Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 2128/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2128/R/2008
Ședința publică din 03 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Traian Dârjan
JUDECĂTORI: Traian Dârjan, Carmen Maria Conț Silvia
-
GREFIER:
S-a luat în examinare contestația în anulare declarată de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.1777/R din 26 septembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâții și având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei se prezintă reclamanta contestatoare asistată de avocat din Baroul Maramureș, și pârâta intimată asistată de avocat din Baroul Maramureș, care reprezintă și pe pârâtul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei (5-7) și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin registratura instanței, la data de 30 oct.2008, pârâții intimați au depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea contestației în anulare, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate.
Reprezentantul reclamantei contestatoare, avocat din Baroul Maramureș, depune împuternicire avocațială.
Reprezentantul reclamantei contestatoare arată că a ridicat un exemplar din întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentanții părților arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentantul reclamantei contestatoare, în temeiul art.318 al.1 teza a II-a pr.civ. solicită anularea deciziei civile nr.1777/R din 26 septembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosar nr-, și rejudecând recursul să se admită acesta în sensul respingerii apelului formulat de pârâții intimați împotriva sentinței civile nr.6223 din 13.12.2007, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Baia Mare, ca nefondat și pe cale de consecință să se dispună menținerea în vigoare a acestei sentințe ca fiind temeinică și legală, în principal, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea hotărârii date în apel și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului aceleași instanțe, dispunând totodată obligarea pârâților intimați la plata cheltuielilor de judecată în toate instanțele, pentru motivele arătate pe larg în contestația în anulare, cu cheltuieli de judecată în toate instanțele, în sumă de 3000 lei, conform chitanțelor depuse la dosar. Depune la dosar originalul unei chitanțe care atestă plata onorariului avocațial de 800 lei. Arată că pârâții intimați au construit o casă în spatele casei reclamantei contestatoare fără a respecta limitele legale, și au distrus linia de hotar. De asemenea, arată că atât prin raportul de expertiză pentru stabilirea liniei de hotar încuviințat de către instanța de fond, cât și prin raportul de expertiză solicitat de pârâți, ambii experți au stabilit că linia de hotar se află pe aliniamentul A- C, iar pârâții fiind nemulțumiți de hotărârea instanței de fond, în apel au solicitat suplimentarea probatoriului cu o altă expertiză, apoi au renunțat la completarea probatoriului cu acea expertiză. Apreciază că instanța de apel a încălcat principiul disponibilității părților, deoarece a repus cauza pe rol și a procedat la reaudierea martorului, care a dat două declarații contradictorii, una la fondul cauzei și cealaltă în apel, astfel că Tribunalul Maramureșa făcut o reapreciere a probelor din oficiu, nu la solicitarea reclamantei.
La întrebarea instanței, reprezentantul reclamantei contestatoare arată că motivul de casare sau modificare a deciziei de recurs, este acela că instanța ar fi omis să se pronunțe asupra tuturor motivelor de recurs, deși la dosar erau probe suficiente pentru a se dispune casarea deciziei pronunțate de către instanța de apel și trimiterea dosarului pentru rejudecare.
Reprezentanta pârâților intimați solicită respingerea contestației în anulare, pentru motivele arătate pe larg prin întâmpinarea depusă la dosar, cu obligarea reclamantei contestatoare la plata cheltuielilor de judecată ocazionate, conform chitanțelor depuse la dosar. Arată că, art.318 al.1 teza a II-a pr.civ. invocat în scris prin contestația în anulare, permite reformarea unei hotărâri pronunțate, iar când se judecă contestația nu se mai analizează încă odată hotărârea din punct de vedere al legalității. Arată că în speță instanța de recurs nu a admis motivele de recurs și acest fapt nu o îndreptățește pe reclamanta contestatoare să formuleze contestație în anulare pentru reanalizarea motivelor de recurs. De asemenea, arată că art. 304 indice 1 pr.civ. nu permite instanței să verifice hotărârea pronunțată în recurs sub aspectul altor motive de legalitate invocate.
În replică, reprezentantul reclamantei contestatoare, arată că, instanța de recurs nu a avut în vedere toate motivele de recurs, iar instanța care soluționează contestația în anulare poate să analizeze cauza sub toate aspectele și poate să dispună casarea deciziei pronunțate în recurs și trimiterea cauzei pentru rejudecare.
CURTEA
Prin contestația în anulare formulată la data de 7 octombrie 2008, contestatoarea a solicitat ca în contradictoriu cu intimații și, să se dispună în principal anularea deciziei civile nr.1777/R din 26 septembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dos.nr-, admiterea recursului declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.141/A din 8.05.2008 a Tribunalului Maramureș care să fie schimbată în sensul respingerii apelului declarat de pârâții și în contra sentinței civile nr.6223/13.12.2007 a Judecătoriei Baia Mare, care să fie menținută ca temeinică și legală, iar în subsidiar admiterea recursului, casarea hotărârii date în apel și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la aceeași instanță, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată în toate instanțele.
În motivarea contestației în anulare, contestatoarea a susținut că este proprietara imobilului înscris în CF nr.373, nr.top 206, 207 în natură casă de locuit, anexe gospodărești și teren în suprafață de 1636 mp, învecinat cu imobilul pârâților înscris în CF nr.675, nr.top 197 și 198.
După ce pârâții au cumpărat imobilul în anul 2002, aceștia au început construirea unei case, încălcând prevederile legale privind distanța dintre cele două case, au distrus linia despărțitoare dintre cele două proprietăți prin scoaterea răchiților și prunilor ce se aflau pe mejdie, modificând cursul șanțului despărțitor dintre cele două case.
Așa fiind, reclamanta a formulat plângere penală împotriva pârâților pentru tulburare în posesie, după care a intentat acțiune civilă pentru stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea reclamantei și a pârâților.
În urma probatoriului administrat în cauză, s-a stabilit linia de hotar dintre cele două proprietăți pe aliniamentul A-C din anexa nr.1 la expertiza efectuată de expertul.
În apelul declarat de pârâți împotriva sentinței, aceștia au solicitat schimbarea sentinței în sensul stabilirii liniei de hotar, pe aliniamentul B- La dezbaterea în fond a apelului din 13 martie 2008, apelanții nu au insistat pentru completarea probatoriului cu o altă expertiză topografică sau cu reaudierea martorilor, cauza fiind judecată cu amânarea pronunțării timp de o săptămână, după care instanța a repus cauza pe rol și a pus din oficiu în discuție necesitatea reaudierii martorului, încălcând principiul disponibilității părților.
Fiind reaudiat, martorul a declarat că linia de hotar ar fi pe șanțul de scurgere din spatele celor două case, lucru neadevărat, deoarece martorii, și au arătat că întregul șanț de scurgere era și este pe terenul reclamantei, că între cele două proprietăți a existat un gard și că șanțul de scurgere era dincoace de gard, pe proprietatea reclamantei.
Susținerea apelanților că ambele părți ar avea suprafețe mai mari decât cele înscrise în cartea funciară, nu sunt concludente în trasarea liniei de hotar și a limitei dintre cele două proprietăți.
Cei doi experți, și au concluzionat corect că linia de hotar dintre cele două proprietăți este pe aliniamentul A-C din anexa 1 la expertiza efectuată de expertul și pe anexa 2 la expertiza efectuată de expertul.
Cu toate acestea, în mod nelegal tribunalul a schimbat sentința și a stabilit linia de hotar pe aliniamentul B-C, conform anexelor nr.1 din expertizele efectuate de cei doi experți, bazându-se exclusiv pe declarația martorului, dată în apel, în contradicție totală cu cea dată la prima instanță.
Reprezentantul apelanților a solicitat completarea probatoriului printr-o nouă expertiză pentru stabilirea liniei de hotar dintre cele două proprietăți, dar instanța de apel a respins această cerere fără să motiveze concret de ce. Deși întregul probatoiu administrat în apel a fost numai reaudierea martorului, acesta nu a mai declarat întrutotul ca la instanța de fond.
Toate aceste aspecte au fost învederate de reclamantă în fața instanței de recurs, atât în scris cât și oral, dar instanța de recurs a invocat și a pus în vedere excepția că în recurs nu se poate face o reapreciere a probatoriului administrat, arătând că textele respective din cod au fost abrogate.
Față de această situație, reclamanta a arătat că în recursul formulat, a invocat și alte motive de casare a hotărârii date: art.304 pct.7,8 și 9 pr.civ. art.3041pr.civ.raportat la art.306 alin.ultim același cod, prevede că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art.304 pr.civ. și faptul că instanța nu trebuie să se limiteze numai la motivele de casare prevăzute în art.304 pr.civ. aceasta putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Deși erau motive de modificare și de casare a hotărârii atacate cu recurs, instanța nu a făcut-o și prin decizia dată cu majoritate de voturi, a respins recursul ca nefondat.
Corectă era soluția preconizată în opinia separată, conform căreia se impunea admiterea recursului și casarea deciziei pronunțate în apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la același tribunal.
În această situație, reclamanta ar fi avut posibilitatea ca în rejudecare să solicite instanței completarea probatoriului cu o nouă expertiză de specialitate, care să lămurească exact care este linia de hotar dintre proprietatea recurentei și ce aai ntimaților.
În drept, contestația în anulare a fost motivată pe dispozițiile art.318 alin.(1) teza a II-a pr.civ.
Intimații și prin întâmpinare depusă la dosar 13-14, au solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând contestația în anulare, curtea reține următoarele:
Prin decizia civilă nr.1777 din 26 septembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dos.nr-, s-a respins ca nefondat, cu majoritate de voturi, recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.141/A din 8.05.2008 a Tribunalului Cluj, pe care a menținut-o în întregime. A fost obligată recurenta să le plătească intimaților și, suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
În opinia separată a judecătorului dizident, soluția legală care se impunea în cauză, era aceea a admiterii recursului și casării deciziei pronunțate în apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal.
Potrivit art.318 alin.(1), teza a II-a pr.civ. hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație atunci când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Din considerentele deciziei a cărei anulare se solicită, rezultă că instanța de recurs a analizat toate motivele ce se încadrau în prevederile art.304 pct.7,8 și 9 pr.civ. invocate de recurenta, mai puțin motivele inadmisibile ce vizau reaprecierea probelor analizate de instanțele de fond și care au fost înlăturate întrucât nu mai pot fi reanalizate în recurs.
În prezent, recursul este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres de art.304 pct. 1-9 pr.civ.
În recursul său, reclamanta nu a solicitat casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal, fiindcă nici nu a invocat vreun motiv de casare dintre cele prevăzute la pct.1-5 ale art.304 pr.civ.; cu toate acestea, contestatoarea susține că "deși erau motive de modificare și chiar de casare a hotărârii atacate cu recurs, (instanța) nu a făcut-o și prin decizia dată cu majoritate de voturi a respins recursul ca nefondat".
Este adevărat că în temeiul art.306 alin.(2) pr.civ. instanța poate invoca din oficiu motive de ordine publică, pe care să le pună în discuția părților, dar dacă asemenea motive nu au fost găsite de instanța de recurs, nu se poate susține că a omis din greșeală să cerceteze vreun motiv de modificare sau de casare de ordine publică inexistent în speță.
Dispozițiile art.3041pr.civ. sunt aplicabile numai în cazul în care hotărârea primei instanțe este susceptibilă de atacare doar cu recurs, iar nu și atunci când sentința este susceptibilă de a fi atacată și cu apel, așa cum este în speță.
Faptul că instanța de apel și-ar fi întemeiat soluția numai pe declarația dată în apel d e martorul, care și-a schimbat-o față de declarația dată la prima instanță, iar astfel a fost schimbată și soluția judecătoriei prin stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul B-C din anexele nr.1 la rapoartele de expertiză efectuate de experții și, în loc de aliniamentul A-C din anexa nr.2 a raportului de expertiză efectuat de expertul, nu poate fi analizat în cadrul contestației în anulare, câtă vreme nu există motive de anulare a deciziei pronunțate în recurs.
Instanța trebuie să se circumscrie strict cadrului contestației în anulare speciale, situație în care nu poate analiza starea de fapt expusă de contestatoare, probele administrate în cauză, netemeinicia stabilirii mejdiei pe aliniamentul B-C, încălcarea principiului disponibilității prin reaudierea martorului, sau care erau probele hotărâtoare, concludente, pertinente și utile în baza cărora trebuia pronunțată decizia instanței de apel și ce probe trebuiau înlăturate ca neîndeplinind aceste condiții.
Contestația în anulare specială nu este o cale de atac ordinară, așa cum consideră neîntemeiat contestatoarea, prin intermediul căreia să se poată verifica legalitatea și temeinicia deciziei pronunțate de instanța de recurs.
Pentru aceste considerente, reținând că nu este prezent motivul prevăzut de art.318 alin.(1) teza a II-a pr.civ. se va respinge contestația în anulare specială, ca nefondată.
Întrucât contestatoarea se află în culpă procesulă, în temeiul art.274 alin.(1) pr.civ. va fi obligată să le plătească intimaților cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr.1777/R din 26 septembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosar nr-.
Obligă pe numita contestatoare să plătească intimaților și suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 3 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red.DT:5.11.2008
Dact.CA:10.11.2008 - 2 ex.
Jud.recurs:;;
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Carmen Maria Conț Silvia
