Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 1395/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1395/R/2008
Ședința publică din 16 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTORI: Carmen Maria Conț, Silvia Nicorici Traian
: -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 151/A din 13 martie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâții, Primaria municipiului Campia, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamantul recurent și reprezentantul pârâților și, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 12 iunie 2008, prin registratura instanței, reclamantul recurent a depus la dosar o cerere prin care solicită luarea cauzei după ora 11,00.
Instanța lasă cauza la a doua strigare, pentru ora 11,00, pentru a da posibilitatea reprezentantului reclamanților recurenți și să se prezinte la cauză.
Deși s-a solicitat de către reclamantul recurent luarea cauzei la ora 11,00, totuși această cauza se ia înainte de această oră.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reclamantul recurent, asistat de avocat care o reprezintă și pe reclamanta intimată, și reprezentantul pârâților și, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Curtea, constată că cererea de recurs formulată de reclamanții recurenți și și înregistrată la data de 17 aprilie 2008, nu este semnată de către reclamanta recurentă, ci doar de către reclamantul recurent, de asemenea, constată că motivele de recurs formulate de reclamanții recurenți și și înregistrate la data de 24 aprilie 2008, nu sunt semnat de nici unul dintre reclamanții recurenți, motiv pentru care, se pune dosarul la dispoziția reclamantului recurent, acesta semnând motivele de recurs în fața instanței. De asemenea, reprezentantul reclamanților recurenți semnează motivele de recurs în fața instanței, acesta semnând pentru reclamanta recurentă.
Curtea comunică reprezentantului pârâților intimați și a un exemplar al motivelor de recurs.
Reprezentantul pârâților intimați și a arată că nu mai susține excepția nulității recursului invocată prin întâmpinarea depusă și aflată la fila 14 din dosar, față de împrejurarea că recursul a fost motivat la data de 24 aprilie 2004 și a fost semnat azi de reclamanții recurenți, apreciind că nu mai subzistă excepția nulității recursului.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea deciziei atacate și menținerea în totalitate a hotărârii primei instanțe, ca fiind legală și temeinică, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar precum și concluziile scrise pe care le depune la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâților intimați și solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, arătând că decizia instanței de apel este legală și temeinică, fiind soluționată exclusiv pe excepție dedusă din neconformarea dispozițiilor cuprinse în decizia de casare dată în primul ciclu procesual, respectiv a dispozițiilor cuprinse în decizia civilă nr. 169/R din 10 februarie 2006 Tribunalului Cluj, în urma admiterii acesteia, obligatorie pentru judecătorii fondului potrivit art. 315 alin. 1.proc.civ. astfel urmare a admiterii recursului s-a trimis cauza spre rejudecare pentru ca instanța de fond să se pronunțe asupra cererii de intervenție, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1.442/5.IV.2007 pronunțată în Dosar nr. 2.361/2006 al Judecătoriei Turdas -a admis acțiunea reclamanților și, împotriva pârâților și, stabilindu-se linia de hotar dintre proprietățile părților ca fiind gardul de cărămidă situat la limita proprietății lor, înscrisă în 3.459 T top. 653/7/1 și respectiv în 3.457 T top 655/8/1/1.
Prin aceeași sentință, s-a admis excepția autorității de lucru judecat, fiind respinsă cererea de intervenție formulată de Primăria Municipiului T, pe această excepție.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că prin Decizia civilă nr. 1.756/2001 a Curții de apel Oradea, s-a menționat existența unei fâșii de teren în suprafață de 86. aflată în proprietatea Statului Român, situată între proprietățile părților.
Având în vedre considerentele acelei decizii, reclamanții au promovat la Judecătoria Turda acțiune în rectificare de soluționată prin sentința civilă nr. 3.579/2001, în sensul majorării suprafeței din 3.459 Câmpia top. 653/7/1 proprietatea acestora, de la 294. la 398.
Pornind de la considerentele aceleași Decizii, Primăria Municipiului Câmpia a formulat în prezenta cauză o cerere de intervenție, iar în Dosarul nr. 10.329/2005 al Judecătoriei Sibiu, aceeași Primărie în contradictoriu cu pârâții și, a solicitat să se constate că între proprietățile pârâților se află o de teren în suprafață de 86. proprietatea Municipiului Câmpia și să se intabuleze fâșia respectivă în favoarea Municipiului Câmpia.
Acțiunea din acel dosar, fiind respinsă pe motiv că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, prin sentința civilă nr. 1.580/4.IV.2006 a Judecătoriei Sibiu rămasă irevocabilă, instanța a concluzionat că în speță operează excepția autorității de lucru judecat, deoarece acțiunea soluționată irevocabil de Judecătoria Sibiu și cererea de intervenție formulată în prezentul dosar, au aceleași părți, obiect și cauză, fiind incidente dispozițiile art. 1.201 Cod civil.
În vederea stabilirii liniei de hotar, s-a administrat un raport de expertiză tehnică judiciară efectuat de ing., instanța a optat pentru varianta a doua, însușită de reclamanți, potrivit căreia gardurile existente între proprietăți, urmează să rămână la fel, reflectând documentația ce a stat la baza intabulărilor existente în prezent.
Apelul pârâților și a fost admis prin Decizia Civilă nr. 151/13.III.2008 pronunțată în Dosarul nr- al Tribunalului Cluj, fiind desființată sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond, aceleiași Judecătorii.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a apreciat că în condițiile în care minuta este soluția pe scurt asupra cauzei, nu se poate reține că dispozitivul hotărârii este altul decât cel consemnat în minută, atâta timp cât și acțiunea a avut un singur capăt de cerere.
De asemenea, în cauză nu se poate reține autoritatea de lucru judecat.
Prin sentința Civilă nr. 1.580/2006 a Judecătoriei Sibiu, rămasă definitivă prin Decizia nr. 1.110/2006 a Tribunalului Sibiu, s-a respins acțiunea civilă formulată de către reclamantul Primarul Municipiului T, acțiune în revendicarea fâșiei de 86. aflată între proprietățile reclamanților și pârâților din prezenta cauză, reținându-se că reclamanta nu a dovedit dreptul său de proprietate asupra terenului în litigiu, neformulând și petit de constatare a dreptului de proprietate.
Or, în prezentul dosar, pe calea cererii de intervenție formulată de către Primăria Municipiului Câmpia prin Primar, se solicită tocmai constatarea dreptului de proprietate ( și nu revendicarea ca și în dosarul anterior ).
Prin urmare nu sunt întrunite condițiile autorității de lucru judecat, obiectele celor două acțiuni fiind diferite, nu se poate reține în cauză incidența dispozițiilor art. 1.201 Cod.pr.civ.
Având în vedere reținerea greșită a excepției amintite și faptul că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului asupra acțiunii în constatarea, Tribunalul, în baza art. 296 Cod.pr.civ. a admis apelul declarat, a desființat sentința atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru soluționarea fondului cererii de intervenție, a cărei soluționare influențează soarta acțiunii principale vizând grănițuirea.
Împotriva acestei decizii rezumate mai sus, reclamanții și au declarat recurs în termenul legal, solicitând modificarea ei, în sensul respingerii apelului pârâților și menținerea în totalitate a sentinței instanței de fond, în drept invocându-se dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod.pr.civ.
În motivare se arată că este cel puțin curioasă susținerea Tribunalului privind abordarea autorității de lucru judecat, omițând faptul că acțiunea în constatare are ca caracter subsidiar, putându-se exercita doar atunci când nu se poate recurge la acțiunea în realizarea dreptului.
În atare situație ar fi interesant de știut ce relevanță a avut pentru instanța de apel hotărârea instanței din S și nu știu recurenții care este reprezentarea juridică prin care o acțiune în constatare, ar putea prevala în fața hotărârii instanței din
Curtea examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, constată că recursul reclamanților este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin sentința civilă nr. 1.580/4.IV.2006 a Judecătoriei Sibius -a respins acțiunea în revendicare formulată de Primăria Municipiului Câmpia în contradictoriu cu pârâții și, reținându-se că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate și că probele propuse de reclamantă, nu au făcut dovada decât eventual cu privire la existența unei fâșii de teren între proprietățile părților.
Această sentință a fost menționată prin Decizia Civilă nr. 1.110/6.XII.2006 a Tribunalului Sibiu, urmare a respingerii recursului Primăriei Municipiului Câmpia, stabilindu-se irevocabil că nu se poate reține că reclamantul este proprietarul terenului revendicat nici în virtutea Legii nr. 213/1998, deoarece instanța nu era îndreptățită să verifice acest aspect.
Câtă vreme reclamantul a renunțat la capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate, deși teoretic este posibil ca reclamantul să fie proprietarul fâșiei de teren în litigiu, în lipsa posibilității de constatare a acestui lucru, s-a concluzionat că soluția primei instanțe este corectă.
Rezultă așadar din contextul considerentelor expuse în Decizia menționată și reprodusă mai sus, că principalul motiv pentru care i s-a respins reclamantei Primăria Municipiului Câmpia acțiunea în revendicare, a fost tocmai faptul că reclamanta a renunțat la capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate, neexcluzându-se nici un moment posibilitatea că aceasta să fie proprietara fâșiei de teren de 86. situată între proprietățile părților.
Mai mult, în condițiile în care prin Decizia Civilă nr. 1.756/7.XII.2001 a Curții de apel Oradea, s-a statuat irevocabil că între proprietățile părților se află o porțiune de teren proprietatea Statului Român în suprafață de 86. având o lungime de 27,10 și lățime la stradă 3,13, iar în spatele grădinii 3,23 și că cele două proprietăți nu sunt învecinate, motiv pentru care corect s-a respins acțiunea în grănițuire, apare cu evidență faptul că cererea de intervenție formulată de Primăria Municipiului Câmpia în prezenta cauză, influențează în mod hotărâtor soluționarea acțiunii introductive vizând grănițuirea.
Chiar dacă soții, au obținut prin sentința civilă nr. 3.579/3.IX.2001, a Judecătoriei Turda ( 105 dosar fond ), deci în cursul derulării procesului anterior de grănițuire, majorarea suprafeței de de la 294. la 389. pe calea acțiunii în rectificare, formulată în contradictoriu doar cu numiții și, această hotărâre prin care soții s-au extins peste proprietatea Statului Român ( fără să aibă vreun titlu în temeiul Legii nr. 18/1991 ), nu este opozabilă părților din prezenta cauză.
Mai mult, știut fiind că în virtutea art. 26 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, dreptul de proprietate al Statului Român este opozabil față de terți fără înscriere în cartea funciară, soluționarea pe fond a cererii de intervenție se impune.
Câtă vreme în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 1.201 Cod civil, neexistând identitate de obiect și cauză, între pricina soluționată anterior vizând revendicarea și cererea de intervenție formulată în dosarul de față, având ca obiect constatarea dreptului de proprietate și intabulare la. urmare a restabilirii situației anterioare de, soluția Tribunalului este legală.
Pe cale de consecință, față de considerentele expuse mai sus, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1 Cod.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul reclamanților, menținând în întregime decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 151/A/ din 13.03.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
RED.
DACT. 2EX./30.06.2008
JUD.FOND..
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Silvia Nicorici Traian
