Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 267/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 267
Ședința publică din 23 martie 2009
PREȘEDINTE: Veronica Grozescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Paula Brotac
JUDECĂTOR 3: Andra
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâții și G, domiciliați în com. sat M,- jud.P, împotriva deciziei civile nr. 697 din 15 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriuu cu reclamanții și, domiciliați în com. sat M,- jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-pârâți, asistată de avocat din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale aflată la fila 16 dosar, G, reprezentat de același avocat și intimații-reclamanți și asistați de avocat din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale depusă la fila 17 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei conform chitanței seria - nr.-/23.03.2009 (fila 19 dosar) și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru recurenții-pârâți depune la dosar chitanța nr.-/20.03.2009 în valoare de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat (fila 20) și un set de acte cu borderou, comunicate și părții adverse, după cum urmează: adeverința nr. 388/04.02.2009 emisă de Primăria, copia unei cărți cadastrale emisă de aceeași primărie și un număr de 7 planșe fotografice ale imobilelor în litigiu, solicitând încuviințarea probei cu înscrisuri.
Avocat pentru intimații-reclamanți, învederează că i-au fost comunicate actele enumerate anterior și nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri solicitată de apărătorul recurenților, depunând la dosar chitanța nr. 4/19.03.2009 în valoare de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat (fila 18).
Curtea, în temeiul art. 305 Cod proc.civilă, având în vedere și poziția părților, încuviințează la cererea apărătorului recurenților-pârâți proba cu înscrisuri, astfel cum au fost depuse cu borderou la filele 21- 30 dosar și enumerate în precedent.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, solicită judecarea cauzei, neavând cereri de formulat.
Curtea ia act că nu s-au formulat cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții-pârâți, pe linia motivelor depuse în scris la dosar, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei pronunțată de instanța de apel, în sensul omologării variantei a II-a, refacere II din expertiza întocmită de expert topo, respingerea capătului de cerere al reclamanților privind revendicarea și admiterea cererii reconvenționale formulată de pârâți.
Sub un prim aspect, învederează instanței că inițial, pe portalul instanțelor, la momentul pronunțării deciziei, instanța de apel omologase varianta a II - din expertiză, pentru ca ulterior, la câteva zile, să fie modificate aceste consemnări și să fie omologată varianta I, împrejurare față de care arată că s-au formulat memorii la forurile competente, solicitând instanței verificări în acest sens.
Pe fondul cauzei, susține că recurenții-pârâți dobândesc în anul 1976, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 3484/1976, imobilul constând în suprafața de 250 mp teren și construcția situată pe acesta, fiind întocmită și schiță de plan la acel moment, din care rezultă că linia de hotar o reprezenta zidul casei intimaților, însă instanța de apel nu a dat eficiență acestui înscris. Mai mult, din copia hărții cadastrale depusă la dosar rezultă de asemeni că granița dintre cele două proprietăți o reprezenta zidul casei reclamanților, iar nu cum s-a apreciat de către expertul topo. În susținerea acestei situații de fapt invocă și vânzarea intervenită în anul 1997, când prin contract autentificat sub nr.1689/5 dec.1997 se cumpără suprafața de 498 mp teren situată în continuarea suprafeței de 250 mp, contract în care estze specificat același mod de grănițuire a proprietăților părților.
În schimb, instanța de apel a dat eficiență unui înscris sub semnătură privată, cât și dreptului de proprietate al reclamanților, reprezentat de sentința civilă nr. 2263/1998 a Judecătoriei Câmpina, pronunțată într-o acțiune în constatare, acțiune în care nu s-a administrat proba cu expertiză tehnică de specialitate, deși la acel moment nu exista un titlu de proprietate al reclamanților.
Consideră că și din planșele fotografice depuse la dosar rezultă cu prisosință existența unui gard cu o vechime de peste 50 de ani, care se termină în limita imediată a spatelui casei reclamanților.
Pentru motivele dezvoltate în scris și față de susținerile orale, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei pronunțată de tribunal, pe care o apreciază nelegală și netemeinică și omologarea variantei a II-a refacere II din raportul de expertiză, pe aliniamentul 7,6,c,d,e, Cu cheltuieli de judecată în apel și recurs.
Avocat, având cuvântul pentru intimații-reclamanți, solicită respingerea recursului declarat și menținerea hotărârilor pronunțate de instanțele anterioare lăsând la aprecierea Curții împrejurarea că motivele formulate de recurenți vizează nelegalitatea deciziei iar nu netemeinicia acesteia. Cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței depusă la dosar.
În combaterea recursului, apreciază că Tribunalul Prahovaa analizat temeinic motivele de apel formulate și a cenzurat hotărârea pronunțată de instanța de fond, iar solicitarea din recurs, în sensul de a fi omologată varianta a II-a, nu are o bază legală, schița de plan fiind o probă extrajudiciară. De altfel, instanțele au avut în vedere recunoașterile la interogatoriu și declarațiile martorilor, care relevau existența suprafeței de 1 m în lateral și care ar fi constituit linia de hotar.
Din alt punct de vedere, solicită a se constata că recurenții nu au alt titlu de proprietate decât cel existent la fila 36 dosar (autentificat sub nr. 3484/6.12.1976), iar la fila 37 se află schița anexă acestui contract, privind suprafața de 262 mp, însă această schiță neconstituind un titlu de proprietate. Dovada acestui fapt este și împrejurarea că prin titlul de proprietate nr. 44192/13.04.1998 (fila 38 dosar) se reconstituie recurentului-pârât G dreptul de proprietate numai pentru suprafața de 250 mp, strict cât a fost trecut la stat. Cum expertiza efectuată în cauză a stabilit în urma măsurătorilor un plus de 18 m mai mult, instanța de fond corect a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâți.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr.1685/2007, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții și G, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună grănițuirea proprietăților învecinate, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii unui imobil situat în com., jud., compus din teren în suprafață de 2260 mp și casa, iar limitrof proprietății lor este cea a pârâților care este despărțită printr-un gard vechi.
Reclamanții au mai arătat că acest gard se află la circa 1 distanță de casă, astfel încât picătura streșinii cade pe terenul lor, iar odată cu renovarea casei acest gard s-a demontat pe porțiunea din spatele casei, iar când după câțiva ani au încercat montarea gardului, pârâții s-au opus.
Pârâții au formulat conform disp.art.115-119 Cod pr.civilă întâmpinare-cerere reconvențională prin care au solicitat obligarea pârâților reconvenționali să le lase în deplină proprietate și pașnică posesie cca 20 mp, să fie obligați aceștia ca în termen de o lună de la rămânerea definitivă a hotărârii să desființeze zidul de piatră pe toată lungimea lui, să desființeze zidul BCA edificat fără autorizație de construire, să închidă toate golurile de vedere dinspre proprietatea lor, să modifice acoperișul, respectiv șarpanta, astfel încât apele pluviale să fie dirijate spre proprietatea lor, iar în caz de refuz să fie abilitați să facă această lucrare pe cheltuiala reclamanților pârâți.
Au arătat pârâții reclamanți că sunt proprietarii unui teren în suprafață de 748 mp și a unei construcții în suprafață de 250 mp, iar linia de hotar dintre ei și pârâți pornea dinspre drumul comunal până la colțul casei, continua pe zidul casei pârâților până la
celălalt, iar în prezent pârâții reclamanți pretind că linia nu ar mai fi zidul casei lor ci un alt traseu.
Au mai arătat pârâții reclamanți că în perioada 1988-1990 reclamanții au construit fără știrea lor un zid de sprijin din piatră pentru a-și decora zidul casei, iar în vara anului 2006 au construit fără autorizație de construire un zid de BCA, pe fundație de beton, amplasarea fiind făcută pe proprietatea lor.
Totodată au arătat pârâții reclamanți că reclamanții pârâți au deschidere de vedere înspre proprietatea lor, iar acoperișul construcției încalcă disp.art.615 cod civil întrucât apele pluviale cad pe proprietatea lor, a pârâților reclamanți, iar în ceea ce privește grănițuirea sunt de acord cu ea, însă conform titlurilor de proprietate ale lor și nu conform sentinței civile nr.2263/1998, care nu le este opozabilă.
Reclamanții pârâți au formulat completare la acțiune, prin care au solicitat obligarea pârâților reclamanți să le lase în deplină proprietate suprafața de 20 mp, întrucât construcția lor are peste 100 de ani, existând grănițuire între proprietăți până în anul 1982 când nu a mai fost montat gardul vechi.
În temeiul art. 115 Cod pr. civ. reclamanții au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii reconvenționale, întrucât zidul de piatră este montat pe terenul lor, iar zidul de BCA înlocuiește un alt gard efectuat de ei cu multă vreme în urmă.
În temeiul art. 115 Cod pr. civ. pârâții au formulat întâmpinare la completarea acțiunii, prin care au solicitat respingerea cererii, întrucât susținerile reclamanților nu au suport probator.
În cauză au fost solicitate de ambele părți și administrate probe cu înscrisuri, interogatoriu, martori, cercetare la fața locului și expertize specilaitate construcții și topografie.
După administrarea probatoriilor, Judecătoria Câmpinaa pronunțat sentința civilă nr.2238/16.07.2008 prin care a admis acțiunea completată și precizată, a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâți, a obligat pârâții reclamanți să lase reclamanților pârâți în deplină proprietate și pașnică posesie suprafața de 18 mp, delimitată pe planul de situație al expertizei prin punctele 2, 3, 4, 5, 6, c, d, e, 2, dispus grănițuire dintre proprietăți conform variantei întâi din expertiza -refacere, pe aliniamentul 1,2,3,4,5,6,7, a obligat reclamanții pârâți să astupe fereastra de vedere dinspre proprietatea pârâților reclamanți și a respins capetele de cerere privind revendicarea, obligarea reclamanților pârâți să desființeze zidul de piatră, a zidului din BCA și modificarea acoperișului, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Câmpinaa reținut că reclamanții sunt proprietarii unui teren în suprafață de 2260 mp situat în com., jud. P, iar pe una din laturi se învecinează cu pârâții, care la rândul lor dețin un teren în suprafață de 250 mp conform titlului de proprietate nr.44192/1998 (38) și în continuarea acestui teren încă o suprafață de 498 mp. reclamanții dobândind terenul în suprafață de 2260 mp prin cumpărare de la în anul 1988, după cum rezultă din dispozitivul sentinței civile nr.2263/1998.
Conform planului de situație întocmit în acea cauză, pe latura din spatele proprietății reclamanților, unde se învecinează cu pârâții, între peretele construcției și linia de hotar judecătoria a reținut că există o distanță suficientă pentru ca picătura streșinii să pice pe proprietatea reclamanților precum și pentru exploatarea și întreținerea normală a imobilului.
A mai reținut judecătorul fondului că la încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3484/1976, prin care pârâții au dobândit construcția iar terenul de 250 mp a intrat în proprietatea statului conform art.30 alin.2 din Legea 58/1974, s-a întocmit de asemenea o schiță de plan unde linia de hotar dintre pârâți și reclamanți este reprezentată chiar de spatele construcției acestora, la momentul de față însă, așa cum a rezultat din cele două expertize topometrică respectiv construcții efectuate în cauză, și după cum s-a putut constata și cu ocazia cercetării la fața locului a instanței, între cele două proprietăți nu mai există gard despărțitor pe porțiunea din spatele construcției reclamanților.
Cu ocazia cercetării la fața locului instanța a constatat că zidul de la construcția reclamanților, pe porțiunea ce se învecinează cu pârâții a fost placat cu piatră în anul 1982, operațiunea a fost făcută cu acordul pârâților, după cum însăși pârâta a arătat cu ocazia cercetării la fața locului și chiar dacă ambii pârâți la interogatoriu au răspuns că s-a intrat abuziv (63,65 întrebarea 12), este puțin probabil că se putea face o asemenea lucrare cu întindere în timp fără acordul pârâților.
Judecătoria Câmpinaa mai reținut că nu lipsită de relevanță este chiar depoziția martorului pârâților care, având o vârstă înaintată, cunoaște situația celor două imobile de-a lungul timpului și a arătat că acestea au existat în aceeași grădină, părțile fiind rude, același lucru fiind confirmat de părți și cu ocazia cercetării la fața locului când s-a susținut că cele două proprietăți au aparținut lui, autorul comun al reclamanților și al vânzătorului de la care au cumpărat pârâții.
Or, în această situație instanța a reținut că este puțin probabil ca linia de hotar dintre proprietăți, atunci când ele au fost împărțite, să fi reprezentat-o spatele casei reclamanților, fără să se țină cont că cel puțin picătura streșinii casei acestora trebuia să pice pe terenul lor, cu atât mai mult cu cât rezultă că terenul inițial avea o întindere destul de M pentru a face posibilă o împărțire care să țină cont atât de obiceiul locului cât și de o exploatare normală a construcției.
De asemenea nu s-a putut reține nici faptul că ulterior a fost schimbat de către reclamanți acoperișul casei, atâta timp cât rezultă din toate probele administrate în cauză, inclusiv depoziția martorului pârâților, că imobilul a fost construit de peste 30 de ani, fără să se facă nici un fel de modificări a acoperișului.
Față de cele reținute și luând în considerare faptul că ambele părți au titluri de proprietate asupra terenului revendicat, instanța a apreciat că dreptul reclamanților este preferabil, fiind mai bine caracterizată posesia.
Referitor la cererea reconvențională a pârâților reclamanți, instanța a reținut că aceasta urmează a fi admisă în parte, doar în ceea ce privește închiderea unei ferestre de vedere a reclamanților, întrucât cu ocazia deplasării la fața locului, s-a constatat că porțiunea din construcția reclamanților privind înspre proprietatea pârâților reclamanți
prezintă mai multe ferestre de aerisire și de lumină și o singură fereastră de vedere aflate la circa 1 distanță de stâlpul de piatră, iar potrivit art.612 cod civil, deschiderile pentru vedere spre fondul vecinului nu pot fi făcute decât în conformitate cu disp.art.612 Cod civil, în timp ce deschiderile pentru aer și lumină nu fac obiectul niciunei restricții.
Cererea în revendicare, în desființarea zidului de piatră, a zidului de BCA și modificare a acoperișului, formulate de pârâți-reclamanți, au fost respinse ca neîntemeiate, avându-se în vedere admiterea acțiunii în revendicare formulată de reclamanții pârâți, și varianta de grănițuire omologată de instanță.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții reclamanți și G, criticând-o pentru motive de netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului, apelanții pârâți au arătat că pe portalul instanțelor, atunci când s-a pronunțat soluția, a fost admisă acțiunea, conform variantei a II-a, iar după câteva zile s-au făcut modificări, validându-se varianta a I-
Pe fondul cauzei, apelanții au arătat că titlul reclamanților, respectiv sentința civilă nr.2263/1998 nu era preferabil, întrucât nu s-a făcut dovada că proprietarul vânzător era proprietarul bunului vândut, astfel că se impunea în dosarul nr.2223/1998 efectuarea unei expertize topometrice.
Au arătat apelanții pârâți că titlul lor era preferabil, întrucât contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3484/06.12.1976 pentru suprafața de teren de 250 mp.
este act autentic, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1869/05.12.1997 pentru suprafața de teren de 498 mp. aflată în continuarea terenului de 250 mp. este tot act autentic și provine de la aceiași vânzători, iar în schița de plan se arată că pe latura cu reclamanții, linia de hotar este zidul casei acestora, titlul de proprietate nr.44192/13.04.1998 întocmit de Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr.18/1991 fiind eliberat ca urmare a faptului că terenul prevăzut în contractul de vânzare cumpărare a trecut în proprietatea statului la data vânzării, iar schițele de plan aferente acestui titlu confirmă schița de plan întocmită în anul 1976, astfel că titlurilor lor de proprietate sunt preferabile titlului reclamanților.
Sub aspectul posesiei, apelanții pârâți au arătat că reclamanții nu au posedat niciodată terenul pretins acaparat, până la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, nici autorul reclamanților și nici aceștia necontestând linia de hotar, ei fiind cei care au folosit dintotdeauna acest teren.
Au mai precizat apelanții că instanța a analizat trunchiat și subiectiv proba cu cercetare locală, întrucât s-a consemnat că gardul de la stradă, proprietatea acestora are soclu de beton și stâlpi din țeavă, gard ce a aparținut vânzătorilor, iar la limita de proprietate acest gard se finalizează chiar la linia imaginară a zidului casei reclamanților și în condițiile în care între casa lor și a reclamanților era 1. atunci și gardul se la această distanță, instanța nefăcând nicio referire la această probă.
Intimații reclamanți au depus la dosar acte.
La data de 15 decembrie 2008 Tribunalul Prahovaa pronunțat decizia civilă nr. 697 prin care a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții-reclamanți și i-a obligat pe apelanți să plătească intimatului-reclamant suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că nu există nicio dovadă cu privire la pretinsa modificare a variantei de grănițuire pe portalul instanțelor, iar minuta și dispozitivul sentinței nu conțin neconcordanțe, în ambele fiind menționată omologarea variantei a I-a din raportul de expertiză refacere.
Referitor la celelalte motive de apel, tribunalul a reținut că în mod corect judecătorul fondului a stabilit, în urma comparării titlurilor de proprietate prezentate de părți, că cel al reclamanților este mai bine caracterizat, întrucât aceștia au dobândit proprietatea de la deținătorul dreptului în baza unei convenții din anul 1988 și care ulterior a fost consfințită printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, spre deosebire de pârâți, care au dobândit o parte din teren de la Comisia Județeană P de aplicare a Legii 18/1991, iar cealaltă parte printr-un act de vânzare ulterior.
S-a mai reținut sub acest aspect, că actul din 1976 nu reprezintă pentru apelanți titlu de proprietate asupra terenului, întrucât la momentul închirierii sale, aceștia au dobândit numai un drept de folosință, fiind în vigoare Legea 58/1974, dreptul de proprietate constituindu-se abia în anul 1998, prin emiterea titlului de proprietate în baza Legii 18/1991.
Tribunalul a stabilit că în fapt, concluzia primei instanțe de a stabili preferabilitatea titlului de proprietate al intimaților a fost rezultatul confruntării actelor scrise de proprietate și nicidecum al comparării posesiei exercitată de către fiecare parte, regulă ce s-ar fi aplicat doar în situația în care părțile nu ar fi avut titluri de proprietate.
S-a mai stabilit că în considerentele sentinței s-a făcut referire la proba cu cercetarea la fața locului, ce a fost coroborată cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, la baza pronunțării hotărârii stând o corectă și temeinică apreciere a pieselor dosarului.
Împotriva deciziei au declarat recurs, în termen legal prev. de art. 301 Cod pr.civilă pârâții-reclamanți și G, criticând-o ca nelegală.
În primul motiv de recurs s-a susținut că instanța de fond, pe portalul instanțelor, atunci când a pronunțat soluția, a stabilit admiterea acțiunii conform variantei a II-a, iar după câteva zile a modificat soluția, validând varianta a I-a din același raport de expertiză.
În cel de al doilea motiv de recurs s-a arătat că ambele instanțe anterioare au apreciat greșit că titlul intimaților este preferabil, iar posesia exercitată de aceștia este mai bine caracterizată.
recurenții, sub acest aspect că, sentința civilă nr. 2263/1998 a Judecătoriei Câmpina este nelegală și inopozabilă, întrucât în dosarul nr.2223/1998 în care a fost pronunțată nu s-a făcut dovada că vânzătorul era proprietarul bunului vândut.
Deasemenea, în dosarul nr.2223/1998, arată recurenții, se impunea efectuarea unei expertize în specialitatea topometrie, existând o diferență de 1215. între suprafața menționată în sentința civilă nr.2263/1998 și cea măsurată în prezenta cauză de expertul.
Nu s-au avut în vedere, susțin recurenții mențiunile existente în contractul de vânzare-cumpărare nrt.3484/1976, din care rezulta că intenția vânzătorilor a fost să înstrăineze suprafața de 262,6. și nu 250. că prin constituirea dreptului de proprietate conform Legii 18/1991 pentru acest teren s-a confirmat retroactiv vânzarea terenului prin contractul nr. 3484/76 și că acest act a fost transcris.
Tribunalul, arată recurenții, nu a făcut referire la cel de al doilea contract invocat -1869/3 decembrie 1997- prin care au dobândit suprafața de 498. aflată în continuarea celei de 250. și a analizat lapidar titlul de proprietate nr.44192/1998, nefăcând o comparație eficientă cu hotărârea judecătorească depusă de intimați.
S-a mai susținut că, deși instanța de fond a reținut greșit că posesia intimaților este mai bine caracterizată, tribunalul a refuzat să analizeze pertinent, prin prisma tuturor probelor, susținerile primei instanțe, raportat la criticile pe care le-au formulat în apel.
Precizează recurenții, sub acest aspect, că tribunalul a apreciat greșit că " concluzia instanței a derivat implicit din preferabilitatea dreptului de proprietate al reclamanților", deoarece posesia nu se dovedește în acest mod, ci prin probe testimoniale, iar tribunalul a refuzat să analizeze declarațiile de martori.
În cel de al treilea motiv de recurs s-a arătat că instanțele anterioare au analizat trunchiat și subiectiv proba cu cercetare la fața locului, impunându-se a se depune copia procesului verbal din caietul grefierului din data când s-a efectuat cercetarea la fața locului, pentru a se stabili dacă transcrierea corespunde cu cele consemnate la fața locului.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei și în parte a sentinței, în sensul admiterii în parte a acțiunii, respingerea cererii de revendicare, admiterea cererii reconvenționale și dispunerii grănițuirii conform variantei a II-a din raportul de expertiză refacere.
În drept recursul a fost întemeiat pe disp.art. 304 pct.7,8 și 9 Cod pr.civilă. Recurenții au depus la dosar acte, conform disp.art.305 Cod pr.civilă.
Intimații-reclamanți asistați de apărător ales, nu au depus întâmpinare și au solicitat prin concluziile orale formulate respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și în raport de normele procedurale incidente, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Cu referire la primul motiv de recurs formulat de pârâții - reclamanți, Curtea urmează să înlăture susținerile acestora reținând ca și instanța de apel, că nu s-a depus nicio dovadă în sprijinul afirmațiilor acestora, în sensul că pe portalul instanțelor, la câteva zile după pronunțare, s-ar fi modificat varianta de lotizare omologată de instanța de fond.
Totodată, se impune a se preciza că transcrierea soluțiilor pe portalul instanțelor de judecată constituie o operațiune ulterioară redactării minutei și pronunțării soluției în ședința publică, ce se redactează de personalul auxiliar și nu de către judecătorul care a pronunțat această soluție.
În condițiile în care între minuta sentinței și dispozitivul acesteia nu există nicio neconcordanță, în ambele fiind menționat expres omologarea variantei a I-a din raportul de expertiză refacere (minuta - verso-ul filei 131 dosarului de fond și dispozitiv ( fila 136 ), nu se poate pune în discuție legalitatea sentinței, condițiile prev. de art.258 Cod pr.civilă fiind pe deplin respectate.
Nefondat este și cel de al doilea motiv de recurs formulat de către pârâții-reclamanți, impunându-se a se menționa în acest sens, ca prim aspect al analizei ce va fi efectuată de Curtea, că, întrucât ambele părți au prezentat titluri scrise asupra bunului revendicat, iar aceste titluri provin de la autori diferiți, instanțele, în mod legal au procedat la compararea titlurilor pârâților, context în care, astfel cum corect au stabilit și judecătorii apelului, posesia invocată de către recurenți nu se mai impune a fi comparată cu cea a intimaților, întrucât o astfel de regulă stabilită de practică se aplică doar în situația în care părțile nu au titluri de proprietate și niciuna dintre ele nu poate invoca dobândirea bunului prin uzucapiune sau ocupațiune.
Al doilea aspect reținut de C în cadrul analizei efectuate asupra celui de al doilea motiv de recurs este acela că toate referirile făcute de către recurenți asupra sentinței civile nr. 2263 pronunțată de Judecătoria Câmpina la data de 21.06.1998, vizând pretinsele aspecte de nelegalitate ale acestora, întrucât ar fi fost pronunțată fără a se efectua o expertiză topometrică și fără a se proba calitatea de proprietar a vânzătorului, nu pot fi avute în vedere, în condițiile în care această hotărâre este definitivă și irevocabilă.
Totodată se impune a se menționa că într-o acțiune în revendicare nu se pune în discuție legalitatea titlurilor de proprietate prezentate de către părți, ci se procedează numai la compararea acestora, după sistemul de principii creat de doctrină și jurisprudență, în absența unor reglementări legale exprese.
Nefondate sunt și celelalte argumente dezvoltate de către recurenți, în cadrul acestui motiv de recurs, întrucât în analiza amplă desfășurată în considerentele deciziei, tribunalul a făcut referire concret la toate titlurile prezentate de recurenți, expunând detaliat și argumentat motivele pentru care acestea nu au preferință față de titlul părții adverse.
Astfel, în ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare din anul 1976 s-a apreciat corect că nu reprezintă pentru recurenți titlu de proprietate asupra terenului, întrucât prin acest act recurenții au dobândit în patrimoniul lor doar imobilul construcție, terenul în suprafață de 250.(cum este menționat expres în act și nu 262, 6. cum pretind recurenții) trecând în proprietatea statului, conform disp.art.30 din Legea nr.58/1074, în vigoare la acea dată (fila 36 dosar fond).
În cauză nu se poate reține, astfel cum au pretins recurenții, că în realitate prin actul din 1976 li s-ar fi înstrăinat suprafața de 262,6 în condițiile în care există un titlu de proprietate valabil, necontestat de nicio persoană, care a clarificat această situație, în sensul constituirii dreptului de proprietate, conform art. 36 alin.3 din Legea
18/1991 republicată, pentru suprafața de 250. reținută ca teren ce a trecut în proprietatea statului, ca efect al actului din 1976.
Tribunalul a făcut referire și la cel de al doilea act invocat de către recurenți -contractul nr.186/3 decembrie 1997 (paginile 7-8 din hotărâre), pe care l-a comparat, alături de titlul de proprietate emis pe numele acestora cu hotărârea judecătorească opusă de către intimați, critică formulată de către recurenți, cu privire la pretinsa ignorare acestui act de către judecătorii apelului, fiind astfel nefondată.
Curtea va înlătura și ultimul argument indicat de către recurenți în cadrul acestui motiv de recurs, vizând pretinsul " refuz" al tribunalului "de a analiza pertinent, prin prisma tuturor probelor, susținerile primei instanțe, raportat la criticile formulate în apel", specificându-se sub acest aspect refuzul tribunalului "de a analiza declarațiile de martori", întrucât considerentele deciziei cuprind o argumentare amplă, concisă și coerentă a tuturor motivelor de apel cu care tribunalul a fost investit (fila 22-26 dosar), expusă în paginile 6,7 și 8 ale deciziei, de natură a asigura pe deplin respectarea cerințelor stipulate de disp.pct.5 al.1 al art.261 Cod pr.civilă.
În ceea ce privește ultimul motiv de recurs prin care se invocă analizarea trunchiată și subiectivă, realizate de instanțele anterioare, asupra unei probe administrate la fond - cercetarea la fața locului - Curtea constată că nu poate face obiectul analizei instanței de recurs, în condițiile în care excede motivelor de nelegalitate strict reglementate de art.304 Cod pr.civilă.
În realitate, susținerile vizând greșita și subiectiva apreciere a probelor vizează aspectele de temeinicie ale deciziei recurate și nu intră în atribuțiile instanței de recurs, în situația în care pct.11 al art.304 Cod pr.civilă, singurul care permitea cenzurarea în recurs a greșelilor grave de fapt, consecutive greșitei aprecieri a probelor a fost abrogat încă din anul 2000, prin art.I pct.112 din OUG nr.138/2000.
În considerarea celor menționate în precedent, constatând că recurenții nu au dovedit incidența cazurilor de modificare pe care și-au întemeiat calea de atac exercitată, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
În conformitate cu disp.art.274 Cod pr.civilă, Curtea îi va obliga pe recurenți să plătească intimaților suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat în recurs, conform chitanțelor aflate la fila 18 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții și G, domiciliați în com. sat M,- jud.P, împotriva deciziei civile nr. 697 din 15 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriuu cu reclamanții și, domiciliați în com. sat M,- jud.
Obligă pe recurenții și G să plătească intimaților și suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 23 martie 2009.
PREȘDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - - -
GREFIER,
/VM
2 ex/26.03.2009
nr- Judec.Câmpina
nr- Trib.
,
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Veronica GrozescuJudecători:Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac, Andra
