Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 223/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul - II/ Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.223/2008-
Ședința publică din data de 13 februarie 2008
PREȘEDINTE: Aurora Popa | - - | - JUDECĂTOR 2: Maria Galeș |
- - | - JUDECĂTOR 3: Dana Cigan | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă, domiciliată în O,-, -. 1,. 10, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți și, ambii cu domiciliul în O, Pparcul, nr. 21,. 16, județul B, împotriva deciziei civile nr. 525/A din 31 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. 131/2006, prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 5231 din 11 octombrie 2005 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 5412/2003, având ca obiect: grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă recurenta reclamantă - personal și asistată de reprezentanta acesteia, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 53 din 8 august 2007 emisă de baroul Bihor -Cabinet Individual, precum și intimații pârâți și -ambii personal și asistați de reprezentanta acestora, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 1600/11.12.2007 emisă de Baroul București -Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este legal timbrat cu suma de 9,5 lei, achitată conform chitanței seria - nr. 186-1-5 din 5 iulie 2007 emisă de Primăria Municipiului O-Direcția Finanțe Locale și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care:
Reprezentanta intimaților pârâți depune la dosar copia certificatului de deces al defunctei, fosta proprietară al imobilului din litigiu, pentru a justifica o posesie utilă în temeiul art. 28 din Decretul-Lege nr. 115/1938, care se comunică și cu reprezentanta recurentei reclamante.
Întrebate fiind, reprezentantele părților arată că nu mai au alte probe și solicită cuvântul asupra recursului de față.
Nefiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată că nu mai sunt alte probe și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei reclamante solicită admiterea recursului promovat de partea pe care o reprezintă, respectiv modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului pârâților cu păstrarea în totalitate a hotărârii pronunțate de prima instanță și acordarea celuielilor de judecată.
Reprezentanta recurentei, în susținerea recursului arată că hotărârea instanței de apel este nelegală ca urmare a încălcării flagrante a dispozițiilor art. 584 Cod civil, depășind activitatea specifică grănițuirii, fiind încălcate în mod evident și dispozițiile ce reglementează instituția uzucapiunii în sistemul de carte funciară, fiindu-le acordat în proprietate pârâților intimați o suprafață de teren la care nu erau îndreptățiți.
Reprezentanta intimaților solicită respingerea recursului promovat de partea recurentă, ca neîntemeiat și păstrarea hotărârii pronunțate de instanța de apel, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta intimaților arată că, instanța de apel în mod corect a admis refacerea probațiunii cu expertiza topografică în condițiile în care nici instanța de fond și nici experții din prima instanță nu au respectat drepturile apelanților intimați, respectiv nu au ținut cont de dispozițiile sentinței civile nr. 7276/1992 pronunțată de Judecătoria Oradea, care este irevocabilă.
Potrivit hotărârii susmenționate, intimații sunt proprietarii suprafeței de 529 mp. la pronunțarea hotărârii instanței de fond fiind prejudiciată întinderea respectivului drept de proprietate, acesta a fost motivul pentru care instanța de apel a dispus în consecință. parcelei cu nr. top. 6229/32 fost certificată și de ONCGC B prin adresa depusă în fața instanței de fond.
Cât privește problema uzucapiunii, reprezentanta intimaților arată că instanța de apel nu fost investită cu soluționarea unei cereri noi, ci în cadrul procesului de grănițuire s-a solicitat ca la stabilirea liniei de hotar să se aibă în vedere și intervenirea prescripției achizitive, ca o modalitate de grănițuire.
uzucapiunii reprezintă o excepție de fond, fiind un mijloc de apărare care trebuia avut în vedere de instanța de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5231 din 11 octombrie 2005 pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a admis acțiunea formulată de în contradictoriu cu pârâții și; s-a stabilit linia de hotar cadastrală ce desparte imobilul cu nr. top. 6229/33 înscris în CF 6579 O, proprietatea reclamantei, de imobilul cu nr. top. 6229/32 înscris în CF 13353 O, proprietatea pârâților, pe aliniamentul ce unește punctele 1-B-2, astfel cum sunt acestea evidențiate în schița anexată la Raportul de contraexpertiză întocmit de către experții, și și înregistrat la Biroul de Expertiză Judiciară de pe lângă Tribunalul Bihor sub nr. 139/21 februarie 2005, schiță ce face parte integrantă din hotărâre; au fost obligați pârâții să elibereze suprafața de teren de 20,53 mp. pe care o ocupă fără drept, din imobilul cu nr. top. 6229/33 înscris în CF 6579 O, reprezentând proprietatea reclamantei; a fost obligată reclamanta să plătească în favoarea pârâților suma de 1.166.000 ROL cu titlul cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond în raport de dispozițiile art.584 Cod procedură civilă, potrivit cărora orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grănițuirea proprietății, lipite de proprietatea sa și în raport de concluziile raportului de contraexpertiză topografică întocmit în cauză, a admis capătul de cerere privind grănițuirea și a stabilit linia de hotar pe aliniamentul dintre punctele 1-B-2, reținând totodată că linia de hotar cadastrală ce desparte cele două imobile nu coincide cu linia de folosință, a apreciat că se impune obligarea pârâților să elibereze suprafața de teren ocupată fără drept din terenul reclamantei.
În privința cheltuielilor de judecată, în baza art. 274 Cod procedură civilă, judecătoria a reținut culpa procesuală a pârâților iar în temeiul art.276 Cod procedură civilă a compensat suma de 4.638.000 ROL reprezentând cheltuieli de judecată datorate de reclamantă pârâților cu suma de 3.478.000 ROL reprezentând cheltuieli de judecată datorate de pârâți reclamantei și a dispus obligarea reclamantei la plata sumei de 1.166.000 lei ROL în favoarea pârâților.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții și, timbrat cu 8,5 RON timbru fiscal și 1.500 lei timbru judiciar, solicitând admiterea lui și schimbarea în totalitate a hotărârii în sensul respingerii acțiunii.
Prin decizia civilă nr. 525/A din 31 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. 131/2006, a fost admis ca fondat apelul civil introdus de apelanții și, în contradictoriu cu intimata, împotriva sentinței civile nr. 5231 din 11 octombrie 2005, pronunțată de Judecătoria Oradea care a fost schimbată în parte, în sensul că:
S-a stabilit linia de hotar ce desparte imobilul cu nr. top. 6229/33 înscris în CF 6579 O proprietatea reclamantei de imobilul cu nr. top. 6229/32 înscris în CF 13356 O, proprietatea pârâților pe aliniamentul ce unește punctele X-Y-Z-V, astfel cum sunt acestea identificate pe schița anexă varianta II la raportul de expertiză întocmit de expert și înregistrat la Biroul de Expertize Judiciare de pe lângă Tribunalul Bihor sub nr. 239 din 29 martie 2007, schiță care va face parte integrantă din hotărâre.
S-a respins capătul de cerere prin care s-a solicitat eliberarea de către pârâți a suprafeței de teren ocupată.
Au fost menținute restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Intimata a fost obligată la plata sumei de 340 RON cheltuieli de judecată în favoarea apelanților.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Apelanții și intimata sunt vecini, apelanții fiind proprietari asupra imobilului cu nr. top 6229/32, înscris în CF 6579 O, iar intimata asupra imobilului cu nr. top. 6229/33, înscris în CF 13353
Art. 584 cod civil dă posibilitatea ca orice proprietar să poată îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății, lipite cu a sa;
Hotărârea instanței de fond a fost criticată și prin prisma dispozițiilor art. 295 alin.1 și 2 Cod procedură civilă, sens în care instanța de apel la termenul de judecată din data de 5 octombrie 2006 încuviințat refacerea și completarea probelor administrate în primă instanță și totodată a administrat probe noi, respectiv proba testimonială.
Prin expertiza judiciară topografică efectuată în faza de apel, expertul a propus instanței două variante de grănițuire.
Instanța de apel a apreciat că, modalitatea cea mai corectă de grănițuire a celor două proprietăți este varianta II propusă de expert în concluziile raportului de expertiză, respectiv pe aliniamentul ce unește punctele X-Y-Z-V astfel cum sunt acestea identificate pe schița anexă varianta II la raportul de expertiză întocmită de expert și înregistrat la Biroul de Expertiză Judiciară de pe lângă Tribunalul Bihor sub nr. 239/29 martie 2007, schiță care va face parte integrantă din hotărâre.
În sens material, în baza dispozițiile art. 584 Cod procedură civilă, în cazul acțiunilor de grănițuire, judecătorul are a se pronunța asupra dreptului de proprietate în întregul său, precum și asupra formei terenului care alcătuiește dreptul de proprietate (în partea din litigiu) al cărui contur este fixat, decisiv, prin linia hotarului despărțitor determinată prin semne vizibile.
Totodată, operațiunea judiciară de grănițuire se circumscrie în identificarea hotarului real, trasarea hotarului și așezarea semnelor de hotar. Identificarea implică aflarea celor mai vechi semne de hotar, prin examinarea titlurilor de proprietate, ascultarea părților și martorilor și administrarea probelor de expertiză judiciară.
În speță, la examinarea titlurilor de proprietate s-a avut în vedere și sentința civilă nrt.7276/1992 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. 5442/1992 irevocabilă, existentă la fila 16 din dosarul de apel, care a fost coroborată cu declarația martorilor și, consemnate în declarațiile de martor existente la fila 21, 22 din dosarul de apel. Din acestea rezultă că, apelanții folosesc imobilul din litigiu, delimitat de terenul limitrof din litigiu, încă din anul 1969 dată la care exista un gard construit din stâlp de lemn și sârmă, gard care corespunde aliniamentului despărțitor în varianta II a raportului de expertiză.
S-a avut în vedere pentru alegerea acestei variante de grănițuire faptul că, apelanții au dobândit prin efectul uzucapiunii conturul imobilului supus grănițuirii. S-a avut în vedere în acest sens și Decizia nr. IV din 16 ianuarie 2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile unite, publicate în Monitorul Oficial Partea I nr. 288/30 martie 2006, care a statuat că, și în perioada în care s-a aflat în vigoare Legea 58/1974 și 59/1974 nu s-a produs o întrerupere naturală a prescripției.
De asemenea, s-a mai reținut că, în cazul posesiilor începute înainte de adoptarea acestor legi, prescripția achizitivă asupra terenurilor nu a fost întreruptă.
Din declarațiile martorilor și, tribunalul reținut că apelanții și antecesorii lor juridici au posedat cu bună-credință imobilul cu nr. top. 6229/32, în configurația actuală, de peste 30 de ani, posesia lor fiind continuă, netulburată și publică, astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1847 Cod civil, pentru dobândirea dreptului de proprietate de către apelanți, prin prescripție asupra diferenței de 11,192 mp. din terenul cu nr. top. 6229/33.
Astfel, prin stabilirea liniei de hotar s-a avut în vedere cele mai vechi semne de hotar cu respectarea dreptului de proprietate dobândit prin efectul prescripției achizitive. Pe de altă parte, din anexa variantei II a raportului de expertiză, rezultă că pe terenul din litigiu sunt edificate construcții, construcții care sunt amplasate la limita cu terenul învecinat, o altă variantă de grănițuire presupunând ridicarea acestor construcții - cu care nu a fost investită instanța.
În concluzie, varianta acceptată de instanța de apel este soluția legală, morală și cea mai economicoasă.
Pe de altă parte, instanța de apel a stabilit linia de hotar pe baza raportului de expertiză întocmit de expertul, deoarece acest expert a avut în vedere situația topografică reală a proprietăților din zona respectivă, împrejurarea că pe planșa OCPI nu a fost operată dezmembrarea nr. top. 6229, iar numerele topografice rezultate din dezmembrare nu au suprafețele calculate grafic egale cu suprafețele respectivelor numere din acte, iar diferențele se repartizează proporțional la fiecare număr topografic, astfel că a rezultat o deplasare paralelă a liniilor cadastrale a proprietarilor de pe strada respectivă.
Pentru motivele sus expuse, s-a respinge capătul de cerere prin care s-a solicitat eliberarea de către pârâții apelanți a suprafeței de teren ocupată, respectiv 11,92 mp. determinată de schița anexă varianta II a raportului de expertiză.
Nu a fost primită apărarea intimatei cum că, invocarea uzucapiunii în fază de apel este inadmisibilă, fiind o cerere nouă. Așa cum s-a arătat, instanța de apel a apreciat că nu este o cerere nouă, ci a avut în vedere această excepție ca o apărare de fond pentru a stabili în mod corect linia despărțitoare dintre cele două terenuri limitrofe.
În raport cu prevederile art. 584 teza finală Cod civil, tribunalul a acordat în parte cheltuielile de judecată, întrucât cheltuielile grănițuirii se vor face pe J, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă, intimata a fost obligată să plătească apelanților suma de 340 RON cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei, reclamanta declarat recurs, solicitând modificarea ei în întregime, în sensul respingerii apelului pârâților și menținerii în întregime hotărârii instanței de fond.
În motivarea cererii sale, reclamanta arată că prin probele administrate în fața instanței de apel, s-a ajuns la o reală redezmembrare a parcelei 6229, în ciuda faptului că parcela cu nr. top. 6229/33 a cărei proprietară este a fost înscrisă în CF nr. 6579 O încă din anul 1926, cu mențiunea că are o suprafață de 561 mp.
Pe de altă parte, instanța de specialitate a încuviințat efectuarea unei noi expertize, în fază de apel, deși la cererea pârâților instanța de fond încuviințase o contraexpertiză în cauză, astfel încât proba era neconcludentă, pe lângă faptul că era inadmisibilă.
În al treilea rând, s-a dat eficiență uzucapiunii invocate de către pârâții apelanți prin decizie, în ciuda faptului că acest mod de dobândire a proprietății a fost invocat doar în apel.
Prin întâmpinarea depusă, pârâții intimați au solicitat respingerea acțiunii, apreciind că refacerea probațiunii s-a dispus în temeiul art. 295 al. 2 Cod procedură civilă, iar în ceea ce privește invocarea uzucapiunii intimații au invocat faptul că nu este vorba de o cerere nouă formulată în apel ci de o excepție de fond, care trebuie analizată de instanță în condițiile în care ea a fost ridicată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că reclamanta a formulat o acțiune prin care solicitat instanței să stabilească linia cadastrală dintre proprietățile învecinate ale părților din litigiu și să dispună eliberarea de către pârâți a eventualei suprafețe de teren, în măsura în care o astfel de suprafață este ocupată pe nedrept.
. de faptul că pârâții la termenul din 13 ianuarie 2004 (încheiere fila 27 dosar fond) au arătat, prin reprezentantul lor, că nu se opun la admiterea acțiunii (este adevărat că la acțiunea în grănițuire nu se puteau opune), aceștia nu au formulat întâmpinare, nu au formulat acțiune reconvențională și nu au invocat, nici măcar oral în fața instanței, apărarea că ar fi dobândit proprietatea porțiunii pe care ar deține-o din proprietatea reclamantei. Nu au făcut această cerere nici după ce din expertizele efectuate la instanțele de fond a rezultat că folosesc o astfel de porțiune.
Toată apărarea pârâților s-a rezumat strict la sublinierea idei că parcela lor este în fapt redusă ca suprafață, față de mențiunile din foaia de avere a colii 13.353 O, aspect cu care ei nu sunt de acord.
Prin concluzii scrise pârâții au invocat că sunt proprietari tabulari din 1993 iar reclamanta din 2002 și că nu s-a dovedit că ei ar fi modificat linia cadastrală, aspect care oricum ar fi fost irelevant. Mai mult, pârâții afirmă că acțiunea reclamantei în revendicare nu este dovedită, și că nu au fost administrate probe, deși la dosarul cauzei există extrase de carte funciară care atestă dreptul tabular al recurentei.
În apel, pârâților li se încuviințează probe ce nu au fost solicitate în fața instanței de fond, încălcându-se astfel prevederile art. 292 al. 1 Cod procedură civilă, și cu încălcarea prevederilor art. 294 al. 1 Cod procedură civilă instanța dă curs unei apărări formulate pentru prima dată în apel, bazată pe invocarea uzucapiunii.
Este reală afirmația intimaților că prescripția, în principiu, poate fi invocată și pe cale principală, și pe cale de excepție, dar, chiar și în cel de-al doilea caz, această apărare trebuie formulată în fața instanței de fond, cu respectarea principiului contradictorialității dezbaterilor.
Excepția în discuție este o excepție de fond, de drept material și nu de drept procesual, și nu face parte din categoria excepțiilor care să poată fi ridicate în orice fază a judecății, așa cum lasă intimații să se înțeleagă.
Este adevărat că art. 1842 Cod civil prevede că prescripția poate fi opusă până la pronunțarea definitivă a unei hotărâri, dar, această normă trebuie coroborată cu prevederile art. 294 al. 1 Cod procedură civilă, ori, instanța subliniază din nou că excepția uzucapiunii nu este o excepție de procedură.
Pe de altă parte, invocarea prescripției achizitive, doar în faza apelului, a împiedicat pe reclamantă să răspundă la această cerere și să-și administreze probatoriul necesar, fiind încălcate principiile unui proces echitabil.
Dar chiar în cazul în care instanța ar fi dat curs prevederilor art. 1842 Cod civil, considerând aplicabilă norma specială prin comparație cu norma generală de procedură, este foarte neclar temeiul invocat de apelanții intimați pentru efectele posesiei, în condițiile în care, în motivele de apel precizează că nu pun în discuție joncțiunea posesiilor, stabilind momentul începerii posesiei ca fiind cel la care au cumpărat imobilul, și anume anul 17 august 1971. Este adevărat că și apelanții, și instanța de apel fac trimitere la conținutul Deciziei nr. IV din 16 ianuarie 2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție, care însă nu are nici o legătură cu prezenta speță.
Ceea ce are legătură cu prezenta speță sunt condițiile cerute de Decretul-Lege nr. 115/1938, aplicabil în această zonă, pentru analiza condițiilor cerute în vederea dobândirii dreptului de proprietate cu titlu de uzucapiune.
La termenul din 13 februarie 2008 reprezentanta intimaților depune certificatul de deces al numitei, decedată la 5 mai 1985, pentru a justifica o posesie utilă în temeiul art. 28 din Decretul-Lege nr. 115/1938. Această probă este neconcludentă, deoarece pentru a produce efecte posesia trebuie să curgă împotriva proprietarului al cărui imobil este uzucapat, și nu împotriva propriului antecesor în drepturi.
Pe de altă parte, intimații și-au manifestat tot timpul nemulțumirea pentru faptul că parcela lor este mult mai mică decât suprafața înscrisă în cartea funciară, dar nu au făcut nici o referire la reclamanta recurentă a cărei parcelă are exact dimensiunile înscrise în cartea funciară, iar pârâții apelanți nu au administrat nici o probă prin care dreptul reclamantei să fie pus în discuție.
Față de toate cele reținute, făcând aplicarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 combinat cu art. 312 al. 1-3 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul și va modifica decizia, în sensul respingerii apelului pârâților, cu efectele menținerii în întregime a hotărârii instanței de fond.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, intimații vor fi obligați în favoarea recurentei la 1.300 lei cheltuieli de judecată în apel și recurs reprezentând onorarii avocațiale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil introdus de recurenta reclamantă, domiciliată în O,-, -. 1,. 10, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți și, ambii cu domiciliul în O, Parcul, nr. 21,. 16, județul B, împotriva deciziei civile nr. 525/A din 31 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o modifică și respingând apelul, păstrează în totalitate sentința civilă nr. 5231 din 11 octombrie 2005 pronunțată de Judecătoria Oradea.
Obligă părțile intimate și, să achite părții recurente, suma de 1.300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel și recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 13 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GRFIER
- - - - - - - -
- judecător fond -
- judecători apel -
- redactat decizie - judecător - 21.02.2008
- dactilografiat grefier -21.02.2008-2 ex.
Președinte:Aurora PopaJudecători:Aurora Popa, Maria Galeș, Dana Cigan
