Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 141/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr.141
Ședința publică de la 09 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costel Drăguț Președinte Instanță
- - -
- - - - Președinte Secție
Grefier - -
*****
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Gh. împotriva deciziei civile nr.213 din 13 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurentul pârât Gh. și intimații reclamanți și, ambii reprezentați de avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recursul este declarat în termen, motivat și timbrat, după care;
Avocat, pentru intimații reclamanți, a depus împuternicire avocațială din 09.02.2009.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurentul pârât Gh. a solicitat admiterea recursului, conform motivelor scrise.
Avocat, pentru intimații reclamanți și, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate, ca temeinică și legală. A depus concluzii scrise. Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin cererea adresată Judecătoriei Drobeta Turnu S la data de 09.03.2007 și înregistrată sub nr.1917/2007, reclamanții și în contradictoriu cu pârâtul, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se stabilească linia de hotar care desparte proprietățile acestora.
În motivarea acțiunii a arătat că este proprietarul terenului situat în intravilanul comunei de Ocol, și că între terenul său și al pârâtului există o linie de hotar fixată prin semne externe și care deși vizibile, sunt totuși îndoieli că ar fi amplasate pe hotarul real dintre cele două proprietăți limitrofe, motiv care generează neînțelegeri.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe disp. art.584C.civ.
Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând în principal respingerea iar în subsidiar măsura admiterii și stabilirea liniei de hotar.
În motivarea acesteia s-a arătat că între părți a mai existat un litigiu pentru grănițuire, suspendat pentru că părțile nu aveau titlu de proprietate și care a fost perimat. În această situație reclamantul a formulat prezenta acțiune, care este de asemenea prematură întrucât nu are titlu de proprietate, condiție de admisibilitate a acțiunii. Între proprietățile părților a existat și există o linie de hotar, iar terenurile sunt delimitate prin semne vizibile, pârâtul posedând suprafața pe care o deține, conform titlului de proprietate 2183 mp.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că are titlu de proprietate eliberat pe numele autorului său, iar perimarea cauzei anterioare având același obiect a fost realizată în mod greșit.
Judecătoria Drobeta Turnu S prin sentința civilă nr. 1768 din 02.04.2008, a respins acțiunea reclamanților.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că părțile sunt vecini, fiecare dintre aceștia fiind proprietarul unei suprafețe de teren în intravilanul localității de Ocol. De asemenea deși în conformitate cu titlurile de proprietate reclamanții au o suprafață de teren de 1994 mp aceștia dețin efectiv o suprafață de teren mai mică cu 171 mp, iar pârâtul deține o suprafață de teren mai mică cu 231 mp decât cea consemnată în titlul de proprietate, aspecte confirmate de concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză.
Cum părțile dețin suprafețe mai mici decât cele precizate în titlurile de proprietate iar linia de hotar a fost dintotdeauna pe amplasamentul existent, nu s-a putut reține că una din părți a depășit linia de hotar, pentru a nu crea o stare de inechitate și a preîntâmpina totodată viitoare litigii; instanța a considerat că se impune păstrarea liniei de hotar existente, soluția propusă de expert însemnând modificări a actualei linii despărțitoare fără a exista un temei în fapt și fără a fi necesar ca aceasta să fie o linie dreaptă.
Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică au declarat recurs reclamanții, calea de atac fiind recalificată ca apel în ședința publică din 08 septembrie 2008.
Reclamanții au criticat sentința arătând că în mod greșit instanța a înlăturat depoziția martorului propus de reclamanți pe motiv de rudenie, deși din actele dosarului nu rezultă acest lucru iar martorul a susținut că nu se află în relații de rudenie cu reclamantul; la fila 42 din dosar există lista cu martori depusă de și s-a încuviințat proba testimonială cu martorii G și G, iar în instanță a fost audiat martorul; instanța de fond nu a manifestat rol activ în soluționarea cauzei, încălcând și principiul contradictorialității, nepunându-se niciodată în discuția părților aspectul care decurge din grănițuire, respectiv revendicarea.
Au mai susținut recurenții că la dosarul cauzei, la fila 136 au depus note scrise prin care solicitau instanței să aibă în vedere faptul că grănițuirea implică și revendicarea suprafeței de 15-20 mp teren aflat între proprietățile părților, însă instanța nu s-a pronunțat asupra acestei cereri.
Intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului, arătând că instanța de fond a motivat sentința, reieșind considerentele pentru care a fost respinsă acțiunea, că petitul privind grănițuirea nu este admisibil din moment ce terenurile au fost și sunt grănițuite, fiind despărțite cu garduri și semne de hotar vechi și vizibile, iar în ceea ce privește revendicarea, reclamantul trebuia să facă dovada dreptului său de proprietate și să dovedească faptul că pârâtul a ocupat teren din proprietatea sa.
Prin decizia nr.213/A din 13 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr.1917/-, s-a admis apelul civil formulat de reclamanții și, împotriva sentinței civile nr.1768 din 02.04.2008, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu S în dosar -, intimat fiind pârâtul Gh..
S-a desființat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Instanța de apel a constatat că, deși prin cererea introductivă reclamanții au solicitat numai grănițuirea proprietăților, prin concluziile scrise depuse la dosar la 2.04.2008 au revendicat și suprafața de 15-20 mp. Deținută de pârâți, ceea ce impunea obligația instanței de fond de a pune în discuția părților și a se pronunța asupra acestui petit, chiar dacă el a fost formulat în modalitatea arătată.
În baza art.299 Cod pr.civilă, împotriva deciziei pârâtul a declarat recurs, arătând că prin concluziile scrise depuse de reclamanți, aceștia au modificat obiectul acțiunii, peste termenul prevăzut de lege.
Ca atare, instanța de apel trebuia să califice ca tardiv formulat capătul de cerere în revendicare și să se pronunțe în consecință.
Intimații reclamanți au depus întâmpinare, prin care au susținut că Tribunalul s-a pronunțat în conformitate cu dispozițiile art.129 Cod pr.civilă, în raport de care instanța are îndatorirea de a pune în dezbaterea părților orice împrejurare de fapt sau de drept, chiar dacă nu este menționată în cerere ori întâmpinare, în caz contrar fiind încălcat principiul contradictorialității.
Soluția instanței de apel este în conformitate cu jurisprudența CEDO, respectarea principiului contradictorialității fiind de esența recunoașterii dreptului la un proces echitabil, ocrotit de dispozițiile art.6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Examinând criticile din recursul pârâtului, se constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de apel a interpretat și aplicat greșit prevederile art.129 alin.4 Cod pr.civilă, în conformitate cu care, în baza rolului activ, judecătorul este în drept să pună în dezbaterea părților orice împrejurare de fapt ori de drept, chiar dacă nu este menționată în cerere sau în întâmpinare.
Rolul activ al judecătorului se exercită însă, cu respectarea normelor procedurale privitoare la judecată, respectiv a condițiilor și termenelor prevăzute de codul d e procedură civilă pentru introducerea și modificarea cererii de chemare în judecată.
Potrivit prevederilor art.132 alin.1 Cod pr.civilă la prima zi de înfățișare, instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, caz în care dispune amânarea pricinii și comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării.
Normele înscrise în art.132 Cod pr.civilă au caracter dispozitiv, ceea ce permite reclamantului să-și modifice acțiunea și după prima zi de înfățișare, dacă pârâtul consimte, expres sau tacit.
În cauză, cererea prin care reclamanții au revendicat suprafața de 15-20 mp. teren, nu a fost formulată în condițiile prevăzute de text.
La termenul din 26 martie 2008, prima instanță, considerând că pricina este lămurită, a declarat închise dezbaterile și conform art.260 Cod pr.civilă a amânat pronunțarea pentru data de 2.04.2008, la cererea apărătorului reclamanților, pentru a depune concluzii scrise.
Reclamanții au depus, la data de 28.03.2008 concluzii scrise (file 132-133) prin care au solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, iar ulterior, la data de 2.04.2008, când s-a pronunțat sentința apelată, s-au formulat, de reclamantul noi concluzii, prin care s-a revendicat suprafața de 15-20 mp. teren.
Solicitările din cuprinsul concluziilor scrise, depuse după închiderea dezbaterilor, nu au fost formulate în condițiile prevăzute de art.132 alin.1 Cod pr.civilă, astfel că Tribunalul a aplicat greșit dispozițiile art.297 alin.1 cod pr.civilă.
Prin sentința pronunțată de judecătorie nu a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, recunoscut de art.6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât obligația instanței de a proceda la un examen efectiv al susținerilor, argumentelor și mijloacelor de probă ale părților, rezultată din jurisprudența CEDO (cauza Albină contra României), are în vedere acele observații formulate de părți cu respectarea procedurii, formalităților și termenelor stabilite de lege, în etapa judecății, fază procesuală finalizată prin închiderea dezbaterilor.
Față de aceste considerente, recursul pârâtului este fondat, urmând să fie admis și conform art.312 alin.5 Cod pr.civilă să se caseze decizia, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Mehedinți, pentru soluționarea pe fond a apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Gh. împotriva deciziei civile nr.213 din 13 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și.
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 februarie 2009.
PREȘEDINTE: Costel Drăguț - - | JUDECĂTOR 2: Gabriela Ionescu Tania Țăpurin - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.-
Tehn.2 ex
19.02.2009
Președinte:Costel DrăguțJudecători:Costel Drăguț, Gabriela Ionescu Tania Țăpurin
