Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 164/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 164/
Ședința publică din 10.03.2009
PREȘEDINTE: Irina Alexandra Boldea vicepreședintele Curții de Apel
JUDECĂTOR 2: Viorica Mihai Secuianu
Judecător - - -
Grefier -
La ordine fiind soluționarea recursului civil declarat de către reclamanții și, împotriva deciziei civile nr. 254 din 23.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul G, în acțiunea civilă în grănițuire.
La apelul nominal au răspuns recurenții-reclamanți, ambii personal și asistați de avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei și intimatul-pârât, personal și asistat de avocat -, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că procedura este legal îndeplinită.
Av., pentru recurenții-reclamanți, precizează că nu are cereri de formulat în cauză.
Av. -, pentru intimatul-pârât, precizează că nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. arată că s-a declarat prezentul recurs împotriva deciziei pronunțată de Tribunalul Vrancea prin care s-a admis apelul declarat de pârât, a fost desființată sentința civilă și în rejudecare s-a admis în parte acțiunea stabilindu-se linia de hotar între cele două proprietăți pe aliniamentul 11-5-2 conform schiței anexă la raportul de expertiză și s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind revendicarea.
Hotărârea pronunțată în apel este nelegală și netemeinică fiind dată cu încălcarea respectiv aplicarea greșită a legii, sentința pronunțată de instanța de fond fiind temeinică și legală în raport de probele administrate respectiv faptul că reclamanții au dobândit suprafața de teren în anul 1963, stăpânindu-l de peste 40 ani, la momentul cumpărării fiind efectuate măsurători iar lotul cumpărat de ei avea o lățime de 25 metri la ambele capete.
Tot în ceea ce privește materialul probator administrat în cauză, respectiv expertiza instrumentată de expertul, arată că acesta a avut în vedere declarația martorului din care rezulta că lățimea terenului la ambele capete a fost de 25 metri și având în vedere această lățime suprafața de teren ocupată de pârât este de 104, că pe latura unde terenurile se învecinează există o fundație de beton doar pe unele porțiuni.
Este adevărat faptul că ambele părți au mai mult teren aceasta datorându-se faptului că în spatele grădinii se afla un teren mlăștinos pe care l-au secat și l-au cultivat dar adevărat este și faptul că pârâtul a ocupat din terenul reclamanților luându-le acestora posibilitatea de a ridica un gard și a efectua reparații de întreținere la imobil.
În concluzie, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei pronunțată de Tribunalul Vrancea în sensul menținerii sentinței civile sub ambele aspecte și în subsidiar admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru completarea probatoriilor, respectiv efectuarea unei cercetări locale și audierea unor martori cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Av. -, pentru intimatul-pârât, solicită a se avea în vedere faptul că motivele de recursul prezentate astăzi în instanță vitează mai mult motive de netemeinicie sens în care solicită respingerea acestuia ca nefondat.
În combaterea motivelor de recurs arată faptul că cele două proprietăți sunt delimitate aspect arătat și de expert în raportul de expertiză întocmit iar faptul că expertul propune două variante de lotizare într-o acțiune în revendicare este neobișnuit.
Arată faptul că actele de proprietate a reclamanților îl reprezintă sentința civilă nr. 778/2006 prin care se constată dreptul de proprietate pentru suprafața de 2047 iar expertul a stabilit că în realitate stăpânesc 2500 iar pârâtul are act din 1993 pentru suprafața de 1300, stăpânește 1400, ambele părți având acte sub semnătură privată din anul 1963. În concluzie arată că nu se poate conchide că reclamanții au dovada titlului de proprietate pentru suprafața revendicată în condițiile în care ei dețin acte pentru mult mai mult.
Cu privire la subsidiarul solicitat, arată că acesta nu poate fi admisibil întrucât în apel nu au solicita completarea probatoriilor. Solicită obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Panciu sub nr-, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtul G pentru stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile lor solicitând totodată să fie obligat pârâtul să le lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 150 mp teren acaparat fără drept din proprietatea lor, cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii unei suprafețe de 2500 mp teren ce se învecinează cu proprietatea pârâtului și că acesta din urmă, fără drept, i-a acaparat aproximativ 150 mp.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii susținând în acest sens că nu a ocupat teren din proprietatea reclamanților.
Prin sentința civilă nr. 894 din 19.05.2008 a Judecătoriei Panciu, acțiunea reclamanților a fost admisă, pârâtul fiind obligat să le lase acestora în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 104 mp teren. A fost stabilită, totodată, linia de hotar dintre cele două proprietăți pe amplasamentul propus de expertul prin raportul de expertiză efectuat în cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că pârâtul deține în plus o suprafață de teren de 104 mp față suprafața înscrisă în titlul său de proprietate și că aceasta aparține reclamanților.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
În esență acesta a susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut că el ar fi ocupat 104 mp teren din proprietatea reclamanților în condițiile în care din probele administrate în cauză rezultă că hotarul dintre cele două proprietăți nu a fost modificat. Pentru aceste considerente a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți ca nefondată.
Prin decizia civilă nr. 254 din 23.10.2008 a Tribunalului Vranceaa fost admis apelul declarat de pârât și a fost schimbată în parte sentința atacată în sensul că acțiunea reclamanților a fost admisă doar în parte fiind stabilită linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul 11-5-2 conform schiței anexă la raportul de expertiză. A fost respins ca nefondat capătul de cerere privind revendicarea.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că încă de la momentul dobândirii proprietăților lor, atât reclamanții cât și pârâtul au stăpânit terenurile ce le aparțin în mod continuu, fără ca hotarele să fie modificate.
Expertiza tehnică efectuată în cauză a stabilit că ambele părți dețin în realitate suprafețe de teren mai mari decât cele din acte, împrejurare ce se explică prin aceea că până în prezent nu s-au făcut măsurători ale terenurilor cu mijloace moderne de măsurare.
Instanța de apel a reținut că relevantă în cauză este împrejurarea că cele două proprietăți sunt delimitate de un gard care nu a fost niciodată modificat sau mutat împrejurare față de care admiterea capătului de cerere având ca obiect revendicarea nu se justifică.
S-a mai reținut că simplul fapt că pârâtul deține teren mai mult decât suprafața din acte nu este de natură a justifica admiterea acțiunii în revendicare.
Împotriva deciziei civile nr. 254 din 23.10.2008 a Tribunalului Vrancea au declarat recurs reclamanții criticând-o pe motive de nelegalitate prin prisma dispozițiilor art. 304 punctele 7 și 9 Cod procedură civilă în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină aceasta fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 480 și 1890 Cod civil.
În esență recurenții au susținut că pârâtul le-a ocupat teren din proprietatea lor și că astfel, în prezent, peretele construcției lor a ajuns pe linia de hotar dintre cele două proprietăți, că relevant este faptul că deschiderea la stradă a fost întotdeauna de 25 mp și că diferențele de teren în plus pe care le au atât ei cât și pârâtul rezultă din aceea că terenul din spatele care era mlăștinos a fost desecat și curățat de mărăcini în prezent fiind lucrat.
În principal recurenții au solicitat casarea deciziei atacate și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind temeinică și legală iar în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță pentru completarea probatoriilor.
Recursul este nefondat.
Sub un prim aspect Curtea constată că invocarea de către reclamanți a dispozițiilor art. 304 punctele 7 și 9 Cod procedură civilă este doar formală, în realitate criticile formulate de aceștia prin motivele de recurs neîncadrându-se în cazurile de modificare și casare reglementate prin dispozițiile legale mai sus arătate.
Reclamanții critică decizia instanței de apel sub aspectul netemeinicei acesteia rezultând din greșita interpretare a probelor administrate în cauză, critică ce se circumscrie motivului de recurs reglementat prin dispozițiile art. 304 punctul 10 Cod procedură civilă, în prezent abrogat.
Ca urmare, recursul declarat de reclamanți apare ca fiind inadmisibil.
Trecând, însă, peste acest aspect formal al recursului Curtea constată că nici pe fond criticile formulate de reclamanți nu pot fi primite, în mod corect instanța de apel reținând că atât timp cât linia de hotar dintre cele două proprietăți este aceeași dintotdeauna, nu a fost mutată sau modificată, atât reclamanții cât și pârâtul ocupă în realitate teren mai mult decât cel care figurează în acte iar aceste diferențe rezultă din aceea că niciodată terenurile nu au fost măsurate cu mijloace moderne de măsurare, nu se poate aprecia în sensul că pârâtul ar fi ocupat teren din proprietatea reclamanților.
Pentru aceste considerente, reținând ca fiind neîntemeiate criticile formulate de recurenți, în conformitate cui dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și, împotriva deciziei civile nr. 254 din 23.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Martie 2009
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.șitehnored.motivare hot. /30.03.2009
Tehnored. Hotărâree
2 exp./31.03.2009
Fond: Judecătoria Panciu - judecător N.
Apel: Tribunalul Vrancea - judecători -
Președinte:Irina Alexandra BoldeaJudecători:Irina Alexandra Boldea, Viorica Mihai Secuianu
