Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 2757/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar Nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2757/R/2009
Ședința publică din: 26.11.2009.
PREȘEDINTE: Eugenia Pușcașiu
JUDECĂTORI: Eugenia Pușcașiu, Adrea Chiș Ana Ionescu
: - -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâții, împotriva deciziei civile nr. 143/A din 20.05.2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe intimata reclamantă, precum și pe intimații pârâți -, precum și pe intimații intervenienți și, având ca obiect servitute.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data 12.11.2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotârăre.
CURTEA
Prin Sentința civilă nr. 6848/4.XII.2008 Judecătoria Baia Mares -a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții, și, și în consecință:
A fost dezmembrată parcela cadastrală 4322 în suprafață de 900 mp înscrisă în CF 2649 în parcelele cadastrale noi: 4322/1 în suprafață de 703 mp, 4322/2 în suprafață de 52 mp și 4322/3 în suprafață de 145 mp, conform planului de amplasament și delimitare - Anexă la completarea raportului de expertiză întocmit în cauză la data de 19.10.2008 de către exp., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-a dispus instituirea unei servituți de trecere cu piciorul și cu vehicul peste terenul - proprietatea pârâților și reprezentat de parcela cadastrală nou 4322/2 în suprafață de 52 mp înscris în CF 2649 în favoarea terenului - proprietatea reclamantei reprezentat de parcela top 286/1 în suprafață de 601 mp înscrisă în CF 1983.
S-a dispus întabularea dreptului de servitute conform prezentei hotărâri și în baza documentației cadastrale necesare.
Reclamanta a fost obligată să plătească pârâților și suma de 1850 RON despăgubiri.
Pârâții, și au fost obligați să permită accesul reclamantei la fântâna neamanajată identificată de expert ca fiind amplasată pe parcela top vechi (nedezmembrată) 286/2 din CF 837.
S-au respins celelalte cereri formulate de reclamanta în contradictoriu cu pârâții, și .
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții și.
S-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții și.
Pârâții și au fost obligați să plătească reclamantei suma de 500 RON cheltuieli de judecată.
Prima instanță a reținut că, conform CF 837, inițial parcelele top 285, 286, 287 au reprezentat proprietatea tabulară a defunctelor și, înscrise în CF sub B8 și B9 încă din anul 1944.
Terenurile indicate mai sus au fost cooperativizate și au făcut obiectul Legii fondului funciar.
Atât succesorii defunctei cât și succesorii defunctei, au recunoscut faptul că, anterior cooperativizării, între cele două coproprietare a avut loc un partaj voluntar privind aceste terenuri.
Odată cu partajul voluntar intervenit anterior cooperativizării între defunctele surori și, proprietatea antecesoarei reclamantei a dobândit caracteristicile unui loc înfundat, existând înțelegerea potrivit căreia accesul la calea publică să se realizeze pe un anumit traseu, peste terenul celeilalte surori, respectiv defunctei, aspect confirmat de părți.
După emiterea titlurilor de proprietate arătate, când s-a evidențiat scriptic partajul voluntar invocat, nu s-a mai respectat traseul convenit inițial ce a fost rodul voințelor defunctelor și, prin emiterea acestor titluri dreptul de proprietate născându-se în temeiul legii fondului funciar deși reconstituirea dreptului de proprietate are caracterul unei reîmproprietăriri a acelor categorii de persoane a căror terenuri au intrat în patrimoniul cooperativelor, indiferent de titlu cu care au intrat.
Servitutea de trecere s-a stabilit pe terenul aparținând în prezent pârâților.
Cererea de intervenție în interes propriu formulată de și a fost respinsă deoarece s-a constatat că nu îndeplinește cerințele art. 49 alin.2 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții și și s-a respins apelul intervenienților și reținându-se următoarele considerente:
Apelul intervenienților și este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a respins în mod corect cererea de intervenție în interes propriu, constatând că aceasta nu se circumscrie condițiilor stabilite de disp. art. 49 alin.2 Cod procedură civilă.
Cererea apelanților a fost calificată de aceștia ca fiind o cerere de intervenție în interes propriu, însă nu a fost formulată în forma prevăzută de cererea de chemare în judecată așa cum cer disp. art. 50 Cod procedură civilă. Prin cererea formulată, practic, apelanții au depus o întâmpinare ce coincide cu interesele pârâtului, uzufructuarul terenului. Prin înscrisul depus la dosar apelanții au solicitat doar respingerea acțiunii reclamantei față de ei și implicita față de pârâții raportat la faptul că locul înfundat provine din partaj și că pe terenul lor nu este calea cea mai scurtă la drumul public. Nu au invocat un drept propriu care să-i fie recunoscut de instanță prin hotărâre, ci doar au formulat apărări.
În aceste condiții, cererea apelanților la fondul cauzei ar fi putut fi calificată cel mult ca și o cererea în interesul pârâților, care nu-și exprimaseră în mod irevocabil consimțământul la stabilirea unui drum de servitute peste terenul lor. Cum apelanții au indicat că, cererea lor este una de interes propriu, instanța de fond în mod corect a respins cererea.
De asemenea, și apelul declarat de apelanții și este nefondat și a fost respins, pentru următoarele considerente:
Conform disp. art. 294 Cod procedură civilă în apel nu se poate schimba calitatea părților implicate în cauză și nu pot fi formulate cereri noi, iar din interpretarea per a contrario a disp. art. 292 Cod procedură civilă instanța este ținută să se pronunțe doar asupra motivelor de apel invocate prin cererea motivată, dându-se astfel eficiență principiului efectului devolutiv al apelului.
Apelanții au avut calitatea de pârâți la fondul cauzei și nu au formulat nici o cerere reconvențională privind stabilirea liniei de hotar în cadrul unei acțiuni în grănițuire. Această cerere a fost formulată de reclamantă, care, în prezent nu a formulat apel cu privire la respingerea capătului de cerere privind grănițuirea și a acceptat dispozițiile instanței de fond cu privire la acest aspect.
Pârâții au fost introduși în proces, în conformitate cu disp. art. 245 Cod procedură civilă, urmare a decesului pârâtului. La acel moment în dosarul cauzei se consumase prima zi de înfățișare, se administraseră proba testimonială, proba cu cercetarea la fața locului și se efectuase expertiza topografică în cauză.
Apelanții au intrat în proces ca și continuatori din punct de vedere juridic a pârâtului decedat. Raportat la acest aspect ei sunt ținuți de toate drepturile, obligațiile și toate actele procedurale efectuate de antecesorul lor care a fost parte în proces. Orice poziție exprimată de acesta privind linia de hotar dintre cele două proprietăți este opozabilă și obligatorie pentru moștenitorii săi introduși în cauză.
Prin cererea de apel, pârâții au indicat ca și temei al stabilirii accesului, numai cu piciorul și pe traseul indicat prin spatele casei, împrejurarea că anterior promovării acțiunii și edificării noii construcții, acesta a fost traseul folosit de reclamantă.
Argumentul invocat de pârâți nu se subscrie criteriilor stabilite de disp. art. 616, 617 Cod civil. Drumul de servitute se stabilește ținând seama de interesele obiective și subiective ale proprietarului fondului aservit, cât și interesele și nevoia celui care reclamă trecerea. Pârâții din prezenta cauză fac referire la vechiul drum de acces, fără a lua în considerare obiectul prezentei cauze.
Instanța a fost investită cu o cerere de stabilire a unei servituți de trecere și cu piciorul și cu mijloc de transport și în mod corect a analizat ambele posibilități de acces, fiind dreptul intimatei de a avea acces și cu mijloc de transport dacă bineînțeles topografia locului o permite, chiar afectând terenul pârâților. unui fond în scopul realizării accesului legal pentru fondul dominant e de esența servituții atunci când aservirea se face în limitele legii.
Varianta încuviințată de prima instanță presupune costurile cele mai mici de amenajare, corespunde nevoilor reclamantei și stabilește o dreaptă despăgubire pentru pârâții din prezenta cauză, prin urmare apelul este nefondat sub acest aspect.
Petitul apelanților privind accesul la fântână (fiind accesoriu admiterii apelului în varianta dorită de apelanți) a fost respins ca nefondat raportat la respingerea celorlalte cereri ale apelanților.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții și solicitând modificarea ei în sensul admiterii recursului schimbării hotărârii instanței de fond în ce privește instituirea servituții de trecere cu piciorul peste terenul părților corespunzător traseului identificat cu nr. cadastral 4322/2 în suprafață de 50 mp prin spatele casei înscris în CF 2649 în favoarea terenului proprietatea reclamantei reprezentat de parcela nr. 2861/1 de 601 înscris în CF 1983.
Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează neregularitatea sub următoarele aspecte:
Astfel, recurenții susțin că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii raportat la dispozițiile art. 304 pct 9 și 7 Cod procedură civilă.
Astfel se învederează că instanța de apel raportat la caracterul devolutiv al căii de atac nu a lămurit pe deplin starea de fapt având în vedere criticile privitor la modul de soluționare a cererii de stabilire a servituții de trecere.
Se susține că hotărârea dată nu este susținută de considerentele hotărârii în lipsa motivării aspectelor de fapt și de drept concrete pentru care au fost înlăturate criticile privind instituirea servituții de trecere conform minutei filele 295-298, având ca traseu vechea cale de acces constituită prin destinațiune în sensul dispozițiilor art. 625 și art. 626 Cod civil, de consecința ieșirii din indiviziune a celor două fonduri din litigiu.
Se susține că în mod greșit s-a instituit o servitute de trecere și cu vehiculul întrucât varianta propusă de expert era doar pentru un acces pedestru.
O altă critică vizează faptul că s-a stabilit traseul căii de acces conform unei variante propusă prin curtea pârâților iar despăgubirea potrivit art. 616 cod civil s-a acordat în raport de cea de-a doua variantă propusă de expert prin spatele casei, ce nu a fost calculată în raport de accesul cu vehiculul.
Se mai învederează că instanța de apel nu a cercetat fondul cauzei pentru că hotărârea nu răspunde exigențelor prevăzute de art. 261 alin 1 pct 5 Cod procedură civilă și că de fapt nu s-a lămurit pe deplin starea de fapt nefiind verificate variantele propuse de expert.
În subsidiar se mai învederează faptul că pârâții au renunțat la judecarea petitului nr. 1 din motivele de apel având ca obiect stabilirea liniei de hotar, așa cum rezultă din încheierea din 29 aprilie 2009.
Se mai susține că terenul pentru care se reclamă servitutea a dobândit caracterul de loc înfundat în urma unui partaj voluntar și a ieșirii din indiviziune și că servitutea fiind instituită prin destinațiune în sensul dispozițiilor art. 625 și art. 626 Cod civil și prin urmare se impunea a fi instituită pe acest traseu prin hotărâre întrucât răspundea exigențelor prevăzute de art. 616 coroborat cu art. 617 Cod civil.
În acest sens se arată că procesul verbal de cercetare la fața locului coroborat și cu autorizația de constituire a casei conferă suport legal opțiunii pentru această variantă, întrucât corespunde vechiului traseu folosit până la decesul defunctei.
Recurenții susțin că varianta prin spatele casei presupune pagubele cele mai mici pentru crearea căii de acces în sensul art. 616 Cod civil pe care pârâții acceptă să o realizeze și nu este necesară "mutarea stâlpului electric și astuparea fântânii".
Această variantă se susține că are o suprafață mai mică de 50 mp față de 52 propuși prin curte.
Or, față de această situație se mai arată că prin varianta stabilită de instanță, se fragmentează fondul aservit și crează pagube mai mari.
Intimata prin întâmpinarea depusă la filele 29-30 s-a opus admiterii recursului.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art. 304 pct 7 și 9 Cod procedură civilă, Curtea de apel reține următoarele:
Față de completarea la raportul de expertiză tehnică întocmită de expert G, instanța reține că varianta cea mai optimă și oportună în cauză, pentru stabilirea servituții de trecere este cea care vizează traseul servituții prin spatele casei pârâților, traseul privind nr. cadastral 4322/2 cu suprafața de 50 mp.
În această variantă expertul a stabilit despăgubiri în sumă de 1850 lei (filele 295-296 dosarul instanței de fond).
Varianta stabilită însă de instanța de fond și menținută de instanța de apel (filele 336-337 dosarul instanței de fond) vizează un traseu al servituții de trecere de 52 mp, prin fața casei pârâților ceea ce fragmentează în două părți terenul pârâților în condițiile în care se creează parcelele cu nr. 4322/1 de 703 mp și respectiv cu nr. 4322/3 de 145 mp, filele 338.
De asemenea în varianta stabilită de instanța de fond nu sunt calculate și despăgubiri pentru traseul pe care urmează a se practica servitutea de trecere, însă instanța reține despăgubiri de 1850 lei din varianta de stabilire a servituții prin spatele casei pârâților.
Or, față de această situație și de dispozițiile art. 617-619 Cod civil, care prevăd că trebuie ales traseul cel mai scurt și care ar pricinui pagubă mai mică, instanța reține că sunt prezente aceste condiții în varianta de trecere doar cu piciorul peste terenul pârâților corespunzător traseului identificat cu nr. cadastral 4322/2 în suprafață de 50 mp prin spatele casei, înscris în CF 2649 în favoarea terenului proprietatea reclamantei reprezentat de parcela cu nr. top 286/1 de 601 mp înscris în CF 1983, conform Anexei grafice nr. 1 din completarea la raportul de expertiză tehnică întocmit de expert G filele 267-297 dosar - a Judecătoriei Baia -M, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Față de cele expuse, instanța urmează a admite recursul în temeiul art. 304 pct 9 Cod procedură civilă, și a modifica în parte hotărârea instanței de apel în sensul admiterii apelului pârâților și împotriva sentinței civile nr. 6848/4 decembrie 2008 pe care o schimbă în parte doar în ce privește instituirea servituții de trecere în sensul sus arătat, menținând celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă urmează a fi obligată intimata să plătească recurenților suma de 108,15 lei cheltuieli de judecată în apel și recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 143/20.05.2009, dosar - a Tribunalului Maramureș pe care o modifică în parte în sensul că, admite apelul pârâților și împotriva sentinței civile nr. 6848/4.12.2008 a Judecătoriei Baia M dosar civil - pe care o schimbă în parte doar în ce privește instituirea de trecere astfel:
-dispune instituirea unei servituți de trecere cu piciorul peste terenul pârâților corespunzător traseului identificat cu nr cadastral 4322/2 în suprafață de 50 mp (prin spatele casei) înscris în CF 2649 în favoarea terenului proprietatea reclamantei, reprezentat de parcela nr. top 286/1 de 601 înscris în CF 1983 conform Anexei grafice nr. 1 din completarea la raportul de expertiză tehnică întocmit de expert G filele 295-297 dos- a Judecătoriei Baia M ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Menține restul dispozițiilor sentinței și deciziei.
Obligă pe intimata să plătească recurentelor suma de 108,15 lei cheltuieli de judecată în apel și recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
Red./
16 ex./22.12.2009
Președinte:Eugenia PușcașiuJudecători:Eugenia Pușcașiu, Adrea Chiș Ana Ionescu
