Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 1390/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1390/R/2009
Ședința publică din 1 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Nicorici
JUDECĂTORI: Silvia Nicorici, Ana Ionescu Carmen Maria
---
GREFIER:
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta -, împotriva deciziei civile nr. 22/A din 29.01.2009 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamanții și, având ca obiect grănițuire.
dezbaterilor și concluziile puse de reprezentantul reclamanților intimați, avocat și pârâta intimată au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 25 mai 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2296 din data de 16 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Vișeu d Sus în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâta, și în consecință, s-a stabilit mejda reală dintre proprietățile părților, învecinate nemijlocit, situate în com. de Sub M, la locul numit "- -", pe linia de culoare roșie care unește punctele 21-23 din schița anexă la raportul de expertiză întocmit de ing., schiță aflată la fila 108 din dosar și a fost obligată pârâta să permită îngrădirea terenului reclamanților pe linia de mejdă stabilită.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamanții locuiesc în comuna de Sub M, pe-, județul M, unde dețin în proprietate tabulară terenul înscris în CF nr. 5374, nr. topo. 719/1, în suprafață de 311 mp.
Pârâta locuiește pe aceeași stradă, la nr. 298, și deține în proprietate terenul cu nr. topo. 711, în suprafață totală de 1447 mp.
Potrivit planului de situație anexă la raportul de expertiză întocmit în cauză, proprietățile părților sunt învecinate, linia de hotar dintre acestea fiind linia de culoare roșie care unește punctele 21-23.
Pe lângă determinarea mejdei prin măsurători, expertul și-a bazat concluziile și pe schița întocmită de topograful G, cu ocazia intabulării reclamanților în cartea funciară, din cuprinsul căreia se observă că linia de hotar dintre proprietăți nu este pe linia casei reclamanților, ci la o anumită distanță.
Instanța a reținut, de asemenea, că petitul privind obligarea pârâtei la plata de despăgubiri nu a mai fost susținut de către reclamanți, care nu au propus nici probe în acest sens.
Prin decizia civilă nr. 22/A/29.01.2009 Tribunalului Maramureș fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă împotriva sentinței civile nr. 2296 din data de 16 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Vișeu d Sus în dosarul nr-.
Apelanta foat obligată să plătească intimaților Și suma de 1006 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut că intimații și sunt proprietarii tabulari ai terenului în suprafață de 311 mp, identificat în CF nr. 5374 de Sub M, nr. topo. 719/1, așa cum rezultă din extrasul de carte funciară, depus la fila 2 din dosarul judecătoriei.
Potrivit extrasului de carte funciară nr. 479 de Sub M, depus la fila 5 din dosarul de apel, proprietara tabulară a terenului cu nr. topo. 711, în suprafață de 1447 mp, este numita, care a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiunea de 32 de ani, conform sentinței civile nr. 1782/1979.
Pentru prima dată, în fața instanței de apel, pârâta susține că nu este persoana înscrisă în coala funciară, depunând acte de stare civilă, din care rezultă că s-a născut la 11 septembrie 1947, cu numele de, și s-a căsătorit la data de 13 februarie 1965 cu G, fiul proprietarei tabulare.
a decedat la data de 24 noiembrie 1992, conform certificatului de deces seria 8 nr. -, iar Gad ecedat la data de 17 februarie 1998, conform certificatului de deces seria D A nr. -.
În fața primei instanțe, pârâta nu a contestat niciun moment împrejurarea că se află în posesia terenului în suprafață de 1447 mp, identificat în CF nr. 479 de Sub M, nr. topo. 711, față de care reclamanții solicită grănițuirea, prin întâmpinarea depuse la fila 8 din dosarul instanței de fond, pârâta recunoscând că terenul său se învecinează cu cel al reclamanților, care au edificat construcții pe acesta.
Potrivit concluziilor lucrării de expertiză efectuate de d-l expert, în fața primei instanțe, linia de hotar dintre terenurile în litigiu este la o distanță de 0,60 față de casa reclamanților cu nr. 299, pe aliniamentul punctelor 21-23, evidențiat cu linie de culoare roșie pe schița anexă la raportul de expertiză, aflată la fila 108 din dosar.
În fața instanței de apel, părțile nu au solicitat efectuarea unei noi lucrări de expertiză în specialitatea topografie-cadastru, cu toate că acest aspect le-a fost pus în discuție la termenul de judecată din data de 29 ianuarie 2009.
Împotriva acestei decizii declarat recurs în termenul legal pârâta, solicitând, în principal, casarea deciziei nr. 22/29.01.2009 Tribunalului Maramureș și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, cu motivarea că instanța soluționat cauza fără intra în cercetarea fondului, iar modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi.
În subsidiar, recurenta solicitat modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinței și, în consecință, respingerea acțiunii ca nefondată, inadmisibilă.
Recursul a fost întemeiat pe disp. art. 312 alin. 3 Cod proc.civ. și 304 pct. 9 Cod proc.civ.
În motivarea recursului, recurenta a criticat decizia pentru nelegalitate, constând în aceea că instanța de apel nu a cercetat fondul cauzei, iar modificarea hotărârii nu este posibilă fără administrarea probelor testimoniale și a unei expertize topografice, probe care clarifică calitatea părților în proces.
Instanța de apel nu a clarificat dacă pârâta este chemată în judecată în calitate de posesor al terenului respectiv sau în calitate de proprietar. Cu toate că pârâta fost chemată în judecată in calitate de proprietar, instanța de apel reține greșit că pârâta nu contestat că terenul limitrof cu cel al reclamanților se află în posesia sa, astfel că acțiunea în grănițuire este admisibilă și între posesorii terenurilor limitrofe.
În același timp, instanța de apel schimbă calitatea uneia dintre părți din aceea de proprietar în cea de posesor, de vreme ce, în fața instanței de fond pârâta fost chemată în judecată în calitate de proprietară. În raport de aceste considerente, acțiunea reclamanților este inadmisibilă, respingerea ei impunându-se pentru lipsa calității procesuale pasive.
Instanța de apel a pus în discuția părților necesitatea unei noi lucrări de expertiză, însă în principal, trebuia să clarifice calitatea pârâtei în proces. Urmare acestui fapt, soluția care se impunea era aceea de desființare hotărârii instanței de fond și de trimitere cauzei spre rejudecare, urmând ca după clarificarea cadrului procesual să se dispună efectuarea expertizei și administrarea celorlalte probe necesare pentru justa soluționare cauzei.
Acțiunea reclamanților este și nefondată, deoarece linia de mejdă nu a fost modificată și este aceeași cu cea existentă înainte ca reclamanții să devină proprietari pe terenul în suprafață de 311 mp din CF 5374 de Sub M, fapt confirmat de probele testimoniale administrate în cauză. Fără reține aceste aspecte, cele două instanțe au pronunțat o hotărâre nelegală.
Prin întâmpinarea depusă, intimații s-au opus admiterii recursului, arătând că unele motive invocate de recurentă privesc aspecte de netemeinicie hotărârii, aspecte care nu pot fi invocate pe calea recursului.
Excepția pe care recurenta invocat-o legată de calitatea ei procesuală pasivă, este nefondată, acțiunea în grănițuire, conform practicii judiciare putând fi promovată nu numai față de proprietari, ci și împotriva posesorilor.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în baza art.312 alin. 1 Cod proc.civ. urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
În ce privește cererea principală de casare deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel:
Conform dispozițiilor art. 312 alin. 3 Cod proc.civ. casarea hotărârii atacate se pronunță pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 1,2,3,4 și 5, precum și în toate cazurile în care instanța cărei hotărâre este recurată soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi.
Potrivit art.584 civil, orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa. invers, acțiunea în grănițuire poate fi exercitată, așa cum s-a statuat în jurisprudență, nu numai împotriva proprietarului fondului limitrof, ci și împotriva titularului unui alt drept real, precum și împotriva chiriașului sau arendașului, dar cu introducerea în cauză și proprietarului.
Prin urmare, pentru admisibilitatea unei acțiuni în grănițuire nu este imperios necesar ca cel care promovează o astfel de acțiune, respectiv cel împotriva căruia se exercită o asemenea acțiune, să fie proprietarul respectivului fond.
În speță, proprietara de CF, decedat la 24 noiembrie 1992, pârâta născută, devenită prin căsătorie cu fiul lui, G, decedat la rândul lui 17 februarie 1998. Prin urmare, pârâta este proprietara terenului învecinat cu imobilul reclamanților, în calitate de moștenitoare. Însă, esențial în cauză este faptul că pârâta folosește terenul în litigiu, având calitatea recunoscută de posesor al acestui imobil.
Prin urmare, curtea constată că soluția instanței de apel este legală și nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la fond, pentru fi citată pârâta în calitate de posesor și nu în calitate de proprietar al terenului.
Această soluție nu se impune nici pentru ca instanța să analizeze dacă pârâta este sau nu singura moștenitoare sau posesoarea terenului limitrof cu cel al reclamanților, câtă vreme nu exista nici o dovadă la dosarul cauzei cu privire la existența unor alți moștenitori sau posesori și câtă vreme acest motiv a fost invocat pentru prima dată în recurs.
Nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare nici sub aspectul efectuării unei noi expertize în noul cadru procesual pretins de recurentă, tot în considerarea reținerilor de mai sus.
În ce privește cererea subsidiară, raportat la disp. art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. curtea reține că, din schița întocmită cu ocazia intabulării reclamanților în CF, mejdia dintre proprietățile părților nu este pe linia casei reclamanților. Expertiza tehnică efectuată în cauză stabilește mejda dintre proprietatea reclamanților și terenul limitrof între punctele 21-23 nu numai pe baza schiței întocmită de tehnician cu ocazia intabulării reclamanților, ci și măsurătorilor efectuate în teren.
Așa fiind, curtea constatând că nu sunt îndeplinite cerințele art. 312 alin. 3 și 304 pct. 9 Cod proc.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta - împotriva deciziei civile nr. 22/A din 29.01.2009 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-.
Urmare respingerii recursului, fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 Cod proc.civ. recurenta va fi obligată să-i plătească intimatului suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorar avocat, conform chitanței de la fila 35.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta - împotriva deciziei civile nr. 22/A din 29.01.2009 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe recurentă să-i plătească intimatului suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 1 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red. IA dact. GC
2 ex/17.06.2009
Jud.apel:,
Președinte:Silvia NicoriciJudecători:Silvia Nicorici, Ana Ionescu Carmen Maria
