Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 300/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 300/R/2010
Ședința publică din:11.02.2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Andrea Chiș
JUDECĂTOR 2: Ana Ionescu Ioan Daniel
--- -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâții și, împotriva deciziei civile nr. 222 din 5.11.2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr-, privind și pe intimata reclamantă, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul intimatei reclamantă avocat, cu delegația la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat conform chitanței de la /fila 5/.
S-a făcut referatul cauzei după care, având în vedere Hotărârea nr. 79/17.12.2009, privind compunerea completelor de judecată pe anul 2010, în compunerea completului intră doamnul judecător, aflată pe poziția a doua din planificarea de permanență, pe prima poziție fiind doamna judecător, președinta completului de judecată din data de 11.02.2010.
Se constată că la dosar s-a depus prin registratura instanței la data de 3.02.2010, și în termenul legal, întâmpinare de către reclamanta intimată.
Se constată de asemenea că la dosar s-a comunicat prin fax, și înregistrat prin serviciul registratură la data de 11.02.2010, un script din care rezultă că reprezentantul reclamantei intimată, solicită lăsarea cauzei la a doua strigare.
S-a luat cauza la a doua strigare, iar reprezentantul intimatei depune la dosar bonul fiscal, reprezentând cheltuielile de deplasare.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri prealabile de solicitat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentantul reclamantei intimată, susține motivele arătate în întâmpinare, și solicită în temeiul art. 312.pr.civ. respingerea recursului ca nefundat, menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat potrivit chitanței de la /fila 12/, și a bonului fiscal reprezentând cheltuieli de deplasare depus la acest termen.
Reprezentantul reclamantei intimată precizează că imobilul casă este construită la limita fondului, intre cele două terenuri, iar din raportul de expertiză rezultă că a fost construită pe același amplasament și nu a intrat pe terenul vecin.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3693/22 mai 2009, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr-, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta, împotriva pârâtelor și, și în consecință, s-a stabilit linia de hotar dintre terenul proprietatea reclamantei înscris în CF 1194 B M, nr. topo. 907, și terenul proprietatea pârâtelor înscris în CF 5655 B M, nr. topo. 906/1, conform anexei 2 raportului de expertiză întocmit de d-nul expert, pe aliniamentul 6-12 și în continuare pe limita fundației casei reclamantei, respectiv între punctele 12-13-4-3; a fost respinsă cererea reclamantei referitoare la obligarea pârâtelor la tăierea arborilor plantați pe terenul acestora și la obligarea pârâtelor la a permite petentei accesul la peretele estic al casei proprietatea acesteia, în scopul efectuării de reparații și alte activități de administrare și întreținere a imobilului ori de câte ori acest lucru devine necesar.
Prin aceeași sentință a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâtele și, împotriva reclamantei, și în consecință, a fost respinsă cererea vizând închiderea celor două ferestre și a geamului de la pivniță din zidul casei proprietatea reclamantei din B M,-, a fost respinsă cererea vizând obligarea reclamantei să construiască gardul despărțitor care să delimiteze cele două proprietăți; a fost obligată reclamanta să elimine ul dinspre sud, aferent casei proprietatea petentei, iar apa pluvială să fie colectată în jgheab și dirijată spre pământ numai prin ul nordic aferent construcției aparținând lui și au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța reținut că, potrivit înscrierilor din CF 1194 B M, reclamanta este proprietara terenului de sub nr. topo. 907, în baza unui contract de donație încheiat în anul 1993, iar pârâtele sunt proprietarele terenului de sub nr. topo. 906/1, din Cf 5655 B M în baza cumpărării, dreptul acestora de proprietate fiind intabulat ca urmare a unei hotărâri judecătorești pronunțată în anul 2003.
Prin expertiza tehnică topografică efectuată în cauză de d-l expert, s-a identificat linia de hotar dintre proprietățile părților. Astfel, linia de hotar se va stabili între punctele 6-12 și în continuare pe limita fundației casei reclamantei, respectiv între punctele 12-13-4-3, conform anexei 3 din raportul de expertiză, din care a rezultat și distanța la care sunt amplasate ferestrele caselor părților față de linia de mejdă.
Făcând aplicarea disp. art. 612, 613 și 614.civil, ținând seama de raportul de expertiză menționat, din care rezultă că locuința reclamantei are o fereastră la pivniță amplasată la o distanță de 8,3 de construcția pârâtelor; o fereastră la baie amplasată la o distanță de 9,3 față de construcția pârâtelor; o fereastră la bucătărie amplasată la o distanță de 10,12 față de construcția pârâtelor, toate fiind închise cu sticlă mată și având rol de aerisire, că ferestrele casei reclamantei sunt amplasate la 9 metri liniari față de anexele gospodărești și la o distanță de 25 de metri liniari față de casa pârâtelor, nu sunt încălcate disp. art. 612 și 613.civil.
Niciuna din aceste ferestre nu este amplasată la o distanță mai mică decât cea prevăzută de art. 612 cod civil și art. 613 Cod civil. În speță, linia de mejdă se regăsește și pe limita fundației casei reclamantei, astfel încât distanța prevăzută de art. 612 și 613 Cod civil s-a măsurat de la casa pârâtelor până la casa reclamantei. Aceasta înseamnă că reclamanta respectă servitutea de vedere.
În ceea ce privește servitutea picăturii streșinii, cu ocazia efectuării expertizei menționate s-a observat că acoperișul casei reclamantei era deservit de două e de scurgere, iar ul dinspre sud lăsa apa să se scurgă pe terenul proprietatea pârâtelor, în timp ce prin ul dintre nord apa se scurgea pe terenul proprietatea reclamantei.
În conformitate cu prevederile art. 615 Cod civil, ținând seama de soluția oferită de expert, reclamanta va trebui să elimine ul dinspre sud, apa pluvială să fie colectată în jgheab și dirijată spre pământ numai prin ul nordic.
În ceea ce privește distanța la care sunt amplasați arborii de pe terenul proprietatea pârâtelor față de linia de hotar, aceștia, respectiv un, un măr, un gutui, un alun, sunt sădiți la o distanță mai mică de doi metri față de linia despărțitoare, aspect ce rezultă din expertiză și din completarea la raportul de expertiză.
Distanța de doi metri față de linia de mejdă la care trebuie amplasați arborii rezultă din prevederile art. 607 Cod civil.
În această situație, arborii ar fi trebuit tăiați, conform prevederilor art. 608 Cod civil. Însă, acești arbori au vârste cuprinse între 38 de ani și 40 de ani, aspect ce rezultă din expertiza agricolă efectuată.
Casa actuală a reclamantei, așa cum a precizat aceasta, a fost construită în baza Autorizației de construire nr. 368 din 23 iulie 2003, pe vechiul aliniament.
Atâta timp cât reclamanta a construit noua casă pe vechiul aliniament, înseamnă că aceasta a acceptat distanța la care sunt amplasați arborii de pe terenul proprietatea pârâtelor.
Cum nimeni nu poate invoca propria culpă pentru a obține protecția unui drept, instanța a respins capătul de cerere referitor la tăierea arborilor de pe proprietatea pârâtelor.
În ceea ce privește capătul de cerere formulat de reclamantă referitor la obligarea pârâtelor de a permite accesul la peretele estic al casei proprietatea reclamantei, în scopul efectuării de reparații, formulată în temeiul art. 576 Cod civil, acesta a fost respinsă cu motivarea că în acest caz nu sunt îndeplinite condițiile servituții de trecere, acesta fiind fundamentul pretenției dedusă judecății. Servitutea de trecere presupune o sarcină impusă asupra unui teren pentru ca proprietarul fondului dominant să poate ajunge la drumul public, întrucât locul său are caracter înfundat. Or, în speță nu sunt îndeplinite aceste condiții.
Prin decizia civilă nr. 222/A/5.11.2009 Tribunalului Maramureșa fost admis apelul declarat de apelanta împotriva sentinței civile nr. 3693/22.05.2009, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul civil nr-, care a fost schimbată în parte în sensul că au fost obligate intimatele-pârâte și, la tăierea dudului, gutuiului și, arbori aflați la o distanță mai mică de 2 de linia de hotar dintre proprietățile părților și să permită apelantei-reclamante accesul la peretele estic al casei proprietatea sa, în scopul efectuării de reparații și alte activități de administrare și întreținere a imobilului.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Intimatele-pârâte au fost obligate la plata către apelanta-reclamantă a sumei de 1020 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut următoarele:
Capătul de cerere privind stabilirea liniei de hotar nu a fost atacat cu apel, prin urmare soluția primei instanțe cu privire la acest petit a trecut în puterea lucrului judecat.
Sentința apelată a fost analizată în limitele criticilor formulate de apelantă, reținându-se că acești arbori nu respectă distanța față de linia despărțitoare a celor două proprietăți, în sensul că sunt prea aproape de linia de mejdă.
Expertizele efectuate au constatat că în pivnița reclamantei sunt crescute rădăcini de pom care afectează fundația casei reclamantei, că frunzele crengilor superioare se adună toamna în streașina casei reclamantei, blocând scurgerea apelor pluviale.
Art. 607 Cod civil arată că: " nu e iertat a sădi arbori care cresc înalți decât în depărtarea hotărâtă de regulamentele particulare sau de obiceiurile constante și recunoscute și în lipsă de regulamente și de obiceiuri, în depărtare de doi metri de la linia despărțitoare a celor două proprietăți pentru arborii înalți și de o J de metru pentru celelalte plantații și garduri vii".
Legea vorbește de "sădirea" arborilor, însă se înțelege că și arborii care cresc de la sine vor trebui să fie scoși dacă au răsărit la o distanță mai mică decât acea prevăzută de lege.
Curtea Constituțională, examinând excepția de neconstituționalitate a art. 607 Cod civil, reține că acest articol nu relevă nicio contradicție cu textele constituționale de referință. Art. 44 alin. 7 din Constituție prevede că " dreptul de proprietate obligă - și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului". Așadar, prin lege se poate stabili cadrul juridic pentru exercitarea atribuțiilor dreptului de proprietate în accepțiunea principală conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea dreptului de proprietate. În consecință, a fost respinsă excepția de neconstituționalitate.
Servitutea privind distanța plantațiilor așa cum este reglementată de articolele 607 și 608 Cod civil nu cuprinde elemente caracteristice servituții. Prin lege, practic, le este interzis proprietarilor să planteze la o anumită distanță față de terenul vecin, pentru a imprima raporturilor de vecinătate o atmosferă de înțelegere.
Din probele administrate în cauză rezultă că arborii sunt plantați sub distanța prevăzută de lege, că pereții casei noi sunt în parte ridicați pe fundația cea veche și nu s-a intrat spre fondul intimatelor cu noua fundație. Linia de hotar a fost stabilită pe aliniamentul 6-12-13-4-3, pe limita fundației casei reclamantei și nu s-a declarat apel împotriva acestei soluții.
În ceea ce privește petitul având ca obiect obligarea intimatelor-pârâte de a permite apelantei-reclamante accesul la peretele estic al casei proprietatea sa în scopul efectuării de reparații și alte activități de administrare și întreținere, instanța a reținut următoarele: A permite vecinului de a tencui zidul casei sale aflat pe linia de mejdă dintre cele două proprietăți învecinate nu înseamnă a institui o servitute de trecere. În speță nu sunt incidente dispozițiile art. 616 Cod civil referitoare la servitutea de trecere, acestea nu pot fi aplicate prin analogie.
Luarea măsurilor tehnice necesare pentru întreținerea respectiv conservarea zidului casei care în speță se află pe linia de mejdă, măsuri prescrise din considerații tehnice pentru prezervarea și împiedicarea unor deteriorări, are un caracter tranzitoriu, cât timp ar exista acele deteriorări. Nu poate fi vorba de un drept de servitute ce s-ar constitui în detrimentul proprietății vecinului, așa cum s-a arătat în doctrină și jurisprudență. Este vorba în speță de obligații reciproce între vecini, care decurg din raporturile de vecinătate.
Art. 588 Cod civil arată că: "legea supune pe proprietari la osebite obligații unul către altul, fără chiar să existe vreo convenție între dânșii".
Legea, voind a curma pe cât se poate contestațiile dintre vecini, îi supune la diferite obligații reciproce unul către altul, fără să existe vreo convenție între ei, se arată în doctrină.
În speță, reclamanta, în exercitarea dreptului său de proprietate asupra casei care se află pe linia de hotar, are dreptul să efectueze acele lucrări de reparații necesare conservării zidului construcției. În situația în care acest drept nu se poate stabili prin convenția părților, datorită refuzului exercitat de una dintre părți, așa cum s-a arătat în jurisprudență, acesta se poate stabili prin hotărâre judecătorească.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal pârâtele, solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerii apelului reclamantei.
În motivarea recursului întemeiat pe disp. art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. recurentele au arătat următoarele:
Cu privire la tăierea arborilor existenți în apropierea liniei de mejdă dintre cele două proprietăți, recurentele susțin că nu li se poate reproșa faptul că au încălcat prev. art. 607.civil în momentul în care au fost sădiți acei arbori.
Instanța de apel ignorat faptul că reclamanta a fost aceea care și-a amplasat construcția nouă în apropierea acestor arbori, depășind linia fundației vechii construcții înspre proprietatea pârâtelor, astfel că prin fapta proprie și-a asumat inconvenientele ce puteau să rezulte din nerespectarea distanței.
În al doilea rând, recurentele au criticat decizia instanței de apel sub aspectul obligării lor să permită reclamantei accesul la peretele estic al casei în scopul efectuării unor reparații la imobil, arătând că reclamanta nu a făcut dovada împiedicării ei în vreun fel de a efectua aceste reparații, singura condiție care i-a fost impusă a fost aceea de a construi gard pe porțiunea liniei de hotar pe care existat peretele casei vechi demolate, lucru pe care reclamanta l-a refuzat, fapt ce a generat o stare conflictuală între părți.
Pentru solicita în justiție obligarea unei persoane la a face sau a nu face ceva, este necesar a se dovedi că respectiva persoană refuză în mod nejustificat să îndeplinească actul pentru care se solicită intervenția justiției.
Prin întâmpinarea depusă intimata s-a opus admiterii recursului, arătând că hotărârea instanței de apel este legală. Mai mult, chiar dacă este invocat art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. în motivarea recursului considerentele enunțate sunt legate de probleme de fond și de interpretare a probelor administrate în cauză.
Oricum, recursul este nefondat pentru că, s-a stabilit fără putință de tăgadă că în cauză nu au fost respectate disp. art. 607.civil, privind distanța plantațiilor, a fost evidențiat pericolul pe care îl reprezintă copacii pentru imobilul proprietatea reclamantei.
Intimata a mai arătat că în exercitarea dreptului său de proprietate asupra casei care se află pe linia de hotar are dreptul să efectueze acele lucrări de întreținere și reparații necesare conservării zidului construcției.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, raportat la disp. art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. curtea apreciază că recursul este nefondat și în baza art.312 alin. 1 Cod proc.civ. urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Cu privire la primul motiv de recurs:
Conform disp. art. 607 și 608.civil "arborii care cresc înalți nu pot fi plantați la o distanță mai mică de 2 de linia despărțitoare două fonduri, iar celelalte plantații ori garduri vii la o distanță mai mică de o J de metru".
În speță s-a dovedit, pe baza probelor administrate că se află sub distanța de 2 de linia de mejdă, pe proprietatea recurentelor un măr de 11 înălțime ce prezintă un proces de uscare centripental, un de 14-15 înălțime, cu rădăcini orizontale de 3-5 lungime, cu scoarța la bază exfoliată, lemnul descoperit și parțial putred, un gutui de 9-10 înălțime, toți acești arbori aflându-se în perioada de bătrânețe sau declin.
Susținerile recurentelor că reclamanta a amplasat construcția nouă în apropierea acestor arbori, depășind linia fundației vechii construcții înspre proprietatea pârâtelor, că datorită acestui fapt construcția reclamantei este afectată de arbori, sunt nefondate. Autorizația de construire nr. 368/23 iulie 2003 ( 11-12 dosar fond) și celelalte probe confirmă că, construcția veche a fost doar extinsă, că pereții noii construcții sunt edificați în cea mai M parte pe fundația casei vechi.
Recurentele au invocat faptul că obligația de a respecta distanța plantațiilor raportat la disp. art.607 civil nu mai subzistă dacă proprietarul terenului a dobândit, prin efectul prescripției și în raport, de exemplu cu vechimea arborilor, dreptul de a avea plantații la o distanță inferioară, o atare servitute fiind continuă și aparentă.
Este reală susținerea recurentelor, însă având în vedere consecințele negative majore care s-au produs și se pot produce și în viitor în patrimoniul reclamantei, prin distrugerile cauzate la imobilul proprietatea acesteia, curtea apreciază că soluția instanței de apel d e obligare a pârâtelor la scoaterea arborilor care cauzează aceste prejudicii este legală.
În ce privește al doilea motiv de recurs: în exercitarea dreptului său de proprietate asupra casei de locuit care se află pe linia de hotar, reclamanta are dreptul să efectueze lucrările necesare pentru conservarea zidului construcției, drept care se poate constitui doar prin convenția părților, conform art. 620.civil. În cazul în care acest drept este refuzat de una dintre părți, acesta se poate stabili prin hotărâre judecătorească.
Condiționarea impusă reclamantei de pârâte de a-i permite accesul la peretele casei în vederea efectuării reparațiilor, de construirea gardului pe porțiunea liniei de hotar pe care existat peretele casei vechi demolate și refuzul reclamantei de a răspunde acestei condiții au generat starea conflictuală dintre părți, fapt recunoscut de recurente prin declarația de recurs.
Prin urmare, cererea reclamantei de a efectua lucrările de reparații necesare conservării zidului construcției raportată la refuzul pârâtelor și la condițiile impuse de acestea, a fost admisă în mod legal de către instanța de apel.
Urmare respingerii recursului, în baza art. 274 Cod proc.civ. recurentele vor fi obligate să plătească intimatei suma de 1100 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat și cheltuieli de transport, conform actelor de la fila 22 și 24.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ce nefondat recursul declarat de pârâtele și împotriva deciziei civile nr. 222 din 5 noiembrie 2009 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei suma de 1100 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
Red. dact. GC
5 ex/10.03.2010
Jud.apel: D,
Președinte:Andrea ChișJudecători:Andrea Chiș, Ana Ionescu Ioan Daniel
