Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 203/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.203 R
Ședința publică din data de: 09.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Viviane Tiu
JUDECĂTOR 2: Carmen Georgeta Negrilă
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenții - pârâți - și împotriva deciziei civile nr. 1123A/01.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și - și intimata - intervenientă
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenții - pârâți - și și intimata - intervenientă, reprezentați de avocat, cu împuternicire avocațială nr. 34458/2009 și intimații - reclamanți și -, reprezentați de avocat cu împuternicire avocațială nr. 73/12.02.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Reprezentantul recurenților - pârâți - și și al intimatei - interveniente RL solicită proba cu înscrisuri și în temeiul art. 172 Cod procedură civilă a se pune în vedere intimaților reclamanți să prezinte avizul de la apele române pentru forarea celui de-al doilea puț situat pe proprietatea soților. Arată că prin această probă se va dovedi că soții nu au nevoie de servitute de trecere la acest puț, trebuie să primească sultă, însă faptul că recurenții nu îi lasă să folosească puțul nu le aduce nici un prejudiciu, întrucât au propriul puț. Totodată arată că nu are alte probe de administrat.
Reprezentantul intimaților - reclamanți și - arată că proba solicitată de recurenții pârâți este irelevantă și depășește cadrul procesual.
Curtea, deliberând asupra acestei cereri, apreciază că proba solicitată de recurenții pârâți prin reprezentant nu este utilă și pertinentă în raport de obiectul cauzei ce vizează grănițuirea, aspecte ce vizează construirea unui puț fiind nesemnificativă, astfel că respinge proba cu înscrisuri solicitată.
Părțile prezente învederează Curții că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Reprezentantul recurenților - pârâți - și și al intimatei - interveniente RL. solicită admiterea recursului în baza art. 304 pct 9 Cod procedură civilă, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, motivat de faptul că instanța de apel a respins probele solicitate de apelanți considerând că singurul motiv pentru care ele nu pot fi administrate este acela că în cererea de apel nu s-a indicat teza probatorie avută în vedere la formularea acestora. Astfel că, față de încălcarea dreptului la apărare prin respingerea probelor ignorând caracterul devolutiv al căii de atac, în deconsiderarea normelor de drept procesual, solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimaților - reclamanți și - solicită respingerea recursului ca nefondat, a se avea în vedere că instanța de apel în mod corect a considerat că la fond s-au administrat suficiente probe pentru soluționarea cauzei, menținerea deciziei ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare ce are ca obiect soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenții - pârâți - și împotriva deciziei civile nr. 1123A/01.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și - și intimata - intervenientă
CURTEA
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr- la data de 17.09.2007, reclamanții și - au solicitat în contradictoriu cu pârâții - și să se stabilească linia de hotar care desparte proprietatea acestora de cea a pârâților, pârâții să fie obligați să respecte dreptul de proprietate și posesie asupra fâșiei de teren pe care au acaparat-o din proprietatea acestora, să constate dreptul de proprietate în cotă de asupra puțului de apă edificat împreună cu pârâții și ca urmare a constatării calității de coproprietari să oblige pârâții să le permită folosirea puțului de apă edificat de ei.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii lotului 2 situat în intravilanul comunei, sat Dumbrăveni, 43, pârâții sunt proprietarii lotului 3, 43 situat în aceeași localitate așa cum rezultă din actul de alipire, actul de dezmembrare și contractul de partaj voluntar autentificate sub nr. 956/ 08.04.2005 de BNP, terenuri ce au fost cumpărate de aceștia împreună cu pârâții prin actele de vânzare-cumpărare nr. 652/ 08.03.2005 și 653 / 08.03.2005 autentificate de BNP. Reclamanții mai arată că pe limita celor două proprietăți au edificat împreună cu pârâții un puț de apă, că cele două loturi se învecinează pe o lungime de 19,18 mp, iar pârâții au construit un gard care ocupă aproximativ 5,94 mp din proprietatea exclusivă a acestora, motiv pentru care au fost notificați cu mențiunea de a ridica gardul edificat pe proprietatea lor, să lase liber puțul și pompa de apă, notificare la care pârâții nu au răspuns.
În drept, au fost invocate prev. Art. 574, art. 480 și art. 111 din Codul d e procedură civilă.
Pârâții - și au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, cu motivarea că toate construcțiile edificate pe proprietatea acestora (casa și gardul) au fost ridicate cu respectarea în totalitate a normelor legale în materie, în baza unei autorizații de construcție valabilă, că limita dintre cele două proprietăți nu a fost încălcată, puțul de apă este edificat în totalitate pe proprietatea și cheltuiala acestora.
La termenul din 05.12.2008, a fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, excepție ce a fost unită cu fondul cauzei, în temeiul art. 137 alin. 2 din Codul d e procedură civilă.
La același termen, reclamanții au solicitat în temeiul disp. art. 57 din Codul d e procedură civilă, introducerea în cauză a SC SRL, cu motivarea că din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2803 / 03.08.2007 rezultă transferul dreptului de proprietate cu privire la imobilul vecin, excepție ce a fost admisă de instanța de fond în temeiul disp. art. 57 din Codul d e procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 641/ 13.02.2008 pronunțată de Judecătoria Buftea în dosar nr-, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților c neîntemeiată, a fost admisă acțiunea, s-a omologat raportul de expertiză, s-a stabilit linia de hotar între imobilul proprietatea reclamanților situat în comuna, sat Dumbrăveni, 43, parcela 127/12, județ I, lot nr. 2 și imobilul proprietatea intervenientei, situat în comuna, sat Dumbrăveni, 43, parcela 127/12, județ I, lot nr. 3, pe aliniamentul 9-8 din raportul de expertiză, au fost obligați pârâții și intervenienta să lase în deplină proprietate și posesie reclamanților suprafața de 5,7 mp, pe aliniamentul 8-8,1-9,1-9 din raportul de expertiză, s-a constatat că reclamanții și intervenienta au devenit coproprietari în cota de asupra puțului de apă edificat pe linia de hotar, au fost obligați pârâții și intervenienta să permită reclamanților folosirea puțului cu apă, au fost obligați pârâții și intervenienta la plata sumei de 1350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență că, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, invocată de pârâți, aceștia au exercitat posesia asupra imobilului și toate atributele dreptului de proprietate asupra imobilului, în calitatea lor recunoscută de unici asociați ai societății SC SRL.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că hotarul actual dintre proprietăți, a fost edificat cu încălcarea documentelor cadastrale efectuate în ceea ce privește amplasamentul liniei de hotar pe aliniamentul 9-8, și acapararea suprafeței de 5,70 mp din suprafața de teren aparținând reclamanților, situația rămânând neschimbată după înstrăinarea imobilului de către pârâți către societatea SC SRL.
A mai reținut prima instanță că puțul cu apă edificat împreună de reclamanți și pârâți, cu contribuția financiară a ambelor familii, a avut drept cauză convenția acestora de a deveni coproprietari asupra construcției, convenție care nu a fost menționată expres în înscrisurile încheiate, având în vedere relațiile de bună prietenie existente între părți anterior achiziționării terenului în cote de și ulterior pe parcursul edificării construcțiilor pe teren.
Cum pârâții au transmis dreptul de proprietate asupra imobilului situat în, sat Dumbrăveni, 43, parcela 127/12, județul I, lot 3, în raport de dispozițiile art. 482 cod civil transmițându-se și drepturile lor asupra cotei de din dreptul de proprietate asupra puțului, instanța de fond a constatat că reclamanții și intervenienta au devenit coproprietari în cota de asupra puțului de apă edificat pe linia de hotar.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâții, prin care au solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și pe fond respingerea cererii formulată de intimații reclamanți ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitatea procesuală pasivă, și respingerea cererii de intervenție în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
Un prim motiv de apel a vizat concluzia instanței cu privire la calitatea procesuală pasivă a apelanților pârâți, în opinia acestora fiind nelegală, având în vedere că la data introducerii acțiunii pârâții nu dețineau nici proprietatea nici posesia imobilului, iar persoanele juridice sunt subiecte de drept distincte de asociați.
În ceea ce privește cererea de intervenție, apelanții-pârâți susțin că aceasta nu a fost formulată cu respectarea disp. art. 112 din Codul d e procedură civilă, cererea fiind inadmisibilă datorită faptului că a fost întemeiată pe disp. art. 57 din Codul d e procedură civilă.
Pe fond s-a susținut că linia de hotar existentă este corectă astfel că nu se impune grănițuirea, iar cu privire la puțul de apă, apelanții pârâți au arătat că acesta a fost proprietatea lor exclusivă, fiind edificat pe terenul lor și construit prin contribuția exclusivă a acestora, în prezent fiind înstrăinat către SC SRL.
Apelanții au mai solicitat înlăturarea raportului de expertiză, deoarece expertul nu a indicat cu ce fel de instrumente au fost efectuate măsurătorile, iar conform măsurătorilor cadastrale, rezultă că puțul nu este edificat pe terenul reclamanților intimați.
Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond, arătând că apelanții cu rea credință au ascuns faptul că ar fi înstrăinat imobilul. În ceea ce privește modalitatea de introducere în cauză a SC SRL, au arătat că până la data de 12.10.2007 au avut convingerea că apelanții pârâți sunt proprietarii imobilului. În ceea ce privește raportul de expertiză, s-a arătat că apelanții ar fi trebuit să participe la efectuarea expertizei și eventual să formuleze obiecțiuni.
Prin decizia civilă nr. 1123/ 01.10.2008 pronunțată de Tribunalul București -secția a IV-a Civilă în dosar nr-, a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanții-pârâți.
În motivarea deciziei, s-a reținut, sub aspectul excepției lipsei calității procesuale pasive a apelanților-pârâți, că posesia asupra imobilului este exercitată de către apelanții-pârâți, care au ascuns instanței faptul că au înstrăinat imobilul și nu au contestat calitatea lor de pârâți decât după ce reclamanții au depus la dosar extrasul de carte funciară. S-a mai reținut că sediul societății este situat la o altă adresă, astfel încât posesia este exercitată de apelanții-pârâți, care sunt de altfel și asociații respectivei societăți comerciale.
Cu privire la modul de introducere în cauză a SC SRL, se constată că aceste critici sunt lipsite de interes pentru apelanți, efectele determinate de o eventuală încuviințare a lor urmând să vizeze nu persoana lor, ci societatea comercială.
Cu privire la expertiza efectuată în cauză, se reține că aceste critici sunt lipsite de substanță, în condițiile în care apelanții pârâți nu au dorit să participe la măsurătorile efectuate și nici nu au formulat obiecțiuni la raport în fața primei instanțe. Pe de altă parte, expertiza dispusă în cauză este o probă judiciară dispusă în condițiile prevăzute de Codul d e procedură civilă în vederea soluționării cauzei, în timp ce documentația cadastrală invocată de apelanți are un caracter extrajudiciar, neînsușită de partea adversă în condițiile în care a fost întocmită tocmai la cererea apelanților. Astfel, tribunalul a constatat că în mod corect a reținut prima instanță că puțul a fost edificat în comun de către părți și nu este proprietatea exclusivă apelanților pârâți.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs la data de 18.11.2008 pârâții - și, solicitând casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, față de încălcarea dreptului la apărare prin respingerea probelor și cu ignorarea caracterului devolutiv al căii de atac.
În motivarea cererii de recurs, s-a arătat că, în primul rând, instanța de apel a respins probele cerute de recurenți, considerând că singurul motiv pentru care ele nu pot fi administrate este acela că în cererea de apel nu s-a indicat teza probatorie avută în vedere la formularea acestora.
În al doilea rând, se arată că apelul este o cale devolutivă de atac, efectul devolutiv fiind însă limitat prin două reguli. Astfel, instanța de apel va proceda la o nouă judecată asupra fondului în limitele criticii formulate de apelant, deci poate judeca doar atât cât i s-a cerut (art. 295 alin. 1 din Codul d e procedură civilă). Numai în cazul în care apelul nu se motivează sau hotărârea este criticată sub toate aspectele, devoluțiunea este totală ( art. 292 alin. 2 din Codul d e procedură civilă). De asemenea, în apel nu se poate lărgi cadrul procesual stabilit în primă instanță ( nefiind cazul speței prezente).
În drept, au fost invocate prev. art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Cererea de recurs a fost timbrată cu 130 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
Intimații-reclamanți și - au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, se arată că posesia imobilului este exercitată de către recurenți, care sunt și unici asociați ai SC SRL. În mod corect s-a reținut că în cuprinsul cererii de apel nu a fost indicată nicio teză probatorie concretă, iar la termenul din 01.10.2008, recurenții nu s-au prezentat pentru a-și susține apelul și probatoriul solicitat prin cererea de apel. Articolul 295 din Codul d e procedură civilă nu prevede faptul că instanța de judecată este obligată să refacă probatoriul administrat la prima instanță.
La termenul din 09.04.2009, recurenții au solicitat proba cu înscrisuri, probă respinsă ca nefiind utilă la aceeași dată.
Analizând cauza civilă de față prin prisma motivelor de recurs formulate de recurenți, a apărărilor formulate de intimați și a probelor administrate în cauză, Curtea constată următoarele:
În ceea ce privește motivul de recurs legat de faptul că instanța de apel a respins probele cerute de recurenți, Curtea constată că la termenul din 01.10.2008, instanța de apel a pus în discuție cererea de probe formulată de apelanți prin cererea de apel, respingând această cererea cu motivarea că nu este indicată o teză probatorie concretă.
Din analiza cererii de apel, reiese că apelanții au solicitat în mod generic proba cu înscrisuri, interogatoriu, proba testimonială, expertiză de specialitate și orice altă probă a cărei necesitate ar reieși din dezbateri.
Potrivit disp. 295 din Codul d e procedură civilă, instanța de apel va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea altor probe, dacă le consideră necesare pentru soluționarea cauzei. Deci, cel care solicită refacerea unei probe este necesar să motiveze cererea sa, iar dacă instanța o respinge trebuie să arate de ce refacerea nu este necesară.
Apelanții criticaseră sentința sub aspectul expertizei efectuate la prima instanță, solicitând înlăturarea raportului de expertiză, deoarece expertul nu a indicat cu ce fel de instrumente au fost efectuate măsurătorile, iar conform măsurătorilor cadastrale, rezultă că puțul nu este edificat pe terenul reclamanților intimați.
Astfel, Curtea reține că deși apelanții nu au indicat în mod expres teza probatorie, se poate deduce în mod clar, din criticarea expertizei, că practic se solicita refacerea expertizei.
Or, Curtea constată că recurenții au fost convocați în mod legal la efectuarea expertizei, iar la termenul din 30.0l.2008, primul termen la care se puteau judeca obiecțiuni la raport, recurenții-pârâți nu au formulat obiecțiuni. Or, criticile aduse prin recurs se încadrează la obiecțiuni față de raportul de expertiză, care puteau fi invocate într-un termen relativ imediat după depunerea raportului de expertiză.
În al doilea motiv de recurs, se arată că apelul este o cale devolutivă de atac, efectul devolutiv fiind însă limitat prin două reguli, dintre care a fost încălcată regula referitoare la faptul că instanța de apel va proceda la o nouă judecată asupra fondului în limitele criticii formulate de apelant, deci poate judeca doar atât cât i s-a cerut (art. 295 alin. 1 din Codul d e procedură civilă).
Recurenții nu indică în mod concret care sunt aspectele din motivarea deciziei de apel prin care s-a încălcat limita sesizării, iar din analiza comparativă a considerentelor instanței de apel și a criticilor din cererea de apel, nu reiese că instanța de apel și-ar fi depășit limitele învestirii, încălcând principiul reglementat de art. 295 alin. 1 din Codul d e procedură civilă. Astfel, instanța de apel a răspuns criticilor formulate de apelanți referitoare la calitatea procesuală pasivă a apelanților pârâți, la greșita încuviințare a cererii de intervenție, la faptul că nu se impune grănițuirea, precum și cu privire puțul de apă și la înlăturarea raportului de expertiză.
În temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă, față de culpa procesuală a recurenților, Curtea va obliga recurenții la plata sumei de 1 000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimaților-reclamanți, reprezentând onorariu avocat conform chitanței nr. 36/ 12.02.2009 emise de Cabinet de Avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenții - pârâți - și împotriva deciziei civile nr. 1123A/01.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și - și intimata - intervenientă
Obligă recurenții la 1000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimaților reclamanți.
Irevocabilă.
Pronunțată azi, în ședință publică, 09.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
Tehred.
2 ex/18.05.2009
Jud. fond Tribunalul București - Secția a IV a Civilă
Președinte:Elena Viviane TiuJudecători:Elena Viviane Tiu, Carmen Georgeta Negrilă
