Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 1273/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1273
Ședința publică de la 26 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viziteu Camelia JUDECĂTOR
- - - - - JUDECĂTOR
- - - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-a luat în examinare recursul civil promovat de recurenții-pârâți G, recurent împotriva deciziei civile nr.366/AC din 19 decembrie 200, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr.2018/AC/2005.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta, fiind asistată de avocat care împuternicire avocațială și pentru recurentul G; consilier juridic pentru intimata SC SRL.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, după care:
Avocat pentru recurenți, depun e la dosar o copie după o nouă acțiune înregistrată pe rolul Judecătoriei Roman și un certificat de soluție, având ca obiect grănițuire, solicitând suspendarea cauzei potrivit dispozițiilor art.244 pct.1 Cod pr.civilă până la soluționarea acestei cauze. Precizează că suspendarea pe disp.art.244 pct.1 Cod pr.civilă care a fost în prezenta cauză a vizat constatarea nulității absolute parțiale a documentației cadastrale și nu a fost menită să rezolve situația dintre părți.
Consilier juridic pentru intimată, arată că este de acord cu repunerea pe rol a cauzei. Cu privire la noua cerere de suspendare formulată de recurenți prin apărător la termenul de astăzi, se opune, întrucât dosarul a fost suspendat pentru rectificarea Cărții Funciare, considerând că voit recurenții doresc tergiversarea soluționării cauzei. Prin hotărâre s-a stabilit care este linia de hotar dintre cele două proprietăți, care este aceeași din totdeauna, așa cum rezultă și din expertiză. Magazia pe care recurenții doresc să fie demolată, are o fundație de peste 30 de ani.
Instanța, în deliberare, având în vedere pe de o parte dispozițiile art.244 pct.1 Cod procedură civilă, iar pe de altă parte dispozițiile art.6, respinge cererea de suspendare formulată la termenul de astăzi având în vedere și obiectul noii acțiuni pe care pe care partea a formulat-o pe rolul Judecătoriei Roman.
Nefiind alte cereri și / sau excepții de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenți, pune concluzii pentru admiterea recursului așa cum a fost formulat și depus în scris la dosar, casarea celor două hotărâri. Arată că cele două hotărâri pronunțate de instanțele anterioare sunt lovite de nulitate întrucât actul cadastral nu reprezintă un titlu de proprietate. Nu se poate efectua o grănițuire după documentația cadastrală, aceasta putând fi stabilită numai în baza actelor de proprietate ale părților. Documentația cadastrală nu are prioritate înaintea titlului de proprietate. Cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru intimată, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei din apel. Prin actele depuse la dosar și prin întâmpinare se dovedește existența construcțiilor dinainte de cumpărarea terenului de către părți. S-a solicitat grănițuirea imobilului intimatei deși s-a stabilit că intimata nu ocupă din terenul recurenților, astfel încât a fost stabilită linia de hotar și s-a avut în vedere delimitarea care a existat din totdeauna între proprietăți.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursurilor civile de față constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 366/AC/2006 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. 2018/AC/2006 a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâții-reclamanți G și, împotriva sentinței civile nr. 1193/27.05.2005 a Judecătoriei Roman și au fost obligați apelanții să plătească intimatei R suma de 5000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1193/27.05.2005 a Judecătoriei Romana fost admisă acțiunea introdusă de reclamanta R împotriva pârâților G și.
S-a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți și. S-a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamantei și a pârâților pe aliniamentul 2-3-4-G din schița anexă la raportul de expertiză tehnică.
Au fost obligați pârâții reclamanți să plătească reclamantei-pârâte suma de 13.680.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru soluționarea cauzei, instanța de fond a reținut că, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 1404/06.04.1998, pârâții au dobândit suprafața de 413,375 mp teren curți-construcții împreună cu o casă de locuit construită din cărămidă, acoperită cu tablă, compusă din 4 camere, hol, antreu precum și două magazii din scândură acoperite cu carton, situate în municipiul R,-.
S-a constatat că pârâții și-au creat un surplus de 0,4 mp prin mutarea gardului dinspre proprietatea reclamantei, avându-se în vedere documentația cadastrală întocmită la data de 12.05.2000, potrivit căreia terenul are lățimea la stradă de 15,162 mp și schița anexă raportului de expertiză efectuat în cauză din care rezultă o lățime de 15,250 ml.
S-a mai reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 4135/5.11.2003 reclamanta cumpărat suprafața de 432 mp teren curți construcții învecinată în partea de vest cu pârâții. Documentația cadastrală întocmită cu ocazia acestei vânzări a evidențiat o lipsă de 25 mp din suprafața înstrăinată, înscrisă în titlul de proprietate nr. 2/114 R/1995, care a stat la baza vânzării, lipsă care a fost menționată în actul de vânzare-cumpărare.
În urma efectuării măsurătorilor de către expertul numit în cauză s-a constatat că reclamanta deține suprafața de 423 mp, suprafață cumpărată și înscrisă în actul de vânzare-cumpărare, iar pârâții dețin suprafața de 426 mp, cu 12,68 mp mai mult decât în actul de proprietate.
În raport de aceste date, instanța de fond a apreciat că trebuie avută în vedere situația din momentul dobândirii terenurilor rezultată concret în urma măsurătorilor cadastrale și nu situația anterioară, când pârâții au turnat un stâlp de beton pe latura dinspre stradă și spre proprietatea reclamantei.
Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, distanța pe aliniamentul vechi dinspre str. - - a proprietății reclamantei este de 28 ml pornind de la stâlpul de lemn existent, aparține reclamantei. Dacă s-ar respecta acest punct, proprietatea reclamantei ar fi de 422,92 mp iar cea a pârâților de 426,55 mp ( aliniamentul 34 G). Dacă originea măsurătorii ar fi latura estică sa stâlpului, respectiv punctul 2, linia dintre părți ar fi 2.3.4.G și suprafața terenului reclamantului ar fi de 423,32 mp, iar cea a terenului părților de 426,15 mp.
Instanța a constatat că aliniamentul pe punctele 2-3-4- ar fi cel mai echitabil și ar fi conform situației existente în momentul dobândirii proprietăților de către părți.
Cu privire la cererea reconvențională privind demolarea magaziei reclamantei, s-a constatat că această construcție a fost edificată în anul 1984 în forma care se regăsește și în prezent, astfel că, în aceste condiții măsura externă a demolării nu se justifică.
Pârâții G și au declarat apel împotriva sentinței civile pe care o consideră netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
În anul 1998 au cumpărat suprafața de 413,375 mp, teren ce are la str. - - lungimea de 15,25 ml, care nu a fost modificată prin încălcarea proprietății reclamantei.
Din documentația cadastrală întocmită în anul 2000 rezultă că terenul înstrăinat reclamanților se delimita de proprietatea lor printr-un gard și nu printr-o magazie, iar în documentația cadastrală întocmită la momentul cumpărării terenului de către reclamantă se stabilește că hotarul dintre cele două proprietăți constă într-un gard de lemn și o magazie cumpărată de la fostul proprietar .
Apelanții susțin că magazia nu existat pe linia de hotar din anul 1961, ci a fost edificată de reclamantă după cumpărarea terenului. Instanța de fond a administrat greșit probatoriul întrucât, potrivit art. 1191 cod civil nu se va primi dovada cu martori peste cuprinsul unui act, astfel că în speță nu trebuia administrată această probă cu martori, iar reclamanta era căzută din dreptul de a mai propune proba cu martori întrucât lista cu martori nu a fost depusă cu 5 zile înainte de termen.
De asemenea, în mod greșit s-a respins proba cu interogatoriul reclamanților, eludându-se dispozițiile art. 222 Cod procedură civilă al.2, iar faptul că reclamanta, prin reprezentant, a refuzat să se prezinte la interogatoriu reprezintă, conform art. 225 Cod procedură civilă, o mărturisire deplină sau un început de dovadă scrisă în folosul părții potrivnice.
Mai arată apelanții că reclamanta stăpânește suprafața de 423 mp, așa cum a rezultat din măsurătorile efectuate de expertul numit în cauză,că fostul proprietar al terenului reclamantei a edificat o magazie de lemn, pe care reclamanta a demolat-o, construind pereți de cărămidă care se situează pe linia de hotar. Că, în prezent, reclamanta dorește să mute gardul de lemn pe lângă peretele magaziei și, prin acest mod li s-ar încălca proprietatea lor.
Susțin reclamanții că plusul de teren pe care îl dețin rezultă pe latura învecinată cu și nu din latura dinspre stradă, astfel că linia de hotar care respectă suprafețele din actele de proprietate este pe aliniamentul AG în urma căruia reclamanta trebuie să demoleze magazia.
Prin aliniamentul stabilit de instanța de fond, lățimea de la stradă a terenului pe care îl dețin este redusă de la 15.25 ml la 15,08 ml și s-a măsurat astfel terenul reclamanților, care au primit ceea ce nu s-a măsurat corect, cu 0,40 mp.
În raport cu obiectul acțiunii instanța de fond trebuia să stabilească linia de hotar într-un mod care să nu afecteze nici una din proprietățile învecinate.
În final reclamanții solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, stabilirea liniei de hotar pe aliniamentul AC și obligarea reclamanților la demolarea magaziei.
La termenul din 24.01.2005, reclamanții au depus la dosar mai multe fotografii reprezentând delimitarea dintre proprietăți.
La termenul din 15.11.2005 instanța a pus în discuție proba cu interogatoriul ambelor părți, iar la termenul din 24.01.2006 s-a pus în discuție necesitatea completării raportului de expertiză întocmit la fond, atât declarațiile părților cât și lucrarea acordată în cauză, aflându-se la dosar. La termenul din 31.10.2006 instanța a procedat la ascultarea expertului care a întocmit lucrările de expertiză la fond și în apel.
Tribunalul a constatat apelul nefondat pentru următoarele considerente:
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 4135/05.11.2003 reclamanții au cumpărat suprafața de 423 mp precum și o casă și o magazie amplasate pe aceste teren, care în partea de vest se învecinează cu terenul pârâților. Potrivit documentației cadastrale 8 dosar fond - magazia se află pe hotarul care desparte proprietățile părților.
Pârâții sunt proprietarii suprafeței de 413, 375 mp conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1404/06.04.1998, teren care conform actului are o lățime la stradă de 15,52 ml iar conform documentației cadastrale - 15,162 ml.
Potrivit actelor de proprietate și documentațiilor cadastrale, terenul reclamanților are cu 25 mp. mai puțin decât cel înscris în actul de proprietate al vânzătorului, iar terenul părților măsoară cu 13 mp mai mult față de suprafața înscrisă în actul de vânzare cumpărare nr. 1404/1998.
Expertul care a efectuat lucrarea de expertiză dispusă la fond a constatat că documentația cadastrală privind terenul pârâților nu respectă amplasarea, vecinătățile și punctele cardinale reale.
De asemenea, s-a constatat că în documentația depusă de pârâți, vecinătatea de est a terenului dobândit de aceștia, este materializată printr-un grad de lemn, nefiind menționată magazia amplasată pe terenul reclamanților.
A mai constatat expertul că pârâții au amplasat un stâlp de beton la
distanță de 20 cm. spre proprietatea reclamanților, față de stâlpul de lemn
inițial.
Din completările raportului de expertiză întocmit în apel rezultă că hotarul dintre proprietăți este delimitat de un gard din lemn și de o magazie în lungime de 5,06 ml. Constatările expertului au fost confirmate și de susținerile pârâților 41 dosar apel. De altfel, pârâții nu au fost consecvenți în ceea ce privește amplasamentul acestei construcții. Inițial aceștia au susținut că au avut discuții cu fostul proprietar al terenului reclamanților cu privire la cotețe amplasate parțial pe terenul lor, că ulterior aceste construcții au fost demolate de reclamanții care au edificat o magazie ce le ocupă 10 cm din proprietate, iar acoperișul intră cu 25 cm pe teren.
In motivele de apel se susține de către pârâți că potrivit actelor de proprietate și documentației cadastrale, pe limita dintre terenuri nu se afla nici o construcție, pentru ca în declarația dată de pârâții apelanți în apel 41 să se susțină căpe linia de demarcațiese aflau la momentul dobândirii terenului două cotețe, iar ocuparea terenului s-a realizat prin învelirea magaziei - ulterior construite cu pereți de cărămidă, suprafața ocupată fiind egală cu grosimea cărămizii.
Asupra acestui aspect al cauzei tribunalul a constatat că, potrivit declarațiilor martorilor audiați la fond și din concluziile rapoartelor de expertiză temelia magaziei s-a aflat din totdeauna pe hotarul dintre proprietăți, că magazia edificată inițial din scândură a fost refăcută prin ridicarea, în interior, a unor pereți din cărămidă amplasați pe aceeași temelie, astfel că nu pot fi reținute susținerile pârâților apelanți privitoare la ocuparea terenului prin ridicarea pereților din cărămidă de către anteriorul proprietar al terenului înstrăinat reclamantei
Tribunalul a dat eficiență declarațiilor martorilor, constatând că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.l 191 Cod civil așa cum susțin apelanții pârâți, întrucât această probă era necesară stabilirii situației de fapt diferit reținută în cele două documentații, situație de fapt confirmată de altfel și de pârâții apelanți.
Comparând schițele anexe expertizelor și completările efectuate în fond și în apel, tribunalul a constatat că instanța de fond a stabilit corect linia de hotar, în această variantă fiind respectată situația de fapt existentă la momentul dobândirii terenurilor de către părți.
S-a arătat că în speță este lipsită de relevanță împrejurarea că părțile dețin în fapt teren în plus sau în minus față de actele de proprietate cu atât mai mult cu cât s-a dovedit că reclamanții nu ocupă nici o suprafață de terenul pârâților, iar la stabilirea liniei de hotar s-a avut în vedere "delimitarea care a existat din totdeauna între proprietăți.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel au declarat recurs pârâții G și, care au solicitat casarea deciziei recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și, pe fond, admiterea cererii reconvenționale.
În fapt, recurenții au susținut că ambele instanțe, prin hotărârile pronunțate, le-au încălcat dreptul de proprietate consacrat prin contractul de vânzare-cumpărare întrucât reclamanților li s- mărit și dreptul de proprietate de la 423 mp la 423,32 mp, prin stabilirea liniei de hotar pe aliniamentul 2-3-4-G.
Prin hotărârile pronunțate, arată recurenții, ambele instanțe le-a înlăturat practic actul de proprietate, care este un act autentic.
Linia de demarcație corectă, pentru a respecta latura la stradă a proprietății, conform contractului de vânzare-cumpărare, susțin recurenții, este cea determinată de punctele A-3-5-G; conform expertizei reclamanta SRL a solicitat respingerea recursului.
La termenul din 27 iunie 2007, în recurs, s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 244 alin.1 pct. 1 Cod pr. civilă, până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului - al Judecătoriei Roman.
Cauza a fost repusă pe rol la 14 sept. 2009 și s-a atașat dosarul nr. - al Judecătoriei Roman.
Prin sentința civilă nr. 792/2008 pronunțată de Judecătorie în acel dosar, a fost respinsă acțiunea promovată de reclamanții G și pentru constatarea nulității absolute parțiale a documentației cadastrale având nr. 676 din 06.05.2000.
Hotărârea a rămas definitivă și irevocabilă ca urmare a respingerii apelului și recursului.
În considerentele hotărârii care explică dispozitivul și face corp comun cu hotărârea și beneficiază de autoritate de lucru judecat, s-a susținut că linia de hotar dintre proprietățile părților implicate în litigiu nu a fost niciodată modificată, magazia la care face trimitere recurenții, construită pe hotar, a existat dintotdeauna în acel loc, iar în momentul dobândirii terenului și construcțiilor recurenții-pârâți au putut constata acest lucru.
S-a mai arătat că, dacă s-ar da curs cererii reclamanților, s-ar modifica și suprafața totală a terenului pe care o are în proprietate, constatându-se, de fapt, prin expertiza efectuată, că recurenții dețin suprafața de 424,90 mp teren, deși au cumpărat doar 413,37 mp.
Întreg probatoriul administrat și în cauza de față a dovedit aceeași situație de fapt, respectiv stabilirea liniei de hotar s-a făcut având în vedere delimitarea care a existat dintotdeauna între proprietăți, fiind respectată situația de fapt existentă la momentul dobândirii terenurilor de către părți, iar în ceea ce privește magazia, aceasta s-a aflat dintotdeauna pe hotarul dintre proprietăți.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil promovat de recurenții-pârâți G, recurent împotriva deciziei civile nr.366/AC din 19 decembrie 200, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr.2018/AC/2005 ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 26.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red.sent.-
red.dec.apel. -/
red.dec.rec. /20.11.
tehnored. BC/ 5 ex/.20.11.2009
Președinte:Viziteu CameliaJudecători:Viziteu Camelia, Grosu Valerica Niculina, Pîrjol
