Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 1793/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1793/R/2009
Ședința publică din 2 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
-- -
GREFIER: -
S-au luat spre examinare recursul declarat de reclamanții și, și recursul declarat de pârâtul T împotriva deciziei civile nr. 85/A din 31 martie 2009 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamanții și ersonal și reprezentantul pârâtului recurent, avocat, lipsă fiind pârâtul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la prima strigare a cauzei, reprezentantul pârâtului recurent solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a se da reprezentantului reclamanților recurenți posibilitatea să se prezinte la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanții și, asistați de avocat G și pârâtul recurent T, asistat de avocat.
Reprezentantul reclamanților recurenți, avocat G depune la dosar împuternicire avocațială, chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Reprezentantul pârâtului recurent, avocat depune la dosar împuternicire avocațială, chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Curtea, constată că recursurile au fost formulate și motivate în termen legal, au fost comunicate părților și sunt legal timbrate. Totodată, constată că prin registratura instanței, la data de 01.10.2009, reclamanții recurenți, prin avocat G, au depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului declarat de pârâtul T, ca fiind nefondat și obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța înmânează reprezentantului pârâtului recurent un exemplar din întâmpinarea depusă de reclamanții recurenți.
Reprezentanții părților arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Curtea, din oficiu, în ce privește recursul declarat de reclamanți, invocă și pune în discuția reprezentanților părților, inadmisibilitatea acelor motive de recurs, care privesc reevaluarea probelor.
Reprezentantul reclamanților recurenți arată că recursul declarat de reclamanți se întemeiază pe pct. 9 din art. 304.pr.civ.
Reprezentantul pârâtului recurent solicită admiterea excepției invocate din oficiu de către instanță.
Nefiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile orale și acordă cuvântul reprezentanților părților asupra celor două recursuri declarate în cauză.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului declarat de reclamanți, modificarea în parte a sentinței civile nr. 1867/2008 pronunțată de Judecătoria Vișeu d S u s, precum și a deciziei civile nr. 85/A/2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș, ca parțial nelegale și netemeinice și rejudecând cauza pe fond să se dispună admiterea în întregime a acțiunii formulate de reclamanți. Susține oral motivele menționate în memoriul de recurs și solicită obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial, în cuantum de 2000 lei, conform chitanței pe care o depune la dosarul cauzei. Arată că, din probele administrate în cauză, instanța de apel a reținut faptul că peretele din BCA de la. I al blocului a fost edificat pe proprietatea reclamanților, faptul că mejdia este reprezentată de peretele ce aparține imobilului pârâtului, precum și faptul că stâlpii de susținere edificați de pârât, se află cu circa 20 cm pe proprietatea reclamanților, însă a arătat că demolarea stâlpilor de susținere, edificați de pârât, nu se justifică din punct
de vedere economic.
Reprezentantul pârâtului recurent solicită admiterea recursului declarat de pârât, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 1867/2008 pronunțată de Judecătoria Vișeu d S u s, și pe cale de consecință schimbarea acesteia în sensul respingerii cererii formulate de către reclamanți, pentru motivele arătate pe larg în memoriul de recurs și obligarea reclamanților recurenți la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial în cuantum de 300 lei, conform chitanței a cărei copie o depune la dosarul cauzei. Solicită respingerea recursului declarat de reclamanți. Arată că, pârâtul a respectat condițiile legale în ce privește edificarea construcției, astfel încât apele fluviale se scurg pe proprietatea sa. Totodată, arată că obținerea autorizației de construire se obține înainte de modificarea construcției și nu ulterior, așa cum au procedat reclamanții.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită respingerea recursului declarat de pârât, pentru motivele arătate pe larg prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1867/01.07.2008 Judecătoria Vișeu d Susa admis în partea acțiunea reclamaților și în contradictoriu cu pârâtul T și în consecință a obligat pârâtul să modifice acoperișul noii construcții, astfel încât apa de ploaie să nu se scurgă pe terenul reclamanților.
S-au respins petitele privind desființarea servituții de vedere, desființarea stâlpilor de susținere din beton și desființarea peretelui construcției din BCA realizate de pârât.
S-a luat act de renunțarea reclamanților la petitul privind grănițuirea.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, compensând, în rest, cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Prima instanță a reținut că capătul de cerere formulat de reclamanți cu privire la mutarea construcției și desființarea servituții de vedere nu este admisibil, nejustificându-se din punct de vedere economic. Prima instanță a reținut însă că este justificată cererea formulată de reclamanți în temeiul art. 615 cod civil și a admis acțiunea sub acest aspect.
Contra sentinței au declarat apel atât reclamanții cât și pârâtul.
Prin decizia civilă nr. 85/A din 31.03.2009 Tribunalul Maramureșa respins apelul declarat de pârâtul T și a admis apelul declarat de reclamanții și, dispunând desființarea servituții de vedere spre proprietatea reclamanților, obligând pârâtul T la executarea deschiderilor de iluminat cu zidărie din sticlă mată care să împiedice vederea directă spre proprietatea reclamanților.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că reclamanții sunt proprietari ai imobilului înscris în CF 9107 al orașului, nr. cadastral 643/2/1, 644/2/1 și 6499/2/1 iar imobilul, proprietate a pârâtului, este înscris în CF 5528 orașului, nr. cadastral 682/b/1, imobilele fiind învecinate nemijlocit.
Prin sentința civilă nr. 181/03.02.1998, pronunțată de Judecătoria Vișeu d S u s, în dosarul nr. 1291/1997, irevocabilă prin decizia nr. 927/1999 (dos. nr. 1357/1999 al Curții de Apel Cluj ) printre alte petite s-a stabilit și linia de mejdă dintre proprietățile reclamanților (pârâți-reclamanți reconvenționali în acele dosare) și cea a pârâtului din speță, acesta cumpărând ulterior imobilul, al cărui proprietar este.
În ceea ce privește petitele formulate de reclamanții din speță privind desființarea servituții de vedere, desființarea stâlpilor de susținere din beton, realizați de pârât și, de asemenea, desființarea peretelui construcției din materiale tip BCA, instanța a apreciat că nu sunt întemeiate.
Astfel, potrivit raportului de expertiză dispusă în cauză, pârâtul a executat stâlpi de susținere a zidăriei construcției edificate la etajul 1, ieșind în afara zidurilor vechi cu 20- 30 cm, însă, desființarea acestor lucrări nu este posibilă, întrucât ar necesita demolarea imobilului proprietate a pârâtului.
Instanța a reținut, sub acest aspect, și faptul că, în jurisprudență, s-a statuat în ceea ce privește desființarea unor lucrări de construcții că o asemenea măsură nu se justifică, din punct de vedere economic și, mai mult, că este necesar a se vedea dacă fondul vecinului este cu ceva prejudiciat.
În mod corect așadar prima instanță a respins cererea reclamanților privind desființarea parțială a construcției pârâtului.
Tot în mod corect a soluționat prima instanță cererea reclamanților privind modificarea acoperișului noii construcții, astfel încât apa de ploaie să nu se mai scurgă pe terenul lor, această cerere fiind pe deplin justificată în condițiile art. 615 Cod civil.
Susținerea pârâtului conform căreia nu se poate dispune modificarea acoperișului în lipsa unei autorizații legale în acest sens, nu a fost primită deoarece, modificările ce se impun a fi efectuate nu sunt modificări de structură ci presupun crearea unui atic (timpan de zidărie) pentru a împiedica scurgerea apelor pluviale pe proprietatea reclamanților. Această modificare se impune, atât pentru respectarea dispozițiilor art. 615 Cod civil, cât și pentru respectarea normelor și ale Legii nr. 50/1991, astfel încât ea poate fi făcută în temeiul hotărârii judecătorești, autorizația putând fi obținută și ulterior.
În ceea ce privește cererea reclamanților de desființare a servituții de vedere, instanța de apel a constatat că, în mod greșit, prima instanță a respins-o, incluzând desființarea servituții de vedere printre lucrările imposibil de realizat, deoarece ar presupune demolarea construcției.
Prima instanță a omis să observe că în expertiza efectuată în primul ciclu procesual, expertul constructor precizează o soluție practică pentru rezolvarea acestei probleme și anume: "executarea deschiderilor de iluminat cu zidărie din sticlă mată" sau "găsirea de către proiectant a unei soluții tehnice care să împiedice vederea directă spre proprietatea reclamanților". Existând această soluție propusă de expert, prima instanță se impunea să admită cererea reclamanților, această cerere fiind justificată în condițiile art. 612, 613, 614 Cod civil.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, și pârâtul T.
Pârâții au solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței și a deciziei și rejudecând pe fond admiterea în întregime a acțiunii.
În motivarea recursului au arătat că sunt proprietarii imobilului înscris în CF 9107 situat în localitatea -, iar pârâtul este proprietar al imobilului înscris în CF 5528 situat în -, proprietățile fiind învecinate.
Pârâtul a executat stâlpii de susținere din beton a construcției de la etajul I intrând pe proprietatea reclamanților cu circa 30 cm nerespectând autorizația de construire nr. 164/2003 emisă pe numele lui T privind executarea de lucrări de consolidare spațiu comercial existent, parter și etajare pe un nivel de mansardă.
Arată că Inspectoratul de Stat în Construcții a constatat o serie de nereguli în realizarea construcției stipulate în procesul verbal de inspecție nr. 691/13.08.2006, motiv pentru care s-a dispus oprirea lucrărilor și expertizarea construcției, aceasta neprezentând gradul de rezistență necesar unei astfel de lucrări.
Din autorizația de construire rezultă că lucrările la construcția pârâtului urmau să se efectueze în limitele construcției existente proprietatea acestuia și nicidecum în exteriorul ei, așa cum a executat pârâtul.
Arată că existența prejudiciului este materializat prin executarea stâlpilor de beton pe terenul proprietatea reclamanților intrând cu 30 cm pe proprietatea lor, acoperișul se suprapune peste acoperișul casei reclamanților, aceștia fiind în imposibilitatea de a efectua lucrările necesare la acoperiș.
Consideră că instanța de apel trebuia să aibă în vedere faptul că mejdia a fost stabilită pe linia menționată și necontestată de către părți, prin decizia nr. 927/1999 a Curții de Apel Cluj, pârâtul având obligația de a realiza lucrările de etajare și mansardare pe vechea construcție existentă pe care trebuia s-o consolideze din interior și nu prin turnarea stâlpilor de beton în exterior pe terenul proprietatea reclamanților.
Pârâtul T, prin recursul său a solicitat admiterea acestuia, schimbarea sentinței Judecătoriei Vișeu d e în sensul respingerii cererii formulate de către reclamanți.
În motivare a arătat că noua construcție s-a realizat fără a se aduce atingere proprietății reclamanților, linia de hotar nefiind încălcată, iar aspectele legate de condițiile în care a fost realizată construcția excede sferei de control a instanței civile, reclamanții putându-se legitima procesual activ numai dacă noua construcție le-ar pune în primejdie proprietatea conform art. 1002.civ. nefiind lipsită de importanță nici obținerea, prealabilă a autorizațiilor cerute de lege.
Prin sentința civilă nr. 1867 din 01.07.2008 a Judecătoriei Vișeu dea fost admisă în parte cererea reclamanților, dispunând cu privire la obligarea pârâtului de a modifica acoperișul construcției de natură a împiedica apele fluviale să ajungă pe terenul proprietatea reclamanților.
Prin decizia nr. 85/2009 Tribunalul Maramureșa admis apelul reclamanților, reținând conform art. 615.civ. că proprietarul este dator a-și face streașina casei sale, reclamanții achiesând la susținerile pârâtului că linia de hotar a fost stabilită în urmă cu 150 de ani și ea corespunde cu picătura streașinii, astfel că stâlpii de susținere și celelalte construcții se află pe terenul pârâtului.
Consideră că măsura modificării acoperișului este excesivă și arbitrară atâta timp cât instanța avea a îndemână obligarea pârâtului de a monta jgheaburi de captare a apelor pluviale, precum și de parazăpezi dară ar fi întrunite condițiile art. 615.civ. condiții care însă nu sunt întrunite.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să admită recursul pentru următoarele considerente:
Prin expertiza efectuată de către expert acesta arată că o suprafață nesemnificativă din terenul reclamanților a fost ocupat prin consolidarea zidăriei existente cu stâlpi de beton în afara zidăriei spre proprietatea lui cu 30 de cm (fila 46 pct. 6.4.1 dosar - al Judecătoriei Vișeu d e ).
Din acest răspuns nu reiese dacă stâlpii de beton au grosimea de 30 de cm sau dacă suprafața de teren ocupată are lățimea de 30 de cm dar se pare că se indică grosimea stâlpilor, având în vedere și cele menționate la pct. 6.2.1 din expertiză, unde se arată că autorizația de construire nu a fost respectată în totalitate, executând stâlpi de susținere ieșiți în afara peretelui clădirii pârâtului cu aproximativ 30 de cm.
În oricare dintre variante nu s-a stabilit efectiv ce suprafață de teren ocupă pârâtul din terenul reclamanților, formula folosită de către expert, "o suprafață nesemnificativă" trebuind concretizată în indicarea unei suprafețe efective și evidențierea sa pe o schiță.
De asemenea imobilele nu au fost identificate de către expert cu date de carte funciară iar schița întocmită indică doar nr. administrative iar nu și nr. top.
Este necesară identificarea cu date de carte funciară pentru a se stabili și dacă în cauză există autoritate de lucru judecat cu privire la petitul de grănițuire față de cele stabilite prin decizia civilă nr. 927/19 mai 1999 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. 1357/1999 având în vedere că prin această decizie s-a menținut decizia civilă nr. 1095/A/1998 și sentința civilă nr. 181/03.02.1998 pronunțată de Judecătoria Vișeu d Sus în dosar nr. 1291/1997, sentință prin care s-a dispus respingerea petitului de grănițuire față de și având în vedere că la acea dată ambele parcele între care se cerea grănițuirea în contradictoriu cu acești pârâți erau în proprietatea Consiliului local, delimitarea urmând a fi făcută pe cale administrativă ori pe altă cale. Prin această sentință s-a dispus grănițuirea imobilelor situate în - și 33.
Este adevărat că prin decizia civilă nr. 927/19 mai 1999 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. 1357/1999 (pagina 6 alin. 3 și 4 din aceasta) se arată că proprietarul Consiliul local al orașului poate stabili mejdia dintre parcelele închiriate, iar această mejdie înspre parcela închiriată de și este reprezentată prin peretele magazinului "" și se prelungește pe toată lungimea grădinii, prin punctele 11-12 așa cum s-a stabilit prin expertiza efectuată de către expert în apel, dar în același timp trebuie sesizat că soluția dată prin dispozitivul acestei decizii este de respingere a recursului împotriva deciziei civile nr. 1095/A/1998 și în mod evident păstrarea soluției dată prin sentința civilă nr. 181/03.02.1998 pronunțată de Judecătoria Vișeu d Sus în dosar nr. 1291/1997, care este cea arătată mai.
Față de acestea în mod nelegal doar putea prima instanță să constate că prin sentința civilă nr. 181/03.02.1998 pronunțată de Judecătoria Vișeu d Sus în dosar nr. 1291/1997 s-ar fi stabilit linia de mejdă dintre proprietățile părților din prezenta cauză, cât timp prin acea sentință s-a admis acțiunea doar cu privire la grănițuirea imobilelor de la nr. 31 (proprietatea pârâtului) și nr. 33 și s-a respins acțiunea cu privire la grănițuirea imobilelor de la nr. 31 (proprietatea pârâtului în prezent iar la acea dată proprietatea Consiliului local ) și nr. 29 (în prezent proprietatea reclamanților iar la acea dată proprietatea Consiliului local ).
Cât privește desființarea stâlpilor de sprijin și a zidului de deasupra lor, curtea reține că aceasta nu implică demolarea întregii construcții, cum au susținut instanțele de fond, ci doar a acelei porțiuni care încalcă proprietatea reclamanților și în raport de această porțiune încălcată se va aprecia de instanța de apel dacă se impune demolarea stâlpilor de sprijin și a zidului de deasupra lor sau a întregii construcții.
Apoi, soluția dată asupra petitului privind demolarea poate influența tehnic soluția dată asupra petitelor privind servitutea de vedere și servitutea picăturilor de deoarece în cazul în care se impune și se dispune desființarea stâlpilor de sprijin și a zidului de deasupra lor poate rezulta că nu vor mai exista nici ferestrele cu privire la care s-a dispus desființarea servituții de vedere spre proprietatea reclamanților, obligând pârâtul T la executarea deschiderilor de iluminat cu zidărie din sticlă mată care să împiedice vederea directă spre proprietatea reclamanților.
poate fi situația și cu privire la acoperișul noii construcții, rezultând că în urma desființării stâlpilor de sprijin și a zidului de deasupra lor ce încalcă proprietatea reclamanților construcția se modifică astfel încât apa de ploaie nu se mai scurge pe terenul reclamanților.
Și cu privire la aceste chestiuni tehnice se va efectua o nouă expertiză.
Se vor depune de asemenea și copii cf actualizate ale proprietăților părților, fiind depus doar un extras cf 9107 din data de 15.05.2008. În cf 5528 și în fotografie (fila 50 dosar -) apare construcția pârâtului ca fiind situată pe- iar pe schiță (fila 49 dosar -) la nr. 21 iar construcția reclamanților apare la nr. 19 pe aceași schiță și la nr. 29 în decizia civilă nr. 927/19 mai 1999 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. 1357/1999 (pagina 2 alin. ultim din aceasta), fiind necesar a se lămuri și aspectul cu privire la nr. administrative ale imobilelor.
În ce privește renunțarea la judecată, aceasta s-a făcut de către reprezentanta reclamanților (fila 21 dosar -) deși erau prezenți și reclamanții la ședința de judecată de la acel termen, fiind necesar a se stabili dacă reprezentanta reclamanților avea un mandat special în acest sens ori dacă reclamanții, prezenți la acel termen, au înțeles chiar ei să renunțe la judecată. Precizarea de acțiune din data de 10.04.2008 nu impunea neapărat renunțarea la petitul inițial de grănițuire, renunțarea la judecată trebuind să fie făcută expres iar nu implicit prin nemenționarea unor petite în cadrul unei precizări de acțiune, semnată și aceasta doar de avocat. Această afirmație este susținută și de aceea că în această precizare de acțiune nu mai este reiterat petitul privind servitutea de vedere dar instanțele în mod corect s-au pronunțat asupra acestuia iar reclamanții nu au arătat în apel și în recurs că instanța s-ar fi pronunțat asupra unui petit cu privire la care ar fi renunțat implicit la judecată.
Cât privește acordul dat de către pârâți pentru emiterea autorizației de construire, și invocat de către prima instanță, trebuie sesizat că acesta a fost dat pe baza proiectului pentru autorizație și execuție întocmit de către. și., anexat dosarului nr- în apel, proiect unde în memoriul tehnic la pct. 1.1 aliniat antepenultim se arată că pereții de la etaj se vor rezema obligatoriu peste zidurile de la parter.
Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3 și 5, art. 299 alin. 1 și art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea urmează să admită recursurile declarate de reclamanții ȘI și, respectiv, de pârâtul T împotriva deciziei civile nr. 85/A din 31 martie 2009 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o va casa și va trimite cauza la aceeași instanță, Tribunalul Maramureș, pentru rejudecarea pe fond a apelurilor reclamanților și pârâtului.
În rejudecare se va stabili dacă reclamanții au dat mandat special reprezentantului lor pentru renunțarea la judecată sau dacă au înțeles să renunțe chiar ei la judecata petitului privind grănițuirea.
Se va dispune efectuarea unei noi expertize sau o completare a celei existente prin care să se stabilească dacă terenul reclamanților a fost ocupat prin construcția efectuată de către pârât, indicând-se efectiv suprafața ocupată, în mp cât și pe schiță, după ce se vor identifica cu date de carte funciară imobilele proprietatea părților, identificare ce se va face atât în partea scrisă a expertizei cât și în schița anexată ei.
De asemenea este necesar a se lămuri și inadvertențele cu privire la nr. administrative ce apar în diferite acte, cărți funciare sau hotărâri din dosar.
În cazul în care se stabilește că pârâtul ocupă o porțiune de teren proprietatea reclamanților, în raport de această porțiune încălcată se va aprecia de instanța de apel dacă se impune demolarea stâlpilor de sprijin și a zidului de deasupra lor și, eventual prin stabilirea unor obiective pentru expert, dacă soluția tehnică privind demolarea poate influența soluția privind servitutea de vedere și servitutea picăturilor de deoarece în cazul în care se impune și se dispune desființarea stâlpilor de sprijin și a zidului de deasupra lor poate rezulta că nu vor mai exista nici ferestrele cu privire la care s-a dispus desființarea servituții de vedere și construcția se modifică astfel încât apa de ploaie nu se mai scurge pe terenul reclamanților.
Dacă reiese că reclamanții nu au renunțat la judecata petitului de grănițuire urmează a se stabili și dacă în cauză există autoritate de lucru judecat cu privire la acest petit față de cele stabilite prin decizia civilă nr. 927/19 mai 1999 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. 1357/1999 și sentința civilă nr. 181/03.02.1998 pronunțată de Judecătoria Vișeu d Sus în dosar nr. 1291/1997, potrivit celor de mai.
Se vor depune de asemenea și cpii după întregile de cf actualizate iar nu doar extrase.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanții ȘI și, respectiv, de pârâtul T împotriva deciziei civile nr. 85/A din 31 martie 2009 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o casează și trimite cauza la aceeași instanță, Tribunalul Maramureș, pentru rejudecarea pe fond a apelurilor reclamanților și pârâtului.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 02 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
--- - --- - -- -
GREFIER
--
de, dactilografiat de Sz.
În 5 ex. la data de 19.10.2009
Judecători apel -, - Tribunalul Maramureș
Judecător fond - - Judecătoria Vișeu d S u
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
