Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 115/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 115/2009

Ședința publică de la 12 Martie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Ioan Truță

JUDECĂTOR 2: Mihaela Florentina Cojan

JUDECĂTOR 3: Anca președinte secție

Grefier:

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 403/18.12.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații și, având ca obiect grănițuire.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat, cu împuternicire (fila 31) în reprezentarea recurentului reclamant și avocat cu împuternicire avocațială (fila 30) în reprezentarea intimaților și, lipsind părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este timbrat și motivat.

Avocat depune la dosar întâmpinare pe care o comunică și cu mandatarul recurentului. Declară că nu mai are alte cereri de formulat.

Avocat, față de faptul că prin întâmpinare nu se invocă nici o excepție, arată că nu solicită termen pentru studiu și nu mai are alte cereri.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat, având cuvântul, solicită instanței admiterea recursului de față conform art. 312 Cod procedură civilă, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului pârâților și menținerii sentinței instanței de fond, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat. Arată că motivele recursului de față se circumscriu celor prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă în sensul că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii și a interpretat eronat probațiunea administrată, în sensul că a înlăturat concluziile experților din lucrarea efectuată la fond, obligând la grănițuirea proprietății reclamanților vecină cu imobilul proprietatea pârâților, neîntabulat în CF, lucru greșit față de expertiza de la fond care ia în considerare atât situația de CF cât și planul cadastral și contractele de vânzare-cumpărare, experții menționând că toate celelalte terenuri sunt întabulate. Mai mult, măsurătorile efectuate prin punctele fixe 3 și 10 corespund situației de CF, proprietatea nr. top 1885/5 fiind marcată și îngrădită, experții răspunzând și obiectivelor formulate de către părți cu concluzii privind faptul că măsurătorile se fac pe suprafețe care nu corespund celor puse în posesie. Astfel, având în vedere și declarațiile de martori care arată cum s-a stabilit linia de graniță între proprietăți la momentul întabulării și faptul că pârâții au ocupat din terenul reclamantului, precum și faptul că nu există o contraexpertiză care să contrazică expertiza efectuată la fond, consideră că argumentele instanței cu privire la faptul că a doua expertiză ar fi mai echitabilă și are o mai mare autoritate nu pot fi primite deoarece din verificarea modului de punere în posesie se constată că experții au ignorat documentele de CF, acte juridice care au intrat în circuitul civil și produc efecte. În concluzie, cu privire și la cel de-al doilea motiv de apel în sensul că instanța în mod greșit a obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată conform art. 296 Cod procedură civilă, lucru greșit atât timp cât s-a admis acțiunea în rectificare de CF și reclamantul nu a fost parte căzută în pretenții, impunându-se compensarea cheltuielilor de judecată conform art. 276 Cod procedură civilă, față de toate cele expuse oral cât și în scris, solicită admiterea recursului de față. Cu cheltuieli de judecată.

Avocat, având cuvântul, solicită instanței respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a deciziei nr. 403/2008 a Tribunalului Sibiu, cu cheltuieli de judecată. Susține că pentru a pronunța această decizie, tribunalul a avut în vedere o contraexpertiză solicitată la fond, însă refuzată de instanță, concluziile fiind că singura linie de demarcație între imobile aparține recurentului și imobilul se încadrează în întregime aliniamentului stabilit, respectiv. Mai susține că prima expertiză este neconcludentă, concluziile fiind eronate datorită coordonatelor fixe și aceste date nu se pot schimba în timp, granița de fapt transformând și deplasând toate loturile în afara terenului delimitat, experții având în vedere și documentele de punere în posesie de unde rezultă situația de fapt dintre părți și se constată că 413 mp sunt ocupați de către recurent. În concluzie, față de faptul că soluția dată este una corectă, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.

Instanța, față de actele și lucrările dosarului și cele expuse de mandatarii părților, lasă cauza în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului civil de față,

Prin acțiunea înregistrată la 11.10.2006 pe rolul Judecătoriei A sub dosar nr-, astfel cum a fost precizată, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâții și, să se stabilească linia de graniță între imobilele părților și să fie obligați pârâții să-i respecte reclamantului dreptul de proprietate asupra suprafeței de aproximativ 2000 mp pe care au ocupat-

Pârâții au solicitat respingerea acțiunii invocând lipsa calității procesuale pasive a pârâtului și nulitatea precizării de acțiune privind pe pârâta întrucât nu sunt îndeplinite cerințele art. 112 Cod procedură civilă.

Prin sentința civilă nr. 402/2007, Judecătoria Aaa dmis acțiunea și a stabilit linia de graniță între imobilul înscris în CF 6046 A, nr. top 196, nr. cadastral 1885/6, proprietatea reclamantului și imobilul cu nr. cadastral 1885/7, aflat în posesia pârâților, pe aliniamentul 6-8 din expertiza întocmită de expert.

Au fost obligați pârâții să-i respecte reclamantului dreptul de proprietate asupra fâșiei de 918 mp pe aliniamentul 4 - 6 - 8 și să-i lase această suprafață în deplină folosință și posesie.

Pârâții au fost obligați la plata sumei de 1078,60 lei cheltuieli de judecată și a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantul este proprietarul terenului cu nr. cadastral 1885/6 care se învecinează cu terenul cu nr. cadastral 1885/7, folosit de pârâți. Din raportul de expertiză întocmit în cauză, instanța de fond a constatat că pârâții ocupă o suprafață de 918 mp din terenul reclamantului.

În privința excepției lipsei calității procesuale pasive, prima instanță a reținut că această excepție este neîntemeiată, deoarece acțiunea în grănițuire poate fi îndreptată fie împotriva proprietarului fondului limitrof, fie împotriva titularului unui alt drept real, inclusiv al dreptului de folosință. Pârâții, deși nu au depus la dosar titlul de proprietate, au recunoscut că sunt proprietarii parcelei învecinate cu reclamantul.

Împotriva acestei sentinței au declarat apel pârâții, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie.

Aceștia susțin că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției acre nu a fost invocată, respectiv lipsa calității procesuale pasive a pârâtei.

Se mai arată că prima instanță a respins în mod nelegal și nemotivat efectuarea contraexpertizei, probă care a fost solicitată în termenul legal, apelanții invocând în fața primei instanței inadvertențe în concluziile expertizei, raportat la modul de folosință.

Prin decizia civilă nr. 403/2008, Tribunalul Sibiua admis apelul pârâților, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul și a stabilit linia de graniță între imobilele în litigiu pe aliniamentul1-1, conform expertizei întocmită de experții A, și -.

Apelanții pârâți au fost obligați să îi restituie reclamantului în deplină proprietate și folosință suprafața de 40 mp, delimitată de punctele1- C - I, au fost înlăturate dispozițiile contrare și au fost păstrate celelalte dispoziții din hotărârea atacată.

Intimatul a fost obligat să plătească apelanților cheltuieli de judecată în sumă de 1407,15 lei.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive trebuia respinsă deoarece, deși în CF figurează doar, bunul a fost dobândit în timpul căsătoriei și se bucură de prezumția de comunitate.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că din expertiza întocmită în apel rezultă că suprafața ocupată de pârâți este de 40 mp, iar această variantă de grănițuire este mai echitabilă, încadrată în realitatea zonei de referință, care permite ca relațiile de vecinătate ale părților să nu rămână tensionate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, susținând că expertiza administrată în apel nu are legătură cu natura litigiului, întrucât este o lucrare topografică, iar lotul pârâților nu este înscris în CF.

Instanța de apel nu își putea baza hotărârea de graniță pe această expertiză, care nu a avut în vedere dezmembrarea ulterioară a imobilului reclamantului.

Se mai susține că în mod eronat instanța de apel și-a întemeiat soluția pe concluzia experților și a apreciat tendențios că nu s-a ales o variantă legală de grănițuire, ci una considerată echitabilă, cu justificarea că relațiile de vecinătate să nu rămână tensionate.

O ultimă critică vizează greșita reținere a culpei procesuale a reclamantului și obligarea la cheltuieli de judecată în favoarea pârâților apelanți.

Recursul este legal timbrat (fila 32).

Pârâții - intimați au solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a deciziei atacate (filele 33 - 34).

Verificând legalitatea deciziei prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:

Potrivit art. 261 Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Decizia instanței de apel face referire tangențial la expertiza întocmită în calea de atac, dar nu lămurește starea de fapt.

Instanța de apel nu analizează starea de fapt sub niciun aspect, nu examinează motivele de apel și nu arată considerentele pe care își întemeiază soluția, respectiv argumentele pentru care înlătură în totalitate probele administrate și analizate de prima instanță.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mod constant că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin 1 din Convenție înglobează, între altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră elocvente pentru cauza lor.

Convenția nu dorește să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, iar acest drept nu poate trece drept efectiv, decât dacă observațiile sunt examinate riguros de instanța sesizată.

Ca urmare, art. 6 implică în special, în sarcina instanței, obligația de a examina efectiv mijloacele, argumentele și probele propuse părților. Cu alte cuvinte, noțiunea de "proces echitabil" cere ca o instanță internă care nu și-a motivat decât pe scurt hotărârea, să fi examinat cu adevărat problemele esențiale ce i-au fost supuse atenției (cauza Boldea contra României).

Raportat la aceste principii, se constată că instanța de apel nu a examinat sub niciun aspect motivele de apel și nu a analizat starea de fapt, ceea ce echivalează cu necercetarea cererii de apel.

Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin 1 și art. 5 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul reclamanților, va casa decizia atacată și va trimite cauza Tribunalului Sibiu pentru rejudecarea apelului.

Cu ocazia rejudecării, se vor avea în vedere cheltuielile efectuate de părți în prezentul recurs.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile 403/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu.

Casează decizia atacată și trimite cauza pentru rejudecarea apelului Tribunalului Sibiu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 12 Martie 2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - -

-

Grefier,

Red.

Tehnored. / 2 ex/09.04.2009

Jud. fond:

Jud. apel:,

Președinte:Ioan Truță
Judecători:Ioan Truță, Mihaela Florentina Cojan, Anca

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 115/2009. Curtea de Apel Alba Iulia