Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 227/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 227
Ședința publică de la 10 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 3: Sorin Drăguț
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea soluției asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din 03 martie 2008 și consemnate în încheierea de la data respectivă, ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind judecarea recursurilor formulate de reclamantul -. G și pârâții -., împotriva deciziei civile nr.376/A din 26 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul intervenient -., având ca obiect grănițuire.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. J sub nr.2158/2005, reclamantul -. Gac hemat în judecată pe pârâtul -., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se stabilească linia de hotar dintre cele două proprietăți astfel încât terenul său să aibă lățimea de 10, pe latura dinspre șosea și 9 pe latura de nord, obligarea pârâtului să-și retragă gardul din lemn, plasă de sârmă și stâlpi metalici și șatra la limita proprietății, iar în caz de refuz să fie autorizat să execute lucrările respective pe cheltuiala pârâtului, cu cheltuieli de judecată.
A precizat reclamantul că este proprietarul terenului a cărei grănițuire se solicită, că între proprietățile părților nu a existat gard, iar pe timpul vieții tatălui pârâtului nu au existat discuții, că în anul 1990 acesta a construit o șatră pe terenul reclamantului, nerespectând linia de hotar iar ulterior a construit și gardul din lemn cu plasă de sârmă și stâlpi metalici, tot fără a respecta linia de hotar.
Reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul că a solicitat obligarea pârâților -. și să-și monteze jgheaburi de colectare a apelor, atât la casa de locuit, cât și la anexele gospodărești care depășesc linia de hotar, astfel încât apele pluviale să fie dirijate pe terenul acestora.
Prin sentința civilă nr. 8046/19.12.2005, s-a admis acțiunea formulată de reclamant, s- admis în parte acțiunea pârâților reclamanți, s-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților astfel: pleacă din drumul comunal la distanța de 10,4 de limita de vest a proprietății pârâtului și 22,10 de limita de est a proprietății reclamantului, până la bordura din beton; de aici se trece la distanța de 0,33 de locuința reclamantului (la începutul acesteia), 0,34 la sfârșitul locuinței, 0,12 la începutul anexelor reclamantului (la de pătul) și 0,04 la sfârșitul cotețului pârâtului, din acest punct linia de hotar trece la distanța de 0,12 spre pârât (distanță măsurată de gardul actual și până în stâlpul vechi) până la stâlpul vechi la 27,7 spre nord; de aici, respectiv la 11,62 spre nord pârâtul are lățimea de 5,2 și reclamantul de 4,6 astfel că linia de hotar se află la 0,3 de gardul actual, spre pârât din acest punct linia de hotar trece la 0,25 de gardul actual spre pârât până la proprietatea lui.
Au fost obligați pârâții reclamanți să-și retragă gardul din plasă de sârmă aflat în continuarea construcțiilor, astfel încât să respecte linia de hotar, iar în caz contrar, a fost abilitat reclamantul să le efectueze pe cheltuiala pârâților reclamanți. Au fost obligați pârâții reclamanți să monteze la construcții jgheaburi și parazăpezi.
A obligat reclamantul pârât să monteze la construcții jgheaburi și parazăpezi. sub sancțiunea obligării acestuia la plata daunelor cominatorii de - lei ROL/zi, întârziere începând de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la efectuarea lucrării, a obligat reclamantul pârât să permită pârâților efectuarea între construcții a unei borduri din beton și crearea unui canal colector deschis, cu de scurgere spre rigola de la drumul satului, a respins cererile privind desființarea gardului despărțitor și plata despăgubirilor de către reclamantul pârât, compensând cheltuielile de judecată.
Reclamantul formulat apel și prin decizia 360A/27.04.2006 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul cu nr.863/CIV/2006, s-a admis apelul declarat,s-a desființat sentința apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținându-se că față de motivele de apel instanța de apel ar fi putut soluționa cauza, însă instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la capătul de cerere formulat de reclamantul apelant privind retragerea șatrei.
La rejudecare s-a format dosarul cu nr- al Judecătoriei Tg.
Reclamantul-pârât și-a precizat acțiunea, arătând că prin precizarea acțiunii a înțeles să renunțe la judecarea capătului de cerere privind retragerea șatrei la linia de hotar, astfel, a solicitat stabilirea liniei de hotar între proprietățile părților, de la șosea până la salcâm spre nord, obligarea pârâților să-și monteze jgheaburi de captare a apelor la streașina din spatele șatrei, iar apa să fie dirijată spre proprietatea pârâților, retragerea gardului din țevi metalice și plasă de sârmă continuat cu gardul din stâlpi de lemn și plasă de sârmă amplasat pe terenul său, cu obligarea pârâților la plata unei amenzi civile de 50 lei pe zi întârziere până la îndeplinirea efectivă și integrală a obligației respective, înțelegând să se judece în contradictoriu cu pârâții -. și.
În cauză s-a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantului-pârât privind grănițuirea, de -., cerere admisă în principiu în ședința de judecată din 18.12.2006.
Prin sentința civilă nr. 4077/6.06.2007 pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul pârât cu precizarea ulterioară, -. G, împotriva pârâților -. și, precum și cererea de intervenție în interesul reclamantului pârât formulată de -., având ca obiect grănițuirea.
S-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților astfel: delimitarea pornește de la punctul A obținut prin măsurare de la est la vest pe gardul pârâților-reclamanți cu dimensiunea de 0,4, se continuă la punctul B aflat la distanța de 25,15 față de punctul A, repere fiind colțurile pătulului reclamantului-pârât, apoi se continuă la punctul C ce se află la distanța de 28,82 față de punctul B, reper fiind distanțele de 2,94 și 1,97 față de fânarul reclamantului-pârât și 2,62 și 1,54 față de colțurile cotețului pârâtului-reclamant, continuându-se înspre nord la jumătatea distanței dintre butucii de de vie dintre proprietăți, conform raportului de expertiză tehnică de specialitate topografică și completării acestui raport de expertiză efectuat în cauză de expert tehnic.
S-a luat act de renunțarea judecării capătului de cerere privind retragerea șatrei pârâților-reclamanți la limita de hotar, iar în caz de refuz, să fie autorizat reclamantul-pârât să execute lucrarea pe cheltuiala pârâților-reclamanți.
Prin aceeași sentință au fost obligați pârâții reclamanți să-și monteze jgheaburi, parazăpezi și burlane la streașina din spatele șatrei acestora, precum și să-și retragă gardul din lemn și plasă de sârmă pe stâlpi metalici construit înspre nord, astfel încât să se respecte linia de hotar stabilită.
S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților reclamanți la plata unei amenzi civile de 50 lei/zi întârziere și s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de pârâții-reclamanți cu precizarea ulterioară, -. și împotriva reclamantului pârât -. G, fiind obligat reclamantul pârât să-și monteze jgheaburi, parazăpezi și burlane la acoperișul casei sale pentru a împiedica scurgerea apelor de pe acest acoperiș între imobilele învecinate sub sancțiunea obligării reclamantului pârât la plata daunelor cominatorii de 50 lei/zi întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și până la executarea obligației.
S-a respins capătul de cerere privind desființarea gardului despărțitor din lemn lat de 1,18, ca fiind rămasă fără obiect și a fost obligat reclamantul pârât să le permită pârâților reclamanți să execute lucrările necesare în vederea executării unei borduri din beton în spatele clădirilor proprietatea pârâților reclamanți și crearea unei rigole în vederea colectării apelor și dirijarea acestora la șanțul stradal, cu îndepărtarea tuburilor de azbociment ce se află pe terenul dintre construcțiile părților.
S-a respins capătul de cerere privind obligarea reclamantului-pârât la plata despăgubirilor civile pentru prejudiciul cauzat la temelia casei și beciului, fiind compensate cheltuielile de judecată și obligați pârâții reclamanți, în solidar, la plata către reclamantul pârât a sumei de 515,5 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că la data de 04.11.1899 s- autentificat sub nr.4687 al actele și procesul - verbal nr.10755 prin care a vândut celor doi frați G și teren casei, vie, pruni și loc arabil ce are o lățime înspre sud de 10 stânjeni,iar înspre nord de 4 stânjeni ce se învecinează la est cu, la vest cu rest proprietate, la sud cu șoseaua comunală și la nord cu (23 dosar 2158/2005) și că cei doi cumpărători au fost bunicii părților, decedați în prezent, față de care nu a avut loc dezbaterea succesiunilor, astfel încât se consideră că părțile din dosar posedă acest teren în cote egale.
S-a constatat că în 1966, tatălui pârâtului, numitului -., i s-a eliberat autorizație de executări lucrări cu nr.6/15.05.1966 și memoriu tehnic privind construirea unei case cu 3 camere, astfel încât pe latura de est să se retragă cu 1 față de hotar, iar față de axul străzii cu o retragere de 17, eliberându-se aceleași acte și pentru construirea de anexe gospodărești în suprafață de 30 mp cu retragere la est de 1 față de hotar (51-54 din dosar nr.2158/2005), autorizație pentru executare lucrări nr.17/03.05.1974 referitor la un grajd.
Din planul de situație depus de pârâții reclamanți referitor la amplasarea locuinței proprietatea tatălui pârâtului, rezultă că în partea de vest a acelei construcții exista o construcție apropiată de cea a numitului -., distanța față de hotar trasat pe acel plan fiind de 1 de o parte și de alta a liniei respective.
În aceste condiții, s-a reținut ca real faptul că imobilul reclamantului pârât a fost construit înaintea construcțiilor pârâților care trebuiau să respecte înspre est 1 față de linia de hotar.
Tot în acest plan de situație s-a arătat că latura unui pătrat reprezintă 1 măsurat pe teren, ori, se observă clar faptul că linia de hotar dintre proprietățile învecinate era de 10 cu distanța de 2 între construcții. Din aceste considerente și expertul tehnic arată că lățimea terenurilor părților din litigiu înspre șoseaua comunală, la sud este de 10 pentru fiecare.
S-a mai reținut că prin adresa cu nr.4259/19.10.2006 (68), Primăria a precizat că reclamantul deține 0,2 ha teren curți și clădiri și 0,44 ha teren în casei.
Totodată s-a mai reținut că pârâții reclamanți au solicitat respingerea capătului de cerere privind grănițuirea, întrucât reclamantul nu și-a dovedit dreptul de proprietate.
Instanța a mai constatat că reclamantul pârât mai are un frate, intervenientul -., între care nu a intervenit o ieșire din indiviziune de pe urma tatălui lor și la stabilirea liniei de hotar s-a avut în vedere faptul că imobilele construcții ale pârâților reclamanți nu sunt ridicate în linie dreaptă, astfel încât prin unirea între punctele de reper arătate mai sus să nu se intre în construcțiile acestora, delimitarea făcându-se la colțurile acelor construcții, așa cum de altfel a fost de acord și reclamantul-pârât prin motivele de recurs dar având în vedere și vechimea de peste 30 de ani a acelor construcții, linia de hotar mergând până la limita de nord a proprietăților părților ce se învecinează cu.
S-a reținut că între proprietăți înspre nord există un gard din lemn, plasă de sârmă și stâlpi metalici construit de pârâții-reclamanți, acest gard având o lungime de 22,62 raportat la suprafața de 500 mp existentă în actul de donație al reclamantului, care se continuă înspre nord până în capătul proprietăților, expertul reținând că este amplasat pe terenul reclamantului.
Din raportul de expertiză tehnică în specialitate construcții efectuat de expert tehnic, s-a reținut că ambele construcții sunt afectate reciproc datorită distanței foarte mici dintre acestea, soluția tehnică ce s-ar impune fiind ca fiecare dintre părți să-și protejeze soclurile clădirilor cu hidroizolație și tencuială protectoare pe toată lungimea fațadelor posterioare ale clădirilor pe o înălțime variabilă de 50- 60 cm, între construcțiile părților în litigiu fiind necesară betonarea integrală și crearea unei rigole în vederea colectării apelor și dirijarea acestora la șanțul stradal precum și îndepărtarea tuburilor de azbociment ce se află pe terenul dintre construcții.
S-a mai reținut prin același raport de expertiză că imobilul casă de locuit ce aparține pârâților reclamanți este prevăzut cu jgheaburi, burlane și parazăpezi, restul anexelor acestora precum și imobilele casă de locuit și anexe ale reclamantului pârât nu sunt prevăzute cu astfel de dispozitive.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul -. G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că în mod greșit instanța a admis cererea sa de stabilire a liniei de hotar dintre proprietatea sa și cea a pârâtului, descrierea traseului fiind neconformă cu cea menționată în raportul de expertiză, în sensul că punctul C este la distanța de 2,82. față de punctul B, iar în raportul de expertiză s-a precizat că este de 2,86.
Că, instanța a admis cererea reconvențională formulată de pârâți și l-a obligat să monteze jgheaburi, parazăpezi și burlane la streașina casei sale, deși s-a stabilit că a amplasat casa la distanța de 1,20. de linia de hotar, la limita dintre șosea și de 1,08. la limita opusă. iar picătura streașinii casei sale cade pe terenul său.
A mai criticat sentința și cu privire la faptul că în mod greșit a fost obligat să permită pârâților să execute o bordură de beton în spatele clădirii lor și o rigolă de colectarea și dirijarea apelor spre șanțul stradal, întrucât casa pârâților este amplasată chiar pe linia de hotar, iar șatra lor ocupă din terenul său 0,08. la un capăt și 0,69. la celălalt capăt.
A mai arătat reclamantul că renunță la capătul de cerere privind obligarea pârâților să-și monteze jgheaburi, parazăpezi și burlane, la streașina șatrei lor și în mod greșit au fost compensate cheltuielile de judecată, solicitând obligarea pârâților la plata tuturor cheltuielilor de judecată.
Au declarat apel și pârâții și, susținând că în mod greșit instanța de fond a procedat la grănițuirea celor două proprietăți, deși intimatul reclamant nu a depus nici un înscris din care să rezulte întinderea dreptului său de proprietate, iar terenul a fost împărțit de antecesorii lor în anul 1899, însă nu există nici un act din care să rezulte modul de împărțire.
Că, în mod greșit instanța a modificat limitele proprietăților, deși au invocat uzucapiunea ca mod de dobândire al proprietății, fapt ce paralizează orice încercare a reclamantului de revendica vreo porțiune din teren, iar timp de peste 50 ani între ei și reclamant nu a existat nici o discuție cu privire la proprietățile lor.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a mai susținut de pârâți că instanța de fond a depășit limitele judecății fixate de reclamant, în sensul că reclamantul a solicitat grănițuirea terenului său de 500. și în mod inexplicabil instanța de fond a hotărât și obligarea pârâților reclamanților să-și retragă gardul de lemn și plasă de sârmă și stâlpi metalici, construit în partea de nord, întrucât reclamantul nu și-a dovedit dreptul de proprietate decât asupra suprafeței pe care se află construcțiile.
Totodată, pârâții au mai susținut că s-a luat act de renunțare privind retragerea șatrei pârâților reclamanți la limita de hotar, și în mod greșit s-a reținut că în caz de refuz să fie autorizat reclamantul pârât să execute lucrarea pe cheltuiala pârâților reclamanți, atâta timp cât s-a renunțat la acest capăt de cerere.
Prin decizia civilă nr.376 A din 26 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de reclamantul pârât -. G, împotriva sentinței civile nr. 4077/6.06.2007 pronunțată de Judecătoria TG -J în dosar nr- și a fost schimbată sentința, în sensul că punctul C se află la distanța de 28,86 față de punctul B în loc de 28,82.
S-a luat act că reclamantul a renunțat la capătul de cerere privind obligarea pârâților - reclamanți să-și monteze jgheaburi, parazăpezi și burlane la streașinele din spatele șatrei a acestora.
A fost admis apelul declarat de pârâții - reclamanți -. și împotriva aceleiași sentințe.
A fost schimbată sentința, în sensul că s-a înlăturat din dispozitivul sentinței mențiunea că "în caz de refuz să fie autorizat reclamantul-pârât să execute lucrarea pe cheltuiala pârâților reclamanți".
S-a menținut restul dispozițiilor.
În motivarea deciziei s-a reținut că la stabilirea liniei de hotar s-a avut în vedere că imobilele construcții ale pârâților reclamanți nu sunt ridicate în linie dreaptă, astfel ca prin unirea între punctele de reper descrise în raport să nu se intre în construcțiile acestora, delimitarea făcându-se la colțurile acelor construcții, linia de hotar mergând până la limita de nord a proprietății părților, ce se învecinează cu și că s-a avut în vedere de asemenea, vechimea de peste 30 ani a acelor construcții.
S-a apreciat că, raportat la dispozițiile art. 584 Cod civil, instanța în cadrul acțiunii în grănițuire nu are a se pronunța asupra dreptului de proprietate în întregul său, ci asupra formei terenului și al cărui contur trebuie fixat prin linia de hotar despărțitor, determinat prin semne vizibile.
Raportat la concluziile și schița raportului de expertiză, s-a apreciat ca fondată critica privind menționarea în dispozitiv cu referire la poziționarea punctului C față de punctul B, distanța corectă fiind de 28,86.
În baza dispozițiilor art.246 Cod pr. civilă, s-a luat act de renunțarea la capătul de cerere privind obligarea pârâților reclamanți să-și monteze jgheaburi, parazăpezi și burlane la streașină.
În ceea ce privește celelalte motive de apel formulate de reclamant, s-a apreciat că instanța s-a pronunțat pe toate capetele de cerere, pe baza dovezilor administrate.
Referitor la apelul declarat de pârâți, s-a apreciat ca fondată critica privind autorizarea reclamantului pârât să execute lucrarea pe cheltuiala pârâților reclamanți, deoarece reclamantul a renunțat la judecata capătului de cerere vizând retragerea șatrei pârâților reclamanți la limita de hotar.
S-a apreciat ca nefondată critica privind inadmisibilitatea acțiunii în grănițuire, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 584 Cod civil.
Cu privire la uzucapiune, s-a apreciat că aceasta a fost invocată ca mijloc de apărare, și nu în vederea pronunțării instanței pe această excepție, iar la stabilirea liniei de hotar instanța a avut în vedere vechimea construcțiilor.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamantul -. G și pârâții -. și.
Prin motivele de recurs, reclamantul -. Gac riticat decizia ca nelegală -art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr. civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a invocat aplicarea greșită a legii (art. 615 cod civil ), raportat la situația de fapt și din care rezultă că imobilul construcție este edificat la distanța de 1,20. depărtare de linia de hotar, iar streașina casei la distanța de 0,70. astfel că, picătura streașinii cade pe terenul său.
S-a arătat că pârâții sunt în culpă prin așezarea construcției lor pe linia de hotar, iar picătura streașinii cade pe terenul său, aceștia montând doar jgheaburi și burlane.
S-a arătat că doar cele două case au fost edificate de peste 30 de ani, șatra pârâților fiind edificată în urmă cu 10-12 ani.
S-a criticat decizia și sub aspectul unei motivări contradictorii și aplicării greșite a legii, arătând reclamantul că prin obligarea sa să permită pârâților să construiască și o bordură din beton în spatele construcțiilor și o rigolă de scurgere a apelor la șanțul stradal, s-a dispus nelegal asupra dreptului său de proprietate.
Recurenții pârâți -. și, au invocat în drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr. civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a invocat că reclamantul nu a făcut dovada proprietății asupra terenului, și nici a conturului proprietății, acesta prezentând doar un act de donație din anul 1948 privind suprafața de 500. dar fără delimitare concretă, instanța pornind de la premisa greșită că terenurile au fost împărțite în mod egal în trecut de autorii lor.
O altă critică vizează greșita apreciere a instanțelor cu privire la incidența în cauză a uzucapiunii, care fiind invocată pe cale de apărare și dovedită, trebuia să conducă la aprecierea ca nefondată a acțiunii reclamantului.
O altă critică a vizat depășirea limitelor judecății fixate de către reclamant, care a solicitat doar grănițuirea terenului său de 500., iar prin hotărârea pronunțată instanța a dispus și cu privire la grănițuirea unei alte suprafețe de teren, care nu a făcut obiectul cererii de grănițuire.
S-a criticat decizia și cu privire la cheltuielile de judecată acordate de către instanța de fond, arătându-se că în mod greșit au fost obligați pârâții, deoarece nu au culpă procesuală.
Recursurile sunt nefondate.
Este de remarcat în primul rând,că aprecierile instanțelor privind cerințele minime pentru protejarea imobilelor prin lucrări speciale în vederea colectării apelor și dirijarea acestora, cele privind forma terenurilor, conturul acestora, în condițiile în care nu se revendică suprafețele de teren, cele privind afectarea construcțiilor ambelor părți de către apele pluviale și inexistența de jgheaburi, burlane și parazăpezi la construcțiile edificare, constituie chestiuni de fapt și se bazează pe interpretarea probelor administrate, și care nu mai pot6 face obiectul analizei instanței de recurs, după abrogarea cazurilor de casare prevăzute de pct. 10 și 11 în vechea reglementare a art. 304 Cod pr. civilă.
O eventuală reevaluare a probatoriilor în faza procesuală a recursului, ar fi posibilă numai în măsura în care recurenții în temeiul art. 305 Cod pr. civilă, ar fi administrat proba cu înscrisuri care să contrazică situația de fapt reținută în etapele procesuale anterioare, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
Susținerea recurentului reclamant -. G, că instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 615 Cod civil, instanța dispunând obligarea la montarea de jgheaburi, parazăpezi și burlane la acoperișul casei sale, în condițiile în care este construită la distanța de 1,20. de linia de hotar, iar streașina este de 0,70., astfel că picătura streașinii cade pe terenul său, este nefondată, instanța dispunând această măsură în condițiile în care a reținut că toate construcțiile pârâților sunt afectate reciproc prin scurgerea apelor datorită distanței mici dintre acestea, obligarea la aceste lucrări, nefiind condiționată doar de faptul ca apele din ploi să se scurgă pe terenul proprietarului construcției, raporturile de bună vecinătate impunând exercitarea dreptului cu bună credință și neprejudicierea drepturilor celorlalți.
Aceleași elemente au fost avute în vedere de către instanță și la construirea bordurii din beton și a rigolii de scurgere și îndepărtarea tuburilor de azbociment.
Motivele de recurs formulate de recurenții pârâți -. și, sunt nefondate.
În mod legal au reținut instanțele că în cadrul acțiunii în grănițuire nu se analizează existența dreptului de proprietate, ci se dispune restabilirea hotarului real ce desparte fondurile învecinate și marcarea acestuia prin semne vizibile.
Marcarea semnelor de hotar implică aflarea celor mai vechi semne de hotar, ascultarea părților, martorilor, efectuarea de expertize judiciare, care conduc la stabilirea hotarului care separă fondurile învecinate, aflate în litigiu, fapt care s-a și realizat.
În mod fondat s-a dispus grănițuirea celor două fonduri învecinate pe toată latura vecină, deoarece în acțiunea introductivă, la indicarea vecinătăților proprietății a cărei grănițuire s-a solicitat, s-a indicat toată latura pe care se învecinează proprietățile, și nu o anumită porțiune.
În mod fondat nu s-a analizat uzucapiunea invocată de către pârâți, ca mod de dobândire a proprietății, deoarece instanța s-a pronunțat în limitele investirii - grănițuire - prescripția nu a fost invocată, pentru a se constata dobândirea dreptului de proprietate, iar în cauză nu s-au comparat titlurile de proprietate.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza art. 312 Cod pr. civilă, a se respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de recurentul reclamant -. G și recurenții pârâți -. și, împotriva deciziei civile nr.376/A din 26 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul intervenient -..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
08.04.2008
Jd.apel
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Paraschiva Belulescu, Sorin Drăguț
