Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 161/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 161
Ședința publică de la 23 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Buliga
JUDECĂTOR 2: Adriana Andronic
JUDECĂTOR 3: Elena Gheorghiu
GREFIER: -
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de pârâta, împotriva deciziei civile nr.668 din 03 octombrie 2007 Tribunalului Iași; cauza având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde av. pentru intimata; lipsă ffiind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la al treilea termen de judecată. Prin serviciul registratură, cu cerere, prin apărător, recurenta a depus la dosar chitanța reprezentând onorariu avocat și adeverința nr.3232/9.04.2008, fila 21.
Având în vedere că recurenta este reprezentată potrivit împuternicirii aflată la fila 6, se ladă dosarul la o nouă strigare.
La reluarea cauzei, la apelul nominal răspunde av. tin pentru recurenta și av. pentru intimata.
Av. cu privire la aspectul referitor la satisfacerea timbrajului, arată că a fost formulată o cerere de încuviințare a asistenței judiciare. La termenul din 02.04.2008, s-a solicitat să se depună de către recurentă, la cererea intimatei, dovadă de la registrul agricol, iar prin serviciul registratură a fost făcută această dovadă. Ca atare, urmează ca instanța să dispună dacă încuviințează sau nu cererea privind acordarea asistenței judiciare. În măsura în care se va soluționa cererea privind încuviințarea asistenței judiciare, se va aprecia și asupra satisfacerii timbrajului.
Av. susține că la termenul din 02.04.2008, intimata a solicitat a i se pune în vedere recurentei să depună la dosar o copie după fișa din registrul agricol al Primăriei comunei și nu o adeverință. Nu este de acord cu cererea formulată de recurentă privind încuviințarea asistenței judiciare.
Instanța, admite cererea formulată de recurenta și dispune încuviințarea asistenței judiciare în sensul că acordă scutirea de plata taxei judiciare de timbru în cuantumul fixat prin încheierea de la termenul din 05 martie 2008.
Nefiind formulate alte cereri și constatându-se cauza în stare de judecată, se dă cuvântul părților cu privire la excepția inadmisibilității recursului.
Av. tin, în ce privește excepția invocată referitoare la inadmisibilitatea recursului, cere respingerea ei. Arată faptul că, la data de 03.12.2007, recurentei, în cursul soluționării litigiului i-a fost eliberat titlul de proprietate în baza unei hotărâri a Comisiei județene de aplicare a Legii 18/1991 pentru suprafața de teren în cauză. Depune la dosar, în copie, titlul de proprietate nr.-/3.12.2007, hotărârea 4514/06.02.2007, schița terenului și sentința civilă nr.9697/23.11.2005 a Judecătoriei Iași. Privitor la incidența acestor înscrisuri asupra obiectului dosarului, este justificată, în primul rând de faptul că solicită a fi primite concluziile de respingere a excepției inadmisibilității recursului raportat strict la dispozițiile art.282 ind.1 Cod procedură civilă. Această acțiune a fost soluționată de către instanța de fond și în apel d e către tribunal. Așa cum rezultă din petitul acesteia, dar și din precizările făcute de reclamanta-intimată în fața instanței de fond, precizări care se află la dosar și care au fost depuse pentru termenul din 22.01.2007, s-a solicitat pe lângă grănițuire și revendicarea unei suprafețe de teren, în legătură cu care nu s-a reușit să se facă determinarea întinderii, dar s-a precizat că suprafața de teren revendicată ar fi fost stabilită ulterior printr-o așa-zisă expertiză în care nici nu se regăsesc cei 2000. teren. Se solicitase prin acțiune stabilirea liniei de hotar care desparte cele două proprietăți, pârâtei revenindu-i obligația de a depune titlul de proprietate. Fiind vorba de o acțiune în revendicare și al doilea capăt de cerere având ca obiect grănițuirea, delimitarea proprietăților, stabilirea liniei de hotar, neevaluabil, consideră că acest capăt de cerere care nu este accesoriu, este în egală măsură principalului, nu are nici o relevanță în ceea ce privește stabilirea valorii, acesta nefiind prevăzut printre situațiile de la art.282 ind.1 Cod procedură civilă, neputând atrage incidența aplicării excepției inadmisibilității. Consideră recursul admisibil și cere respingerea excepției invocată de către instanță din oficiu la termenul din 05.03.2008.
Av. având în vedere obiectul litigiului, consideră excepția invocată ca fiind întemeiată, cere admiterea ei și în consecință să se respingă ca inadmisibil recursul, raportat la valoarea din cauză și dispozițiile legale.
Cauza rămânând în pronunțare, declarându-se dezbaterile închise, după deliberare;
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.2357 din 5 martie 2007 Judecătoriei Iași, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictor cu pârâta și s-a stabilit linia de hotar între proprietățile părților astfel: latura 2-8 marcată în culoarea roșu conform raportului de expertiză de la dosar ce face parte integrantă din sentință;
- a fost obligată pârâta să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei suprafața de 2000. situați în tarlaua 29 parcela 1322, în comuna, județul I, marcată cu hașur negru conform aceluiași raport de expertiză;
- a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 5000 lei cu titlu de despăgubiri pentru nefolosința terenului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, care a fost respins prin decizia civilă nr.668 din 3 octombrie 2007 Tribunalului Iași.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut:
În prezenta cauză reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta, grănițuirea proprietăților învecinate, obligarea pârâtei a-i lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de aproximativ 2000. și la plata despăgubirilor în sumă de 5000 RON pentru lipsa de folosință a terenului.
Analizând în mod prioritar excepția nulității apelului invocată prin întâmpinare, tribunalul constată că această excepție este neîntemeiată, apelul fiind în mod legal timbrat (potrivit dovezii depuse la fila 6 dosar apel) în raport doar cu capetele de cerere criticate prin motivele de apel și în considerarea dispozițiilor art.11 din Legea nr.146/1997.
Tribunalul constată, de asemenea ca fiind neîntemeiate și excepțiile invocate în cuprinsul cererii de apel, respectiv excepția lipsei calității procesuale active obligatorii și excepția lipsei calității procesuale pasive având în vedere actele dosarului.
Coparticiparea procesuală obligatorie derivă din natura dreptului de proprietate și din necesitatea ca hotărârea ce urmează a se pronunța să fie opozabilă tuturor ce ar putea invoca același drept ca cel al judecății.
Ori, în cauză, reclamanta și-a dovedit calitatea de unică proprietară a terenului revendicat prin titlul de proprietate nr.82670/29.06.1992 (fila 20 dosar fond) și prin certificatul de moștenitor nr.51/2005 (fila 25 dosar apel).
Astfel din certificatul de moștenitor nr.51/07.06.2005 I, tribunalul reține că unica moștenitoare a numitului, beneficiarul titlului de proprietate nr.82670/1992 este soția supraviețuitoare, reclamanta din prezenta cauză, descendenții acestuia renunțând la succesiune, conform art.700 Cod civil.
De asemenea și excepția lipsei calității procesuale pasive se vădește neîntemeiată. Probele administrate în cauză relevă faptul că pârâta este proprietara suprafeței de teren de 2500. teren situat în extravilanul comunei, dobândit la 04.03.1994 prin contract de donație de la reclamantă și soțul acesteia decedat în prezent, teren învecinat cu al reclamantei (potrivit schiței anexă la contractul de donație - fila 19 dosar și raportului de expertiză G). Din cuprinsul raportului de expertiză tribunalul reține că pârâta ocupă în mod abuziv (în plus față de suprafața de 2500. dobândită prin contractul de donație) și o suprafață de 2421. teren delimitat de punctele 2, 3, 7, 8 în planul de situație anexa 1.
Deși instanța de fond a admis cererea de revendicare doar pentru o parte din terenul ocupat abuziv, respectiv doar pentru 2000. (care nu sunt identificați strict în planul de situație), tribunalul nu poate însă înrăutăți situația apelantei în propria cale de atac potrivit art.296 teza a 2-a Cod procedură civilă.
În ce privește cuantumul despăgubirilor acordate de instanța de fond reclamantei pentru lipsa de folosință a terenului, tribunalul reține acest cuantum ca fiind rezonabil, având în vedere categoria de folosință a terenului ocupat, respectiv teren arabil.
Deși în apel pârâta a reiterat excepția autorității de lucru judecat, tribunalul reține că aceasta a primit o corectă dezlegare în fața instanței de fond.
Potrivit art.1201 cod civil există autoritate de lucru judecat atunci când a 2-a cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, condiții îndeplinite în speță.
Autoritatea de lucru judecat prevăzută de art.1201 Cod civil are la bază regula potrivit căreia o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și ca o constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească nu poate fi contrazisă de o altă hotărâre, deoarece doar astfel se asigură administrarea uniformă a justiției.
Ori sentința civilă nr.9697/23.11.2005 a Judecătoriei Iași nu poate constitui temei pentru reținerea autorității de lucru judecat întrucât cererea de revendicare formulată de reclamantă nu a primit o dezlegare în urma analizei temeiniciei dreptului dedus judecății, acțiunea fiind respinsă în considerarea faptului că părțile nu și-au formulat probe, astfel cum rezultă din copia sentinței depuse la fila 39 dosar fond.
Pârâta a formulat recurs împotriva deciziei tribunalului, criticând-o ca fiind nelegală pentru următoarele motive:
- greșit nu s-a reținut că în cauză sunt îndeplinite cerințele art.1201 Cod civil față de cele stabilite prin sentința civilă 9697/2005 a Judecătoriei Iași, chiar dacă prin prisma acestei hotărâri din 2005, având același obiect, între aceleași părți și în aceleași condiții, s-a respins acțiunea în considerarea faptului că părțile nu și-au formulat probe;
- greșit au fost aplicate dispozițiile art.480 Cod civil, reținându-se că terenul ar face parte din titlul de proprietate nr.82670/1992, atât timp cât există incertitudini cu privire la amplasamentul acestei suprafețe de 2000. în diferitele acte emise de autoritățile competente;
- instanța a soluționat eronat și capătul de cerere privind grănițuirea atât timp cât aceasta a rămas fără obiect;
- referitor la capătul de cerere privind daunele, instanța trebuie să constate prescripția, raportat la data emiterii titlului de proprietate.
În drept recurenta a invocat art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Prioritar se reține că recursul este inadmisibil pentru considerentele la care ne vom referi în continuare.
Potrivit art.2821Cod procedură civilă în forma și conținutul modificat prin Legea 195/2004 nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță, între altele și în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei vechi.
În speța de față, reclamanta a investit instanța cu o acțiune civilă, având mai multe capete de cerere și anume: revendicarea suprafeței de 2000. teren, stabilirea liniei de hotar între proprietatea sa și cea a pârâtei-recurente și obligarea pârâtei la daune, reprezentând nefolosința terenului de 2000.
Litigiul este unul evaluabil în bani, obiectul revendicării și al daunelor, având incontestabil, acest caracter. La data de 25 septembrie 2006, reclamanta a precizat, la interpelarea instanței, că valoarea terenului de 2000. este de 210 mil. lei vechi, iar al daunelor de 50 mil. lei vechi.
La stabilirea competenței materiale după valoare în cadrul procesual al unei astfel de acțiuni se are în vedere evaluarea făcută de părți. Or, însăși pârâta-recurentă a indicat în instanță, la data de 5.03.2008 că valoarea celor 2000. teren este de 1000 lei (RON), iar a daunelor de 5000 lei (RON).
Față de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă la stabilirea instanței competente are relevanță exclusivă doar valoarea terenului revendicat și cea a daunelor pretinse.
Așa fiind rezultă că acțiunea dedusă judecății în speța de față se încadrează în categoria acțiunilor la care se referă art.2821Cod procedură civilă, fapt pentru care sentința civilă nr.2357/5 martie 2007 Judecătoriei Iași era susceptibilă de a fi atacată numai cu recurs.
Legalitatea și temeinicia acestei sentințe au fost analizate și verificate de Tribunalul Iași prin decizia civilă nr.668 din 3 octombrie 2007.
Potrivit art.2821Cod procedură civilă Curtea nu mai are nici un fel de competență materială de a verifica hotărârile din speță. Nu prezintă relevanță faptul că din eroare, tribunalul a calificat și soluționat calea de atac declarată împotriva sentinței ca apel, în loc de recurs.
Natura căii de atac ce poate fi declarată împotriva unei hotărâri judecătorești este prevăzută de lege, nu este acordată de instanță.
Calificarea greșită a căii de atac de tribunal ca fiind apel iar nu recurs, nu poate avea drept consecință încălcarea dispozițiilor art.2821Cod procedură civilă, respectiv crearea aleatorie și artificială a celui de-al treilea grad de jurisdicție în litigiile pentru care legiuitorul a prevăzut două asemenea grade.
Neavând competența materială în astfel de litigii, Curtea nu poate verifica aspectele invocate, recursul fiind inadmisibil.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de împotriva deciziei civile nr.668 din 3.10.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.04.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
09.2008.-
2 ex.-
Președinte:Georgeta BuligaJudecători:Georgeta Buliga, Adriana Andronic, Elena Gheorghiu
