Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 134/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 134/2008
Ședința publică de la 18 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Augustin Mândroc
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
Judecător - -
Grefier -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamanta Compania Națională de Ferate CFR prin Sucursala Regională CFR B și de intervenienta Serv SRL Sibiu împotriva deciziei civile nr. 368/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă consilier juridic cu delegație de reprezentare pentru recurenta reclamantă, avocat pentru intimata pârâtă t Sibiu și avocat pentru recurenta intervenientă Serv SRL Sibiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Completul de judecată a fost constituit în raport de disp. art. 98(6) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești prin includerea doamnei judecător - - - judecător desemnat pe lista de permanență, față de lipsa doamnei judecător - unul din titularii completului C3 recurs, conform procesului verbal de absență întocmit în acest sens.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile sunt timbrate.
Reprezentantul recurentei reclamante depune în fața instanței delegația de reprezentare și memoriu cu anexe înscrisuri, comunicând câte un exemplar și părților care nu solicită termen pentru studiu.
Instanța pune în discuția părților excepția de nelegalitate a titlului de proprietate deținut de pârâta t Sibiu, excepția invocată de către recurenta reclamantă.
Consilier juridic pentru recurenta reclamantă solicită admiterea excepției de nelegalitate și în raport de disp. art. 4 din Legea 554/2004 modificată, solicită sesizarea prin încheiere motivată a instanței de contencios administrativ competentă și suspendarea judecării prezentei cauze până la soluționarea irevocabilă a excepției. În susținerea excepției arată că titlul de proprietate deținut de pârâta t Sibiu a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale, deoarece terenul în discuție face parte din domeniul public.
Avocat pentru recurenta intervenientă solicită admiterea excepției de nelegalitate, susținând că este în mod evident că pârâta se află în posesia unui titlu de proprietate emis cu încălcarea dispozițiilor legale - art. 3 din HG 834/1991, Hotărârea 15/1994, art. 5 din Legea 213/1998, Legea 554/2004 modificată - susținând că terenul în discuție este al statului.
Avocat pentru intimata pârâtă arată că excepția de nelegalitate este invocată în faza recursului când nu se mai discută temeinicia hotărârii și probatoriul administrat în cauză, pct. 10 și 11 ale art. 304 Cod pr. civ. fiind abrogate. Prezenta cauză vizează o grănițuire, iar din probatoriul administrat reiese cu certitudine că nu există linie de graniță între cele două proprietăți. Titlu în baza căruia pârâta a devenit proprietară asupra terenului în discuție a fost atacat de reclamantă în dosar nr. 7494/2005 al Curții de APEL ALBA IULIA, unde reclamanta a renunțat la judecată iar hotărârea a devenit irevocabilă - copie la dosar.
Instanța deliberând, respinge cererea de sesizare a instanței de contencios administrativ considerând că soluționarea pe fond a recursului nu depinde de actul administrativ atacat - art. 4 din Legea 554/2004.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic pentru recurenta reclamantă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a deciziei atacate, admiterea apelului, desființarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond cu toate părțile stabilite prin raportul de expertiză.
Învederează cele arătate în scris, precizând că au solicitat introducerea în cauză a proprietarilor terenului, solicitare respinsă de instanță.
Avocat pentru recurenta intervenientă solicită admiterea recursului declarat și în temeiul art. 312 raportat la art. 295 alin 1 Cod pr. civ. casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Cu cheltuieli de judecată.
În cauză a fost demonstrat faptul că pârâta nu este proprietara terenului în discuție, considerând că atât instanța de fond cât și cea de apel nu și-au exercitat rolul activ și nu au administrat toate probele, impunându-se casarea.
Avocat pentru intimata pârâtă solicită respingerea recursurilor. Cu cheltuieli de judecată, depune copie factură.
Susținerile invocate oral de către recurenți exced prev. art. 304 Cod pr. civ. pct. 1-9, iar probatoriul administrat în cauză a fost suficient. Față de rolul activ, arată că nu instanța este cea care stabilește cadrul procesual, deci nu putea introduce Statul Român în cauză.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față reține:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Sibiu reclamanta Compania Națională de Ferate SA Sucursala Regională de Ferate Bas olicitat în contradictoriu cu pârâta SC t SA Sibiu stabilirea liniei de hotar care desparte proprietățile părților situate în Sibiu str. - 1 1918, obligarea pârâtei să respecte dreptul de proprietate și posesie asupra terenului pe care îl ocupă ilegal din proprietatea reclamantei, cu cheltuieli de judecată. Acțiunea a fost precizată în sensul că terenul ocupat de pârâtă în suprafață de 339 mp este situat între km 392+265, 392+315 pe partea a liniei ferate B- de.
În motivarea acțiunii s-a arătat că hotarul dintre terenurile proprietatea părților nu este materializat prin semne exterioare vizibile și pârâta a obținut autorizație de construire a unei împrejmuiri a incintei sale, ocazie cu care a inclus și o din terenul proprietatea reclamantei.
În drept s-a invocat Legea 148/1930, art. 584 cod civil.
SC SERV SRL Sibiu a formulat cerere de intervenție în cauză, pe care a precizat-o ulterior, prin care a solicitat:
-să se constate că terenul situat între clădirea Autogara t SA și clădirea stației CFR Sibiu înscris în CF 36114 Sibiu top 3236/2/2/1 din Sibiu - 1 1918 pe care sunt amplasate construcțiile proprietatea intervenientei este proprietatea Statului Român dat în administrarea reclamantei,
-după stabilirea liniei de hotar care despart terenurile pârâtei și ale reclamantei, să fie obligată pârâta SC t SA Sibiu să respecte dreptul de proprietate a intervenientei asupra construcțiilor și posesia asupra terenului pe care sunt identificate aceste construcții;
-să se constate că pârâta nu este proprietara terenului pe care sunt amplasate construcțiile proprietatea intervenientei și după stabilirea liniei de hotar să fie obligată pârâta să permită accesul neîngrădit la spațiile comerciale ale intervenientei, iar în caz contrar să fie obligată să plătească daune interese în cuantum de 2000 lei pe zi. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea intervenției s-a arătat că între pârâtă și intervenientă a existat un contract de închiriere pentru folosirea unei suprafețe de teren, pe care a edificat cu acordul acesteia o construcție din aluminiu. Această construcție a utilizat-o ca spațiu comercial și a plătit chirie pârâtei din anul 2004, când a refuzat să-și mai îndeplinească această obligație contractuală deoarece reclamanta le-a prezentat documentația din care rezultă că este proprietara terenului închiriat.
În drept s-a invocat art. 49-56, art. 111 cod procedură civilă, art. 948, 992, 993 cod civil, art. 274 cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 2805/29.05.2007 Judecătoria Sibiua respins atât acțiunea principală, cât și cererea de intervenție în interes propriu și a obligat reclamanta și intervenienta să plătească pârâtei suma de 2062,5 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut în considerentele sentinței că reclamanta este titulara dreptului de administrare asupra terenului pe care sunt amplasate căile ferate, iar dreptul de proprietate asupra acestor terenuri și a construcțiilor aferente aparține Statului Român, ca drept de proprietate publică. Această situație a fost reținută din analiza evidențelor de carte funciară, concluzionând că în calitate de administrator reclamanta nu poate promova o acțiune de revendicare, doar de grănițuire sau acțiune posesorie.
S-a mai reținut că pârâta este titulara dreptului de proprietate asupra terenului de construcții în suprafață de 5343 mp înscris în CF 36114 Sibiu top 3236/2/2/1, drept dobândit în temeiul HG 834/1991, de la Statul Român, prin Titlul de Proprietate seria - nr.0263. Acest titlu a fost atacat de reclamantă în instanță, astfel că a fost suspendată judecata în prezentul dosar, apoi reclamanta a renunțat la judecată, încheiere rămasă irevocabilă.
Între intervenientă și pârâta a existat un contract de închiriere a suprafeței de 100 mp, suprafața de teren pe care intervenienta și-a desfășurat activitatea amplasând 3 chioșcuri metalice. Potrivit sentinței civile nr. 1330/2005 a Tribunalului Sibiu, contractul a încetat, iar SC SERV SRL a fost obligată să ridice chioșcurile. Hotărârea nu era însă irevocabilă.
Expertiza tehnică efectuată în cauză a concluzionat că terenul ocupat de reclamantă ( în virtutea dreptului de administrare) și terenul pârâtei nu sunt limitrofe, astfel că acțiunea în grănițuire este inadmisibilă, la fel și acțiunea în revendicare.
A fost respinsă cererea de introducere în cauză a Municipiului Sibiu, formulată după închiderea dezbaterilor, ca fiind tardiv introdusă.
Cererea de intervenție a fost respinsă ca neîntemeiată întrucât chioșcurile sunt amplasate pe terenul proprietatea pârâtei.
Prin decizia civilă nr. 368/03.12.2007 Tribunalul Sibiua respins apelurile declarate de SC SERV SRL Sibiu și de Compania Națională de Ferate SA, fiind obligați apelanții la 3000 lei cheltuieli de judecată către intimata SC t SA Sibiu.
Instanța de apel a motivat că situația de fapt a fost temeinic reținută de judecătorie, în baza expertizei efectuate în cauză și că soluția pronunțată analizează fondul litigiului, nefiind pronunțată pe excepție. S-a respins motivul vizând nelegalitatea titlului pârâtei, reținând că nu este atacat și reclamanta a renunțat la acțiunea în anularea actului. Tribunalul a reținut că linia de graniță a suferit modificări în anul 1922 în baza ordonanței nr. 30644 Ministerului Justiției astfel că linia de graniță anterioară anului 1922 și cea ulterioară s-au interpus terenurile cu nr. top 3179, 3184. 3178/a și 3180/a, proprietara Statului Român.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta și intervenienta.
Reclamanta a solicitat modificarea în tot a deciziei în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 cod procedură civilă și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului, reclamanta susține că în mod nelegal, contrar dispozițiile art. 129 cod procedură civilă, instanța avea obligația de a pune în discuție cadrul juridic în care se judecă procesul. Din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, rezultă că între terenul recurentei și al pârâtei se interpun alte terenuri așa că instanța trebuia să pună în discuție cadrul juridic în care se desfășoară procesul, respectiv introducerea în cauză a proprietarilor identificați în expertiză. Instanța era obligată să repună cauza pe rol și să pună în discuție introducerea în cauză a Statului Român și a Municipiului Sibiu.
Intervenienta a cerut casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
motivele de recurs, intervenienta susține că a plătit chirie, până în anul 2004, pârâtei, însă după ce reclamanta le-a prezentat documentația din care rezultă că terenul pe care sunt amplasate construcțiile intervenientei este al său, au refuzat să mai plătească locațiunea, să-i ridice construcțiile, iar pârâta să-i despăgubească. La cap. III din ultimul raport de expertiză efectuat în cauză, în urma identificării terenului, experții au concluzionat că proprietarul acestuia este Statul Român. Consideră că instanța de apel trebuia să dispună o contraexpertiză întrucât concluziile raportului de expertiză efectuate în cauză sunt contrazise de documentația tehnică depusă de SC t SA la întabulare, din care reiese că terenurile în litigiu sunt limitrofe. Instanța de apel a concluzionat că construcțiile edificate de intervenientă sunt pe terenul proprietatea Statului Român, și fie că sunt în administrarea primăriei, nu sunt în administrarea SC t SA și în concluzie petitul 2 prin care a cerut să le fie respectat dreptul de proprietate asupra construcțiilor este fondat.
În drept se invocă art. 312 și urm. art. 274 cod procedură civilă.
Reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a titlului de proprietate seria - nr. 0263 deținut de SC t SA, întabulat în CF 36114 Sibiu top 3236/2/2/1 emis cu încălcarea dispozițiilor HG 834/1991 și a normelor metodologice de aplicare ale acesteia, denumite "criterii" nr. 2665/1992. În esență, reclamanta a susținut că Ministerul Transporturilor a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru pârâtă cu încălcarea art. 3 din HG 834/1991, în sensul că a inclus în terenul atribuit acesteia și terenul proprietatea statului administrat de SNCFR în CF 36114 top 3236/2/2, în suprafață de 375 mp. Această nelegalitate s-a observat cu ocazia expertizei tehnice efectuate în dosarul de față. Excepția de nelegalitate se încadrează în dispozițiile art. 4 din Lega 554/2004 modificată prin Legea 262/2007.
Instanța de recurs a respins această cerere de sesizare a instanței de contencios administrativ prin încheierea de ședință din 18.04.2008, considerând că soluționarea pe fond a recursului nu depinde de acest act administrativ.
Analizând legalitatea deciziei atacate prin prisma motivelor invocate în recurs, raportat la art. 304 cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Art. 130 cod procedură civilă, consacră principiul rolului activ al judecătorului în desfășurarea procesului civil, cu mențiunea că acesta trebuie să hotărască doar asupra obiectului dedus judecății.
Momentul investirii instanței cu judecarea unei acțiuni este acela în care se depune cererea, care trebuie să cuprindă, potrivit art. 112 cod procedură civilă, sub sancțiunea nulității, câteva mențiuni obligatorii, respectiv numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul sau semnătura (art. 133 cod procedură civilă).
Cererea de chemare în judecată poate fi întregită sau modificată, potrivit art. 132 cod procedură civilă, doar până la prima zi de înfățișare, iar în cauză, reclamanta a formulat (după încheierea cercetării judecătorești) cerere de repunere a cauzei pe rol și extindere a acțiunii, prin introducerea în cauză a altor părți. Această cerere a fost respinsă de instanța de fond.
În recurs, se constată că hotărârea instanței de fond, confirmată de tribunal, este legală sub aspectul respingerii cererii de "extindere" a acțiunii, după cum este evidențiat de textele legale menționate. în judecată a altor părți, după mai multe termene de judecată, și chiar după rămânerea cauzei în pronunțare, depășește cu mult cadrul stipulat în lege pentru modificare acțiunii și în judecată a altor persoane, în calitatea de pârâți.
Cu privire la recursul intervenientei, se constată că și acesta este nefondat. Astfel, recurenta critică respingerea de către instanța de apel a cererii sale de completare a probațiunii, aspect care nu se încadrează în nici unul din punctele art. 304 cod procedură civilă, care prevăd expres și limitativ cauzele de casare sau modificare a unei hotărâri. Având în vedere că, potrivit expertizei tehnice efectuate în cauză, terenurile reclamantei și al pârâtei SC t SA nu sunt limitrofe, deci nu se poate stabili linia de graniță între ele, în mod corect instanțele de fond au respins cererea de intervenție formulată. Obiectul intervenției l-a constituit constatarea că terenul pe care sunt amplasate construcțiile intervenientei este proprietatea statului dat în administrare reclamantei, dar și obligarea pârâtei să-i respecte proprietatea asupra construcțiilor, după stabilire liniei de graniță dintre proprietățile sus-menționate. Ori, față de constatarea că terenurile reclamantei și a pârâtei nu sunt învecinate - capătul de cerere de grănițuire este nefondat și lipsit de interes. Construcțiile intervenientei sunt edificate pe terenul pârâtei t SA în baza unui contract, astfel că, așa cum corect a motivat instanța de fond, raporturile juridice cu această societate sunt guvernate de contractul de locațiune, capătul din cerere vizând respectarea dreptului de proprietate asupra construcțiilor, în mod corect a fost respins.
Având în vedere toate aceste aspecte, Curtea apreciază ca legală decizia atacată, care urmează a fi menținută și, în temeiul art. 312 cod procedură civilă, vor fi respinse recursurile reclamantei și intervenientei.
În temeiul art. 274 cod procedură civilă recurentele vor fi obligate să plătească intimatei t SA cheltuieli de judecată de 4403 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta Compania Națională de Ferate CFR prin Sucursala Regională CFR B și de intervenienta SC -Serv SRL împotriva deciziei civile nr.368/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Obligă reclamanții să plătească intimatei SC SA cheltuieli de judecată de 4403 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
- |
Red.
CC.2ex/ 27 mai 2008
Jud..
Jud.fond
Președinte:Augustin MândrocJudecători:Augustin Mândroc, Anca Neamțiu
