Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 206/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 206/2008
Ședința publică de la 13 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nicoară
JUDECĂTOR 3: Augustin Mândroc
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către reclamantul împotriva deciziei civile nr. 52/27 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant și intimatul, personal și asistat de avocat cu delegație și în reprezentarea intimatei, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile prezente declară, pe rând, că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului, instanța, în deliberare, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul reclamant, având cuvântul, solicită instanței admiterea recursului așa cum a formulat, susținând că, în fapt, această casă, încă din anul 2002, când a fost dobândită în proprietate prin contract de vânzare cumpărare, până la întocmirea tutor actelor, intimații au construit acest zid pe proprietatea sa și s-a solicitat, prin acțiunea introductivă, stabilirea liniei de graniță în mod corect. Astfel, susține oral motivele de recurs așa cum au fost formulate și în scris, concluzionând cu solicitarea de a se admite recursul, a se modifica hotărârea atacată și pe fond, să se stabilească linia de graniță așa cum s-a solicitat prin acțiunea principală.
Avocat, pentru intimatul, având cuvântul, solicită instanței respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată a căror cuantum îl va depune până la sfârșitul dezbaterilor. Se susține, în primul rând, că în această fază de judecată mai există deja două decizii ale Curții de Apel ce au avut ca obiect aceeași grănițuire și de a fi obligați intimații să-și retragă edificatele de pe terenul recurentului, însă aceste construcții, făcute cu autorizații, s-au realizat în timpul antecesoarei recurentului și cu acordul acesteia, conform actului notarial de la fila 104 dosar fond. Astfel, susține motivele așa cum au fost formulate și în scris, prin întâmpinare, concluzionând cu solicitarea de a se respinge recursul ca nefondat.
Instanța, față de actele dosarului și cele expuse de părțile prezente, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin Sentința Civilă nr. 4770/13 iunie 2005 Judecătoriei Sibiua fost respinsă acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții, și și a fost obligat reclamantul la plata sumei de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că între proprietățile părților există semne exterioare de delimitare iar pârâții nu au uzurpat dreptul de proprietate al reclamantului.
Impotriva sentinței a declarat apel reclamantul, solicitând schimbarea acesteia în sensul admiterii acțiunii așa cum a formulat-o, motivat de aceea că pârâții au intrat pe terenul său, chiar dacă nu 1 ci doar 10 cm, iar casele nu trebuiau să fie lipite.
Apelul nu a fost motivat în drept.
Prin decizia civilă nr. 16/12.01.2006 a Tribunalului Sibiu, a fost admis apelul formulat de apelantul împotriva sentinței civile nr. -.06.2005 a Judecătoriei Sibiu care a fost schimbată în sensul că s-a admis acțiunea promovată în contradictoriu cu pârâții, și - și a fost stabilită linia de graniță între imobilele reclamantului și pârâților pe aliniamentul A-B, marcat cu linia roșie aflat și stabilit prin expertiza de specialitate efectuată de expertul.
Au fost obligați pârâții să-și retragă edificatele până la linia de graniță stabilită, în caz contrar reclamanții să facă aceasta pe cheltuiala pârâților.
Impotriva deciziei a formulat recurs, și -, iar Curtea de APEL ALBA IULIA, prin decizia civilă nr. - a admis recursul, a casat decizia civilă nr. 16/2006 a Tribunalului Sibiu și a trimis cauza spre rejudecarea apelului Tribunalului Sibiu, cu obligarea instanței de apel la refacerea expertizei.
Prin decizia civilă nr. 181/2007, în rejudecare, Tribunalul Sibiua respins apelul declarat de apelantul împotriva sentinței civile nr. 4770/2005 a Judecătoriei Sibiu, pe care a păstrat-o, fiind obligat apelantul la cheltuieli de judecată de 2.600 lei către intimați.
Prin decizia civilă nr. 431/2007 a Curții de APEL ALBA IULIAa fost admis recursul, decizia civilă nr. 181/2007 a fost casată iar cauza a fost trimisă spre rejudecare cu indicația de a se stabili linia de graniță între cele două imobile.
Prin Decizia Civilă nr. 52/27 februarie 2008 Tribunalului Sibiu, pronunțată în dosar nr- a fost admis apelul reclamantului împotriva Sentinței Civile nr. 4770/2005 a Judecătoriei Sibiu, care a fost schimbată în tot în sensul admiterii acțiunii reclamantului împotriva pârâților intimați, stabilind linia de graniță dintre imobilele proprietatea părților pe linia, conform raportului de expertiză efectuat în cauză de experții, G și, care face parte integrantă din decizie, respingând celelalte capete de cerere privind demolarea unor construcții.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că pe parcursul judecării cauzei au fost efectuate două expertize topografice, astfel:
-prima expertiză efectuată în dosarul nr. 6571/2003 a Judecătoriei Sibiu de către expertul, a stabilit că linia de graniță dintre cele două imobile trece la 0,10 de peretele din spatele locuinței reclamantului ( 75 - dosar fond);
-a doua expertiză a fost efectuată în dosarul nr- de către experții, G și, care a propus stabilirea liniei de graniță pe linia ce unește punctele A-B-C-D-E, conform folosințelor actuale materializate în teren ( fila 78).
In cuprinsul acestei lucrări s-a arătat că diferențele de suprafață dintre cartea funciară și cea din teren nu poate fi pusă, că ar porni de la imobilul din stânga - dreapta - din spate sau de la alinierea străzii ci din faptul că imobilele nu au o formă geometrică perfectă.
Diferențele față de linia de graniță stabilită la data parcelărilor în zonă pentru locuri de casă provin și din faptul că în urma edificării construcțiilor, acestea s-au deplasat inevitabil, de unde a rezultat necoliniaritatea actuală a liniilor de graniță.
S-a mai arătat că față de schița de dezmembrare de la încheierea nr. 12955/1996 este clar că atunci între casa actuală a reclamantului și imobilul de la nr. 29 al pârâților erau doar 2 pe lățime, lățime cumpărată de pârâți.
Apelantul a solicitat stabilirea liniei de graniță conform primei expertize însă această solicitare este nefondată întrucât pe de o parte aceasta este incompletă așa cum s-a reținut și în decizia nr. 402/2006 a Curții de Apel, iar pe de altă parte lucrarea efectuată de cei trei experți lămurește, cu argumente științifice, de unde rezultă diferențele de suprafață și de ce linia de graniță trebuie stabilită pe aliniamentul A-B-C-D și
Împotriva deciziei a declarat recurs, în termen, motivat și timbrat, reclamantul, criticând soluția instanței de apel pentru nelegalitatea prevăzută de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul stabilirii liniei de graniță dintre cele două imobile conform primului raport de expertiză efectuat în cauză și a procesului verbal de cercetare la fața locului, întocmit de instanța de apel și din care rezultă că terenul său este mai îngust cu peste 3 decât realitatea, pârâții intimați construind casa pe proprietatea sa.
În motivarea recursului a susținut în esență că s-a reținut prin cele două probe indicate mai sus că între imobilele (construcții) învecinate există o de 3 din care pârâții ar fi cumpărat doar o de 2 care este înscrisă în nr. top 4190/1/109/2.
A mai susținut că raportul de expertiză întocmit în cauză și care a stat la baza hotărârii atacate nu este unul obiectiv.
Intimații au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, motivat de faptul că hotărârea atacată are la bază o probă științifică, respectiv raportul de expertiză efectuat în cauză de cei trei experți.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu în baza art. 306 alin 2 Cod procedură civilă, se constată că Tribunalul a pronunțat o decizie legală.
În mod corect instanța de apel a reținut că la baza stabilirii liniei de graniță dintre cele două imobile nu poate sta raportul de expertiză întocmit în prima fază procesuală în dosar nr. 6571/2003 al Judecătoriei Sibiu, deoarece motivul desființării sentinței a fost tocmai acela că acest raport nu este complet.
În rejudecare, a fost efectuat cel de-al doilea raport de expertiză, întocmit de trei experți, în cuprinsul căruia s-a arătat că diferențele de suprafață dintre cartea funciară și cea din teren nu poate fi pusă că ar porni de la imobilele din stânga și dreapta, din spate sau de la alinierea străzii, ci de la faptul că imobilele nu au o formă geometrică regulată.
Diferențele față de linia de graniță stabilită la data parcelării imobilelor provin și din faptul că, în urma edificării construcțiilor, acestea s-au deplasat inevitabil și de aici a rezultat și necoliniaritatea actuală a liniilor de graniță.
Construcția pârâților a fost edificată pe actualul amplasament cu acordul antecesoarei reclamantului recurent, de la care acesta a cumpărat imobilul la 1 februarie 2002 conform înscrisului aflat la fila 103 (dosar apel), prilej cu care reclamantul a declarat că acesta cunoaște situațiade fapt și dedrepta imobilului revendicat.
La fila 104 din același dosar se află declarația autentică dată de antecesoarea recurentului și prin care aceasta și-a dat acordul ca intimații să ridice o construcție pe proprietatea lor, respectiv o etajare lipită de casa acesteia (cumpărată ulterior de reclamantul recurent).
Față de aceste considerente, recursul se privește a fi neîntemeiat, urmând ca în baza art. 312 alin 1 Cod procedură civilă, să fie respins.
Constatarea făcută de instanța de apel cu prilejul deplasării la fața locului nu poate fi luată în considerare față de probele la care am făcut referire mai sus și care, de fapt, a și fost înlăturată de instanța de apel.
Văzând și art. 274 Cod procedură civilă, instanța urmează să-l oblige pe recurent să plătească intimaților suma de 1000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței de la dosar.
Pentru aceste motive,
( continuarea dispozitivului deciziei civile nr. 206/13 iunie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar civil nr-)
In numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 52/27 februarie 2008 Tribunalului Sibiu pronunțată în dosar -.
Obligă pe recurent să plătească intimaților și suma de 1050 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 iunie 2008
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
- -
Semn. Vicepreședintele
Curții de Apel
Grefier
- - -
Semn. grefier - șef
- R
.
Tehn.
2 ex/16.07.2008
-
- /
Președinte:Daniela MărgineanJudecători:Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nicoară, Augustin Mândroc
