Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 3/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- grănițuire
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.3
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Dumitrașcu Veronica
JUDECĂTOR 2: Rață Gabriela
JUDECĂTOR 3: Surdu Oana
GREFIER - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul a, domiciliat în comuna, nr.1084, județul S, împotriva deciziei nr.338 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent, lipsă fiind pârâtul intimat a,
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reclamantul-recurent depune la dosar chitanța seria - nr.-, în valoare de 10 lei, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru, stabilită de instanță.
Instanța, având în vedere că reclamantul a formulat recursul în mai multe etape, fiind introduse trei memorii de recurs, cel de-al treilea fiind depus la data de 10 octombrie 2008, pune în discuție legalitatea acestuia din urmă, în sensul dacă a fost formulat în condițiile legii, cu respectarea celor 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate.
Reclamantul recurent arată că toate cele trei motive de recurs sunt legale. De asemenea, precizează că nu mai are de formulat alte cereri.
Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat, constatând recursul legal timbrat și în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului, casarea deciziei nr.338 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava și să se dispună delimitarea proprietății sale, care se identifică cu parcelele funciare nr.1180, 1181, 1182, 499/11, și 499/12, din CF nr.2758 a comunei cadastrale - situație cadastrală actuală, conform extrasului CF pe care îl depune la dosar - motivând că terenul în litigiu a aparținut familiei sale. Mai arată că personal a predat terenul la în anul 1962, fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate pentru acest teren și nu constituit, așa cum susține pârâtul intimat.
De asemenea, reclamantul recurent arată că nu este în măsură a oferi nici o explicație asupra motivelor pentru care în nr.980/1995 i-au fost trecute parcelele funciare nr.1774 și nr.1778, întrucât nu este vorba de un alt amplasament. După eliberarea Titlului de proprietate nr.980/1995, având în vedere parcelele alocate, a făcut demersuri pentru eliberarea unui nou titlu de proprietate, fiind refuzat.
Mai precizează că pârâtul intimat nu deține titlu de proprietate, acesta deține acte doveditoare ale proprietății pentru 31 de ari dar deține în fapt cca.60 ari.
Instanța, declarând dezbaterile închise, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra cauzei de față, constată că, prin cererea adresată Judecătoriei Rădăuți și înregistrată sub nr-, reclamantul a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu pârâtul, să se dispună grănițuirea proprietăților lor limitrofe.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că pârâtul a fost obligat prin hotărâre judecătorească să-i cedeze o suprafață de teren, demarându-se chiar executarea silită.
Pârâtul s-a opus acțiunii, solicitând respingerea acesteia ca nefondată, motivat de faptul că reclamantul nu justifică calitatea de proprietar al terenului, în condițiile în care titlul său de proprietate a fost anulat irevocabil.
Prin Sentința civilă nr.1134/11 martie 2008, Judecătoria Rădăuția respins acțiunea, reținând în motivare, în esență, că părțile litigante își opun hotărâri judecătorești contradictorii, neavând consolidat dreptul de proprietate asupra terenurilor ce se solicită a fi grănițuite, acțiunea având ca scop o restabilire a semnelor de hotar și nu stabilirea dreptului de proprietate al părților în zona litigiului.
Soluția a fost menținută de Tribunalul Suceava - Secția Civilă - care, prin Decizia nr.338/14 octombrie 2008 a respins, ca nefondat, apelul reclamantului, cu aceeași motivare.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, în motivarea căruia a arătat, în esență, că membrii completului de judecată trebuiau să se abțină de la judecarea apelului, că în mod nelegal s-a procedat la respingerea acțiunii, în condițiile în care după apariția Legii 18/1991 i s-a stabilit dreptul de proprietate asupra terenului amplasat la locul litigiului prin reconstituire în baza registrului agricol și a depus la dosar un raport de expertiză, precum și un supliment din care rezultă cu exactitate situația juridică a terenului, iar hotărârea judecătorească privind anularea titlului său de proprietate nu este de natură a produce efecte juridice pe planul acțiunilor de drept comun.
Criticile formulate se încadrează în motivele de recurs prev.de art.304 pct.5 și 9 pr.civilă, însă se dovedesc a fi neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Potrivit art.24 alin.1 pr.civilă, "judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiași pricini în apel sau în recurs și nici în caz de rejudecare după casare", iar în conformitate cu prevederile art.25 pr.civilă, "judecătorul care știe că există un motiv de recuzare în privința sa este dator să înștiințeze pe șeful lui și să se abțină de la judecarea pricinii".
Pe de altă parte, este cunoscut că procesul civil este guvernat de principiul prev.de art. 1169 Cod civil, potrivit căruia "cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească".
Cum în cauză reclamantul-recurent nu a făcut dovada incidenței vreunuia din cazurile de incompatibilitate prev.de art.24 alin.1 și art.27 pr.civilă, deși sarcina probei revenea acestuia, iar din ansamblul probator al cauzei nu rezultă existența vreunei împrejurări de natură să impună instanței de apel condiția pretinsă de acesta, respectiv abținerea de la judecarea apelului, critica privind nulitatea deciziei pe temeiul art.105 alin.2 pr.civilă nu poate fi reținută, cu atât mai mult cu cât recurentul ar fi putut uza de instituția recuzării în măsura în care aprecia oportunitatea acesteia.
În al doilea rând, potrivit art.584 Cod civil, orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa.
Textul consacră un drept subiectiv real și o obligație corelativă de a face, ambele cu caracter de reciprocitate, create de vecinătate, în temeiul cărora proprietarul sau orice persoană care are un drept real asupra unui fond limitrof, poate pretinde vecinului său fixarea liniei comune de hotar ce separă fondurile învecinate respective și marcarea acesteia prin semne materiale.
Scopul grănițuirii nu este acela ca instanța să se pronunțe asupra existenței dreptului de proprietate sau asupra altui drept real, ci acela de a se restabili hotarul inițial real, printr-o operațiune de reconstituire declarativă de drepturi.
Sub aspectul legitimării procesuale active, grănițuirea, privită ca un act de administrare a patrimoniului, poate fi pretinsă atât de proprietar cât și de titularul unui dezmembrământ al dreptului de proprietate, în contradictoriu cu proprietarul fondului limitrof, ori cu titularul altui drept real, dar cu introducerea în cauză a proprietarului.
Este necontestată în speță, împrejurarea că zona litigiului a fost supusă procesului de cooperativizare a agriculturii, astfel încât, potrivit art.8 din Legea 18/1991, stabilirea dreptului de proprietate și implicit dovada acestuia se face cu titlul de proprietate, emis cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează materia fondului funciar. Altfel spus, adeverința de proprietate sau extrasul de carte funciară de care reclamantul-recurent a înțeles să se prevaleze în susținerea pretenției dedusă judecății, exced cerințelor legale, fiind lipsite de efecte juridice în acest cadru procesual.
Așadar, nereglementarea de către reclamantul-recurent a situației de proprietar (în sensul legii speciale) și a configurației topografice a dreptului pretins, justifică interesul acestuia de a pretinde în instanță eliberarea titlului de proprietate și nu grănițuirea, cu atât mai mult cu cât pârâtul, vecin limitrof, se găsește în aceeași fază prealabilă emiterii titlului de proprietate.
Totodată, susținerea recurentului în sensul că anularea irevocabilă a titlului de proprietate emis în favoarea sa pentru suprafețele de teren aflate la locul litigiului este lipsită de relevanță, sub aspectul acțiunilor de drept comun, nu poate fi primită în condițiile în care instanța de grănițuire nu este chemată a se pronunța asupra existenței dreptului de proprietate în patrimoniul acestuia.
Celelalte critici invocate de recurent prin memoriul depus la data de 10.12.2008 ( filele 9-13 dosar recurs), nu pot constitui obiect de analiză pentru instanță, în condițiile în care încalcă dispozițiile imperative referitoare la termenul de depunere a motivelor de recurs, prev.de art.303 alin.1 și 2 pr.civilă, atrăgând incidența disp.art.105 alin.2 pr.civilă.
Față de cele ce preced, constatând că nu sunt date motivele de nelegalitate invocate și că nici din oficiu nu există motive de casare, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul reclamantul a, domiciliat în comuna, nr.1084, județul S, formulat împotriva deciziei nr.338 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.SO
Jud.apel TM
Tehnored.SP
Nr.ex.2/19.01.2009
Președinte:Dumitrașcu VeronicaJudecători:Dumitrașcu Veronica, Rață Gabriela, Surdu Oana
