Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 1241/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1241
Ședința publică de la 04 2009
PREȘEDINTE: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 2: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de reclamantul, domiciliat în comuna, sat, jud. O, și de pârâtul, domiciliat în S,-,. 3,. B,. 7, jud. O, împotriva deciziei civile nr. 171 din 01 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 891 din 10 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în comuna, sat, jud. O, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul pârât, personal, lipsind recurentul reclamant și lipsind intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței nedepunerea de către recurentul pârât a dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 103 lei și timbru judiciar de 1,5 lei; de asemenea, s-a învederat cererea scrisă formulată de avocat, pentru recurentul reclamant, prin care a solicitat amânarea cauzei pentru imposibilitatea de prezentare din motive medicale, după care;
Recurentul pârât a depus la dosar chitanța nr. 560-308-0011/04.11.2009 prin care a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 103 lei și timbru judiciar de 1,5 lei. Cu privire la cererea de amânare formulată de apărătorul recurentului reclamant, a precizat că lasă la aprecierea instanței.
Instanța a respins, ca nedovedită, cererea formulată de avocat, pentru recurentul reclamant, prin care a solicitat amânarea cauzei pentru imposibilitatea de prezentare din motive medicale și, apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursurilor.
Recurentul pârât a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, iar cu privire la recursului declarat de recurentul reclamant, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea formulată la Judecătoria Slatina, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se stabilească linia de hotar ce desparte proprietățile, iar pârâtul să fie obligat să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie fâșia de teren pe care a acaparat-
La termenul din data de 04.03.2008, reclamantul a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, și a numitului, iar la data de 03.02.2009, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.
Prin sentința civilă nr. 891 din 10.02.2009 pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, invocată din oficiu și a fost respinsă cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a admis în parte cererea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul și a fost obligat pârâtul să lase în deplină proprietate și liniștita posesie reclamantului suprafața de 53,48 mp, situată în intravilanul localității, sat, județul O, cu următoarele dimensiuni: pe latura de est - 12,9 lungime cu 1,2 lățime= 15,48 mp și pe latura de sud - 18,14 lungime cu 0,4, respectiv 3,8 lățime = 38 mp.
Linia de hotar s-a stabilit între terenul reclamantului și al pârâtului astfel: pe latura de est între punctele A - B la distanța de 1,2 spre vest și pe latura de sud între punctele B - C în partea de vest la 0,4, iar în partea de est 3,8 spre sud, conform raportului de expertiză nr. 1277/28.10.2008 ce face parte integrantă a prezentei hotărâri.
A fost obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantului a sumei de 207,3 lei, reprezentând contravaloarea butucilor de vie și a lucernei și a fost obligat pârâtul la plata sumei de 1501 lei către reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, în urma ieșirii din indiviziune, conform sentinței civile 1227/2003, reclamantul a primit lotul 2 ce se compune, printre altele, din două suprafețe de teren intravilan de 1809 mp și 241 mp.
Prin aceeași hotărâre, s-a atribuit în lotul numitei o suprafață de 563 mp. teren curți construcții, printre altele, teren care a fost vândut pârâtului din prezenta cauză împreună cu casa și anexele gospodărești prin contractul autentificat sub nr.2351 din 17.04.2004.
În raportul de expertiză întocmit în cauză de expert și suplimentul la raportul de expertiză s-a evidențiat faptul că, pe de o parte, pârâtul nu se învecinează cu reclamantul, astfel încât s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât și pe de altă parte s-a arătat faptul că, într-adevăr pârâtul ocupă o suprafață totală de 53,48 mp din terenul proprietatea reclamantului, ca urmare a deplasării gardului în interiorul proprietății reclamantului în 2007.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul și pârâtul.
Reclamantul a criticat sentința pentru netemeinicie sub aspectul soluționării cererii sale în despăgubiri, solicitând obligarea pârâtului și la plata contravalorii gardului, a piloților de beton și a plasei de sârmă distruse de pârât, arătând, de asemenea, că instanța de fond a calculat greșit cheltuielile de judecată la care trebuia obligat pârâtul.
Apelantul pârât a criticat sentința pentru netemeinicie, arătând că s-a reținut în mod greșit că ocupă abuziv suprafața de teren de 53,48 mp. deoarece, în realitate, ocupă exclusiv terenul care a fost cumpărat, pe care l-a stăpânit și pentru care a achitat impozitele către stat.
Prin decizia civilă nr. 171 din 01.06.2009, pronunțată de Tribunalul O l t, s-au respins apelurile, ca nefondate, declarate de apelantul reclamant și de apelantul pârât, împotriva sentinței civile nr. 891 din 10.02.2009, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr-, ca nefondate.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește apelul reclamantului, s-a constatat că acesta vizează capătul de cerere referitor la cuantumul despăgubirilor solicitate prin cererea de completare a acțiunii.
Astfel, instanța a admis în parte cererea de despăgubiri și l-a obligat pe pârât la plata contravalorii butucilor de de vie și a culturii de lucernă, ce se aflau pe terenul ocupat de pârât în urma mutării gardului în 2007.
S-a reținut însă în mod corect că pârâtul a devenit proprietarul gardurilor prin cumpărare de la vânzătoarea odată cu cumpărarea întregii gospodării a terenului și construcțiilor existente pe teren, motiv pentru care nu există temei pentru acordarea unei despăgubiri reclamantului reprezentând contravaloarea acestor garduri.
Cât privește modul de calcul al cheltuielilor de judecată, instanța le-a calculat corect, fiind acordate cheltuielile corespunzător cu valoarea pretențiilor admise potrivit dispozițiilor 276, 277 Cod procedură civilă.
Apelul pârâtului este de asemenea nefondat. Este adevărat că acesta a cumpărat cu act autentic de vânzare cumpărare de la suprafața de 563,47 mp. teren cu casă și anexe gospodărești însă, ulterior acesta a mutat gardul spre interiorul proprietății reclamantului, astfel încât semnele vechi de hotar, respectiv butucii de de vie care se găseau la aproximativ 0,20-0,50. distanță față de gard, au fost incluși în interiorul proprietății pârâtului fiind în prezent la 0,5 - 1. distanță față de gard, situație constatată unanim de ambii experți și confirmată de martorii audiați în cauză.
De altfel, suplimentul raportului de expertiză tehnică întocmit de expert a evidențiat faptul că, urmare a mutării gardului, pârâtul a ocupat de la reclamant pe latura de est o suprafață de 15,48 mp, iar pe latura de sud o suprafață de 38 mp, eventuala lipsă de teren ce se înregistrează în prezent la pârât datorându-se faptului că vânzătoarea a cedat, fără acte, pârâtului, o suprafață de circa 87 mp, în scopul asigurării accesului la calea publică.
În termen legal, împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs reclamantul și pârâtul, criticându-le pentru nelegalitate.
Reclamantul a criticat hotărârile pentru nelegalitate deoarece valoarea pagubelor a fost reținută altfel decât a rezultat din raportul de expertiză, nu s-a ținut cont că pârâtul a desființat și gardul proprietatea reclamantului, nu au existat dovezi în cauză privind proprietatea în favoarea vânzătoarei și a pârâtului pentru gardurile despărțitoare, iar în prezent terenurile sunt delimitate de gardurile pârâtului, fără a exista autorizație de reconstrucție a unui gard între proprietăți.
Pârâtul intimat a criticat hotărârile pentru nelegalitate considerând că a fost aplicat în mod greșit art. 480 Cod civil, ignorându-se actul său de proprietate, el fiind cumpărător de bună-credință, situație în care acțiunea în revendicare se impunea a fi respinsă.
Criticile formulate de pârât sunt întemeiate, iar cele formulate de reclamant nu sunt întemeiate.
Reclamantul a chemat în judecată pe pârât pentru revendicare și grănițuire a celor două proprietăți, invocând ca temei al proprietății titlul constituit de sentința civilă nr. 1227/7.03.2003, pronunțată de Judecătoria Slatina, în cadrul căreia a fost partajată averea succesorală a autorului.
Potrivit acestei hotărâri judecătorești, reclamantului i-a revenit, printre alte bunuri, suprafața de 241mp, situată în intravilan în T 19, P 59, cu următoarele vecinătăți: N- 14, E - AT 60, S- CC 58, V - CC 58 și suprafața de 1809mp situată în T 19, P 60, cu vecinătățile: N - 14, E -, S-, V -.
sale, i-a revenit în lot suprafața de 563mp, curți construcții, situată în T 19, P 58, cu vecinătățile: N - 14, E- A 59, S-, V -.
Prin contractul de vânzare -cumpărare încheiat în formă autentică sub nr. 2351/17.08.2004, BNP _ S, a vândut suprafața de 563,47mp (rezultată din măsurători) împreună cu edificiul de pe acest teren pârâtului din prezenta cauză, imobilul având ca vecini: R - (în actul de partaj este indicată parcela 58 ce a revenit lui ), A-, N- DC 14 și, S - și.
indicate în contractul de vânzare cumpărare coincid cu cele care se regăsesc în hotărârea judecătorească de ieșire din indiviziune și procesul verbal de executare nr. 101/5887/7.09.2004, întocmit de executorul judecătoresc cu ocazia punerii în posesie, terenul și construcția fiind identificate potrivit planului de amplasament și delimitare a corpului de proprietate, întocmit de OCGC O, la data de 3.08.2004.
Vânzătoarea a confirmat, prin declarația dată în instanță, aflată la fila 75 dosar fond, că a vândut suprafața de teren care i-a revenit prin hotărâre judecătorească, pe aceasta aflându-se un gard, piloni de beton și butuci de de vie și a negat că ar fi cedat vecinului vreo suprafață de teren. Această ultimă situație este precizată și de către acest intimat, care a arătat că nu a existat vreo înțelegere cu vânzătoarea pentru cumpărarea suprafeței de 87mp, reținută de instanța de apel (fila 50 dosar fond).
Pe de altă parte, și susținerea reclamantului nu este certă, acesta precizând că, în anul 2002, ar fi vândut către o porțiune din teren (fila 32 dosar fond). Așa cum se observă, este indicat ca moment al vânzării anul 2002, or, în cadrul procesului de partaj, finalizat în anul 2003, nu s-a făcut vreo susținere în acest sens, ieșirea din indiviziune făcându-se independent de existența vreunui act anterior de înstrăinare, sub condiție rezolutorie.
În cauză, s-au făcut mai multe expertize de identificare a suprafețelor ocupate de părți și prin raportul de expertiză întocmit de expert s-a constatat că pârâtul ocupă suprafața de teren care a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare, iar reclamantul deține mai puțin cu 50 mp.
Ca urmare a obiecțiunilor formulate s-a întocmit un raport de expertiză de expert care, identificând suprafețele de teren asupra cărora părțile justifică drept de proprietate, a constatat că există semne vechi de hotar, respectiv butucii de vie și o alee betonată care se află în curtea pârâtului, stabilindu-se față de aceste semne linia de hotar însușită de instanțe. Față de această linie de hotar stabilită de expert (fila 101 dosar fond), s-a reținut că pârâtul posedă, fără a justifica drept de proprietate, suprafața de 31,2mp, ulterior, ca urmare a obiecțiunilor formulate, precizată la 53,48mp.
Toate expertizele efectuate în cauză au considerat că au găsit la fața locului semne de hotar vechi, acestea fiind constituite de butucii de de vie care trebuia să se afle pe terenul proprietatea reclamantului, iar în prezent sunt pe terenul pârâtului, ignorându-se situația juridică a terenului la momentul actual.
Astfel, până la pronunțarea hotărârii de ieșire din indiviziune, respectiv sentința nr. 1227/7.03.2003, terenul provenit de la autor s-a aflat în indiviziune între toți moștenitorii acestuia, printre care se regăsesc și reclamantul și vânzătoarea.
Atât timp cât terenurile s-au aflat în indiviziune nu se poate constata, din punct de vedere juridic, existența unor semne vechi de hotar de delimitare a proprietăților având în vedere că indiviziunea constituie o modalitate a patrimoniului care, aparținând în comun mai multor persoane, are ca obiect o universalitate nedivizată de bunuri, fiecare coindivizar având o cotă parte abstractă din drept și nu o porțiune exclusivă, determinată materialmente din lucrurile respective.
Numai ca urmare a împărțelii succesorale, această cotă parte abstractă s-a concretizat prin atribuirea în lotul fiecărui coindivizar a unor suprafețe de teren efective.
Chiar dacă anterior pronunțării hotărârii de ieșire din indiviziune părțile își partajaseră de comun acord folosința terenului respectiv, dacă această partajare nu a fost păstrată prin pronunțarea hotărârii respective, eventuala delimitare anterioară nu mai poate fi luată în considerare, atât timp cât proprietățile particulare s-au constituit prin efectul declarativ al sentinței civile de partaj.
Prin urmare, nu pot fi luate în considerare acele semne vechi de hotar, respectiv butucii de vie și de beton, la care fac referire experții și însușite de instanțe, atât timp cât proprietatea asupra terenului a fost o proprietate indiviză care, ulterior, prin hotărâre judecătorească, s_a concretizat în suprafețele de teren atribuite în lot în conformitate cu cotele succesorale ce a revenit fiecărui moștenitor.
În atare situație, se constată că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 480 cod civil în ceea ce privește acțiunea în revendicare formulată de reclamant, având în vedere că din toarte raporturile de expertiză rezultă că pârâtul deține suprafața de teren la care este îndreptățit prin contractul de vânzare-cumpărare, suprafața de teren reținută de experți ca fiind în plus fiind determinată de modalitatea de stabilire a liniei de hotar raportată la semnele vechi de hotar, respectiv butucii de vie și o alee betonată aflate în curtea pârâtului și considerate că trebuia să se afle în curtea reclamantului.
Urmează ca, aplicând art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. să se admită recursul declarat de pârât și să se modifice decizia civilă, în sensul că se va admite apelul declarat de această parte, schimbându-se sentința civilă, în sensul că se va respinge capătul de acțiune în revendicare.
În ceea ce privește capătul de cerere privind grănițuirea, urmează ca sentința civilă să fie desființată, conform art. 297 alin.1 Cod pr. civ. și să fie trimisă cauza spre rejudecare a acestui capăt de cerere la Judecătoria Slatina, soluție impusă de modul de judecată al petitului privind acțiunea în revendicare.
Recursul reclamantului nu este întemeiat având în vedere că vizează în principal motive de netemeinicie privind modalitatea de stabilire a despăgubirilor solicitate de acesta în cadrul procesului, or, aceste aspecte nu formează motive de recurs, conform art. 304 Cod pr. civ. și, în consecință, aplicând art. 312 alin.1 Cod pr. civ. se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul, domiciliat în S,-,.3,. B,.7, jud. D, împotriva deciziei civile nr. 171 din 01 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 891 din 10 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul și intimatul pârât, domiciliat în comuna, sat, jud.
Modifică decizia civilă, în sensul că admite apelul declarat de.
Schimbă sentința civilă, în sensul că respinge capătul de acțiune în revendicare.
Desființează sentința civilă pentru capătul de cerere privind grănițuirea și trimite cauza spre rejudecarea acestui capăt de cerere la Judecătoria Slatina.
Respinge recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, sat, jud. O, împotriva deciziei civile nr. 171 din 01 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 891 din 10 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în comuna, sat, jud.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
-
Grefier,
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./26.11.2009
Președinte:Mariana MudavaJudecători:Mariana Mudava, Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
