Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 288/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 288/R/2009
Ședința publică din 16 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTORI: Carmen Maria Conț, Silvia Nicorici Anca
: - -
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții, și, împotriva deciziei civile nr. 557/A din 29 octombrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr- (nr.vechi 2797/2006), privind și pe reclamanții și, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamanților intimați, avocat, din Baroul Cluj, pârâta recurentă asistată de avocat, din Baroul Cluj, care îl reprezintă și pe pârâtul recurent, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că prin registratura instanței, la data de 10 februarie 2009, reclamanții intimați, prin reprezentanta lor, au depus întâmpinare la care au fost anexate o serie de acte. Totodată, în data de 11 februarie 2009, pârâții recurenți au depus un înscris la care au atașat chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru în sumă de 14 lei și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei, precum și împuternicire avocațială, recursul fiind astfel legal timbrat având în vedere și chitanța de la fila 5.
Instanța înmânează reprezentantei pârâților recurenți un exemplar din întâmpinarea depusă de reclamanții intimați.
Reprezentanta pârâților recurenți depune la dosar o serie de acte precum și copie după antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 21.04.1996, o copie de pe acest înscris se comunică reprezentantei reclamanților intimați.
La solicitarea instanței, pârâta recurentă prezintă originalul înscrisului depus și se constată de către instanță că primul aliniat din acest înscris este scris cu pix de culoare neagră, la aliniatele 2 și 3 s-a scris cu pix de culoare albastră, iar scrisul diferă de cel din aliniatul 1; ultimul aliniat este scris cu pix de culoare albastru- verzui și apare un alt scris, iar la semnătura unuia dintre martori s-a scris prima literă cu pix de culoare roșie.
Instanța restituie reprezentantei pârâților recurenți originalul antecontractului de vânzare-cumpărare menționat.
Reprezentanta reclamanților intimați sugerează că mențiunea din antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 21.04.1996, referitoare la prețul de 180.000 lei este una eronată, deoarece la acel moment, respectiv în anul 1996 prețul terenului se calcula în milioane de lei vechi, iar pentru o suprafață de teren de 53 ari, prețul de 180.000 lei vechi nu poate fi unul real. Totodată, arată că în ceea ce o privește, apreciază că acest înscris este irelevant pentru soluționarea cauzei, acesta dând naștere doar la obligații reciproce între părțile semnatare.
Instanța, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității parțiale a motivelor de recurs, respectiv a acelor motive de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii atacate, și excepția inadmisibilității motivelor de recurs prin care se critică modul în care a fost stabilită linia de hotar.
Având în vedere că împotriva hotărârii pronunțate de Judecătoria Cluj - N prin care a fost stabilită linia de hota, criticile aduse de pârâți prin apelul formulat, vizează împrejurări privind o acțiune petitorie, ori posesorie sau o acțiune în revendicare, arătând că nu a fost chemat în judecată proprietarul limitrof, care este Statul Român. În condițiile în care pârâții nu au atacat hotărârea cu apel, sub aspectul modalității de stabilire a liniei de hotar, se ridică întrebarea dacă este sau nu incident în cauză principiulomiso medio,respectiv dacă se pot invoca direct în recurs, motive ce privesc linia de hotar stabilită între imobilele în litigiu.
Reprezentanta pârâților recurenți, revine și arată că, deși nu a criticat prin apelul formulat în mod expres și explicit, modul în care linia de hotar a fost stabilită de prima instanță, nu s-a vizat prin criticile aduse o acțiune petitorie, una posesorie sau în revendicare, și se subînțelege că s-a criticat modalitatea stabilirii liniei de hotar.
Reprezentantele părților arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Curtea, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâților solicită respingerea excepțiilor invocate de instanță și admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, pentru motivele arătate pe larg în memoriul de recurs, susținute oral în fața instanței, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamanților intimați solicită admiterea celor două excepții invocate din oficiu de către instanță, respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală, pentru motivele arătate pe larg în întâmpinarea depusă la dosar și susținută oral în fața instanței cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.8942/14.XI.2007 pronunțată în Dosarul cu numărul unic - al Judecătoriei Cluj -N, s-a admis în parte acțiunea reclamanților și împotriva pârâților și, s-a stabilit mejdia între proprietatea reclamanților înscrisă în CF 968 top.349/1/1/2, 349/1/1/3 și cea a pârâților înscrisă în CF nr.1507 top.345/2/1/2, 346/1 și346/2, conform variantei nr.3 din raportul de expertiză întocmit de ing., pe linia A-A1, respingându-se restul petitelor și excepțiile invocate de pârâți
Pt a hotărî astfel, instanța a reținut că excepția inadmisibilității acțiunii introductive, nu operează în speță deoarece, părțile sunt vecini, având o porțiune de hotar comună și nici excepția tardivității modificării acțiunii, care nu face decât să pună în concordanță, motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată, cu obiectul expres al acesteia.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că din raportul de expertiză efectuat de ing., reiese că proprietățile părților sunt în mare parte împrejmuite, însă nu pe fiecare latură, pârâții întabulând la CF doar o porțiune din terenul deținut de aceștia. Potrivit documentelor cadastrale, parcela cu nr.285 reprezentând, aparține Comunei neputând face obiectul Legii nr.18/1991.
Față de aceste aspecte, s-a apreciat că varianta 3 propusă de expert, este cea mai corectă, fiind în concordanță cu planurile cadastrale ale zonei, iar existența inițială a gardurilor, pe ambele maluri ale pârâului, indică clar faptul că acesta nu constituie proprietatea niciuneia dintre părți. Celelalte variante, solicitate de părți au fost înlăturate, nefiind în concordanță cu modalitatea de punere în posesie a părților, în baza Legii nr.18/1991 și nici cu planurile cadastrale.
Albia râului aparținând Comunei, s-a apreciat că reclamanții nu au nici o calitate pentru a cere mutarea gardurilor, câtă vreme nu le-a fost afectat dreptul de proprietate, fiind astfel respinse ca neîntemeiate petitele vizând mutarea gardului, pe malul drept al pârâului, ori autorizarea reclamanților să efectueze această operațiune.
Apelul reclamanților a fost admis prin decizia civilă nr.557/29.2008 pronunțată în Dosarul cu același număr al Tribunalului Cluj, fiind schimbată în parte sentința atacată, în sensul că pârâții au fost obligați să-și mute gardul, pe malul pârâului cu nr. cadastral 285, conform aliniamentului A-A1 din varianta III a raportului de expertiză, în caz contrar autorizând reclamanții să efectueze lucrarea pe cheltuiala pârâților.
Respingându-se apelul pârâților, s-au menținut restul dispozițiilor sentinței, iar pârâții au fost obligați să plătească reclamanților suma de 530 lei cheltuieli de judecată la fond și respectiv 1.625 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că din materialul probator administrat în cauză, inclusiv descinderea instanței la fața locului, rezultă că la limita proprietății reclamanților, pârâții au ridicat un gard din sârmă ghimpată, care împiedică reclamanții să intervină pentru curățarea albiei râului, aflat în apropiere.
Proprietatea reclamanților este situat sub nivelul proprietății pârâților, marcată de o fundație din beton, una din pietre de râu și o de pământ.
cu gardul ce desparte proprietatea reclamanților, pârâții au ridicat un gard din stâlpi de beton sau țeavă și sârmă ghimpată, fapt ce împiedică reclamanții să efectueze lucrările de curățare a malurilor și albiei râului, care în situația unor ploi torențiale, ori topirii zăpezilor, se revarsă peste proprietatea reclamanților. Gardul vechi aflat pe același amplasament, a fost demolat de autoritățile locale, care i-au și sancționat pe pârâți, astfel că actualul gard aflat pe proprietatea Comunei, se impune a fi desființat, dat fiind pericolul la care sunt expuși reclamanții, în caz de inundație și nu era necesară împrocesuarea Statului Român.
Stabilirea liniei de hotar, s-a solicitat în contradictoriu cu pârâții și nu cu Statul Român, tocmai prin raportare la comportamentul și atitudinea pârâților și la imposibilitatea de a interveni pentru a curăța albia râului, fapt ce cauzează serioase prejudicii reclamanților.
În privința apelului pârâților, s-a reținut că acțiunea precizată a reclamanților în grănițuirea proprietăților, întemeiată pe dispozițiile art.584 civ. este o acțiune petitorie, punându-se în discuție însăși dreptul de proprietate, fiind necesar pentru stabilirea limitelor de hotar, ca părțile să fie proprietari.
Susținând că printr-o sentință, pronunțată într-o acțiune petitorie, se poate dispune doar întabularea dreptului de proprietate, pârâții comit o confuzie, întrucât același caracter petitoriu îl au și acțiunea în revendicare sau cea confesorie, iar în cazul strămutării de hotar, este vorba tot de o acțiune petitorie, nicidecum posesorie.
Apreciind că limita dintre proprietățile părților, stabilită de prima instanță, corespunde cu starea de drept a celor două fonduri, nr. cadastral 285 făcând parte din domeniul public al Comunei, Tribunalul a concluzionat că această parcelă, reprezentând pârâul, trebuia exclusă de la stabilirea limitelor dintre cele două proprietăți.
La întocmirea raportului de expertiză s-au avut în vedere planurile de punere în posesie a părților.
Chiar dacă prin stabilirea liniei de hotar, aleasă de prima instanță, suprafața pârâților se micșorează, aceasta nu revine reclamanților, ci reprezintă terenul aflat în domeniul public, pentru care pârâții nu dețin titlu, CF negarantând întinderea, ci doar existența dreptului de proprietate.
Împotriva deciziei rezumate mai sus, pârâții și au declarat recurs în termen legal, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii apelului pârâților și respingerea acțiunii promovate de reclamanți, ca inadmisibilă, în drept invocându-se dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ.
În motivare, se arată că grănițuirea fiind o acțiune petitorie, are ca scop delimitarea proprietăților limitrofe, iar dreptul la acțiunea întemeiată pe dispozițiile art.584 civ. presupune ca proprietățile să fie învecinate.
Tribunalul concluzionând că pârâul cu nr. cadastral 285, aparține Primăriei, a trecut peste Sentința civilă nr.5.106/2005 a Judecătoriei Cluj -N, în baza căreia s-au întabulat pârâții și în care Consiliul Local a avut calitatea de parte, statuându-se că în virtutea Legii nr.107/1996, pârâul aparține deținătorilor terenurilor pe care curge.
Or, prin soluția pronunțată, instanța a ignorat efectele hotărârii judecătorești menționate, Primăria nefiind nici măcar împrocesuată în prezentul dosar.
Conform procesului-verbal de cercetare la fața locului, limita de hotar este cea de după, învecinată cu proprietatea reclamanților, potrivit semnelor vechi existente pe tren.
Deși Tribunalul reține că la întocmirea raportului de expertiză, s-au avut în vedere planurile de punere în posesie a părților, acest lucru nu este real, deoarece s-au depus la dosar doar cadastrală din 1985, care s-a luat în considerare la întabularea pârâților, procesele verbale depuse la dosar, fiind anterioare întabulării.
Prin întâmpinare, reclamanții au solicitat respingerea recursului.
Curtea examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, constată că recursul pârâților este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
, în sensul dispozițiilor art.584 civ. constituie operațiune de determinare, prin semne exterioare și vizibile, a limitelor dintre două proprietăți limitrofe.
poate avea loc, atât în situația în care nu există semne vizibile ale liniei de hotar, cât și în situația în care deși există astfel de semne exterioare de delimitare, acestea sunt controversate, ori există îndoieli în privința acestora.
Scopul oricărei grănițuiri, fiind acela de a stabili hotar,e între proprietăți aparținând unor persoane diferite, apare cu evidență faptul că pentru admisibilitatea acțiunii în grănițuire, care este una cu caracter petitoriu, este imperios necesar ca proprietățile să fie învecinate, adică limitrofe.
În speță, proprietățile părților din prezentul proces, fiind limitrofe doar parțial, respectiv pe porțiunea distinctă cuprinsă între punctele A și A1, evidențiată în varianta 3 din raportul de expertiză efectuată de ing., în baza căruia s-a și stabilit linia de hotar de către prima instanță, este indiscutabil că doar pe porțiunea limitrofă, cu proprietatea reclamanților, se putea stabili și mejdia.
Pârâtul cu nr. cadastral 285, ce desparte în continuare proprietățile părților, aparținând domeniului public al Comunei, ca unitate administrativ teritorială, în mod corect și legal a fost exclus de la operațiunea de grănițuire, de către ambele instanțe.
Pârâul, nefiind inclus în nici unul dintre titlurile de proprietate eliberate părților, aspect stabilit de ambele instanțe, concluzia ce se impune este aceea că pârâul, nu era susceptibil a fi împărțit între părți, pentru ca mejdia să urmeze firul apei pârâului și nici ca pârâții să-și extindă proprietatea asupra întregului, în detrimentul domeniului public, devenind astfel vecini cu proprietatea reclamanților.
În considerentele sentinței civile nr.5.106/2005 a Judecătoriei Cluj -N, pronunțată în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local, hotărâre de care s-au prevalat pârâții la întabularea dreptului lor de proprietate, față de poziția procesuală a Consiliului Local, care a relevat faptul că pârâul cu nr.top. 285 constituie domeniu public, s-a statuat că potrivit raportului de expertiză administrat în acel dosar și răspunsului la obiecțiuni, imobilul cu nr.top. 285 nu se regăsește în titlul de proprietate eliberat lui și nici nu se identifică cu imobilul proprietatea acestuia.
Ca atare, nu se poate susține că soluția pronunțată în prezentul dosar, ar fi ignorat efectele hotărârii judecătorești menționate, în care statuându-se cu claritate faptul că pârâul în discuție cu nr. cadastral 285, nu se regăsește în titlul de proprietate eliberat lui, înseamnă că pârâul respectiv nici nu putea face obiectul întabulării în favoarea acestuia.
Trecând peste faptul că sentința de care se prevalează pârâții, nu le este opozabilă reclamanților, împrocesuarea pretinsă și chemarea în judecată a Comunei ca unitate administrativ teritorială, putea fi făcută și de către pârâți, în condițiile art.57 pr.cov. interesul acestora în privința proprietății întregului, fiind mai pregnant decât al reclamanților.
Criticile pârâților vizând aspecte de netemeinicie, ce implică reaprecierea materialului probator administrat în cauză, respectiv a procesului verbal de cercetare la fața locului, ori a actelor avute în vedere de expert la întocmirea raportului de expertiză, nu pot fi primite în condițiile în care punctele 11 și 10 ale art.304 au fost abrogate, iar motivele de recurs pot fi circumscrise, raportat exclusiv la aspecte ce vizează nelegalitatea hotărârii atacate.
Incidența principiului omiso medio, este exclusă, în condițiile în care, în ultima parte a motivelor de apel, pârâții au adus critici vizând modalitatea de stabilire a liniei de hotar. Această chestiune fiind examinată și analizată de Tribunal, prin prisma materialului probator existent la dosar, în speță amplasamentul liniei de hotar, a fost trasat în conformitate cu exigențele statornicite prin dispozițiile art.584 civ. exclusiv pe porțiunea în care proprietățile părților sunt limitrofe.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefundat recursul pârâților, care fiind în culpă procesuală, vor fi obligați în conformitate cu art.274 pr.civ. să plătească reclamanților intimați suma de 1.785 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 557/A/ din 29.10.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr.-, pe care o menține.
Obligă pe numiții recurenți să plătească intimaților și suma de 1785 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - -- - -
Red.SN/.SM
2 ex./26.02.2009
Jud.fond: și
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Silvia Nicorici Anca
