Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 1702/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1702/
Ședința publică din 12 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în comuna nr.139, județul H, împotriva deciziei civile nr.46 din n15 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reprezentanta intimatei, av., lipsă fiind reclamantul-recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de lege, fiind timbrat cu suma de 14 lei taxă judiciară de timbru și cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Reprezentanta intimatei depune la dosar dovada achitării onorariului avocațial și declară că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Neformulându-se alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat în cauză.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului ca neîntemeiat pentru considerentele expuse în întâmpinarea de la dosar și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
După dezbaterea cauzei, se prezintă pentru reclamantul-recurent, av. și depune la dosar două fotografii privind imobilul în litigiu și adresa nr. 1711/2008 emisă de Consiliul local al comunei din care rezultă că nu a fost eliberată autorizație de construire pentru, doar autorizație pentru lucrări de reparații la biserică. Solicită admiterea recursului conform memoriului de la dosar, prevalându-se de dispozițiile art. 309 pct.9 Cod procedură civilă, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii introductive a reclamantului, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Prin decizia civilă nr. 46 din 15 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul reclamantului Împotriva sentinței civile nr. 1282/2007 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc.
S-a respins și cererea de aderare la apel, formulată de pârâtă.
La pronunțarea acestei deicizii, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 494 Cod civil, stabilind că pentru edificarea construcției pe terenul reclamantului, pârâta a avut acordul acestuia, situație în care pârâta este constructor de bună credință conform prevederilor legale indicate. Cum pârâta a procedat la readucerea terenului învecinat, proprietate a reclamantului, în starea inițială prin eliberarea acestuia de resturile materialelor de construcție, iar cererea reclamantului apelant de demolare a construcției ar fi o măsură nelegală, din moment ce s-a dovedit existența consimțământului anterior al reclamantului pentru edificarea construcției și deci, buna credință a pârât, iar din punct de vedere economic această măsură ar fi nejustificată, instanța de apel a procedat în modalitatea arătată.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul, solicitând modificarea integrală a hotărârilor pronunțate anterior în cauză, admiterea acțiunii cum a fost precizată ulterior.
În motivare, recurentul a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, arătând că prin hotărârile pronunțate i-au fost încălcate drepturile prevăzute de constituție și legile privind proprietatea.
Analizând decizia criticată, prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, invocat de recurent și din oficiu în limita prevăzută de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Reclamantul a formulat acțiunea înregistrată la Judecătoria Odorheiu Secuiesc sub nr. 633/268 din 5 octombrie 2006, solicitând în contradictoriu cu, pronunțarea unei sentințe pentru stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile limitrofe ale părților, demolarea construcțiilor edificate de pârâtă pe terenul reclamantului, restituirea în folosință și proprietate către reclamant a terenului ocupat fără drept, refacerea calitativă a terenului (restabilirea situației anterioare). A solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că părțile dețin în proprietate imobile învecinate, că între acestea nu s-a stabilit linia de hotar, iar între părți există divergențe în privința liniei de hotar.
Conform părerii reclamantului, în prezent pârâta folosește fără drept o suprafață de 27 mp din proprietatea reclamantului.
Cu ocazia edificării unor adăugiri la construcția inițială, proprietate a pârâtei, o porțiune din terenul proprietate a reclamantului a devenit impracticabil, deoarece pe acesta s-au depozitat resturi din materialele de construcții, iar rezolvarea amiabilă a situației nu s-a reușit din cauza poziției obtuze a reprezentanților pârâtei.
În drept reclamantul a invocat dispozițiile art. 480, 584, 1073, 1075 Cod civil.
Pârâta a formulat întâmpinare și acțiune reconvențională, solicitând admiterea în parte a acțiunii formulate, stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților, respingerea ca nefondate sau rămase fără obiect a celorlalte capete de cerere din acțiunea reclamantului, cu obligarea acestuia la cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta reconvențională a arătat că, într-adevăr se impune stabilirea liniei de hotar dintre cele două proprietăți, că după inundațiile din anii 1970-1975 zidul bisericii a suferit degradări, iar cu ocazia refacerii acestuia s-a hotărât construirea unei adăugiri la care reclamantul și-a dat acordul expres, atât pentru amplasarea construcției, cât și pentru trecerea utilajelor peste terenul reclamantului.
A susținut, de asemenea, că după finalizarea lucrărilor de reparații și construcții, terenul reclamantului a fost eliberat de materiale și readus în stare inițială.
Reclamanta reconvențională a solicitat, în eventualitatea în care, după stabilirea liniei de hotar se constată ocuparea unei porțiuni din terenul reclamantului, să se dispună despăgubirea acestuia și nu demolarea, dat fiind faptul că reclamantul și-a dat acordul la edificarea adăugirilor.
În sprijinul soluției propuse, pârâta, reclamant-reconvențională, a invocat practică judiciară a fostului Tribunal Suprem, într-o speță similară.
Pentru clarificarea problemelor speței, instanța a dispus efectuarea unei expertize topografice, a respins ca neconcludentă cererea de deplasare a instanței la fața locului pentru efectuarea cercetării locale.
Lucrarea ordonată a fost depusă la dosar - filele 38-45. S-a procedat la audierea martorilor propuși și admiși, depozițiile acestora fiind depuse la dosar.
Raportul de expertiză a fost ulterior completat din dispoziția instanței, ținând cont de obiecțiunile părților.
După analizarea tuturor probelor administrate, instanța a pronunțat sentința civilă nr. 1282 din 24 septembrie 2007, în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantului, stabilind linia de hotar dintre proprietățile părților, dispunând dezmembrarea și atribuirea unui număr topografic nou porțiunii din terenul proprietate a reclamantului, ocupat de pârâtă cu ocazia edificării adăugirii la construcția inițială, linie de hotar ce se suprapune situației de folosință actuală, atribuirii către pârâtă a terenului dezmembrat, cu obligarea acesteia la plata contravalorii terenului către reclamant.
S-a dispus întabularea pe numele părților a terenului în modalitatea și cu datele topografice stabilite de instanță.
Pârâta a fost obligată la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1.200 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor necesare pentru readucerea terenului, proprietate a reclamantului, în starea inițială prin îndepărtarea materialelor depozitate, a resturilor provenite din materialele de construcție, nivelarea și refacerea structurii.
S-au compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Apelul reclamantului ca și cererea de aderare la apel formulată de pârâtă (reclamantă-reconvențională) au format obiect al dosarului nr- al Tribunalului Harghita, soluționate prin decizia civilă nr. 46 din 15 aprilie 2008, analizată în prezentul recurs.
Recursul reclamantului este nefondat și va fi respins, în consecință, hotărârile pronunțate anterior în cauză vor fi menținute integral, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a administrat în cauză un probatoriu pertinent, analizând fiecare din capetele de cerere formulate de părți prin acțiune și cerere reconvențională. A stabilit o stare de fapt conformă cu probele administrate și a redat-o corespunzător în considerentele sentinței. Această stare de fapt nu a fost contestată de părți și a fost însușită integral de instanța de apel, care, constatând că în raport de starea de fapt s-au aplicat corespunzător dispozițiile legii, a menținut integral sentința, respingând apelul reclamantului și cererea de aderare la apel formulată de pârâtă.
Prin recursul formulat reclamantul a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, arătând că prin hotărârile anterioare pronunțate în cauză, instanțele au încălcat prevederile imperative ale art. 44 alin. 1 din Constituția României, art. 480 din Codul civil și prevederile Legii nr. 50/1991.
Criticile formulate de recurent sunt nefondate și vor fi înlăturate ca atare.
Din totalitatea probelor administrate în cauză rezultă că reclamantul și-a dat acordul expres pentru edificarea adăugirii la construcția inițială, pe amplasamentul actual. Împrejurarea că după delimitarea proprietăților limitrofe, s-a constatat depășirea liniei de hotar, nu poate duce la concluzia necesității demolării lăcașului de cult, din moment ce nu s-a dovedit vicierea consimțământului reclamantului, proprietar, iar pârâta, proprietară a edificatelor, și-a manifestat disponibilitatea de a despăgubi reclamantul prin plata contravalorii terenului.
Constatând că în cauză nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, invocat de reclamant și nici motive de casare de ordine publică, recursul va fi respins cu consecința menținerii deciziei atacate și obligării recurentului, conform prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimată în această fază procesuală, în sumă, de 1.520 lei, reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanței depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, nr. 139, județul H, împotriva deciziei civile nr. 46 din 15 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 1.520 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
Jud.apel: I;
-30.01.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
