Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 267/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - grănițuire -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 267
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
PREȘEDINTE: Dumitraș Daniela
JUDECĂTOR 2: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 3: Andrieș Catrinel
GREFIER: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții și, ambii domiciliați în comuna, județul S, împotriva deciziei civile nr. 218 din 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru reclamanții recurenți, lipsă fiind aceștia cât și pârâții intimați G și Consiliul Local prin Primar.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, constatându-se atașat la dosar, prin Serviciul arhivă al instanței - recursul declarat de reclamanți la data de 16 septembrie 2009.
Avocat, pentru recurenți, depune la dosar un înscris, reprezentând fișa dosarului nr-, având ca obiect "acțiune în revendicare" despre care a făcut vorbire la termenul de judecată anterior și arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Instanța, văzând că nu mai sunt alte solicitări, constatând recursul legal timbrat și în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru reclamanții recurenți, solicită admiterea recursului declarat împotriva deciziei nr. 218/19 mai 2009, pronunțată de Tribunalului Suceava, pe care o consideră nelegală și netemeinică, pentru considerentele că: instanța de apel și instanța de fond nu au cercetat fondul cauzei, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 312 pct. 5 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă; că hotărârea tribunalului a fost dată cu aplicarea greșită a legii - motiv de recurs ce se încadrează dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă - impunându-se astfel trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță. Solicită cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
La data de 16 noiembrie 2007 reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtul G pentru stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile lor învecinate, respectiv între parcela identificată cadastral 3317 din CF 3136 și 1693/6 de 250 mp din CF 1106 com.cad..
În motivare au arătat că, deși proprietățile lor sunt delimitate de semne vizibile exterioare, în mod abuziv pârâtul a ocupat din terenul lor o porțiune de 133 mp, mărindu-și nejustificat suprafața la care este îndreptățit în baza titlului de proprietate.
Prin sentința civilă nr. 452 din 6.02.2009 a Judecătoriei Rădăuția fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamanților, cu motivarea că la momentul promovării acțiunii, cât și la data soluționării cauzei la prima instanță, aceștia nu mai aveau calitatea de proprietari ai terenului, pe care l-au donat - împreună cu casa de locuit - prin contractul nr. 648/2000.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare au arătat că instanța de fond nu a cercetat fondul cauzei și a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii. Deși reclamanții sunt proprietarii terenului de 500 p, față de contractul de donație și de expertiza cadastrală efectuată în cauză, se impunea a se solicita relații de la Cartea Funciară referitoare la parcela de 500 p,identică cu 3136 pentru a fi evidențiați clar proprietarii tabulari. În condițiile în care instanța a respins acțiunea ca nefondată, dar cu argumentul lipsei calității procesuale active a reclamanților, au considerat că nu a fost stabilită clar situația juridică a terenului pentru care au cerut grănițuirea. Pârâtul G nu a invocat nici o excepție referitoare la calitatea procesuală a reclamanților sau la calitatea procesuală a pârâților, astfel că instanța era obligată să o pună în discuția părților, dacă o invoca din oficiu, în virtutea respectării principiului contradictorialității și al dreptului la apărare. Pentru aceste argumente,au considerat că instanța a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului și au solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, pentru verificarea situației juridice a terenului proprietatea reclamanților și pentru punerea în discuția părților a excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților.
Au apreciat că hotărârea pronunțată este dată cu aplicarea greșită a legii deoarece reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate pentru terenul de 500 p, concluzia primei instanțe în sens contrar nefiind susținută de verificări referitoare la înscrierile din cartea funciară care dovedesc că în prezent reclamanții au redevenit proprietarii terenului. Prima instanță a interpretat greșit actul juridic dedus judecății,în condițiile în care a reținut că reclamanții sunt în aceeași situație cu pârâții deoarece reclamanții sunt proprietari tabulari, iar pârâtul G are constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 250 Instanța de fond a apreciat greșit și a interpretat eronat dispozițiile art. 584 și art. 600 Cod civil, întrucât grănițuirea în sine presupune o operație de determinare prin semne exterioare și vizibile a limitelor dintre două proprietăți învecinate, scopul grănițuirii fiind de a stabili hotarele între proprietăți aparținând unor persoane diferite. Acțiunea în grănițuire nu obligă pe reclamant să dovedească dreptul de proprietate asupra terenului pentru care cere să se stabilească linia de hotar, chestiune de drept ce putea fi invocată doar în acțiunea în revendicare.
Prin decizia civilă nr. 218 din 19 mai 2009 Tribunalului Suceavaa fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți.
S-a reținut, în motivare, că simpla posesie de fapt asupra terenului nu conferă reclamanților calitatea procesuală activă pentru a solicita în justiție grănițuirea terenului posedat fără nici un titlu, situație în care se aflau reclamanții la momentul judecării acțiunii la fond.
S-a mai avut în vedere și faptul că excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților a fost pusă în discuție de către prima instanță la termenul din 3.02.2009, apărătorii părților exprimându-și punctele de vedere în dezbatere contradictorie.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 7, 9 și art. 312 pct. 5 Cod procedură civilă.
Au arătat, în motivare, că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii, singura excepție care ar fi trebuit pusă în discuție fiind cea a lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local. Au susținut, în acest sens, că la momentul judecării cauzei, reclamanții erau proprietarii suprafeței de 500 mp, iar pârâtului Gis -a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 250 mp prin Ordinul Prefectului nr. 92/1992. Au mai arătat că litigiul a fost soluționat fără a se intra în cercetarea fondului, deoarece acțiunea în grănițuire presupune stabilirea hotarului între proprietăți aparținând unor diferite persoane, fără a exista obligația reclamantului de a dovedi că este proprietarul terenului în litigiu. Pentru că instanțele anterioare nu s-au preocupat de lămurirea acestui aspect, reclamanții solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Analizând actele dosarului instanța constată că recursul este nefondat.
Acțiunea în grănițuire este privită ca o acțiune petitorie, imobiliară și imprescriptibilă, care nu pune în discuție existența a însuși dreptul real, în general, și nici nu apără posesia, ca în cazul strămutării de hotare, aspecte care o situează la limita dintre acțiunile petitorii și posesorii. Ca și consecință, grănițuirea poate fi cerută de nudul proprietar precum și de titularii altor drepturi reale principale, dar nu poate fi promovată de un detentor precar.
este definită în art. 1853 cod civil ca reprezentând actele care se exercită asupra unui lucru al altuia, adică în calitate de locatari, depozitari, uzufructuari etc. precum și posesia care se exercită asupra unul lucru al altuia, prin simpla îngăduință a proprietarului lucrului, codul echivalând precaritatea cu lipsa posesiei și nu cu un simplu viciu al ei.
Ori, faptul că reclamanții posedă pentru altul și nu pentru sine înșiși rezultă din chiar cuprinsul contractului de donație nr. 648 din 24.02.2002 (fila 83 dosar fond), prin care reclamanții au înstrăinat imobilul în litigiu.
Cum acțiunea în grănițuire nu poate fi promovată de un detentor precar, calitate pe care o aveau reclamanții la data introducerii acțiunii, în mod corect instanțele anterioare au reținut lipsa calității procesuale active a acestora, aspect suficient pentru ca acțiunea în grănițuire să fie corect respinsă, astfel încât Curtea, în temeiul art. 312 Cod pocedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul de reclamanții și, ambii domiciliați în comuna, județul S, împotriva deciziei civile nr. 218 din 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 septembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./23.10.2009
Președinte:Dumitraș DanielaJudecători:Dumitraș Daniela, Plăcintă Dochița, Andrieș Catrinel
