Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 144/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - grănițuire -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 144
Ședința publică din 18 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 2: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 3: Ciută Oana
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul domiciliat în comuna, județul S, împotriva deciziei civile nr. 22 din 29 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns reclamantul asistat de avocat, pârâtul G, lipsă fiind intimata.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, constatând recursul legal timbrat și în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocata recurentului precizează că între părți nu există dispută privind terenurile și că reclamantul nu invocă lipsa de teren, ci distrugerea hotarului. De asemenea, nu revendică o suprafață de teren cu privire la zona de delimitare dintre cele două părți și nu-și contestă reciproc întinderea dreptului, ci amplasamentul, reclamantul solicitând stabilirea linei de hotar între proprietatea sa și cea învecinată. Solicită admiterea recursului, desființarea deciziei atacate, menținerea sentinței pronunțate de Judecătoria Rădăuți ca fiind legală și temeinică și, în subsidiar, dacă se apreciază că se impune efectuarea unei noi expertize, solicită desființarea deciziei civile nr. 22/2008 și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Suceava, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul G arată că instanța de apel s-a pronunțat corect, în baza unui plan de situație cadastral (fila 38 dosar), hotarul fiind delimitat de comisia locală în anul 2002 și cu expert prezent la fața locului. Susține că este bun planul de situație, după vechiul amplasament, situația fiind lămurită fără expertiză. Solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată în sumă de 100 lei RON reprezentând ziua de muncă pierdută și transportul la instanță, fără a putea depune înscrisuri doveditoare la dosar.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea civilă adresată Judecătoriei Rădăuți, reclamantul a chemat în judecată pârâta, solicitând instanței să stabilească linia de hotar dintre proprietățile părților, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul suprafeței de 1,05 ha teren intravilan dobândit prin contract de vânzare cumpărare de la, în favoarea căruia a fost emis titlul de proprietate nr. -. Terenul se învecinează cu terenul pârâtei, înscris în titlul de proprietate nr. 797/1996 emis în favoarea tatălui acesteia, fiul pârâtei dărâmând gardul care separa cele două proprietăți și ridicând pretenții în prezent la parte din suprafața cumpărată de către reclamant.
Reclamantul și-a completat acțiunea chemând în judecată și pe pârâtul G, fiul pârâtei, pentru opozabilitate.
Prin sentința civilă nr. 3806 din 5 decembrie 2002, Judecătoria Rădăuția admis acțiunea formulată de reclamant și a stabilit hotarul dintre cele două proprietăți pe aliniamentul indicat în planul de situație din raportul de expertiză întocmit de expertul.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că din raportul de expertiză întocmit în cauză a rezultat că hotarul dintre cele două proprietăți este cel evidențiat prin gardul existent pe aliniamentul indicat în planul de situație anexă la raportul întocmit.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții care au susținut că cele două proprietăți nu au fost măsurate integral, astfel că linia de hotar este arbitrară și nu corespunde cu suprafețele înscrise în titlurile de proprietate emise în favoarea părților.
Prin decizia nr. 22 din 29 ianuarie 2008, Tribunalul Suceavaa admis apelul pârâților și, schimbând în totalitate sentința atacată, a respins ca nefondată acțiunea reclamantei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că părțile își dispută dreptul de proprietate pentru o suprafață de teren, existența gardului vechi care ar fi stabilit hotarul dintre cele două proprietăți fiind lipsită de relevanță. Parcelele aparținând părților nu îndeplinesc caracterul de parcele limitrofe ci sunt parcele parțial suprapuse, astfel încât acțiunea în grănițuire poate fi promovată după clarificarea întinderii suprafeței de teren aparținând reclamantului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul care a susținut că în mod greșit s-a trecut la judecare apelului în condițiile în care instanța de apel admisese administrarea probei cu expertiza judiciară topometrică, iar această probă nu a fost administrată și nici nu s-a revenit de la administrarea ei. Mai mult, instanța de apel nu a făcut nici o referire la cercetarea locală, deși această probă a fost administrată, astfel cum rezultă din procesul verbal din data de 10 februarie 2005. Reclamantul recurent a susținut că în litigiu nu este dreptul de proprietate pentru o suprafață de teren, neînțelegerile dintre părți fiind legate doar de linia de hotar dintre terenurile părților, reclamantul solicitând revenirea la hotarul vechi reprezentat de gardul ce a fost parțial distrus de către pârât.
Analizând recursul, ale cărui motive se încadrează la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanța îl constată a fi întemeiat din următoarele motive:
Prin acțiunea adresată instanței de judecată, reclamantul a solicitat reconstituirea liniei de hotar dintre terenurile proprietatea părților, invocând faptul că hotarul vechi nu este respectat de către pârâți, după desființarea gardului ce despărțea cele două proprietăți. Nici din cuprinsul acțiunii și nici din cuprinsul celorlalte înscrisuri depuse de părți la dosar, nu rezultă că litigiul dintre părți vizează dreptul de proprietate asupra terenului, instanța de judecată fiind chemată doar să soluționeze neînțelegerile dintre părți vizând linia de hotar.
Față de această situație, în mod greșit instanța de apel a apreciat că reclamantul ar trebui să solicite mai întâi stabilirea întinderii dreptului de proprietate pentru terenul său, și abia ulterior, în măsura în care mai este necesar, grănițuirea terenului față de cel al pârâților.
În aceste condiții, apreciind că instanța de apel nu a analizat fondul acțiunii formulată de către reclamant, respectiv a criticilor formulate de către pârâți în apel, în baza art. 312 alin. 5 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 112 și 261 Cod procedură civilă, instanța urmează a admite recursul, a casa decizia și a trimite cauza aceleiași instanțe pentru a rejudeca apelul.
Cu ocazia rejudecării, instanța va aprecia cu privire la necesitatea completării probatoriului administrat de către prima instanță, și va motiva eventuala revenire de la administrarea probei cu expertiza judiciară topometrică ce a fost dispusă a fi efectuată în cauză.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul domiciliat în comuna, județul S, împotriva deciziei civile nr. 22 din 29 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Casează decizia civilă nr. 22 din 29 ianuarie 2008 a Tribunalului Suceava și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 aprilie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2ex/08.05.2008
Președinte:Timofte CristinaJudecători:Timofte Cristina, Andrieș Catrinel, Ciută Oana
