Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 1777/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1777/R/2008
Ședința publică din 26 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alina Rodina JUDECĂTOR 2: Antoaneta Tania Nistor
JUDECĂTOR 3: Anca
JUDECĂTOR: -- -
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamanta -, împotriva deciziei civile nr.141/A din 8 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr-, privind și pe pârâții intimați ȘI, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamanta recurentă, asistată de avocat cu împuternicire avocațială la dosar, (fila 5), pârâta intimată, asistată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar (fila 14).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, arătându-se că recursul este la primul termen de judecată, a fost declarat în termen legal, precum și că a fost comunicat cu intimații.
La data de 24 septembrie 2008, s-a depus la dosar, din partea intimaților și, întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului, un exemplar comunicându-se cu reprezentantul recurentei.
Reprezentantul recurentei arată că nu solicită acordarea unui termen pentru studierea întâmpinării. Totodată, depune la dosar chitanța privind achitarea diferenței de taxă judiciară de timbru în sumă de 5,50 lei și 0,30 lei timbru judiciar, aspect față de care la termenul de azi, recursul este legal timbrat.
Curtea pune în discuția părților excepția inadmisibilității acelor motive de recurs ce vizează netemeinicia hotărârii recurate, excepție invocată prin întâmpinare de către intimați.
Reprezentantul recurentei arată că își susține toate motivele de recurs astfel cum au fost formulate.
Reprezentanta pârâților intimați solicită admiterea excepției inadmisibilității, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentanții părților arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul respingerii apelului ca nefondat și pe cale de consecință să se mențină sentința ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Susține pe scurt motivele de recurs.
Reprezentantul intimaților solicită respingerea recursului formulat ca nefundat și menținerea deciziei recurate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. Susține oral întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA:
Reține că prin sentința civilă nr. 6223 din 13 decembrie 2007 Judecătoriei Baia Mares -a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâții PIȘTA ȘI PIȘTA și, în consecință, s-a stabilit linia de hotar dintre terenul proprietatea reclamantei înscris în CF 373, nr.top. 206, 207 și terenul proprietatea pârâților, înscris în CF 675 cu nr.top. 197, 198 în conformitate cu expertiza topografică efectuată în cauză de experții ing. și ing. pe aliniamentul punctelor A-C configurate pe Anexa 1 la expertiza ing., respectiv pe Anexa 2 la expertiza ing., atât lucrarea de expertiză, cât și anexele făcând parte din sentință. S-au compensat cheltuielile de judecată.
În urma administrării probatoriului, judecătoria a reținut că părțile sunt proprietari asupra a două imobile identificate cu următoarele date de CF: reclamanta asupra parcelelor nr.top. 206 și 207 din CF 373, pe terenul în întindere de 1637 mp, iar pârâții asupra terenului înscris în CF 675 nr.top. 197 și 198, în suprafață de 2317 mp.
În cauză s-au întocmit două expertize, ambii experți identificând pct.C din schița grafică anexă a expertizei, ca fiind un semn de hotar (un gutui) acceptat de ambele părți. Aceștia au considerat că linia de mejdă corectă este pe aliniamentul A-C (anexa 2 la expertiză), unde pct.A se află la 0,45 de casa nouă în construcție a părților și la 1,75 de casa reclamantei. Întregul șanț de scurgere a fost pe terenul reclamantei așa cum a fost linia de mejdă dintre cele două proprietăți. Martorii audiați au declarat că șanțul era în întregime pe proprietatea reclamantei.
Împotriva sentinței au declarat apel, în termen legal, pârâții Pișta și Pișta, solicitând schimbarea sentinței în sensul stabilirii liniei de mejdă dintre proprietăți pe aliniamentul B-C din raportul de expertiză întocmit în cauză, sau, în subsidiar pe traseul șanțului de scurgere a apelor existent între cele două proprietăți.
Prin decizia civilă nr. 141/A din 8 mai 2008, Tribunalul Maramureșa admis apelul declarat de pârâții Pișta și Pișta, contra sentinței care a fost schimbată în sensul că s-a stabilit linia de hotar dintre terenul proprietatea reclamantei înscris în CF 373 nr.top. 206, 207 și terenul proprietatea pârâților, înscris în CF 675 nr.top. 197, 198, pe aliniamentul B-C, conform 1 din expertizele întocmite în cauză de către ing.experți și.
Tribunalul a reținut că instanța de fond avea obligația ca, din ansamblul materialului probator vast administrat în cauză, să stabilească linia de hotar dintre proprietățile părților, raportat la semnele de hotar existente, precum și la cele care au fost distruse,care au fost dovedite cu martorii audiați. S-a dovedit că părțile folosesc mai mult decât au înscris în cartea funciară. Prin urmare, nu se poate stabili cu certitudine hotarul în funcție de suprafețele avute în proprietate. Expertiza întocmită în cauză de către expertul reluată de către expertul, stabilește linia de hotar în funcție de limitele cadastrale.
În consecință, tribunalul a reținut că, în speță, sunt esențiale probele testimoniale, martorii care au cunoștință în legătură cu vechile semne de hotar, dintre aceștia, relevantă fiind declarația dată în apel d e martorul, care este cel care a înstrăinat terenul pârâților. Astfel la data înstrăinării terenului către apelanți de către martorul acesta susține că linia de mejdă era pe traseul cuprins în linia ce face demarcația între culorile gardului (albastru-gri construit de acesta și maro construit de reclamantă), având ca punct de reper gutuiul de la capătul celălalt. Linia de mejdă este o linie dreaptă care urmează traseul șanțului de scurgere a apelor pluviale dintre cele două proprietăți, iar aceasta corespunde aliniamentului stabilit de expert pe linia B-
Față de starea de fapt reținută, tribunalul a admis apelul și a schimbat sentința în sensul stabilirii liniei de hotar pe aliniamentul B-C, conform dispozitivului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii apelului și pe cale de consecință menținerea sentinței, ca fiind temeinică și legală.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că este proprietara imobilului înscris în CF 373 cu nr. top. 206, 207- în natură casă de locuit și anexe. gospodărești și a suprafeței de 1636 mp, aferentă construcției, curți și grădini, imobil ce se învecinează cu cel al pârâților, înscris în Cf. 675 cu nr. top. 197 si 198, imobil ce a fost cumpărat de către aceștia în anul 2002 de la numitul, care a fost audiat atât la instanța de fond și reaudiat în apel.
Mai arată că după ce pârâții au cumpărat imobilul, aceștia au început construirea unei case cu încălcarea prevederilor legale privind distanța dintre casa reclamantei și a pârâților, au distrus linia (ă) despărțitoare dintre proprietăți prin scoaterea răchitelor și a prunilor care se aflau pe mejdă și au modificat cursul șanțului despărțitor dintre casa reclamantei și a pârâților.
Susține că în urma probatorului administrat, audierea martorilor și expertize în specialitatea topografie, s-a stabilit linia de hotar dintre terenul proprietatea reclamantei, înscris în CF 373, nr. top. 206, 207, și terenul proprietatea pârâților, înscris în Cf nr.4.675 nr. top. 197, 198, conform celor 2 expertize efectuate în cauză de experții ing. și ing. în sensul că aceasta este pe aliniamentul punctelor A - C, configurate pe anexa 1 la expertiza ing., respectiv pe anexa 2 la expertiză ing., lucrările de expertiză, precum și anexele făcând parte integrantă din hotărârea instanței de fond.
Prin apelul formulat, pârâții au solicitat modificarea sentinței în sensul stabilirii liniei de hotar pe aliniamentul B- C, iar în subsidiar pe traseul șanțului de scurgere a apelor, existent între terenul pârâților și proprietatea reclamantei, solicitând și completarea probatoriului cu o noua expertiză topografică, care să stabilească linia de hotar după vechile semne de hotar, lucru, care, a fost avut în vedere de către cei doi experți topografi.
Susține că instanța a repus cauza pe rol și din oficiu a pus în vedere necesitatea completării probatoriului prin reaudierea martorului, deși nici reclamanta și nici pârâții nu au cerut acest lucru. Martorul a declarat că nu cunoaște exact linia de hotar dintre cele două proprietăți, afirmând însă că linia de hotar ar fi pe șanțul de scurgere din spatele celor două case, lucru neadevărat, însă din declarațiile martorilor, și, rezultă că întregul șanț de scurgere era și este pe terenul proprietatea reclamantei. Mai mult, acești martori, au arătat că între cele două proprietăți a existat un gard și că șanțul de scurgere era dincoace de gard, spre proprietatea reclamantei.
În sfârșit, arată că susținerea pârâților în sensul că atât reclamanta, cât și pârâții ar avea în realitate alte suprafețe decât cele înscrise în CF, în sensul că ar fi mai mari, nu sunt concludente în trasarea liniei de hotar și a limitei dintre cele două proprietăți, aspect arătat și de către experți în rapoartele de expertiză efectuate. Cu toate acestea, instanța de apel, în mod nelegal a schimbat hotărârea instanței de fond, numai pe baza declarației martorului și a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamantei și proprietatea pârâților pe aliniamentul B -C, conform anexelor 1 din expertizele întocmite în cauză de către cei doi experți. Mai mult decât atât, în urma reaudierii martorului, pârâții, prin reprezentant, au solicitat completarea probatoriului printr-o nouă expertiză, pentru a se stabili linia de hotar dintre cele două proprietăți, dar instanța a respins această cerere motivând doar că, din întreg probatoriul administrat consideră cauza în stare de judecată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații au solicitat respingerea recursului susținând că motivele invocate de recurenți nu vizează nelegalitatea hotărârii, astfel că sunt inadmisibile în recurs.
Examinând hotărârea recurată, prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul declarat împotriva unei hotărâri pronunțate în apel este limitat la motivele prevăzute de art.304 proc.civ. și prin urmare, când criticile formulate împotriva unei hotărâri alcătuind motivele de fapt ale recursului nu se circumscriu acelora stabilite de art.304 proc.civ. ele apar ca inadmisibile.
În cauză, prin motivele invocate, reclamanta critică hotărârea instanței de apel pentru reținerea unei stări de fapt eronate, în contradicție cu realitatea faptică, însă aceste critici nu sunt susceptibile de a fi încadrate în dispozițiile art.304 proc.civ.
Pe de altă parte, este de principiu că prin judecarea unei acțiuni în grănițuire instanța nu constituie un hotar între două fonduri vecine ce aparțin unor proprietari diferiți, ci reconstituie vechiul hotar, la origine nelitigios, dintre cele două fonduri, hotărârea având efect declarativ, iar nu constitutiv de hotar,astfel că instanța trebuie să administreze toate probele utile pentru identificarea vechiului hotar, neputând fi acceptate alte argumente privitoare la necesitatea păstrării unor anumite distanțe între construcțiile edificate pe cele două fonduri, ori raportat la suprafețele de teren avute de părți în proprietate.
Atât în fața primei instanțe, cât și în apel s-a administrat un vast probatoriu, care cuprinde inclusiv două rapoarte de expertiză executate și în comun, precum și depoziții de martori, dintre care s-a detașat declarația martorului, care a înstrăinat terenul în favoarea pârâților, acesta dovedind astfel o bună cunoaștere a situației de fapt ce interesează în cauză.
Coroborând susținerile părților cu declarațiile martorilor audiați, precum și cu cele constatate de cei doi experți, tribunalul a stabilit limita dintre proprietăți pe aliniamentul B-C, întrucât aceasta a fost stabilită prin voința proprietarilor anteriori ai celor două fonduri.
Instanța de apel a stabilit, în temeiul dreptului său de a determina starea de fapt, prin aprecierea probelor administrate în cauză, că limita dintre proprietăți este o linie dreaptă care urmează traseul șanțului de scurgere a apelor pluviale dintre cele două proprietăți.
A reaprecia probele cauzei, pentru a conchide în sensul pretins de reclamanta recurentă, ar implica o nelegală încălcare a limitelor impuse judecății în recurs prin dispozițiile art.304 proc.civ. astfel că raportat la considerentele expuse, în opinia majoritară recursul este nefondat.
În consecință, în temeiul art.312 alin.1 proc.civ. se va respinge recursul reclamantei și se va menține hotărârea recurată ca fiind legală și temeinică.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art.274 proc.civ. recurenta va fi obligată să plătească intimaților suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial justificat cu împuternicirea avocațială și chitanța depuse la dosar (13-14 ).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cu majoritate de voturi ca nefondat recursul declarat de reclamanta - împotriva deciziei civile nr. 141/A din 08.05.2008 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimaților și suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER,
Red.AR
Dact./3ex.
07.10.2008
Cu opinia separată a D-nei judecător, în sensul admiterii recursului, casării deciziei pronunțate în apel și trimiterii cauzei spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE
Critica principală formulată prin motivele de recurs vizează faptul că instanța de apel schimbat hotărârea pronunțată la fond numai pe baza depoziției unui martor, audiat în apel și care vine în contradicție atât cu depoziția dată de acesta la fondul cauzei, precum și cu depozițiile celorlalți martori și expertizele efectuate în cauză. Sunt invocate depozițiile celorlalți martori audiați în cauză, precum și concluziile experților cu privire la linia de hotar dintre proprietățile reclamantei și pârâților.
În actuala reglementare, recursul este o cale extraordinară de atac, care verifică numai motivele de nelegalitate și nu de temeinicie hotărârii recurate. Pentru a putea verifica legalitatea hotărârii trebuie ca starea de fapt să fie pe deplin lămurită de către instanța de apel.
Apelul fiind o cale de atac devolutivă, pot fi administrate probe pentru se completa probațiunea pentru stabili corect starea de fapt. În cazul de față, s- administrat un vast probatoriu de către instanța de fond, și la stabilirea mejdiei între proprietatea reclamantei și a pârâților pe aliniamentul A-C s- făcut coroborând depozițiile martorilor cu cele două expertize efectuate în cauză.
În apel fost reaudiat martorul, iar starea de fapt fost reapreciată de tribunal și s- dipus stabilirea mejdiei pe aliniamentul A- În apel poate fi reapreciată probațiunea administrată în cauză și stabilirea unei alte stări de fapt dacă se impune, însă în considerente instanța trebuia să arate motivele pentru care, consideră relevantă depoziția unui martor și înlătură dispozițiile celorlalți martori și expertizele efectuate în cauză.
Potrivit art.261 Cod proc.civ. judecătorii sunt obligați să arate în considerentele hotărârii motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-au formulat convingerea și motivele pentru care au înlăturat susținerile sau apărările părților. Fără analizarea tuturor probelor, fără indica motivele pentru care s-a reținut depoziția unui martor și au fost înlăturate depozițiile altor martori, face imposibilă exercitarea controlului judiciar, deoarece starea de fapt nu este pe deplin lămurită. Deci motivarea hotărârii este esențială atât pentru părți, care cunosc astfel temeiurile care au format opinia instanței și permit în același timp controlul instanței superioare. Motivarea deficitară a hotărârii reprezintă și o încălcare a art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.
Dreptul la un proces echitabil cum este reglementat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, include dreptul părților de a prezenta observațiile pe care la consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât convenția nu are ca scop garantarea unor drepturi iluzorii și teoretice, ci drepturi concrete și efective, acest drept nu poate fi consideratefectiv,numai dacă cererile părților sunt în concret examinate de instanță. Altfel spus instanța are obligația de a proceda la un examen efectiv al argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru le aprecia pertinența(cauza Albina contra România).
Prin urmare, am considerat incident motivul de recurs prev. de art.304 pct.7 raportat la art. 312 alin.5 Cod proc.civ. și se impunea casarea deciziei pronunțată în apel și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului pentru stabilirea cu certitudine stării de fapt, pentru ca ulterior să poată fi exercitat controlul judiciar.
JUDECĂTOR
- - -
Președinte:Alina RodinaJudecători:Alina Rodina, Antoaneta Tania Nistor, Anca
