Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 193/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.193/R/2008
Ședința publică din 24 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTORI: Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Țuluș
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr.251 din 27 septembrie 2007 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe reclamanții și și pe intimatul pârât, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta intimatei reclamante, lipsă fiind părțile din proces.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 14 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 16 ianuarie 2008 intimații reclamanți au înregistrat la dosar întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului.
Recurenta depune la dosar, în probațiune, în copie următoarele acte: declarația de martor a numitului sentința civilă nr.1967 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr.4961/1984 și titlul de proprietate nr.44265/19, acte ce se prezintă spre vedere reprezentantei intimaților.
Nefiind cereri prealabile de formulat și nici excepții de ridicat instanța constată prezentul recurs în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare orale.
Recurenta solicită admiterea recursului potrivit motivelor arătate în scris, cu cheltuieli de judecată însă nu are acte justificative, respectiv chitanța privind plata onorariului de avocat.
Reprezentanta intimatei reclamante solicită respingerea recursului conform întâmpinării de la dosar și menținerea deciziei atacate, ca legală și temeinică, cu 400 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat conform chitanței de la 14 din dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.88/20 februarie 2007 pronunțată în dosar nr- Judecătoria Tg.L, a admis acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantele și împotriva pârâților și și în consecință: a stabilit linia de hotar între terenul proprietatea reclamantelor și cel al pârâtului pe aliniamentul punctelor 15-16, din anexa grafică a raportului de expertiză, care face parte integrantă din sentință;
- i-a obligat pe pârâți să lase reclamantelor în deplină proprietate și pașnică posesie suprafața de teren de 194 mp. situată între punctele 13-14-10-15-16-13, din anexa grafică a raportului de expertiză;
- a obligat pârâții să-și mute WC-ul la distanța legală corespunzătoare de linia de hotar stabilită pe aliniamentul punctelor 15-16 din anexa grafică, să-și amenajeze o fosă septică pentru întrebuințarea acestuia;
- a obligat pârâții să-și amenajeze platforma betonată pentru stocarea dejecțiilor provenite de la garajul lor de animale;
- a obligat pârâții să înlăture digul (ridicătura de pământ) situat (ă) pe linia de hotar partea de vest-sud a platformei betonate a reclamantelor și să execute pe linia de hotar mai sus stabilită un șanț pentru colectarea apelor pluviale, din amonte în aval în vederea scurgerii acestora în șanțul colector situat în dreapta drumului comunal din direcția - Târgu L, respectiv să desfunde șanțul care a existat între zidul sudic al platformei betonate, fundația de beton al gardului reclamantelor, pe de o parte și WC-ul, anexa și casa pârâților, pe de altă parte.
- a constatat că reclamantele au renunțat la judecată cu privire laobligația de a nu face, respectiv de a face, privind acoperișul casei;
- a respins excepția lipsei calității procesuale active cu privire la pârâta ca neîntemeiată;
- a obligat pârâții să plătească reclamanților 1283,4 lei cheltuieli de judecată, în baza art. 274 Cod procedură civilă.
Pentru a pronunța sentința civilă 88/2007, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt părțile dețin terenurile limitrofe situate în intravilanul localității, județul
Reclamantele sunt titularele dreptului de proprietate în indiviziune cu privire la suprafața de 2800mp. din care suprafața de 1780 mp. este cuprinsă în 60056/62 cod - eliberat la data de 30.11.1994, iar suprafața de 1020 mp. în -/50 cod - eliberat la data 05.08.2004, acest din urmă titlu fiind eliberat în baza sentinței civile 1210 din 21.11.2002 pronunțată de Judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul 1227/2002.
Pârâtului i s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 5,1125 ha prin 44265/19 cod - eliberat la data de 28.10.1997, acesta incluzând și terenul intravilan în suprafață de 2125 mp.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de expert s-a stabilit că din punct de vedere topografic, cele două parcele care aparțin reclamantelor sunt situate pe numerele topografice 261 din CF 595 a localității 262/2 din cf 531, iar terenul aparținând pârâtului se identifică sub numere topografice 262/1 și 262/a/1 în CF 888 a localității, acestea fiind limitrofe.
Având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 584 Cod civil, "orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa ", instanța a admis cererea reclamantelor și a stabilit linia de hotar dintre cele două proprietăți pe aliniamentul punctelor 15-16 din anexa grafică a raportului de expertiză, care face parte integrantă din sentință, apreciind că această linie despărțitoare corespunde realității din teren, respectiv se regăsește chiar pe aliniamentul șanțului (canalul colector), care a fost astupat de către pârâți.
Prin sentința civilă nr. 14 din 10.01.2006 pronunțată în dosar 808/2004 al Judecătoriei Târgu Lăpușs -a dispus modificarea titlului pârâtului- TP nr. 44265/19 cod - eliberat la data de 28.10.1997, respectiv suprafața de 2125 mp. din locul "Acasă" a fost suplimentată cu 475 mp. însă așa cum se remarcă din anexa aferentă lucrării de expertiză întocmite în acea cauză, suplimentarea s-a făcut înspre proprietatea lui, iar nu înspre proprietatea pârâtului.
Reținând că pârâții folosesc fără drept 194 mp. din terenul reclamantelor, în temeiul art. 480 cod civil au fost obligați să lase reclamantelor în deplină proprietate și pașnică posesie suprafața de teren de 194 mp. situată între punctele 13-14-15-16-13 din anexa grafică a raportului de expertiză.
În ceea ce privește obligațiile de a face, prima instanță a reținut că susținerile reclamantelor sunt întemeiate, astfel că în temeiul art. 1077 Cod civil, le-a admis.
Probațiunea administrată (70-77, 108-110) confirmă că WC-ul pârâților este edificat pe linia de despărțire dintre cele două proprietăți, astfel că se impune mutarea lui la distanța legală de mejdă și amenajarea unei fose septice pentru întrebuințârea acestuia.
De asemenea s-a reținut că pârâții nu au amenajat o platformă betonată pentru stocarea dejecțiilor de la animale, acestea scurgându-se și infiltrându-se în terenul reclamantelor, astfel că este necesar ca pârâții să-șilolosească anexa lor( grajd), respectiv să-și valorifice dreptul de proprietate cu privire la parcela limitrofă de așa manieră încât să nu prejudicieze pe proprietarii din vecinătate, respectiv pe reclamante.
Referitor la șanțul colector, instanța reține că în urma cercetării la fața locului nu s-a constatat existența acestuia, însă din depozițiile coroborate cu celelalte probe rezultă fără nici un dubiu că un asemenea șanț a existat, fiind situat chiar pe linia despărțitoare dintre cele două proprietăți.
De altfel, prin procesul-verbal încheiat la data de 17.04.1985 întocmit de doi delegați din cadrul Consiliului Popular al orașului Târgu L, s-a reținut că pârâții au astupat șanțul existent între cele două proprietăți, șanț situat chiar pe linia de hotar dintre acestea aspect confirmat și prin adresa nr. 10188 din 19.11.2002.
Pe baza celor mai sus expuse, instanța i-a obligat pe pârâți să înlăture digul (ridicătura de pământ) situat (ă) pe linia de hotar, în partea de vest-sud a platformei betonate a reclamantelor și să execute pe linia de hotar mai sus stabilită un șanț pentru colectarea apelor puviale, din amonte în aval, în vederea scurgerii acestora în șanțul colector situat în dreapta drumului comunal din direcția - Târgu L, respectiv să desfunde șanțul care a existat între zidul sudic al platformei betonate, fundația de beton al gardului reclamantelor pe de o parte șu WC-ul, anexa și casa pârâtilor, pe de altă parte.
În cursul judecății, reclamantele și-au precizat acțiunea, solicitând și obligarea pârâților să nu le mai deterioreze acoperișul anexei și să repare acoperișul în partea în care l-au deteriorat, dar având în vedere că acestea au renunțat la judecată cu privire la respectivele petite, în temeiul art. 246 Cod procedură civilă instanța a luat act de renunțare.
La termenul din 10.10.2006 pârâții au invocat lipsa calității procesuale pasive a pârâtei, raportat la faptul că aceasta nu figurează în titlu ca titulară a dreptului de proprietate alături de soțul ei-pârâtul, excepție pe care instanța a respins-o ca neîntemeiată raportat la faptul că acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar. Or, raportat la suprafața de 194 mp pârâții nu au calitatea de proprietari; de asemenea, pârâta are calitate procesuală pasivă și în raport cu obligatiile de a face.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții și iar prin decizia civilă 251 din 27 septembrie 2007 a Tribunalului Maramureș, s-a respins ca nefondat apelul pârâților, reținându-se următoarele considerente:
Linia de mejdă între proprietățile învecinate ale părților a fost stabilită de judecătorie pe baza propunerii expertului G cuprinsă în raportul de expertiză tehnică precum și în anexa grafică la acest raport întocmite în cauză și aflate la filele 71-77 dosar fond.
Tot expertul a aratat în raportul de expertiză că suprafața de teren folosită de pârâții și din terenul proprietatea reclamantelor și este de 194 mp și de aceea, judecătoria prin sentința apelată a admis și capătul de cerere privind revendicarea acestei suprafețe de teren de către reclamante.
Prin sentința civilă 1967/5 iunie 1985 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar 4961/1984 invocată de pârâții în motivele de apel și aflată în copie xerox la filele 36-37 dosar apel nu s-a stabilit linia de mejdă între proprietățile învecinate ale părților din prezentul proces ci au fost obligați pârâții și, la cererea reclamantului să execute la șura lor din, nr. 148A jgheaburi și burlane la învelitoare (la fața laterală dinspre imobilul reclamantului), astfel ca apa să se scurgă pe terenul pârâților, să refacă șanțul dinspre cele două proprietăți pe toată lungimea fațadei construcției dinspre reclamant, modificând traseul canalului din spatele construcției în așa fel încât acesta să se descarce în șanțul stradal.
Prin urmare, n-are suport probator susținerea apelanților în sensul că stabilirea liniei de mejdă prin sentința apelată ar fi adus atingere autorității de lucru judecat rezultând din sentința civilă 1967/1985 a Judecătoriei Baia Mare.
După efectuarea la data de 12 iunie 2006 a raportului de expertiză precum și a planului de amplasament și delimitare a imobilelor din localitatea aparținând părților din proces de către ing. - la data de 2 noiembrie 2006, reclamantele și prin avocatul ales au depus la dosarul judecătoriei o precizare de acțiune solicitând obligarea pârâților și să nu mai deterioreze acoperișul casei reclamantelor și să repare acoperișul în partea în care l-au deteriorat, însă, cu privire la acest capăt de cerere reclamantele au renunțat la judecată, renunțarea de care prima instanță a luat act în baza art. 246 Cod procedură civilă.
În cuprinsul acestei precizări de acțiune aflată la fila 108 din dosarul judecătoriei, reclamantele au arătat că în scop șicanator pârâții mută mejda an de an, mută wc-ul dintr-un loc unde era bine amplasat pe vechea mejdă, astupă șanțul comun de colectare a apelor de ploaie, făcând prin aceasta ca apa să băltească pe terenul reclamantelor. Reclamantele au solicitat primei instanțe ca această precizare de acțiune să fie avută în vedere când vor fi administrate probele încuviințate constând în audiere de martori precum și cercetarea la fața locului stabilită pentru data de 9 noiembrie 2006.
Prin depoziții de martor precum și prin procesul - verbal din 9 noiembrie 2006 de cercetare la fața locului încheiat de prima instanță în prezența părților în proces asistate de avocații aleși care au semnat respectivul înscris la care avut obiecțiuni (filele 109-110) au fost dovedite și susținerile din acțiunea și precizarea de acțiune a reclamantelor referitoare la capetele de cerere privind obligația de a face așa încât, în mod întemeiat a admis judecătoria în totalitate acțiunea formulată la fila 3 dosar fond și precizată la fila 147 din același dosar.
Pârâta are calitate procesuală pasivă în cauză pentru că folosește alături de soțul ei, pârâtul - apelant terenul inclus în titlul de proprietate întocmit pe numele acestuia din urmă care se învecinează cu terenul proprietatea reclamantelor și.
Întrucât judecătoria a admis acțiunea reclamantelor împotriva pârâților, - în ceea ce privește cheltuielile de judecată sunt aplicabile în speță așa cum a retinut instantă în considerentele sentintei dispozitiile art. 274 alin.1C.proc.civ.potrivit cărora partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată.
Numai când părțile din acțiunea în grănițuire convin asupra liniei de mejdă cheltuielile cu expertiza se împart în sensul că J suportă reclamanții și J pârâții, iar cheltuielile făcute de părțile în proces prin plata onorariilor de avocat se compensează.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului și schimbarea hotărârii instanaței de fond în sensul respingerii acțiunii reclamantelor.
Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea sub următoarele aspecte:
Astfel, recurenta susține că instanța a făcut o greșită interpretare a stării de fapt a probelor de la dosar, întrucât la data edificării construcțiilor, vechii proprietari nu le-au reproșat nimic legat de edificarea construcțiilor și de fapt ei au lăsat loc între construcții și terenul învecinat, iar cei care au astupat canalul colector au fost chiar reclamanții.
Recurenta a mai învederat faptul că solicită stabilirea liniei de hotar între proprietăți pe aliniamentul punctelor 10-13 din raportul de expertiză în loc de 15-16 așa cum a stabilit prima instanță.
Intimații și prin întâmpinarea depusă la fila 10 s-au opus admiterii recursului.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art.304 pct. 9 pr.civ. curtea de apel reține următoarele:
Expertiza efectuată în cauză de ing. G (71-77 dos.instanței de fond) a evidențiat faptul că reclamantele folosesc o suprafață de 2587 mp cu 213 mp mai puțin decât suprafața stabilită în Titlul de proprietate nr.60056/62 și 44543/50 (CF 595 nr.top 261 și CF 531 nr.top 262/2 și că pârâții folosesc o suprafață de 2600 mp, cu 475 mp mai mult decât suprafața din titlul de proprietate.
Din expertiză mai rezultă că linia de mejdă reală între cele 2 proprietăți este determinată în anexa grafică de punctele 15-16 determinată în urma corelării dimensiunilor din schițele proceselor verbale de punere în posesie cu situația din teren, situație în care reclamantele au 2781 mp și pârâții suprafața de 2406 mp, iar suprafața de teren folosită de pârâți din terenul reclamantelor este de 194 mp.
Expertiza a mai statuat că apele cumulate în spatele grajdului reclamantilor nu au șanț de scurgere formând o datorită unui dig de pământ ridicat pe linia de mejdă actuală (de pârâți) și care nu permite scurgerea apei din această înspre proprietatea lor.
Din expertiză, ing. G (76 dos.instanței de fond) mai rezultă că WC-ul pârâților este amplasat la o distanță de 0,77 mp față de mejda actuală și conforma nexei grafice, cu latura nordică pe mejda care se impune.
Or, față de concluziile expertizei, de procesul verbal încheiat la 17 aprilie 1985 de delegații Consiliului popular al orașului Tg.L (10 dos.instanței de fond) din care rezultă că pârâții au astupat șanțul existent între cele 2 proprietăți, șanț situat chiar pe linia de hotar dintre aestea, instanța de apel și cea de fond au dat eficiență dispozițiilor art.584 civ. solicitarea recurentei de a stabili linia de mejdă pe un alt aliniament respectiv pe punctele 10-13, nu are suport probator, cu atât mai mult cu cât expertul a concluzionat că actul de la fila 129-130 dos.instanței de fond că "în cazul aliniamentului pe punctele 10-13 suprafața proprietății reclamantilor va fi diminuată cu 213 mp față de suprafața cumulată în Titlul de proprietate 60056/62 și Titlul de proprietate 44543/50 iar suprafața proprietății pârâților va crește cu 475 mp decât suprafața din Titlul de proprietate 44265/12.
Susținerea recurentei că instanța de apel a făcut o greșită interpretare a probelor, solicitând o reapreciere a acestora, nu se încadrează însă în nici unul din motivele de recurs de nelegalitate prev.de art.304 pr.civ.
Cum în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.304 pct. 9 pr.civ. recursul pârâtei urmează a fi respins.
În baza art.274 pr.civ. urmează a fi obligată recurenta să plătească intimatelor și suma de 400 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta - împotriva deciziei civile nr.251 din 27.09.2007 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatelor și - suma de 400 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./PE/CA
27.02.2008 - 2 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Țuluș
