 lei, atașate și anulate la dosar.

Curtea, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat având cuvântul critică decizia tribunalului pe care o consideră nelegală în sensul că în opinia sa în mod greșit a fost schimbată sentința civilă nr. 174/2008 a Judecătoriei Râmnicu Sărat, astfel că s-a schimbat linia de hotar pe un aliniament considerat a fi vechiul hotar dintre cele două proprietăți. Consideră decizia tribunalului greșită, în condițiile în care ambele rapoarte de expertiză, atât cel efectuat la instanța de fond cât și cel efectuat la instanța de apel, au propus aceeași linie de hotar având în vedere actele de proprietate ale părților, situația din teren și dimensiunile terenurilor.

În raportul de expertiză întocmit în faza apelului de către expert se arată că intimatul folosește un teren cu 61,20 mp mai mare decât în actele de proprietate.

Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei tribunalului în sensul respingerii apelului declarat de pârâtul și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond.

În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul solicită respingerea ca nefondat. Fără cheltuieli de judecată.

CURTEA,

Prin cererea înregistrată sub nr.1757/287 din 13.09.2007 pe rolul Judecătoriei Rm.S reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se stabilească linia de hotar dintre proprietatea sa și cea a pârâtului, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că,prin Hotărârea nr. 37 din 10 iulie 1996 Consiliului Județean B -Comisia pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 s-a restituit în natură tatălui său imobilul situat în Rm.S,str.- nr. 39, județul

Tatăl său a decedat la data de 26.09.1997, reclamanta fiind singura moștenitoare conform certificatului de moștenitor nr.24 din 28.01.1998.

Ulterior, reclamanta a întocmit și documentația cadastrală pentru acest imobil.

Reclamanta a mai precizat că, în prezent pârâtul a început să modifice gradul vechi și dorește să construiască un altul astfel încât aceasta să nu mai aibă acces în spatele casei pentru a repara peretele din acea zonă sau acoperișul din spatele casei, și a solicitat admiterea acțiunii și stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților.

Prin sentința civilă nr. 174 din 1.02.2008 pronunțată de Judecătoria Rm.S s-a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul și s-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul 1-10-9,cu precizarea că la executarea hotărârii se va avea în vedere schița de la raportul de expertiză întocmit de expert.

S-au compensat onorariile de avocat și a fost obligat pârâtul la plata sumei de 235 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței că între părți există controverse cu privire la amplasarea hotarului despărțitor astfel că în speță sunt întrunite condițiile art.584 Cod Civil, iar linia de hotar este cea stabilită prin raportul de expertiză întocmit de expert în completarea lucrării, și că din actele și lucrările dosarului nu rezultă că reclamanta ar fi acaparat teren proprietatea pârâtului.

Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,susținând că linia de hotar despărțitor de proprietăți nu corespunde situației reale și a solicitat efectuarea unei noi expertize de specialitate care, în raport de schițele și actele de proprietate ale imobilelor părților să identifice proprietățile acestora și să întocmească propuneri pentru stabilirea liniei de hotar între proprietăți ținând seama și de faptul că trebuie să identifice linia veche de hotar conform semnelor vechi de hotar din teren.

La termenul de judecată din 26 mai 2008 Tribunalul în baza dispoz.art.295 Cod proc.civ. a încuviințat completarea probatoriilor cu expertiză tehnică-specialitatea topografie urmând ca la întocmirea lucrării expertul să țină seama de actele prezentate de părți și anume, pentru apelant de contractul de vânzare-cumpărare și contractul de schimb, de documentația tehnică și schiță anexă ce fac parte integrantă din acesta, iar pentru intimată să se aibă în vedere dispoziția de restituire, documentația tehnică întocmită în baza Legii 112/1995 și actele vechi depuse la dosar.

Pentru efectuarea lucrării respectiv, expertiză în specialitatea topo-cadastru a fost desemnat prin tragere la sorți expert, care pe baza măsurătorilor efectuate a concluzionat următoarele: terenul folosit la data efectuării expertizei de către apelantul este cel evidențiat în schița de plan anexă 1 la raportul de expertiză prin poligonul de culoare roșie determinat de punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-16-17-18-19-20-21-22-23-24-25, iar suprafața acestui teren este de 707.și are categoria de folosință curți-construcții.

Pe acest teren se află construcția C1 cu suprafața de 161. Suprafața acestui teren este cu 61,20.mai mare ca suprafața înscrisă în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5107/1993 și în contractul de schimb autentificat sub nr. 2091/1998.

Terenul folosit la data efectuării expertizei în jurul locuinței de către intimata este cel evidențiat în schița de plan anexă 1 la raportul de expertiză prin poligonul de culoare albastră determinat de punctele 17-26-27-28-29-30-31-32-33-22-21-20-19-18.

Suprafața acestui teren este de 463. are categoria de curți -construcții și pe acest teren se află construcția C2 cu suprafața de 288.

S-a concluzionat că și suprafața acestui teren este mai mare cu 46,60. decât cea înscrisă în Hotărârea nr. 37/1996 transcrisă sub nr. 2102/1997.

Prin expertiza întocmită în cauză expertul a propus ca linia de hotar dintre proprietățile părților să aibă traseul evidențiat în schița de plan anexă 2 la raportul de expertiză, conform acestei propuneri urmând ca intimata să aibă suprafața de 473.iar apelantul să aibă suprafața de 497.

Cu privire la raportul de expertiză părțile nu au formulat obiecțiuni.

Prin decizia civilă nr. 272/6 octombrie 2008, tribunalul a admis apelul declarat de pârâtul-apelant, împotriva sentinței civile nr.174/1.02.2008 pronunțată de Judecătoria Rm.S în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta-intimată și în consecință:

A schimbat în parte sentința atacată în sensul că a stabilit linia de hotar dintre proprietățile vecine ale părților pe aliniamentul 22-21-20-19-18-17, conform schiței anexă nr. 1 la raportul de expertiză, ce face parte integrantă din hotărâre.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

A mai fost obligat pe apelantul la plata sumei de 842 lei, reprezentând onorariu de expertiză.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, grănițuirea reprezintă operațiunea de delimitare prin semne exterioare si vizibile a limitelor dintre doua proprietăți vecine (a liniei de hotar comune) si se realizează fie prin convenția parților, fie prin hotărâre judecătorească. Prin intermediul acțiunii in grănițuire se stabilește situația de fapt si se reconstituie hotarul real, atunci când intre proprietățile vecine nu exista semne exterioare vizibile sau când ele, deși există, sunt controversate.

Pe calea grănițuirii nu se creează un nou hotar (hotărârea judecătorească nefiind constitutiva de drepturi), ci se restabilește vechiul hotar pornindu-se de la semnele vechi existente, ce trebuie avute in vedere, si care se completează sub aspect probator cu actele de proprietate deținute de fiecare dintre părți și cu expertizele tehnice realizate în cauză.

Din analiza acestor probatorii a rezultat că singurul semn de hotar vechi existent în teren este identificat prin expertiza întocmită de expert la nr. 17 în schițele de plan anexe nr. 1 și 2 la raportul de expertiză, iar pentru aliniamentul hotarului se constată că propunerea expertului de grănițuire conform anexei 2 nu corespunde vechiului hotar, ci creează o nouă delimitare ce excede atât definiției grănițuirii, ca operațiune juridică dar și actelor de proprietate deținute de părțile în proces.

Astfel, actul de proprietate al reclamantei este reprezentat de Hotărârea nr. 37 Comisiei Județene pentru aplicarea Legii 112/1995 din data de 10.07.1996, din care rezultă că suprafața de teren retrocedată tatălui reclamantei este de 416,40. dar pentru această suprafață nu sunt indicate dimensiunile terenului pe laturi, în schimb sunt elemente de determinare a limitelor proprietății în actele de dobândire ale pârâtului apelant respectiv, contractul de vânzare-cumpărare nr. 5956 din 22.12.1992 pentru 406,60. teren aferent loc de casă și construcții, contractul de vânzare cumpărare nr. 5107 din 13.10.1993 încheiat cu pentru suprafața de 397,30., pentru care apelantul a depus și documentația tehnică la instanța de apel, și memoriul justificativ (fila 39 dosar) și schița anexă (fila 31 dosar), și în fine, contractul de schimb nr. 2091/1998 cu documentația anexă depusă tot la instanța de apel( filele 33-35).

Coroborând aceste acte de proprietate ale pârâtului apelant a rezultat atât delimitarea pe laturi cât și traseul delimitării și faptul că dimensiunile nu au fost schimbate în timp respectiv, din anul 1993 data primului contract de vânzare-cumpărare și până în anul 1998- data contractului de schimb.

Concluzionând, tribunalul a apreciat că, hotarul vechi ce trebuie consfințit de instanță este cel identificat de expertul ( prin expertiza întocmită în apel) în schița de plan anexa 1 la raportul de expertiză întrucât corespunde hotarului ce rezultă din actele vechi, hotar ce trebuie restabilit în condițiile art. 584 Cod Civil.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal atât reclamanta cât și pârâtul cererile fiind înregistrate pe rolul acestei instanțe sub nr- la 4 decembrie 2008.

În ceea ce privește recursul declarat de reclamantă, aceasta critică decizia pronunțată de tribunal sub aspectul nelegalității și netemeiniciei ei, în sensul că, în opinia sa în mod greșit instanța de apel schimbat în parte sentința civilă nr. 174/2008 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Sărat și astfel a schimbat linia de hotar pe un aliniament considerat a fi vechiul hotar din cele două proprietăți.

Consideră decizia tribunalului greșită, în condițiile în care ambele rapoarte de expertiză, atât cel efectuat la instanța de fond cât și cel efectuat la instanța de apel, au propus aceeași linie de hotar având în vedere actele de proprietate ale părților, situația din teren și dimensiunile terenurilor.

În raportul de expertiză întocmit în faza apelului de către expert s-a arătat că intimatul folosește un teren cu 61,20 mp mai mare decât în actele de proprietate.

S-a solicitat admiterea recursului declarat de reclamantă iar pe fond respingerea apelului declarat de pârâtul și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond.

Pârâtul a declarat recurs împotriva aceleiași decizii pronunțată de tribunal, susținând în esență că cele două rapoarte de expertize tehnice de specialitate efectuate la instanțe nu au ținut cont de cele două proprietăți. Arată recurentul -pârât că a cumpărat un imobil în anul 1992 de la numiții - și din Municipiul B, cu o suprafață de 406 mp. În anul 1993 a achiziționat un alt imobil situat în-, de la numitul cu o suprafață de 416 mp. iar experții în cauză au ținut cont doar de o singură proprietate, iar în ceea ce privește pe reclamantă, nu s-a ținut seama de actele de proprietate din anul 1996, acel imobil a fost retrocedat în baza Legii 112.

S-a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat de către pârât.

Curtea, examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a normelor legale incidente în soluționarea cauzei, conform art. 304 rap. la art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge ambele recursuri ca nefondate, pentru următoarele considerente:

Cu privire la recursul formulat de reclamanta, curtea consideră că nu sunt întemeiate criticile pentru următoarele considerente:

Tribunalul a dat o corectă interpretare probelor administrate în cauză, iar concluziile raportului de expertiză întocmit în apel, conform schiței de plan anexă nr. 1 la raport, hotarul vechi ce trebuie consființit este cel identificat în plan, întrucât corespunde hotarului ce rezultă din actele vechi.

De altfel, în acest mod se face o corectă aplicare a prevederilor art. 584 Cod civil, propunerea din anexa 2 ar crea o nouă delimitare ce excede definirii grănițuirii, așa cum este reglementată de textul sus citat, dar și a actelor de proprietate ale părților din proces.

Din actul prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate tatălui reclamantei, respectiv Hotărârea nr. 37 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii 112/1995 din 10 iulie 1996, rezultă că se menționează numai suprafața de 416,40 mp, nu se indică dimensiunile terenului pe laturi, de altfel din acest considerent tribunalul a dispus efectuarea expertizei care a lămurit și aspectele delimitării limitelor proprietății.

Prin urmare, recursul va fi respins ca nefondat, conform art. 304 rap. la art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, având în vedere considerentele de mai sus.

Referitor la al doilea recurs, formulat de pârâtul, urmează de asemenea să fie respins pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Cum arătam în precedent, expertul la întocmirea lucrării a avut în vedere actele depuse de părți la dosar cu precădere cele vizând proprietatea părților din proces.

Din contractul de schimb nr. 2091/1998 cu documentația anexă, documentația tehnică și memoriul justificativ, acte depuse de recurentul-pârât în apel, rezultă cum de altfel, corect a reținut instanța de apel, că atât delimitarea pe laturi cât și traseul delimitării și nici dimensiunile nu au fost schimbate în perioada de timp scursă de la data actului de vânzare-cumpărare, anul 1993 până în anul 1998, când s-a întocmit actul de schimb.

Concluzionând, curtea va respinge și acest recurs, conform art. 304 rap. la art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursurile declarate de reclamanta, cu domiciliul ales la SC -. și cu sediul în Râmnicu S, str. -, - 1,.2, județul B, pârâtul, domiciliat în Râmnicu S,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 272/6 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 13 ianuarie 2009.

Președinte, Judecători,

- - - - - -

Grefier,

- -

Red./

Tehnored./grefier

2 ex./ 19.01.2009

f-- Judecătoria Râmnicu Sărat

a-- Tribunalul Buzău

I;.

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120.

Președinte:Elisabeta Gherasim
Judecători:Elisabeta Gherasim, Eliza Marin, Maria David

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 11/2009. Curtea de Apel Ploiesti