Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 259/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 259
Ședința publică din data de 19 martie 2009
PREȘEDINTE: Mioara Iolanda Grecu
JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Elena Staicu Elena
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantele și, ambii domiciliați în P,-, Cod poștal -, Județ P împotriva deciziei civile nr.699 pronunțată la 15 decembrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în P,-, Cod poștal -, Județ
Recurs timbrat cu 0,15 lei timbru judiciar și cu 6 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr. -, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-reclamanți reprezentată de avocat din Baroul Prahova, - asistată de avocat din Baroul Prahova și intimatul-pârât asistat de avocat din Baroul Prahova, lipsind curatorul.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că intimatul-pârât a depus la dosar întâmpinare.
Avocat depune la dosar copie de pe cartea de identitate a recurentei, copie de pe certificatele de încadrare în grad de handicap a recurentelor nr. 2353/2005, nr. 1893/2009 și nr. 1165/2005, precum și decizia nr. 1164/2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, ca practică judiciară.
Curtea, pune în discuție necesitatea citării în cauză a curatorului, având în vedere că, prin dispoziția nr. 28821/30.11.2007, aceasta a fost numită până la soluționarea cauzei.
Avocat, având cuvântul, arată că este fiica recurentei și nepoata recurentei și este de acord cu citarea acesteia.
Avocat, arată că se impunea citarea curatorului și solicită lăsarea cauzei la a doua strigare întrucât recurenta o va aduce personal pe.
Curtea, lasă cauza la a doua strigare pentru a se prezenta curatorul recurentei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, au răspuns recurenta-reclamantă prin curator și reprezentată de avocat din Baroul Prahova, recurenta-reclamantă - asistată de avocat din Baroul Prahova și intimatul-pârât asistat de avocat din Baroul Prahova.
Se identifică curatorul cu Ci seria - nr.- eliberată la 4.11.2003 de Poliția
Curtea, având în vedere că s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare pentru terenul de 20 mp, solicită recurentelor să precizeze valoarea acestei suprafețe.
Avocat, având cuvântul, arată că valoarea terenului este de 5000 lei, așa cum s-a stipulat în contract.
Avocat, având cuvântul, nu contestă valoarea terenului.
Curtea invocă, din oficiu, ca motiv de ordine publică, incidența dispozițiilor art. 304 pct. 1 și 5 pr.civilă, respectiv alcătuirea nelegală a instanței în complet de doi judecători, și nu de trei, precum și încălcarea formelor de procedură prevăzute de art. 105 alin. 2 pr.civilă, respectiv soluționarea cauzei în calea de atac a apelului, și nu a recursului, conform art. 2821pr.civilă, având în vedere că se tinde la redobândirea unui drept patrimonial evaluabil în bani.
Avocat, având cuvântul, arată că valoarea imobilului este sub un miliard de lei și tribunalul trebuia să judece cauza în recurs, nu în apel și solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei la Tribunalul Prahova pentru soluționarea recursului.
Pe fondul cauzei, solicită admiterea recursului și modificarea ambelor hotărâri, în sensul de a se admite acțiunea și a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare. Cu cheltuieli de judecată.
Arată că, potrivit art. 30 din Legea nr. 17/2000, la încheierea unui act juridic de înstrăinare cu titlu oneros sau gratuit a bunurilor ce îi aparțin, în vederea întreținerii, persoana vârstnică va fi asistată, la cererea acesteia sau din oficiu, de un reprezentant al autorității tutelare.
De asemenea, potrivit art. 152 lit. a din Codul familiei, autoritatea tutelară va putea institui curatela, dacă din cauza bătrâneții, a bolii sau a unei infirmități fizice o persoană, deși capabilă, nu poate să-și administreze bunurile sau să-și apere interesele în condiții mulțumitoare și din motive temeinice nu-și poate numi un reprezentant.
Deși la instanța de fond s-a numit un curator pentru reclamanta, acesta nu a fost citat la instanța de apel.
Din actele depuse la dosar, rezultă că ambele recurente suferă de handicap accentuat. Astfel, are cataractă senilă matură, iar - suferă de hipoacuzie severă de percepție.
În aceste condiții, la întocmirea actului de vânzare-cumpărare, notarul avea obligația să numească, din oficiu, un curator.
Neprocedând în acest fel, actul autentic este lovit de nulitate absolută, fiind încălcate dispozițiile art. 30 din Legea nr. 17/2000 și art. 152 lit. a din Codul
familiei.
Mai arată că recurentele au înstrăinat doar suprafața de 10 mp, și nu de 20 mp, cum s-a consemnat în contractul de vânzare-cumpărare. De altfel, nu era posibil să se înstrăineze 20 mp întrucât nu se mai poate ieși la calea publică.
Avocat, având cuvântul cu privire la nulitatea de ordine publică, arată că, într-adevăr valoarea imobilului este sub un miliard și cauza trebuia judecată de tribunal în recurs.
Pe fondul cauzei, arată că sunt nefondate criticile aduse de recurente, care, în esență, se bazează doar pe starea de sănătate a acestora.
În ceea ce privește lipsa consimțământului valabil la încheierea actului, arată că instanța în mod corect a reținut că recurenta, deși nu putea să vadă, și- exprimat în mod valabil consimțământul la încheierea actului în fața notarului public.
Notarul s-a deplasat la domiciliul recurentei, i-a citat actul, iar aceasta a declarat, personal, că a înțeles conținutul actului și a consimțit la autentificarea acestuia.
În mod corect tribunalul a apreciat că reclamanta nu a dovedit că handicapul de care suferă ar fi avut o influență asupra discernământului său sau că ar fi putut să o pună pe aceasta în situația de a nu-și exprima consimțământul valabil.
Susținerea recurentei - că prin mijloace dolosive a fost indusă în eroare cu privire la obiectul contractului, este nefondată întrucât părțile au fost în relații foarte bune, discuțiile privind vânzarea s-au făcut încă din anul 2004, iar în luna iunie 2005, la cererea recurentelor, s-a făcut măsurătoarea terenului și s- întocmit o schiță de plan unde se menționează că terenul are 0,55 m la stradă și de 1,55 în spatele curții, schiță care a rămas la -.
Mai arată că - a depus această schiță în dosarul penal și se poate observa că terenul are aceleași dimensiuni ca și în anexa la contractul de vânzare-cumpărare, deci nu se poate susține că reclamantele au fost înșelate.
Solicită respingerea recursului ca nefondat.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr-, reclamantele și - au chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să constate dreptul de proprietate al reclamantelor asupra suprafeței de teren de 14 mp, situată în P,-, să dispună grănițuirea proprietarilor parților și să anuleze contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.858/20.10.2005.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că sunt vecine cu pârâtul și că proprietățile părților au fost permanent separate printr-un gard, de mai bine de 40 de ani, dar în anul 2005, pârâtul le-a solicitat să îi vândă 10 mp teren, pentru a-și largi intrarea în curte, dată la care au constatat că terenul lor avea 194 mp și nu 180 mp cum apărea în actele de proprietate, deși terenul stăpânit a fost permanent același.
Au mai susținut reclamantele că pârâtul a întocmit planurile pentru 180 mp, cum figura în acte și că deși s-au înțeles pentru 10 mp a trecut în actul de vânzare 20 mp, inducându-le astfel în eroare.
Reclamantele au mai arătat că ulterior pârâtul a demolat gardul despărțitor și a început construcția unui garaj, construcție prin care a făcut imposibilă exercitarea dreptului de proprietate al reclamantelor asupra terenului lor.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, susținând că reclamantelor le-a fost recunoscut dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață stăpânită, de 194 mp, la momentul intabulării terenului și că grănițuirea a fost făcută prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.858/20.10.2005 și prin construcția unui garaj, pentru care s-a eliberat autorizația de construire nr.1298/21.12.2006.
Totodată pârâtul a arătat că reclamantele au semnat în fața notarului contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.858/20.10.2005 și că acestea aveau cunoștința că vânzarea se făcea pentru 20 mp.
În ședința publică din data de 6.11.2007, reclamantele și-au precizat acțiunea, în sensul că au arătat instanței că solicită ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că au dobândit drept de proprietate asupra terenului de 14 mp, situat în P,-, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani, grănițuirea proprietarilor părților și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.858/20.10.2005 pentru lipsa consimțământului valabil la încheierea actului și anularea aceluiași act pentru violarea dispozițiilor art.49 și urm. din Legea nr.36/1995 pentru și dol error în negotio față de reclamanta - și repunerea în situația anterioară.
Instanța a apreciat ca fiind necesară numirea unui curator pentru reclamanta, dat fiind faptul că aceasta are un grad de handicap permanent, iar prin Dispoziția nr. 28821/30.11.2007 a fost numită în calitate de curator,.
În ședința publică din data de 13.12.2007, instanța, având în vedere necesitatea disjungerii capătului de cerere privind acțiune în constatare de capetele de cerere privind grănițuire și constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr.858 din 20.10.2005, a disjuns capătul de cerere privind acțiune în constatare și formarea unui nou dosar, pentru capetele de cerere având ca obiect grănițuire și constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr.858/20.10.2005.
S-a format dosarul nr- având ca obiect grănițuire și constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr.858/20.10.2005.
După formarea noului dosar, instanța a încuviințat la solicitarea reclamantelor administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului și proba testimonială și la solicitarea pârâtului administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului și proba testimonială, prorogând discutarea admisibilității probei cu expertiză tehnică specialitatea topo.
După administrarea probatoriilor încuviințate instanța, în temeiul dispozițiilor art.165 pr.civilă, a dispus disjungerea capătului de cerere privind constatarea nulității absolute contractului de vânzare-cumpărare nr. 858/20.10.2005 de capătul de cerere privind grănițuire, formându-se un nou dosar, având ca obiect grănițuire.
Judecătoria Ploieștia pronunțat sentința civilă nr.6460/25.06.2008, prin care a respins cererea privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.858/20.10.2005 autentificat la Biroul Notarului Public, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantele au dobândit în proprietate, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.6985 din 18.10.1967 și a certificatului de moștenitor nr.245 din 18.02.1985, terenul în suprafață de 180 mp, situat în P,- județ P, iar din cuprinsul contractului a cărui nulitate absolută se solicită a se constata, rezultă că în anul 2005, acestea au vândut pârâtului suprafața de 20 mp din terenul proprietatea lor, din documentația tehnica cadastrală depusă la dosar de pârât, rezultând ca la măsurătorile efectuate cu ocazia încheierii vânzării și a intabulării dreptului de proprietate s-a constatat ca terenul reclamantelor, situat în P- A, are suprafața de 194 mp.
Instanța a reținut că reclamantele au solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 858/20.10.2005 pentru lipsa consimțământului valabil la încheierea actului și anularea aceluiași act pentru violarea dispozițiilor art.49 și urm. din Legea nr.36/1995 pentru și dol, error în negotio față de reclamanta - și repunerea în situația anterioară.
În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art.49 și urm. din Legea nr.36/1995, instanța a reținut că nu a fost dovedită prin probatoriul administrat de reclamante, iar aspectele sesizate nu se regăsesc reglementate.
Sub aspectul motivului de nulitate invocat de reclamanta pentru lipsa consimțământului valabil la încheierea actului, instanța a reținut că din probatoriul administrat rezultă că aceasta chiar dacă suferea de un handicap, în sensul ca nu putea vedea, și-a exprimat în mod valabil consimțământul la întocmirea actului în fața notarului public.
Reclamanta a invocat lipsa consimțământului valabil exprimat deoarece era oarbă la data încheierii actului, susținând că nu putea citi și nici semna actul, însă instanța a reținut că raportat la normele care reglementează consimțământul valabil la încheierea contractului de vânzare-cumpărare și la probatoriul administrat în cauză, atât înscrisurile depuse, interogatoriul pârâtului și depoziția martorilor audiați, aceste impedimente invocate, nu sunt de natură a atrage nulitatea actului, nefiind dovedit că acest handicap, orbirea, ar fi avut vreo influență asupra discernământului sau care să o pună pe aceasta în situația de a nu-și exprima consimțământul valabil.
A mai arătat prima instanță că din conținutul încheierii de autentificare rezultă că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare notarul public, care s-a deplasat la domiciliul vânzătoarei, la cererea acesteia, deoarece era bolnavă și netransportabilă, după identificarea în mod legal a părții, i-a citit actul și a constatat personal, în baza prerogativelor conferite de legea notarilor publici, ca aceasta a consimțit la autentificarea contractului de vânzare-cumpărare, vânzătoarea declarând că este oarbă, că i s-a citit actul, că a înțeles conținutul acestuia și a semnat toate exemplarele și planurile de situație.
Cu privire la motivele de nulitate invocate de coreclamanta - instanța a reținut că aceasta a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 858/20.10.2005 pentru dol, error în negotio, susținând că la rândul său are un handicap auditiv și că pârâtul, prin manopere dolosive, a indus-o în eroare asupra obiectului actului în lisa căreia nu ar fi încheiat actul, deoarece acordul de voința al părților a fost ca vânzarea să poarte asupra a 10 mp, și nu 20 mp, cum este menționat în act.
Totodată judecătoria a reținut că reclamanta nu a făcut dovada că handicapul auditiv de care suferea ar fi fost de natură să-i afecteze consimțământul valabil la încheierea actului sau să îi creeze confuzie în ceea ce privește acest act și nu a dovedit nici dolul, respectiv manoperele dolosive, pe care a susținut că pârâtul le-ar fi folosit pentru aoi nduce în eroare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamantele, cât și pârâtul.
În motivarea cererii de apel, reclamantele au arătat că actul a fost încheiat în lipsa consimțământului valabil exprimat de vânzătoarea, care era oarbă la data încheierii actului, violându-se astfel dispozițiile art.61, alin.3 coroborate cu dispozițiile art.52 și art.65 din Legea nr.36/1995, care sancționează cu nulitatea încheierea unor astfel de acte.
Cât privește dispozițiile legii înființării medaliei, aceasta nici măcar nu își găsește incidență în speța dedusă judecății și obiectului acțiunii.
Au mai arătat apelantele că din petitul acțiunii precizatoare rezultă clar că s-a solicitat nulitatea absolută a actului pentru lipsa consimțământului exprimat valabil, dat fiind dispozițiile Legii nr.36/1995, reclamanta suferind de cataractă senilă matură, având un grad de handicap permanent și nicidecum că orbirea ar fi avut vreo influență asupra discernământului.
Au mai precizat reclamantele că, față de, la rândul său cu un handicap auditiv, pârâtul a folosit manopere dolosive, care au determinat inducerea în eroare a acesteia, asupra obiectului actului, în lipsa căruia nu ar fi încheiat contractul de mai sus.
În motivarea apelului, pârâtul a arătat că prima instanță nu a obligat reclamantele și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr.699 pronunțată la 15 decembrie 2008, Tribunalul Prahova a respins apelul formulat de apelantele-reclamante și -, ca nefondat și a admis apelul formulat de și a schimbat în parte sentința civilă nr.6469/25.06.2008 a Judecătoriei Ploiești, în sensul că a obligat reclamantele la 1.200 lei cheltuieli de judecată către pârât, reprezentând onorariu apărător.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că la data de 20.10.2005 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.858/20.10.2005 de Biroul Notarului Public între reclamante, pe de o parte și pârât pe de altă parte, cu privire la terenul în suprafață de 20 mp, situat în P,-A, județ P, prețul vânzării fiind de 5.000 lei, iar apelantei-reclamante i-a fost citit actul, după care a consimțit la autentificarea acestuia, declarând că este oarbă, dar că a înțeles conținutul acestuia și a semnat toate exemplarele, celelalte părți contractante semnând actul după citire și consimțire la autentificare.
În ceea ce privește primul motiv de apel, formulat de apelantele - reclamante, respectiv că actul a fost încheiat în lipsa consimțământului valabil exprimat de vânzătoarea, care era oarbă la data încheierii actului, tribunalul reținut că dispozițiile legale invocate au fost respectate de notar atunci când a fost semnat actul, întrucât în ceea ce o privește pe reclamanta, acesteia i s-a citit actul și a declarat personal că i-a înțeles conținutul consimțind la autentificarea acestuia, deci au fost îndeplinite toate cerințele legale, prevăzute de actul normativ special, reclamantei-apelante nefiindu-i viciat consimțământul.
Tribunalul a arătat că pentru a fi valabil, consimțământul trebuie să întrunească mai multe condiții, respectiv: să provină de la o persoană cu discernământ, să fie exprimat cu intenția de a produce efecte juridice, să fie exteriorizat și să nu fie alterat de vreun viciu de consimțământ, or toate aceste condiții au fost respectate cu ocazia întocmirii actului a cărui nulitate se solicită, consimțământul nefiind afectat de vreun viciu.
De altfel, cerința prevăzută de art.61, alin.3 din Legea nr.36/1995 a fost respectată, din lectura încheierii de autentificare rezultând cu certitudine acest lucru.
Cu privire la critica potrivit căreia Legea nr.35/1995 nu are incidență în speța dedusă judecății, tribunalul a reținut că, într-adevăr, acestea au fost greșit menționate, însă soluția pronunțată nu are la bază dispozițiile acestui act normativ, iar potrivit considerentelor hotărârii ce se critică, acest text a fost invocat de chiar reclamante, în cuprinsul cererii de precizare.
Pentru aceste considerente, și având în vedere împrejurarea că o hotărâre judecătorească trebuie să aibă o justificare nu numai teoretică, ci mai ales să corespundă unei nevoi reale, tribunalul a reținut că și acest motiv de apel este nefondat.
Sub aspectul celui de al treilea motiv de apel, potrivit căruia reclamanta a fost lipsită de un consimțământ valabil cu ocazia încheierii actului, s-a reținut că, potrivit înscrisurile aflate la dosar, aceasta suferă de cataractă senilă matură, pe fond de insuficiență cardiacă, având grad de handicap grav, permanent, însă acest handicap nu îi afectează în niciun mod consimțământul valabil, cu ocazia încheierii unor acte.
Tribunalul a reținut că față de normele care reglementează consimțământul valabil la încheierea contractului de vânzare cumpărare și la materialul probator administrat în cauza, aceste impedimente invocate, nu sunt de natura a atrage nulitatea actului, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu a dovedit că handicapul de care suferă ar fi avut vreo influență asupra discernământului sau care ar fi putut să o pună pe aceasta în situația de a nu-și exprima consimțământul valabil.
Referitor la motivul de apel potrivit căruia față de coreclamanta pârâtul a folosit manevre dolosive pentru aod etermina pe aceasta să încheie actul a cărui nulitate absolută se solicită, tribunalul a reținut că obiectul vânzării la constituit suprafața de 20 mp din terenul proprietatea reclamantelor-apelante.
Reclamanta a susținut că prin mijloace dolosive a fost indusă în eroare cu privire la obiectul actului, având reprezentarea că vânzarea se poartă asupra terenului de 10 mp. Față de aceste susțineri, tribunalul a apreciat că dolul constă în inducerea în eroare a unei persoane, prin mijloace viclene pentru aod etermina să încheie un act juridic.
Art. 960 alin.2 Cod civil, prevede că dolul nu se presupune, ceea ce înseamnă că persoana care invocă existența dolului drept cauză de anulabilitate a actului juridic civil, trebuie să îl dovedească.
Tribunalul a constatat, față de materialul probator administrat în cauză, că apelantele reclamante nu au dovedit această situație, împrejurarea că la fila 48 dosar există un înscris sub semnătură privată, recunoscut de pârât, neducând la concluzia că acesta ar fi încercat să le păcălească pe reclamante. De altfel, nici martorii audiați în cauză la propunerea acestora nu au învederat o altă situație de fapt.
S-a mai arătat că este adevărat că martorii au învederat primei instanțe că înțelegerea inițială ar fi fost cu privire la vânzarea unei suprafețe de teren de 10 mp, însă aceștia nu cunosc dacă între părți au mai existat discuții ulterior, precum și care ar fi fost înțelegerea finală dintre aceștia. Pe de altă parte, așa cum a declarat chiar martorul reclamantelor-apelante, discuția cu privire la vânzarea a doar 10 mp, a avut loc cu doi ani mai înainte de întocmirea actului, deci a existat timp suficient pentru care apelantele-reclamante să dorească să înstrăineze o suprafață mai mare, despre care martorii acestora nu au avut cunoștință.
Tribunalul a apreciat că nici faptul că apelanta-reclamantă are probleme auditive nu poate la concluzia că ar fi fost determinată să încheie actul pentru o altă suprafață de teren decât cea convenită, întrucât, așa cum s-a arătat anterior, notarul i-a dat și acesteia posibilitatea de a citi actul ce urma a se încheia, iar ulterior, după citire a consimțit la autentificarea acestuia.
Nefondată a fost considerată și critica potrivit căreia s-ar fi încălcat dispozițiile art.30 din Legea nr.17/2000, întrucât, potrivit acestui text de lege, care prevede că persoana vârstnică, va fi asistată, la cererea acesteia sau din oficiu, după caz, în vederea încheierii unui act juridic de înstrăinare, cu titlu oneros sau gratuit, a bunurilor ce-i aparțin, în scopul întreținerii și îngrijirii sale, de un reprezentant al autorității tutelare a consiliului local în a cărui raza teritorială domiciliază, îi lasă acesteia posibilitatea de a alege dacă dorește sau nu să fie asistată, norma legală neavând un caracter imperativ, fiind doar o măsură de protecție pentru o anumită categorie de persoane.
În ceea ce privește apelul declarat de apelantul-pârât, tribunalul a reținut că potrivit art.274 pr. civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, iar apelantul-pârât a făcut dovada faptului că a făcut cheltuieli în fața primei instanțe, iar din cuprinsul hotărârii apelate rezultă că acestea au fost solicitate, instanța omițând a se pronunța asupra acestora.
Pe de altă parte, tribunalul a reținut că acțiunea reclamantelor a fost respinsă de către prima instanță, astfel că, apelantul-pârât era îndreptățit a primi cheltuielile ocazionate cu privire la acest litigiu, considerente pentru care, în baza art. 296 pr.civilă, a admis apelul formulat de apelantul-pârât.
Împotriva deciziei sus menționate au declarat recurs reclamantele și --, criticând-o pentru nelegalitate, invocând atât dispozițiile art.49 și următoarele din Legea nr.36/1995, art.30 din Legea 17/2000, precum și dispozițiile art.152 lit.a din codul familiei.
Astfel, potrivit art.30 din Legea 17/2000 persoana vârstnică va fi asistată la cererea acesteia sau din oficiu, după caz, în vederea încheierii unui act juridic de înstrăinare, cu titlu oneros sau gratuit, a bunurilor ce îi aparțin, în scopul întreținerii și îngrijirii sale, de către un reprezentant al autorității Tutelare al consiliului Local în a cărei rază teritorială domiciliază.
Potrivit dispozițiilor art.152 lit.a codul familiei "Autoritatea tutelară va putea institui curatela, dacă din cauza bătrâneții, a bolii sau a infirmității fizice, o persoană, deși capabilă, nu poate personal să-și administreze bunurile sau să-și apere interesele în condiții mulțumitoare și din motive temeinice nu-și poate numi reprezentant.
În acest context, recurentele menționează că ambele instanțe au dat o interpretare greșită textelor de lege sus-menționate în condițiile în care, în speță, pe lângă faptul că reclamanta, este o persoană în vârstă de 77 de ani, este și nevăzătoare, deci o persoană cu handicap sever, iar reclamanta - suferă de hipoacuzie acută (surditate de percepție avansată), o persoană cu grad de handicap accentuat, așa cum face dovada cu deciziile emise de Inspectoratul pentru
În atare condiții, notarul public - care a constatat aceste situații, avea obligația profesională, morală și legală ca, din oficiu și nu la cererile lor, în baza dispozițiilor art.30 din legea 17/2000 și respectiv art.152 lit. codul familiei, să le desemneze un reprezentant al Autorității Tutelare (curator), respectiv Consiliul Local P și nu să pășească la întocmirea actului autentic.
De altfel, chiar tribunalul a arătat în motivare (fila 9 din decizie) că, textul de lege, respectiv art.30 din Legea 17/2000 este o normă de protecție, deci cu caracter obligatoriu, pentru o anumită categorie de persoane, protecție pe care această doamnă notar public nu le-a asigurat-o, iar neprocedând într-un atare mod, recurentele consideră că acest act autentic este lovit de nulitate absolută și solicită anularea lui și implicit, în temeiul art.304 pct.9 cod pr.civilă și art.312 alin. 1,2 și 3 cod pr.civilă, modificarea hotărârilor pronunțate anterior în sensul admiterii acestui capăt de cerere.
În subsidiar, recurentele solicită, în temeiul art.304 pct.5, coroborat cu art.314 alin.1, 2 și 5 cod pr.civilă admiterea recursului, casarea cu trimiterea cauzei la Tribunalul Prahova spre rejudecarea apelului, întrucât în cauză nu a fost citată curatoarea desemnată la Judecătoria Ploiești prin dispoziția nr.28821/30.11.2007 a Primăriei P, Serviciul de Autoritate Tutelară, în persoana doamnei sau să se fi luat de aceeași instanță măsuri pentru desemnarea unui alt curator.
Un alt motiv de recurs este acela că ambele instanțe au apreciat greșit probele, în condițiile în care din declarațiile martorilor și care au relatat instanței că această convenție a părților a fost în sensul ca pârâtului-intimat să-i înstrăineze numai suprafața de 10 și nu aceea ce 20, cum au reținut instanțele anterioare,
De asemenea, martora a arătat că recurentele reclamante au primit prețul pentru echivalentul suprafeței de numai 10 și nu de 20 de la același pârât, iar declarația martorei trebuia analizată de ambele instanțe, cu multă reținere, în condițiile în care această persoană este concubina intimatului, deci o persoană interesată în cauză.
Mai arată recurentele că, greșită este și interpretarea dată de ambele instanțe în sensul reținerii declarației martorului, care a declarat numai situații pe care i le- expus intimatul, astfel că, în mod eronat, instanțele anterioare au interpretat probele administrate, în sensul că pe reclamanta care este nevăzătoare, acest handicap nu ar fi afectat-o în a-și exprima un consimțământ valabil, deoarece notarul i-a citit actul autentic.
Față de acest motiv solicită admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri, în sensul admiterii acțiunii precizate, cu cheltuieli de judecată, la toate instanțele.
La data de 17 martie 2009 intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și de consecință menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor pronunțate în cauză.
La termenul din data de 19 martie 2009, Curtea de Apel a invocat,ca motiv de ordine publică, incidența dispozițiilor art. 304 pct. 1 și 5 pr.civilă, respectiv alcătuirea nelegală a instanței în complet de doi judecători, și nu de trei, precum și încălcarea formelor de procedură prevăzute de art. 105 alin. 2 pr.civilă, respectiv soluționarea cauzei în calea de atac a apelului, și nu a recursului, conform art. 2821pr.civilă.
Examinând motivul de ordine publică invocat de către instanță din oficiu, raportat la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente în cauză, Curtea constată că, sub acest aspect, recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Obiectul prezentei cereri de chemare în judecată în constituie, potrivit acțiunii introductive înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.858/20.10.2005 la Biroul Notarului Public -.
Ca atare, singurul capăt de cerere cu care reclamantele au investit instanța, îl constituie constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.858/20.10.2005 la Biroul Notarului Public - și raportat la limitele investirii instanței, se poate constata că cererea dedusă judecății tinde la redobândirea, readucerea în proprietate a unui bun, drept patrimonial, evaluabil în bani.
Potrivit art. 112 pct. 3.pr.civilă, cererea de chemare în judecată trebuia să cuprindă, pe lângă obiectul sus-arătat, și valoarea lui după prețuirea reclamantelor, atunci când prețuirea era cu putință.
Deși reclamantele nu au indicat în mod expres valoarea bunului litigios al cărui drept de proprietate tindeau a-l redobândi, această omisiune a fost complinită prin atașarea la cererea de chemare în judecată a unor înscrisuri, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.858/20.10.2005 din care rezultă că valoarea imobilului, declarată de ambele părți, este de 5.000 lei, valoare care nu a fost contestată și nici nu s-a dovedit contrariul pe parcursul soluționării prezentei cauze.
Potrivit art. 2821.pr.civilă, hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală, privind litigii al căror obiect are o valoare de până la un miliard lei vechi, inclusiv, (100.000 lei noi) sunt supuse numai căii de atac a recursului, nu și a apelului.
Aceste aspecte au fost analizate și de către Înalta Curte de Casație și Justiție -Secțiile Unite, care, pronunțând decizia în interesul legii nr. 32/2008, a stabilit că aceste litigii, de genul celui prezent, sunt evaluabile în bani și, ca atare, în cazul unei valori sub 100.000 lei pot fi atacate numai cu recurs la tribunalul județean.
Soluționarea de către Tribunalul Prahovaa cauzei cu încălcarea dispozițiilor art. 2821cod pr.civilă și cu neobservarea formelor de procedură cu privire la competența materială a acestei instanțe, a condus la pronunțarea unei hotărâri afectată de nulitate absolută, în condițiile art. 105 alin. 2 cod. pr.civilă și, ca atare, este supusă casării, potrivit art. 312 alin. 3 cod pr.civilă, dat fiind incidența dispozițiilor art. 304 pct. 5 cod pr.civilă.
Mai mult, se poate constata că, în speță, au fost încălcate și dispozițiile 54 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, potrivit cărora calea de atac a recursului se judecă de un complet format din trei judecători, și nu de doi judecători cum a procedat Tribunalul Prahova.
Judecarea cauzei de o instanță ce nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, atrage incidența dispozițiilor art. 304 pct. 1 cod pr.civilă, iar pe cale de consecință, în baza art. 312 alin. 3 cod pr.civilă, raportat la art. 304 pct. 1 și 5 cod pr.civilă, Curtea de Apel va admite recursul declarat în cauză, numai sub aspectul motivului de ordine publică sus-arătat, invocat din oficiu de către instanță conform art. 306 alin. 2 cod pr.civilă și va trimite cauza pentru judecarea, de către Tribunalul Prahova, în complet legal constituit, a recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 6469/2008 a Judecătoriei Ploiești, cu citarea legală a curatorului desemnat în fața primei instanțe.
Cu ocazia rejudecării, vor fi avute în vedere și celelalte critici formulate de recurentă, motive care, potrivit dispozițiilor procedurale, nu mai pot fi analizate de către Curtea de APEL PLOIEȘTI.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantele și, ambii domiciliați în P,-, Cod poștal -, Județ P împotriva deciziei civile nr.699 pronunțată la 15 decembrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în P,-, Cod poștal -, Județ
Casează decizia sus menționată și trimite cauza la Tribunalul Prahova pentru competenta soluționare a recursului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Elena Staicu Elena
- - - - - - -
Fiind în semnează președintele instanței
Grefier,
Red. / Tehnored.CC
3 ex/24.03.2009
f- Jud.
a- Trib.
;
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Mioara Iolanda GrecuJudecători:Mioara Iolanda Grecu, Elena Staicu Elena
