Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 1834/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1834/R/2008
Ședința publică din 2 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Andrea Țuluș
JUDECĂTORI: Andrea Țuluș, Ana Ionescu Alina Rodina
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr.179/A din 26 iunie 2008, Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe reclamanta intimată și intimatul pârât, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul intimatei reclamante, din Baroul Maramureș cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 9,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se depun la dosar concluzii scrise din partea intimatei reclamante.
Întrebat fiind reprezentantul intimatei reclamante dacă motivele de recurs formulate de pârâta se întemeiază pe prevederile art.304 proc. civ. acesta arată că motivele de recurs se încadrează în prevederile art.304 pct.9 proc. civ.
Nefiind alte chestiuni prealabile cereri în probațiune de formulat și nici excepții de ridicat, instanța constată prezentul recurs în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat potrivit concluziilor scrise depuse la dosar, arătând că nu au fost încălcate prevederile art.129 alin.5 proc. civ. și menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică, cu 600 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat potrivit chitanței de la 15 din dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 263 din 18.04.2006 a Judecătoriei Târgu Lăpușa fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții și și în consecință a fost stabilită linia de hotar ce desparte proprietatea reclamantei în natură teren identificat în CF 1679/N de proprietatea extratabulară a pârâților, cu titlu de drept reconstituire potrivit titlului de proprietate nr. 43315/2005, pe aliniamentul 17-18 -19-26-22-7 din planul de situație constituit în anexa 3 la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert, anexă care face parte din prezenta.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că prin titlul de proprietate nr.52943/86/29.09.2004, ireclamantei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru mai multe terenuri, inclusiv pentru terenul de la locul numit "În " cu suprafața de 2.000 mp.
Prin titlul de proprietate nr.43315/89/anexă/23 iunie 2005 defunctului, tatăl pârâtului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate inclusiv cu privire la terenul situat la locul numit " " în suprafață de 3.500 mp. Titlul a fost eliberat la 23.06.2005.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a stabilit că cele două terenuri amintite mai sunt limitrofe și că în punctul 19 din anexa 3 există un păr cu o vechime de aproximativ 50 de ani, iar în punctul 26 din aceeași anexă se găsește un copac mai tânăr.
Potrivit declarațiilor martorilor audiați de la filele 32 și 33 în trecut mejda dintre proprietăți o constituia un păr a căror fructe cădeau pe cele două proprietăți.
Instanța a apreciat că mejda ce desparte proprietățile părților trece tocmai prin mijlocul zonei despre care fiecare dintre părți afirmă că este folosită de către cealaltă, adică prin punctele 19 și 26.
Suprafețele reținute în titlul de proprietate nu au nici o relevanță probatorie, instanța nefiind chemată să pună în posesie părțile ori să le împartă, în procesul de stabilire a liniei de hotar, instanța reconstituie doar vechea mejdă, ori aceasta în mod evident, potrivit declarațiilor martorilor reținuți mai și situației din teren, trece prin părul respectiv copacul mai tânăr (un nuc, de fapt), constatați de expert în teren.
Într-o zonă cultivată (arată), cum sunt terenurile părților, fără vreun alt copac sau pom fructifer, un păr răzleț, sălbatic și foarte vechi nu putea fi lăsat să crească decât cu un rol, acela de a delimita mejda dintre proprietăți.
Cu același scop nedeclarat a fost lăsat să crească și nucul amintit pe același aliniament.
în posesie care au avut loc în baza legilor fondului funciar nu au relevanță în cauză, nefiind reținute semne exterioare de hotar, iar suprafețele fiind reținute în baza actelor ce au fundamentat reconstituirea, în speță registre agricole. Dacă nici măcar cartea funciară nu garantează proprietatea sub aspectul suprafeței reținute, cu atât mai puțin, lucru de altfel notoriu, registrul agricol nu poate garanta suprafața, ori litigiul dintre părți a pornit potrivit susținerilor pârâtei din întâmpinare tocmai la momentul la care și-a măsurat terenul și a constatat că are mai puțin decât în titlul de proprietate eliberat.
Prin decizia civilă nr. 179 din 26.06.2008 a Tribunalului Maramureșa fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 263 din 18.04.2006 a Judecătoriei Târgu Lăpuș.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că terenurile părților sunt învecinate, atât reclamanta cât și pârâta prezentând titluri de proprietate și procese verbale de punere în posesie.
În mod corect instanța a stabilit acest traseu al hotarului, orientându-se după semne exterioare de hotar.
Expertiza efectuată în apel d e ing. nu aduce elemente noi în cauză, deoarece părțile la data solicitării reconstituirii dreptului de proprietate, dar nici Comisia Locală nu au avut în vedere determinarea terenurilor cu date de carte funciară. Acesta concluzionează că, reclamanta folosește suprafața de 2.262 mp, iar în baza titlului de proprietate emis în favoarea ei ar avea dreptul la 2.000 mp. Această suprafață de teren a fost întabulată greșit pe nr. top. 1165/1 fiindu-i atribuit numărul cadastral nou 4221; parcela reală folosită ar fi cuprinsă în nr. top. 1118 și 1119.
La rândul ei pârâta folosește doar suprafața de teren de 2.022 mp din nr. top. 1118, din partea sudică a canalului, în partea nordică a canalului se află vecina (nr. top. 1117), dar titlul de proprietate emis în favoarea socrului ei decedat este emis pentru suprafața de 3.500 mp în locul numit " ". Ea folosește mai puțin teren cu 1.478 mp, dar susține expertul, că nu se poate determina suprafața în plus, fiindcă la data măsurătorilor nu a indicat că ar folosi nici o porțiune de teren din partea nordică a canalului (fosta albie a văii - în prezent drum de câmp). Potrivit procesului verbal de punere în posesie parcela de 3.500 mp se desfășoară de o parte și de alta a canalului.
Pe de altă parte, expertul nu poate determina unde se află terenul folosit în plus de reclamantă cu 262 mp, deoarece în procesul verbal de punere în posesie nu sunt date dimensiunile parcelei, doar vecinii.
Același expert concluzionează că, după modul de folosință nu există o suprapunere între cele două terenuri, doar că procesele verbale de punere în posesie s-au făcut eronat, fără a ține cont de modul de folosință real din teren.
Împotriva acestei decizii declarat recurs în termenul legal pârâta, solicitând în principal modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului cu consecința schimbării liniei de hotar pe aliniamentul din anexa 1 expertizei tehnice efectuată în apel și, în subsidiar, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Maramureș.
În motivarea recursului, întemeiat pe disp.art.304 pct.9 și 312 alin.5 Cod proc.civ. recurenta a arătat următoarele:
Instanța de apel încălcat disp.art.129 alin.5 Cod proc.civ. prin aceea că nu stăruit prin toate mijloacele să afle adevărul pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii. Astfel, instanța ignorat toate depozițiile martorilor audiați în cauză, a reținut greșit că părul și copacul mai tânăr sunt semne vechi, exterioare de hotar, nu a stabilit faptele care au cauzat promovarea acțiunii în grănițuire și care dintre părți a săvârșit aceste fapte și fără nici un suport probator instanța de apel reține că expertiza efectuată de ing. nu aduce elemente noi în cauză.
Instanța de apel reține în mod greșit că expertul nu poate determina unde se află terenul în suprafață de 262 mp folosit în plus de reclamantă, fără să controleze procesul verbal de punere în posesie intimatei, act pe baza căruia putea să ajungă la concluzia că, cei 262 mp folosiți în plus de către reclamantă se regăsesc în terenul ce i se cuvine ei în parcela cu nr.top 1118 din Cf 340.
Aceeași instanță interpretează eronat concluzia expertului privind faptul că, după modul de folosință nu există o suprapunere între cele două terenuri și că procesele verbale de punere în posesie au fost făcute eronat, fără a se ține cont de modul de folosință real din teren. Acesta, pentru că, instanța de apel preia greșit tot ceea ce nu i-a fost favorabil, inclusiv faptul că nu preia mejda propusă de expert pe aliniamentul A-B din anexa 1.
Al doilea motiv de recurs se referă la faptul că instanța de apel omis să cerceteze motivele de sub pct. 1,2,4 și 6 din cererea de apel, apoi că încălcat principiul rolului activ și cel al aflării adevărului.
La pct.4 și 5 al motivelor de recurs, recurenta arată că în stabilirea mejdiei în mod echitabil nu este relevant faptul că a fost pus în posesie doar cu 0,19 ha în partea de sud canalului, atâta timp cât din dimensiunile înscrise rezultă o suprafață mai mare de cca 2210 mp. și că este neîntemeiată susținerea reclamantei că nu se poate stabili mejdia pe aliniamentul A-B atâta timp cât ea nu revendicat cei 262 mp deținuți de reclamantă din terenul ei.
Prin întâmpinarea depusă, intimata s- opus admiterii recursului.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea în baza art.312 alin.1 Cod proc.civ. va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Recurenta indicat ca temei de drept al recursului art.304 pct.9 Cod proc.civ. Problema care se pune în speță este aceea dacă motivele invocate de recurentă se încadrează sau nu în dispozițiile acestui text de lege.
Motivele prevăzute de acest text de lege vizează încălcarea legii, aplicarea unor norme juridice străine situației de fapt, sau că hotărârea și-a pierdut fundamentul juridic.
Primul motiv de recurs invocat se referă la încălcarea disp. art.129 alin.5 Cod proc.civ. constând în aceea că instanța de apel nu stăruit prin toate mijloacele legale pentru aflarea adevărului. Astfel, instanța ignorat declarațiile martorilor audiați în cauză la prima instanță, stabilit traseul hotarului orientându-se după semne exterioare de hotar, a mers pe prezumția greșită că părul și copacul mai tânăr sunt semne exterioare de hotar, nu a stabilit faptele care au cauzat promovarea acțiunii în grănițuire și care dintre părți a săvârșit aceste fapte. Curtea apreciază că aceste motive nu se încadrează în cerințele textului art.304 pct.9 Cod proc.civ. ci reprezintă motive de netemeinicie hotărârii atacate.
Criticile formulate de recurentă cu privire la expertiza tehnică efectuată în cauză nu pot fi reținute, pentru că, așa cum rezultă din conținutul practicalei deciziei nr.179/A/26 iunie 2008, părțile nu au mai avut de formulat cereri în probațiune.
C de-al doilea motiv de recurs se referă la faptul că, instanța de apel omis să analizeze motivele de apel sub pct. 1, 2, 4 și 6 din cererea de apel.
Aceste motive se referă la greșita apreciere a probelor testimoniale, la reținerile greșite ale primei instanțe privind contestarea mejdiei în modalitatea stabilită de prima instanță, întrucât a fost stabilită în terenul apelantei cu cel puțin 1,5 lateral față de vechea mejdie, la faptul că prin stabilirea liniei de hotar i se dă dreptul reclamantei să folosească mai mult cu 217 mp teren decât i se cuvine prin titlul de proprietate și faptul că mejdia nu poate fi cea stabilită de prima instanță, așa cum este dovedit de altfel și de CF 648.
Curtea apreciază că faptul că instanța de apel nu analizat separat fiecare din motivele de apel, nu echivalează cu lipsă a analizei acestora. Din conținutul deciziei atacate, rezultă că instanța de apel răspuns tuturor motivelor invocate de apelantă prin declarația de apel.
Pentru considerentele reținute, curtea va respinge recursul declarat de pârâta.
Urmare respingerii recursului, în baza art.274 Cod proc.civ. fiind în culpă procesuală, recurenta va fi obligată să plătească intimatei suma de 600 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței de la fila 15.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr.179/A din 26.06.2008 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe recurenta să plătească intimatei suma de 600 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
în concediu de odihnă,
semnează președinte instanță,
Red. IA dact.GC
2 ex/20.10.2008
Jud.apel:
Președinte:Andrea ȚulușJudecători:Andrea Țuluș, Ana Ionescu Alina Rodina
