Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 236/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE NR. 236
Ședința publică de la 22 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu JUDECĂTOR 2: Tania Țăpurin
- - - - președinte secție
- - - - președinte instanță
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurentul reclamant împotriva deciziei civile nr.253 din 26 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- și a sentinței civile nr.2557 din 20 mai 2009, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul -, având ca obiect "grănițuire".
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat, pentru recurentul reclamant, lipsind intimatul pârât -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință.
Instanța, apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului civil de față.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a arătat că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel, criticile formulate de reclamant împotriva hotărârii instanței de fond nu se regăsesc în motivarea instanței, astfel încât se poate reține o nepronunțare asupra fondului cauzei.
De asemenea a susținut că instanța de apel s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut și a acordat mai mult decât s-a cerut, atribuind pârâtului - o suprafață de teren pe care nu a solicitat-o și pentru care nu există dovezi că s-ar fi aflat în terenul proprietatea reclamantului. În acest caz a fost schimbat obiectul cauzei din acțiunea în granițuire, așa cum inițial a fost investită instanța prin cererea formulată de reclamant, în acțiune în revendicare.
În raport de aceste susțineri a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanța de apel.
Într-o teză subsidiară a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului și menținerea sentinței ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 2557/20.05.2009, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea reclamantului împotriva pârâtului -.
S-a stabilit hotarul despărțitor dintre proprietățile părților pe aliniamentul D - A (zidul imobilului proprietatea pârâtului )păstrându-se neschimbată forma terenurilor proprietatea părților, menținându-se actualul hotar, astfel că terenul proprietatea reclamantului va fi cuprinsă între punctele A-B-C-D, conform schiței aflată la dosar și măsurătorilor efectuate.
S-a respins capătul de cerere formulat de reclamant privind obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 105 mp, ca neîntemeiat.
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 225,85 lei reprezentând cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că din probele testimoniale, din actele de proprietate, cercetarea locală și expertiza efectuată în cauză rezultă că se impune păstrarea neschimbată a formelor terenurilor proprietatea părților, menținându-se actualul hotar.
În ce privește capătul de cerere referitor la revendicare, judecătoria a reținut că reclamantul nu a făcut dovezi din care să rezulte că pârâtul a ocupat suprafața de 105 mp teren.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul și pârâtul.
În motivele de apel formulate de reclamant se critică sentința sub aspectul faptului că instanța nu a stabilit și conturat linia despărțitoare dintre proprietățile părților pe latura de nord a proprietății reclamantului, în funcție de forma terenurilor în litigiu, omologând raportul de expertiză cu toate că acesta avea serioase lacune și nu a răspuns obiectivelor solicitate de instanță.
Consideră apelantul că a demonstrat cu acte de proprietate și cu cele două hotărâri judecătorești, intrate în puterea lucrului judecat, respectiv decizia civilă nr. 448/2006 a Tribunalului Olt și sentința civilă nr. 2085/2008 a Judecătoriei Caracal, reclamantul având în proprietate suprafața de 214 mp teren identificată și măsurată în anul 2005 de expertul în dosarul 5413/2005.
S-a susținut că instanța a procedat greșit și când a respins acțiunea în revendicare, fără a explica lipsa suprafeței de 26 mp din terenul proprietatea reclamantului.
În motivele de apel invocate de pârât - acesta critică sentința sub aspectul soluției alese de instanță pentru stabilirea hotarului dintre proprietățile părților, susținând că s-a diminuat și suprafața pârâtului, instanța neprocedând la compararea titlurilor de proprietate ale părților.
Precizează apelantul că hotărârea de partaj invocată de reclamant nu îi este opozabilă și că terenul de 214 mp este menționat în certificatul de moștenitor nr. 288/1958 fără să se facă referire la un act de proprietate în virtutea căruia autoarea l-ar fi deținut, iar terenul proprietatea sa dobândit prin cumpărare a fost intabulat de foștii proprietari.
Consideră apelantul că sentința este netemeinică și sub aspectul faptului că între proprietăți nu există semne vizibile de hotar, iar zidul casei sale nu ocupă decât o parte din pretinsa graniță.
Prin decizia civilă 253 din 26 octombrie 2009 Tribunalului Doljs - respins apelul reclamantului, s-a admis apelul pârâtului -. S-a schimbat în parte sentința în sensul că s-a admis în parte acțiunea reclamantului, fiind stabilit hotarul dintre proprietățile părților conform variantei 1 din raportul de expertiză, pe linia B-,44 m pe direcția E- începând din str. - de la colțul gardului, de la limita terenului cu Primăria (B), astfel încât terenul pârâtului să fie lat de 23,60 și până în partea de la o distanță de 2,30 de casa naționalizată pct. D ( locul de întâlnire dintre gardul de plasă cu gardul din beton).
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că reclamantul a invocat dreptul său de proprietate pe suprafața de 214 mp dobândit prin sentința civilă nr. 2085/2008 prin care acesta a obținut suprafața de teren de pe urma autoarei, în calitate de unic moștenitor.
Autoarea sa, dobândise anterior suprafața de teren în urma acțiunii de partaj soluționată la 29 iunie 2005, prin sentința nr. 1970/2005, în calitatea sa de moștenitoare a autorilor, și, terenul provenind din succesiunea autoarei, decedată la 1 iunie 1958, așa cum este menționat în certificatul de moștenitor.
Din actele prezentate de pârât rezultă că acesta a cumpărat o suprafață de teren de la familia, în anul 2003, teren în suprafață de 1526 mp (din măsurători 1293,63 mp) și care fusese dobândit prin moștenire de la, moștenire ce a fost dezbătură în anul 1945- mențiuni inserate în contractul de vânare-cumpărare nr. 3377/2003.
Comparând cele două titluri de proprietate, tribunalul a acordat preferință titlului pârâtului, considerând că există dovezi incontestabile asupra proprietății terenului încă din anul 1945, iar din certificatul de moștenitor nr. 288/1958 rezultă că era vecinul de la nord al suprafeței de teren de 214 mp proprietatea reclamantului.
Având în vedere aceste considerente privind compararea celor două titluri de proprietate și a concluziilor expertizei tehnice efectuate de expert, tribunalul a considerat că hotarul dintre proprietățile părților trebuie stabilit în conformitate cu varianta 1 raportului, iar acțiunea în revendicare formulată de reclamant este neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, invocând dispoz. art. 304 pct. 6, 7,8,și 9
Recurentul a arătat că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut deoarece prin stabilirea liniei de hotar s-a atribuit pârâtului o suprafață de teren ce nu a fost solicitată printr-o acțiune în revendicare, schimbând astfel obiectul acțiunii.
Recurentul a criticat modalitatea de soluționare a apelului său, arătând că se impunea refacerea tuturor probelor, instanța omițând să se pronunțe asupra motivelor de apel, încălcând prevederile art. 261
S-a susținut că au fost greșit aplicate dispozițiile ce guvernează acțiunea în grănițuire, instanța având obligația să se pronunțe asupra formei terenului, iar nu asupra întinderii dreptului de proprietate și asupra comparării titlurilor părților. Reclamantul a dovedit amplasamentul liniei de hotar, iar instanța de apel a nesocotit hotărârile judecătorești care atestă că acesta deține 214.
Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente.
Potrivit dispoz. art. 129 alin 6.c, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Acest text de lege face aplicația principiului disponibilității părților în procesul civil, potrivit cu care reclamantul este cel care investește instanța cu privire la obiectul acțiunii și părțile chemate în judecată.
Depășirea limitelor investirii și pronunțarea asupra unor cereri ce nu au fost formulate este sancționată de prevederile art. 304 pct. 6, ca fiind motiv de nelegalitate hotărârilor judecătorești.
În speță, judecătoria a fost investită cu soluționarea unei acțiuni în grănițuire, acțiune petitorie prin care se cere să se determine, prin semne exterioare, linia despărțitoare dintre două terenuri învecinate. O astfel de acțiune are caracter real, însă reclamantul trebuie să își justifice proprietatea numai prin prezumția de posesiune, nefiind pus în discuție dreptul său de proprietate în absența unei cereri de revendicare a unei porțiuni de teren. Un al doilea capăt de cerere formulat de reclamant a privit acțiunea în revendicare, prin care s-a susținut că pârâtul a acaparat o suprafață de 105. din terenul reclamantului.
Pârâtul nu a formulat o cerere reconvențională prin care să revendice teren, ci, prin întâmpinare, a negat dreptul de proprietate al reclamantului.
Prin schimbarea hotarului despărțitor dintre proprietățile părților, tribunalul dat preferință titlului pârâtului și a stabilit că acestuia i se cuvine o suprafață de teren mai mare decât cea deținută anterior promovării acțiunii de către reclamant, efectul deciziei din apel fiind acela al admiterii unei acțiuni în revendicare.
Cum pârâtul nu a formulat o astfel de acțiune, tribunalul putea, cel mult, să respingă acțiunea în revendicare a reclamantului dacă, prin compararea titlurilor părților, era considerat preferabil titlul pârâtului, însă este nelegală soluția de a modifica linia de hotar existentă astfel încât pârâtul să aibă o suprafață de teren mai mare, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 6
Criticile recurentului referitoare la modul de soluționare a apelului său de către tribunal sunt nefondate.
Astfel, tribunalul a motivat în fapt și în drept decizia sa, respectând dispozițiile art. 261, iar soluția de respingere a apelului reclamantului a fost consecința admiterii apelului pârâtului și a modificării liniei de hotar, fiind evident că, dând preferință titlului pârâtului și argumentând această opinie, sunt înlăturate argumentele aduse de reclamant în favoarea opiniei sale.
Analiza instanțelor de judecată a pornit de la faptul că reclamantul a promovat nu numai o cerere pentru grănițuirea proprietăților, dar și o acțiune în revendicare, caz în care se impunea cercetarea întinderii dreptului de proprietate și compararea titlurilor părților.
Pe fondul cauzei, se constată că instanțele au reținut corect că reclamantul are un drept de proprietate dobândit prin moștenire, asupra unui teren în suprafață de 214. însă potrivit semnelor vechi de hotar, pe care nici recurentul nu le contestă în motivele de recurs, acestuia nu i se poate asigura folosința întregii suprafețe, suprafața reală din teren fiind de 188. Aceasta nu presupune înfrângerea autorității de lucru judecat a hotărârii de partaj prin care suprafața de 214.p,a fost atribuită reclamantului, cât timp latura dinspre nordul terenului reclamantului este stabilită exact prin spatele casei pârâtului, fiind imposibilă o deplasare spre terenul acestuia.
Prin stabilirea hotarului în varianta a doua a raportului de expertiză, variantă aleasă de prima instanță, pârâtul se află în proprietatea suprafeței de 1293. așa cum a fost înscrisă în evidențele cadastrale și în titlul său de proprietate. Deși acesta are în acte o suprafață de 1526. din măsurătorile efectuate cu ocazia cumpărării s-a constatat că terenul are, în fapt, o suprafață mai mică, situație cu care pârâtul a fost de acord, așa încât soluția de a stabili în apel pârâtului o suprafață de teren mai mare nu este în concordanță cu actele părților.
Prin compararea schiței anexă la raportul de expertiză realizat la prima instanță cu schița cadastrală întocmită la data când pârâtul a cumpărat terenul său, se constată că linia de hotar dinspre sudul proprietății pârâtului este o linie dreaptă între punctele 45-44-41-34 din schița cadastrală, acest hotar fiind respectat și în sentința judecătoriei.
Din acest motiv, în raport de actele depuse la dosar de părți, nu este legală soluția aleasă de tribunal, care a modificat această linie deplasând hotarul spre sud astfel încât să descrie o linie frântă.
Apreciind că în cauză este fondat numai motivul de nelegalitate ce vizează pronunțarea tribunalului asupra unei cereri ce nu a fost formulată, potrivit art. 304 pct. 6 și 312 se va admite recursul, se va modifica decizia în sensul respingerii apelului declarat de pârât.
Se va menține dispoziția din decizie referitoare la respingerea apelului reclamantului și, pe fondului cauzei, se va menține sentința pronunțată în primă instanță de judecătorie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.253 din 26 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- și a sentinței civile nr.2557 din 20 mai 2009, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul -,
Modifică decizia civilă 253 din 26 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalului Dolj în dosar nr-, în sensul că respinge apelul pârâtului -, declarat împotriva sentinței civile nr. 2557/20.05.2009, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr-.
Menține dispozițiile deciziei civile 253 din 26 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalului Dolj privind respingerea apelului reclamantului, declarat împotriva sentinței civile nr. 2557/20.05.2009, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr-.
Menține dispozițiile sentinței civile nr. 2557/20.05.2009, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Februarie 2010.
Pentru
Președinte Judecător Judecător
- - - - -
aflat în semnează vicepreședinte
Grefier
Red./tehnored. GI
4ex/2.03.2010
Jud. apel,
Jud fondM.
Președinte:Gabriela IonescuJudecători:Gabriela Ionescu, Tania Țăpurin, Costel Drăguț
