Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 217/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 217/ Dosar nr-
Ședința publică din 02 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Carmen Tică
JUDECĂTOR 2: Daniel Marius Cosma
Judecător - -
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțare asupra recursului declarat de pârâții și, împotriva deciziei civile nr. 293 din 4 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 23 februarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, la solicitarea reprezentantului recurenților pârâți, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 2 martie 2009.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față,
Constată că prin sentința civilă nr. 7077/9.02.2008, Judecătoria Brașova admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul prin mandatar în contradictoriu cu pârâții, și Orașul, a admis acțiunea conexă din dosarul nr- și, în consecință, a stabilit linia reală de hotar dintre imobilele părților, respectiv între imobilul reclamantului, situat în str. - 11, înscris în CF 14056, top 13491/3 și imobilul pârâților situat în str. - 11, înscris în CF 14056, nr. op 13491/3 pe punctele B-F din Planul 4 și cu drumul public pe punctele B-C- de pe Planul de amplasament 4 din Raportul de expertiză topografică 36/2006 întocmit de expertul cu completările ulterioare, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, a obligat pârâții să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de teren cu lățimea de 3,20 ml și lungimea de 49,54 ml, conform graniței stabilite pe punctele B-F de pe planul de amplasament 4 al Raportului de expertiză 36/2006 întocmit de expertul cu completările ulterioare și a obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 4839,93 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 293/4.11.2008, Tribunalul Brașova respins apelul declarat de apelanții și împotriva sentinței civile nr. 7077/2008 a Judecătoriei Brașov, pe care a păstrat-o, a obligat intimatul reclamant să plătească taxă judiciară de timbru de 4570,8 lei și timbru judiciar de 0,5 lei pentru judecata în fond și a obligat pe apelanți să plătească intimatului suma de 3.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de apel a reținut următoarele:
Dreptul de proprietate al apelanților pârâți a fost recunoscut prin sentința civilă 9243/1998 a Judecătoriei Brașov, sentința prin care a fost obligată RA Administrația Protocolului de Stat să lase apelanților în deplină proprietate și posesie imobilul situat în,-, înscris în CF 14056 cu nr. top 13491/3.
În această sentință nu se face referire la suprafața de teren revendicată sau la configurația terenului cu indicarea liniilor de graniță, ci sunt indicate numai elementele de identificare administrative și de carte funciară.
Sentința a devenit definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și recursului.
La data de 3.05.3000 s-a încheiat procesul verbal de predare primire a imobilului către apelanți.
În acest proces verbal de predare primire este menționată suprafața de teren de 1000,94 mp, cea reținută în cartea funciară și sunt indicate delimitările: la cu str. -, latura fiind de 24,37; la cu, cu latura de 43; la latura de 24,56 și la latura de 39,25. așa cum rezultă din schița topografică din raportul de expertiză nr. 87/1996.
La întocmirea acestui proces verbal nu a participat nici un expert topo, însă s-a consemnat că părțile au căzut de acord ca acesta să se prezinte la o dată ulterioară pentru refacerea marcajului de identificare a terenului. La dosar nu există dovada că s-a efectuat marcajul de identificare a terenului proprietatea apelanților de către un expert topo.
Nu există nici o sentință prin care să se fi stabilit delimitarea terenurilor și stabilirea liniilor de hotar.
Hotărârile judecătorești invocate nu dispun în acest sens.
Faptul că titlul de proprietate al apelanților este mai vechi decât al intimatului reclamant și provine din moștenire este irelevant din punctul de vedere al grănițuirii solicitate.
Este evident că terenurile a căror grănițuire s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată provin dintr-un teren cu nr. top inițial 13491 care s-a dezmembrat în trei loturi, însă schița de dezmembrare a terenului nu a fost depusă la dosar pentru a se verifica dacă a fost respectată.
Instanța de fond nu putea să dea un răspuns legat de această dezmembrare câtă vreme schița de dezmembrare nu există la dosar.
Prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1422/2004 intimatul reclamant a cumpărat imobilul situat în,- înscris în CF 14004 B cu nr. top 13491/2, nu un teren cu o anumită configurație determinată de liniile de hotar existente.
Cumpărarea unui imobil identificat prin date de carte funciară nu impune cumpărătorului să se abțină de la o acțiune în revendicare și grănițuire în condițiile în care apreciază că identificarea imobilului său nu a fost corectă.
În sentința penală 578/2006 a Judecătoriei Brașov și decizia 471/2006 a Tribunalului Brașov nu se fac aprecieri cu privire la întinderea dreptului de proprietate și la stabilirea liniei de graniță, ci se are în vedere posesia ca stare de fapt.
Infracțiunea de tulburare în posesie nu se raportează la dreptul de proprietate iar hotărârile penale invocate nu statuează asupra uzurpării proprietății cum susțin apelanții, ci asupra încălcării posesiei.
Dreptului de proprietate al apelanților asupra terenului cu nr. top 13491/3, înscris în cartea funciară în baza deciziei 939/1999 a Curții de APEL BRAȘOV, nu este contestat în prezentul litigiu. Este contestată numai identificarea și delimitarea acestui teren.
Procesul verbal de predare primire din 3.05.2000 nu s-a întocmit în contradicție cu autorul reclamantului, persoana de la care acesta a cumpărat imobilul, în cuprinsul procesului verbal nefiind atestată participarea acestuia la întocmirea procesului verbal. Nu există nicio confirmare din partea numitului a liniei de hotar susținută de apelanți, afirmațiile apelanților în acest sens nefiind dovedite.
Gardul construit de apelanți nu poate fi considerat de la sine că este linia de graniță corect stabilită deoarece nu a fost stabilită de expert topo, acesta neparticipând la punerea în posesie a apelanților. În procesul verbal de punere în posesie se menționează că identificarea terenului se va face ulterior și nu s-a dovedit că a avut loc o astfel de identificare în baza căreia să se fi stabilit ca linie de hotar cea pe care este stabilit gardul existent.
Pentru aceste considerente instanța a reținut că primul motiv de apel nu este întemeiat.
Al doilea motiv de apel se referă la nelegalitatea hotărârii criticată față de autoritatea de lucru judecat a penalului și la greșita stabilire a stării de fapt.
Considerentele instanței de fond în sensul că prin gardul construit de apelanți s-a adus atingere dreptului de proprietate al reclamantului și că nu există semne exterioare de hotar nu sunt contrazise de hotărârile penale invocate.
Așa cum am arătat anterior, prin hotărârile penale invocate nu s-a statuat cu privire la întinderea dreptului de proprietate, la identificarea și delimitarea proprietăților părților, ci s-a făcut referire la posesie care nu atestă o stare de drept ci o stare de fapt.
Starea de fapt poate fi diferită de starea de drept și prin acțiunea de grănițuire se urmărește tocmai ca folosința ca dezmembrământ al dreptului de proprietate să corespundă cu posesia ca stare de fapt.
In consecință, nici al doilea motiv de apel nu este întemeiat.
Prin a treia critică s-a invocat înfrângerea principiilor de carte funciara în sensul că suprafețele înscrise în cartea funciară nu sunt garantate.
În sentința criticată nu s-a reținut că linia de graniță se stabilește în funcție de suprafețele de teren menționate în cartea funciară, iar prin sentința civilă prin care a fost reconstituit dreptul de proprietate al apelanților nu s-a indicat suprafața de teren, ci nr. top sub care este înscris terenul.
Reclamantul, prin cererea de chemare în judecată a solicitat să se stabilească linia de graniță față de proprietatea apelanților și față de domeniul public, nu și față de ceilalți vecini fără a se avea în vedere suprafața înscrisă în cartea funciara.
În această situație principiul disponibilității nu este aplicat abuziv, reclamantul având posibilitatea să ceară stabilirea liniei de graniță față de oricare din proprietățile vecine, fără a fi obligat să cheme toți vecinii în judecată și să stabilească liniile de graniță față de toți vecinii în același proces. Acțiunea în grănițuire nu implică o coparticipare procesuală în acest sens.
Prin expertiza efectuată nu s-a mărit suprafața cumpărată de reclamant și nici nu i s-a dat acestuia ceea ce nu a cumpărat, ci s-a identificat linia de graniță între imobilele cu nr. top 13491/2 si 13491/3. Intimatul reclamant a cumpărat imobilul cu nr. top 13491/2, iar inexistența unei schițe a imobilului atașată la contractul de vânzare cumpărare nu evidențiază o rea credință a reclamantului față de stabilirea liniei de graniță.
Astfel fiind, nici al treilea motiv de apel nu este întemeiat.
Prin a patra critică s-a invocat nelegalitatea hotărârii deoarece s-a întemeiat pe o expertiza nulă.
S-a susținut că expertiza ce a stat la baza sentinței apelate este nulă deoarece nu a fost vizată de Serviciul de cadastru și.
Textele legale invocate, OG 2/2000 și Legea 7/1996 nu impun obligativitatea avizării susținute sub sancțiunea nulității expertizei, ci prevăd posibilitatea instanțelor de judecată de a solicita un asemenea aviz cu privire la corectitudinea datelor topografice utilizate.
Nici refuzul expertului de a efectua schițele la o anumită scară nu atrage nulitatea expertizei. Nu există nicio normă care să impună experților judiciari topografi să întocmească lucrările de expertiză la o anumită scară.
Față de aceste considerente nici al patrulea motiv de apel nu este întemeiat.
A cincea critică a invocat plus petitul dat de împrejurarea că expertul a procedat la corectarea aliniamentului nordic stradal după aliniamentul existent.
Această critică nu este întemeiată deoarece instanța de judecată nu a dispus prin dispozitivul sentinței apelate cu privire la acest aliniament.
Plus petit reprezintă situația în care instanța a dat ceea ce nu s-a cerut sau mai mult decât s-a cerut.
Prin acest motiv se critică expertiza efectuată de expert, susținându-se că acesta a plecat de la o premisă falsă care a împins proprietățile spre terenul ocupat de apelanți.
La efectuarea măsurătorilor, expertul a pornit de la un punct fix, punctul 90, situat în colțul dinspre strada - a proprietății. De la acest punct a pornit măsurătorile de-a lungul străzii -, acesta fiind aliniamentul nordic stradal de care se face vorbire în motivele de apel. Apelanții nu indică un alt punct, necontestat, de la care expertul ar fi trebuit să efectueze măsurătorile pentru stabilirea corectă a liniilor de graniță.
Expertiza reprezintă o probă care trebuie să se coroboreze cu celelalte mijloace de probă.
Această expertiza se coroborează cu procesul verbal de punere în posesie invocat de apelanți, în parte cu concluziile raportului de expertiză întocmit de expert, cu expertiza extrajudiciară de identificare a imobilului cu nr.top 13491/2 întocmită de expert în anul 2002 la cererea numitului și parțial și cu expertiza efectuată de expert în dosarul 935/95 al Judecătoriei Brașov în care s-a identificat imobilul de sub nr. top 13491/3 proprietatea apelanților.
În acest raport de expertiză întocmit în anul 1995, prin care a fost identificat imobilul proprietatea apelanților, s-au stabilit lungimile laturilor acestei proprietăți, fiind apoi preluate în procesul verbal de punere în posesie.
Laturile proprietății apelanților au fost stabilite după cum urmează: la 24,37; la 43; la 24,56 iar la 39,25.
În expertiza care a stat la baza pronunțării sentinței criticate, laturile propuse de expert sunt: la de 24,03, la de 49,52, la 28,47 iar la 33,8.
Pe latura nordică diferențele sunt mici, de la 24,37 la 24,03; pe latura estică diferența este mare, de la 43 la 49,52, însa în favoarea apelanților; pe latura sudica de la 24,56 la 28, 47, diferența în favoarea apelanților, iar pe latura vestică de la 39,25 la 33,8 în defavoarea apelanților.
Față de configurația terenurilor și existența pârâului Porcului pe latura sudică a proprietăților, latura vestică a proprietății apelanților, delimitată de stradă și, ar ajunge la lungimea de 39,25 dacă linia de hotar s-ar muta către interiorul proprietății acestora, respectiv către est.
laturii estice, învecinată cu proprietatea intimatului reclamant, este mai mare cu 6,52 decât cea stabilită prin înscrisurile invocate de apelanți.
Expertiza extrajudiciară de identificare a imobilului reclamantului, întocmită în anul 2002 la cererea numitului a pornit de la actul de dezmembrare a topograficului inițial cu nr. 13491, dezmembrare ce a avut loc în anul 1922 și a avut ca puncte de reper casele vechi din zona. S-a constatat prin această expertiză că plecând de la limita terasei spre vest, respectiv spre proprietatea apelanților, terenul a fost ocupat printr-o îngrădire plasata inexact pe o suprafață de aproximativ 205 mp.
Concluziile acestei expertize sunt asemeni concluziilor din expertiza care a stat la baza pronunțării sentinței criticate.
Și expertiza întocmită de expert indică o greșită plasare a hotarului existent, propunând o retragere a acestui hotar spre vest cu 2,95.
Expertiza întocmita de expert în dosarul civil 725/1998 identifică imobilul proprietatea reclamantului și reține că la data întocmirii sale nu existau garduri și împrejmuiri.
Gardul amplasat pe linia de hotar contestată a fost construit în perioada 1998 - 2002, existența acestuia fiind constatată de expertul.
Expertiza întocmită în cauză se coroborează cu celelalte rapoarte de expertiză care au valoare de înscrisuri în prezentul litigiu.
S-a criticat și faptul că în mod nelegal s-au înlăturat celelalte expertize efectuate în cauză și s-a reținut expertiza nulă.
Așa cum s-a arătat expertiza întocmită de expertul nu este nulă.
În cauză s-a întocmit și un alt raport de expertiză, de către expert, celelalte expertize fiind întocmite în alte cauze în care nu au fost părți toate părțile prezentului litigiu.
, persoana de la care reclamantul a cumpărat imobilul, nu a confirmat și recunoscut în niciun mod linia de graniță susținută de apelanți iar expertiza întocmită de expert și susținută de apelanți nu putea fi contestată de numitul deoarece acesta nu a fost parte în dosarul 935/1995, dosar în care a fost întocmită această expertiză.
Gardul efectuat de apelanți în anul 2000 nu a fost acceptat de, aspect ce rezultă și din faptul că a solicitat să fie identificat imobilul proprietatea sa prin expertiza extrajudiciară întocmită de expert.
Instanța în mod corect a dispus efectuarea unei expertize în cauză, reținându-le pe celelalte cu valoare de înscrisuri.
Față de aceste considerente, criticile cinci și sase nu sunt întemeiate.
Ultima critică vizează nelegalitatea hotărârii sub aspect procedural, susținându-se că în cauză s-au efectuat mai multe precizări de care instanța nu trebuia să țină cont.
S-a invocat încălcarea prevederilor art. 723 Cod procedură civilă. Conform acestora drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege. Partea care folosește aceste drepturi în chip abuziv răspunde pentru pagubele pricinuite.
Prima precizare a fost efectuată la cererea instanței de fond care, prin încheierea din 14.06.2004, a pus în vedere reclamantului de a preciza care sunt proprietățile pentru care se solicita grănițuirea. Apelanții nu s-au opus la primirea acestei precizări.
Cea de-a doua precizare a fost pusă în vedere tot de instanța de judecată prin încheierea de judecată de la termenul din 25.04.2005.
La termenul de judecată din 6.06.2005 apelanții au susținut că precizarea nu poate fi primită deoarece încalcă prevederile art. 132 Cod procedură civilă.
Instanța de fond a primit această precizare reținând că înregistrarea separată a acesteia ar duce la tergiversarea cauzei.
Ultima precizare a fost făcută raportat la concluziile raportului de expertiză iar instanța de fond a primit-o la dosar.
Chiar dacă aceste precizări au fost primite la dosar cu nerespectarea prevederilor art. 132 Cod procedură civilă, sa-a reținut că reclamantul a formulat o acțiune, înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Brașov, prin care a solicitat obligarea apelanților pârâți să-i lase în liberă proprietate și posesie terenul pe care îl ocupă fără drept și care este înscris în CF 14004, nr. top 13491/2. Această acțiune a fost conexată la cauza inițială avându-se în vedere legătura dintre ele, iar această măsură se poate dispune oricând în timpul judecății, art. 164 neimpunând nicio limitare în acest sens.
Față de petitul acțiunii conexe, indicarea suprafeței de teren revendicată se poate efectua în condițiile art. 132 alin.2 pct. 2 Cod procedură civilă, astfel că prin primirea precizărilor efectuate la termenele amintite nu s-a produs apelanților niciun prejudiciu.
Formularea unor cereri de chemare în judecată nu dovedesc reaua credință a părții care le formulează, mai cu seama în condițiile în care cererile sunt susținute de probe.
Reclamantul a folosit posibilitățile procedurale legale iar abuzul invocat de apelanți nu a fost susținut de probe.
Față de toate considerente mai sus expuse, în conformitate cu prevederile art. 296 Cod procedură civilă, instanța a respins apelul si a păstrat sentința primei instanțe.
Față de valoarea terenului revendicat, instanța a constatat că reclamantul datorează pentru judecata în fond a cauzei diferență de taxa judiciara de timbru de 4570,8 lei si de timbru judiciar de 0,5 lei.
Intimatului reclamant i s-a pus în vedere că datorează aceste sume prin încheierea de ședință din 23.09.2008, însă acesta nu a înțeles să le achite.
Conform art. 20 alin. 5 din Legea 146/1997, în situația în care instanța judecătorească învestită cu soluționarea unei căi de atac constată că, în fazele procesuale anterioare, taxa judiciara de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, a dispus obligarea părții la plata taxelor judiciare de timbru aferente.
Împotriva deciziei au declarat recurs pârâții și, solicitând admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței 7077/9.07.2008 a Judecătoriei Brașov, în sensul stabilirii liniei de hotar pe aliniamentul actual, potrivit planului de amplasament 1, (a patra completare efectuată de expertul la termenul din 23.06.2008), aliniament existent la momentul perfectării actului de vânzare - cumpărare, ce constituie titlu de dobândire al dreptului de proprietate de către reclamant.
În motivarea recursului sunt invocate dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 Cod procedură civilă.
În ședința publică din data de 23.02.2009, instanța a invocat excepția lipsei competenței materiale, cu privire la care se rețin următoarele:
Potrivit art. 2821Cod procedură civilă, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă cât și în materie comercială.
Valoarea obiectului litigiului este stabilită de reclamant prin cererea de chemare în judecată, potrivit art. 112 pct. 3 Cod procedură civilă. Instanța sau pârâtul pot contesta evaluarea făcută de reclamant situație în care se vor administra probe pentru determinarea valorii obiectului cererii.
Obiectul cererii de chemare în judecată din dosarul - astfel cum a fost precizat) și din dosarul conex - constă, în esență, în grănițuirea suprafețelor de teren aparținând părților și revendicarea unui teren de 3,20 ml lățime și 49,52 ml lungime.
Valoarea terenului revendicat a fost stabilită în primă instanță de reclamant în dosarul nr- printr-o precizare a cererii de chemare în judecată la data de 23.05.2005 /fila 88) la suma de 50.000.000 ROL, respectiv (5.000 RON).
Aceeași valoare, de 5.000 RON a terenului a fost precizată de reclamantul, conform art. 112 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă, prin cererea de chemare în judecată, înregistrată în dosarul conex nr- al Judecătoriei Brașov.
Această valoare, astfel indicată de reclamant, nu a fost niciodată contestată în fața primei instanțe de pârâții și.
În apel, la solicitarea instanței, de a preciza valoarea terenului revendicat, reclamantul, prin reprezentant, a indicat în ședința publică din 23.09.2008, aceeași valoare de 5.000 RON, care pentru prima dată în apel, a fost contestată de pârâți, care au arătat că valoarea terenului e de 300 Euro/2.
Curtea reține faptul că, deși pârâții au contestat prețuirea obiectului cererii, făcută de reclamant indicând o altă valoare a terenului, aceștia nu au depus la dosar dovezi în acest sens și nu au solicitat instanței administrarea de probe pentru determinarea valorii obiectului cererii.
În încheierea ședinței publice din 23.09.2008 s-a menționat că la termenul din 21.10.2008, instanța va pune în discuția contradictorie a părților și se va pronunța cu privire la natura juridică a căii de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, aspect care, însă, nu a mai fost consemnat în încheierea de ședință de la termenul de judecată acordat.
Față de aceste considerente, în raport de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, cu valoarea obiectului cererii stabilită de reclamant prin precizarea cererii de chemare în judecată (fila 88 din dosarul nr-) și prin cererea de chemare în judecată din dosarul conex, Curtea reține că, potrivit art.2821Cod procedură civilă, calea de atac împotriva sentinței civile 7077/09.07.2008 a Judecătoriei Brașov este recursul și nu apelul.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 138 Cod procedură civilă, Curtea va admite excepția lipsei competenței materiale, invocată din oficiu de instanță, motiv pentru care va admite recursul declarat de recurenții și împotriva deciziei civile nr. 293/4.11.2008 a Tribunalului Brașov, pe care o va casa și va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Brașov, ca instanță de recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite excepția lipsei competenței materiale, invocată de instanță, din oficiu și, în consecință:
Admite recursul declarat de recurenții și, împotriva deciziei civile nr.293/4.11.2008 a Tribunalului Brașov, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Brașov, ca instanță de recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2.03.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./03.03.2009
Tehnoredact./04.03.2009/ 3 ex.
Jud. apel,
Jud. fond
Președinte:Maria Carmen TicăJudecători:Maria Carmen Tică, Daniel Marius Cosma
