Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 121/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - grănițuire -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECI Z I NR. 121
Ședința publică de la 28 martie 2008
PREȘEDINTE: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 2: Ciută Oana Elena
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții și, ambii domiciliați în municipiul S,-, jud. S împotriva deciziei civile nr. 447 din 17 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-).
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 21 martie 2008, susținerile părților consemnându-se în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, când,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea civilă adresată Judecătoriei Suceava, reclamanții și - au solicitat în contradictoriu cu pârâții și grănițuirea terenului proprietatea lor, identică cu parcela de grădină nr. 582/3, de 208, din CF 3676 a Comunei cadastrale S, de terenul proprietatea pârâților, identic cu parcela de grădină nr. 582/4 în suprafață de 220, din CF 3676 a Comunei cadastrale S, pe lungimea aliniamentului vechi relevat de planul de situație întocmit la data de 19 martie 1990 și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu acest proces.
În susținerea acțiunii, reclamanții au arătat că prin sentința civilă nr. 1126 din 26 martie 1990 a Judecătoriei Suceava, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1008 din 13 septembrie 1990 a Tribunalului Suceava, s-a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la terenul aferent construcțiilor situate în municipiul S,-, defunctei atribuindu-i-se parcela de grădină nr. 582/3 în suprafață de 208 iar pârâților li s-a atribuit parcela de grădină 582/4 în suprafață de 220. Reclamanții sunt moștenitorii testamentari ai defunctei, între aceștia și pârâți existând neînțelegeri cu privire la hotarul ce desparte cele două parcele de grădină.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, întrucât reclamanții urmăresc hărțuirea pârâților, planul de situație datat 19 martie 1990 fiind fals, reprezentând o schiță fără număr, antet și ștampila unității emitente. Pârâtul a susținut că hotarul real dintre grădinile părților trebuie stabilit în funcție de terenul pe care acesta l-a cumpărat de la fratele defunctei în 1982.
Prin sentința civilă nr. 194 din 19 ianuarie 2007, Judecătoria Suceavaa admis acțiunea și a stabilit linia de hotar pe amplasamentul A-B, din planul de situație anexă la raportul de expertiză efectuat în cauză.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că între autoarea reclamanților și pârâți a existat un litigiu, soluționat prin sentința civilă nr. 1126 din 26 martie 1990 a Judecătoriei Suceava, terenul atribuit defunctei fiind moștenit de către reclamanți împreună cu apartamentul situat la parterul casei de locuit. În temeiul Legii 18/1991, pârâtului i s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 633 teren identic cu parcelele 2611/3 și 582/4, cu toate că la sistarea stării de indiviziune a fost atribuită Statului Român doar suprafața de 233 teren grădină. Față de modul în care au dobândit părțile dreptul de proprietate asupra terenului și constatările din raportul de expertiză topometrică efectuată în cauză, instanța a reținut că parcela 582/3 aparținând reclamanților a fost în permanență delimitată față de terenul vecin astfel că lipsa de 43 constatată cu privire la parcela nr. 582/4, aparținând pârâților, nu poate fi localizată spre terenul reclamanților, ci în latura opusă, spre terenul proprietatea statului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții care au susținut că limitele cadastrale ale corpului de proprietate grănițuit nu au fost stabilite concret și complet, reclamantul fiind împroprietărit cu o suprafață de 43 teren aparținând pârâtului, în condițiile în care planul de situație cadastral întocmit în anul 1990 a fost ignorat, iar hotarul propus de către expertă intersectează proprietatea lor și nu o delimitează.
Prin decizia nr. 447 din 17 octombrie 2007, Tribunalul Suceavaa respins ca nefondat apelul pârâților, reținând că la stabilirea hotarului actual a fost avut în vedere planul de situație din 19 martie 1990, expertul precizând că acesta este planul cel mai vechi care prezintă cel mai fidel contur al suprafeței de teren ce se solicită a fi grănițuită. Față de precizările făcute prin suplimentul la raportul de expertiză efectuat în apel, instanța a apreciat criticile apelanților privind greșita întocmire a expertizei ca fiind neîntemeiate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții care au reiterat susținerile privind greșita întocmire a raportului de expertiză întocmit în cauză, în condițiile în care nu au fost delimitate cele două suprafețe de teren supuse grănițuirii prin raportare la sentința civilă nr.1126/1990 și planul de situație avut în vedere cu ocazia pronunțării acestei hotărâri. Întrucât din probele administrate nu s-a stabilit care este limita reală dintre terenurile aparținând părților, pârâții au solicitat casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului, întrucât se impune administrarea unei contraexpertize prin care să se identifice terenurile astfel cum acestea au fost determinate cu ocazia partajării din anul 1990.
Analizând recursul, ale cărui motive se încadrează la art. 304 pct. 9 și 304 pct. 5 Cod procedură civilă, instanța îl constată a fi întemeiat.
Prin acțiunea adresată instanțelor judecătorești, reclamanții au solicitat identificarea vechiului hotar dintre proprietățile acestora, arătând că acest hotar poate fi reconstituit prin raportare la sentința civilă nr. 126/1990, sentință prin care prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune între pârâții și și autoarea reclamanților, respectiv fratele acesteia din urmă, și Statul Român. Pârâții nu au contestat raportarea la hotărârea judecătorească prin care s-a dispus sistarea stării de indiviziune pe cale judecătorească, susținând în mod constant că identificarea terenului prin raportul de expertiză întocmit în cauză nu s-a făcut în mod corect, prin raportarea la planul de situație avut în vedere de Judecătoria Suceava la pronunțarea sentinței mai sus arătate.
Din compararea planului de situație întocmit în dosarul nr. 592/1990 al Judecătoriei Suceava depus în copie de către reclamanți la fila 8 dosar fond, cu planul de situație anexă la raportul de expertiză întocmit în prezenta cauză de inginer ( fila 87 dosar fond), instanța de recurs constată că identificarea parcelelor de teren nu s-a făcut cu respectarea configurației acestora. Parcela nr. 2611/2 ce a fost atribuită defunctei, moștenită de către reclamanți, era situată la data soluționării partajului între str. - și imobilul - construcție casă de locuit. În planul de situație anexă la expertiză, această parcelă a fost localizată în spatele casei, pe latura pe care reclamanții se învecinează cu, suprafața din vecinătatea str. - fiind inclusă în parcela 2611/1. Față de modificarea acestor amplasamente este evident că și limitele celorlalte parcele au fost modificate, astfel încât se dovedesc a fi întemeiate criticile formulate de către pârâți privind greșita identificare a terenului. Chiar dacă suprafața de teren, per total, este aceeași, modificarea configurației parcelelor este de natură a influența aliniamentul liniei de hotar dintre parcelele grădină.
Referitor la expertiza extrajudiciară depusă de către pârâți la dosarul cauzei în recurs, trebuie observat că în afara aspectelor de ordin procedural, vizând citarea părților cu ocazia deplasării în teren, nici această lucrare nu a localizat și amplasat în mod corect parcelele de teren aparținând părților, astfel că observațiile privind incorecta identificare a parcelelor în litigiu se aplică și acestei lucrări de specialitate. De asemenea această lucrare pornește de la premiza, incorectă, că linia de hotar trebuie stabilită în așa fel încât să asigure pârâților recurenți acces direct la anexa - magazie situată pe parcela 582/3 aparținând reclamanților, în condițiile în care la partaj un astfel de acces nu a fost asigurat. În planul de situație întocmit la 19 martie 1990, anexa este evidențiată ca fiind situată parcela 582/3 atribuită exclusiv autoarei reclamanților.
Constatând că atât instanța de fond cât și instanța de apel au reținut ca fiind corespunzător realității un hotar care nu a fost stabilit cu respectarea amplasamentului și configurației parcelelor de teren ce au fost atribuite părților în urma partajării pe cale judecătorească, instanța de recurs apreciază că în cauză, nu a avut loc o reală cercetare a fondului cauzei prin administrarea probelor necesare și utile cauzei.
În consecință, în baza art. 312 alin. 5 raportat la art. 304 pct. 9 și 304 pct. 5 Cod procedură civilă, instanța urmează a admite prezentul recurs, a casa ambele hotărâri și a trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Suceava.
Cu ocazia rejudecării instanța va dispune administrarea tuturor probelor necesare și utile soluționării cauzei, în special o contraexpertiză judiciară topometrică în care identificarea hotarului în litigiu să se realizeze prin raportare la planul de situație întocmit cu ocazia ieșirii din indiviziune a părților, la data de 19 martie 1990.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții și, ambii domiciliați în municipiul S,-, jud. S împotriva deciziei civile nr. 447 din 17 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-) și sentinței civile nr. 194 din 19 ianuarie 2007 pronunțată de Judecătoria Suceava.
Casează ambele hotărâri și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Suceava.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond.
Jud. apel
.
Ex. 2/23.04.2008
Președinte:Andrieș CatrinelJudecători:Andrieș Catrinel, Ciută Oana Elena, Timofte Cristina
