Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 267/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 267/2008
Ședința publică de la 12 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicePREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară
JUDECĂTOR 2: Ioan Truță
JUDECĂTOR 3: Augustin Mândroc
Grefier: - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de către pârâta împotriva deciziei civile nr. 64 din 10 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar cu nr. unic - având ca obiect grănițuire, în contradictoriu cu reclamanții intimați și.
Față de absența motivată a titularului completului de recursuri C3, doamna judecător, potrivit procesului verbal de absență întocmit la data prezentei, conform art. 98 și următoarele din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești și planificării de permanență, completul s-a complinit prin prezența judecătorului de serviciu prin persoana domnului - -.
Se constată că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură la data de 12 2008, concluzii scrise formulate de către recurenta pârâtă.
dezbaterilor și concluziile părților au avut loc la termenul de judecată din 5 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Constată că prin sentința civilă Nr. 4705/2007 Judecătoria Sibiua admis acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta, s-a stabilit linia de graniță între imobilele proprietatea părților înscrise în CF 51130 Sibiu nr. top 4116/7/1/ și CF 7160 Sibiu nr. top 4116/7/2 conform expertizei efectuate de expert pe alineatul.
A fost obligată pârâta să-și retragă gardul și toate construcțiile aflate pe acest aliniament sau, în caz de refuz, au fost autorizați reclamanții să le efectueze pe cheltuiala pârâtei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 4128/2003 a Judecătoriei Sibiu, definitivă și irevocabilă, s-a sistat indiviziunea asupra imobilului înscris în CF 7160 Sibiu nr. top 4116/7 loc de casă cu casa, în două nouă corpuri funciare, respectiv: nr. top 4116/7/1 teren de 441 mp, ce s-a atribuit lui și și nr. top 4116/7/2 teren de construcții de 264 mp ce s-a atribuit lui. Această hotărâre a fost întabulată în CF, iar grănițuirea s-a făcut în baza art. 584 cod civil și a expertizei efectuate în cauză, stabilindu-se linia de graniță pe aliniamentul.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat în termen recurs de către care a fost calificat de către instanță, în baza art. 2821Cod procedură civilă, ca fiind apel.
Apelanta a solicitat instanței admiterea acestuia și schimbarea sentinței cu respingerea acțiunii introductive deoarece instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii deoarece gardul care desparte proprietățile părților a fost edificat în urmă cu 25 de ani, iar apelanta a atacat titlul reclamanților intimați Ordinul nr. 111/1994 și rectificarea cotei acestora.
Apelanta invocă că, în anul 1974, cotele existente în CF au dispărut, iar în anul 1978 ei i s-au atribuit 100 mp, astfel că intimații reclamanți nu mai putea avea cota menționată în CF de 5/8 părți.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimații, la cuvântul pe fond, au solicitat respingerea apelului și nu au formulat întâmpinare.
Apelul pârâtei împotriva sentinței civile nr. 4705/2007 a Judecătoriei Sibiua fost respins ca nefondat prin decizia civilă Nr. 64/10.03.2008 a Tribunalului Sibiu - Secția civilă, în acest mod confirmându-se legalitatea și temeinicia sentinței apelate.
S-a reținut în esență în considerentele deciziei că în mod judicios instanța a avut în vedere sentința civilă nr. 4128/2003 a Judecătoriei Sibiu, intrată în puterea lucrului judecat, prin care s-a stabilit definitiv întinderii corpurilor funciare și s-a ținut cont de legalitatea titlurilor părților, astfel că în prezentul litigiu și în calea de atac a apelului nu se pot invoca cereri ce vizează nulitatea titlurilor părților.
Prin urmare, a conchis aceeași instanță, în mod corect s-a stabilit linia de graniță pe aliniamentul, pârâta apelantă neformulând cerere reconvențională prin care să invoce uzucapiunea vreunei suprafețe de teren pentru a se putea prevala de faptul că gardul dintre cele două proprietăți este vechi de 25 de ani.
Nici aspectul invocat de apelanta pârâtă referitor la nelegalitatea cotelor de proprietate ale părților nu poate fi reținut în contextul în care acestea au fost stabilite prin actul de dezmembrare Nr. 8281/1977, prin care s-au stabilit cotele de 5/8 părți pentru antecesorii intimaților și 3/8 părți pentru apelanta, astfel că, în baza art. 584 Cod civil raportat la art. 296 Cod procedură civilă, apelul a fost respins.
Împotriva acestei decizii civile Nr. 64/10.03.2008 a Tribunalului Sibiu - secția civilă, în termen, a declarat recurs pârâta, aducându-i critici sub aspectul nelegalității ei, solicitând casarea deciziei mai sus menționate și trimiterea cauzei spre o nouă judecare a apelului.
În expunerea de motive în esență se susține că instanța de apel trebuia să dispună suspendarea cauzei până la soluționarea dosarului civil nr- aflat pe rolul Judecătoriei Sibiu care are ca obiect constatarea nulității absolute a Ordinului Prefectului Nr. 111/1994 cu privire la cota de 5/8 părți din cei 705 mp teren atribuit soților și rectificarea acesteia în cota de părți, precum și anularea contractului de vânzare-cumpărare intervenit între aceștia în calitate de vânzători și intimații reclamanți ca și cumpărători, cu consecința firească a anulării încheierilor de CF.
Prin urmare, susține recurenta, în mod greșit a fost respinsă cererea de suspendare, fără să se verifice susținerile sale, în acest mod cele două instanțe încălcând dispozițiile art. 129 alin 1 Cod procedură civilă privind rolul activ al judecătorului.
Pe de altă parte, s-a înscris în fals, în baza art. 180 Cod procedură civilă, cu privire la CF - ul care constituie actul ce a stat la baza emiterii acelui CF de care s-au prevalat reclamanții intimați în justificarea temeiniciei cererii lor de stabilire a liniei de graniță.
Indiferent dacă înscrierea în fals este privită ca o cerere incidentală sau de stăruință, instanțele nu erau îndrituite să înlăture acel înscris, ci puteau eventual să dispună fie cercetarea pe cale incidentală, deci să administreze probe sau să abiliteze organele de cercetare penală, cu respectarea procedurii înscrierii în fals. Neprocedând astfel, instanța de apel a pronunțat o decizie nelegală.
Sub un alt aspect critic se arată că soluția cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 129, 167 și 169 Cod procedură civilă în raport de art. 21 din Constituție nu cuprinde motivele ce au determinat înlăturarea înscrierii în fals. Excepția a fost invocată înainte de a se dezbate cauza în fond, ori la dosar nu există nici o încheiere prin care să se fi respins sesizarea Curții Constituționale, astfel că s-au nesocotit dispozițiile Legii 47/1992 Republicată - art. 29 alin 6, care instituie calea de atac a recursului împotriva încheierilor de respingere. Prin urmare, până la soluționarea irevocabilă a unei atari cereri de sesizare a Curții Constituționale nu se putea trece la soluționare fondului cauzei.
Pe fondul cauzei se susține că reținerea sentinței civile Nr. 4128/2003 ca temei al stabilirii liniei de graniță este irelevantă în contextul în care avea pe rol proces prin care solicita rectificarea cotelor din titlul de proprietate.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 Cod procedură civilă.
Intimații reclamanți și au depus la dosar întâmpinare prin care solicitau respingerea recursului, arătând în esență că deși se solicită casarea deciziei nu este dezvoltat de fapt nici un motiv de casare.
Arată că nu există de fapt motiv de suspendare a cauzei în condițiile art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă, celălalt motiv de recurs ce vizează excepția de neconstituționalitate este inadmisibil pentru că respingerea acesteia de către instanța de apel putea fi atacată numai separat cu recurs în 3 zile de la pronunțare și nu o dată cu fondul, iar, pe de altă parte, nu are legătură cu obiectul cauzei sau modul ei de soluționare.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate în scris, în sensul art. 304 pct. 5 și 9 Cod procedură civilă, dar și din oficiu în limitele conferite de art. 306 alin 2 Cod procedură civilă, se constată a fi nefondat pentru următoarele considerente:
cele două apartamente aparținând părților au format, inițial, un singur corp de avere - materializat în imobilul înscris în CF 7160 Sibiu nr. ordine nr. top 4116/7. Prin încheierea CF Nr. 3378/30.11.1977 a fost operat în cartea funciară actul de dezmembrare și ieșire din indiviziune autentificat sub Nr. 8281/1977 de fostul notariat de Stat Județean Sibiu și transcris ulterior în CF diferite. Prin voința celor patru coproprietari, materializată prin actul autentic de dezmembrare și sistare a stării de indiviziune, au fost stabilite astfel cotele de coproprietate asupra părților comune indivize aferente celor două apartamente, apartamentului nr. 1 stabilindu-i-se cota de 5/8 părți, iar apartamentului Nr. 2 o cotă de 3/8 părți. În baza acestor înscrieri, ulterior, pe numele proprietarilor apartamentului Nr. 1, respectiv și, s-a eliberat titlul de proprietate Nr. 111/1994 prin care le-a fost constituit acestora dreptul de proprietate cu privire la cota de 5/8 părți din terenul comun. Pârâtei, reclamantă reconvențională, i-a fost emis titlul de proprietate Nr. 510/2000, prin care i se constituia un drept de 3/8 părți cu privire la teren. Prin urmare, reclamanții intimați, dobândind prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub Nr. 1126/2001 dreptul de proprietate asupra apartamentului Nr. 1, au devenit proprietari și asupra cotei de 5/8 părți din terenul comun, aferent celor două apartamente.
În limitele acestor drepturi, prin sentința civilă Nr. 1656/2003 intrată în puterea lucrului judecat, s-a sistat indiviziunea dintre cele două corpuri apartamente, devenite astfel corpuri funciare distincte.
Mai mult, pârâta recurentă, pe cale separată, anterior rămânerii definitive a sentinței civile mai sus menționate, și-a contestat titlul său de proprietate susținând că este lovit de nulitate pentru că nu i s-a stabilit corect cota de proprietate de 3/8 părți. Cererea i-a fost respinsă prin sentința civilă Nr. 3201/19.04.2005 a Judecătoriei Sibiu, stabilindu-se irevocabil, astfel că Ordinul Prefectului ce a stat la baza emiterii acestui titlu a fost unul legal.
În acest context, prin urmare, nu există nici un temei de casare a deciziei recurate, în sensul art. 304 Cod procedură civilă.
De altfel, se poate lesne observa că nu este dezvoltat în sensul textului de lege invocat nici un astfel de motiv de casare.
Nefondate sunt criticile și cu privire la suspendarea cauzei în contextul art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă, în condițiile în care s-a stabilit irevocabil prin hotărâre judecătorească că Ordinul Prefectului, așa cum deja s-a arătat, a fost unul legal. Evident linia de graniță, în contextul stării de fapt reținute, nu poate fi alta decât cea rezultată din dezmembrare și prin care s-au format, ca și corpuri de CF distincte, cele două apartamente ale părților.
Referitor la excepția de neconstituționalitate, ea a fost corect respinsă de instanța de apel, încheierea respectivă putând fi atacată separat cu recurs în 3 zile de la pronunțare. De fapt, chestiunea de excepție invocată nu are nici o legătură cu obiectul cauzei, astfel că în mod judicios s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale în considerarea dispozițiilor art. 29 din Legea 47/1992.
Pentru toate aceste considerente și în raport de actele normative invocate, recursul de față este nefondat, urmând ca în condițiile art. 312 alin 1 Cod procedură civilă să fie respins.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile Nr. 64/10.03.2008 a Tribunalului Sibiu - Secția Civilă, pronunțată în dosarul civil Nr-.
Obligă recurenta pârâtă să plătească intimaților și suma de 700 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
- -
GREFIER,
- -
Red.
Tehnored. /2 ex/23.09.2008
Jud. fond:
Jud. apel:,
Președinte:Cristina Gheorghina Nagy NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nagy Nicoară, Ioan Truță, Augustin Mândroc
