Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 31/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 31
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 2: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 3: Georgeta Protea
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de G împotriva deciziei civile numărul 359/26 05 2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă la prima și la a doua strigare recurentul și avocat pentru intimata - SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus prin serviciul de registratură de către recurentul G chitanța numărul -/21.01.2009 reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru de 1.673,60 Ron și timbru judiciar de 5, 25 Ron precum și înscrisuri (adresa către Cabinetul individual de avocatură, bunurilor al comunei - conforme cu originalul și fișa corpului de proprietate), cu duplicat.
Instanța constată achitate în întregime taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Se înmânează apărătorului intimatului duplicatul înscrisurilor.
Avocat, in ceea ce privește valoarea imobilului litigios, aceasta a fost indicată printr-o cerere depusă la dosarul cauzei
Instanța constată că instanța de fond s-a pronunțat prin dispozitiv cu privire la lăsarea în posesie, valoarea imobilului nu mai are relevanță la acest moment și, în conformitate cu prevederile articolului 282 indice 1 Cod procedură civilă, pune în discuția părților admisibilitatea căii de atac a recursului.
Recurentul arată că nu poate răspunde cu privire la excepție și solicită a se lăsa dosarul la a doua strigare pentru a se prezenta apărătorul său.
La reluarea cauzei, recurentul precizează că nu are angajat avocat. cu privire la excepția invocată, recurentul solicită admiterea recursului pentru motivele expuse în scris.
Avocat solicită admiterea excepției, cu obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței de la dosar.
Declarându-se dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
După deliberare:
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 738 din 20.11.2007 pronunțată de Judecătoria Hârlăus -a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta SRL în contradictoriu cu pârâtul
S-a stabilit linia de hotar între terenul reclamantei și construcțiile pârâtului pe aliniamentul Nord-est A-B, la sud - est - B-C,la sud - vest - C-J iar la nord-vest J-A, potrivit planului de situație anexă la raportul de expertiză.
A obligat pârâtul să lase reclamantei în deplină și liniștită posesie suprafața de 1140 mp. teren delimitat de punctele A-B-C-J-A,conform planului de situație anexă la raportul de expertiză și să plătească reclamantei a sumei de 1190,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut:
Prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.924/6.12.2006, reclamanta dobândit de la Coop de Consum de Gr. I un imobil- în suprafața de 348 mp. în intravilanul satului, județul I, iar terenul aferent construcției in suprafața de 1140 mp. a trecut în folosința cumpărătorului pe durata existentei construcției.
Vânzarea s-a perfectat în urma adjudecării bunurilor prin licitație publică de către -. SRL, prin reprezentanții săi legali si -,conform procesului-verbal de licitație nr.240/2005 si a contractului de vânzare-cumpărare 240/2005.
Pârâtul invocă faptul că ar fi cumpărat o serie de imobile învecinate cu reclamanta, dar nu este proprietarul nici unei suprafețe de teren, așa cum personal a declarat instanței la ultimul termen de judecată. Mai mult, pârâtul a precizat ca folosește cam J din terenul înscris în contractul de vânzare-cumpărare al reclamantei.
In aceste condiții, ale recunoașterii pârâtului coroborată cu concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, instanța constată că acțiunea reclamantei este întemeiată.
Potrivit art.584 Cod civil, orice proprietar poate obliga pe vecinul sau la grănițuirea proprietății lipite de a sa,cheltuielile fiind suportate pe
poate avea loc atât în situația când nu exista semne vizibile ale liniei de hotar cât și în situația când acestea sunt controversate sau există îndoieli privind locul amplasării lor, cu atât mai mult cu cât suprafața de 1140 mp. teren nu a fost identificată și individualizată prin repere topometrice în contractul de vânzare-cumpărare.
Acțiunea este admisibilă când proprietățile, fie ele și clădiri, sunt limitrofe și există între ele un spațiu liber precum și în situația persoanelor care au primit terenul în folosință pe durata existentei construcțiilor, așa cum este în cauza de fată.
Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, pârâtul ocupă abuziv și nelegal spațiul dintre partea nord-vestică si sud-estică air eclamantei,unde are amplasate un depozit de cărbuni notat pe schița de plan cu C 2,și o remiză metalică deținută de pârât împreună cu fiul său, -, notate pe schița de plan cu C 4 și C 5.
Expertul a propus ca linie de hotar între proprietatea reclamantei și construcțiile pârâtului: la NE - aliniamentul A-C, la SE - aliniamentul B-C, la SV - aliniamentul C-J iar la NV - aliniamentul J-A din planul de situație anexa la raportul de expertiză, ce face parte integrantă din acesta.
Instanța a constatat că s-a strecurat o eroare în raportul de expertiză în ceea ce privește aliniamentul propus la Nord-est si anume A-C, deoarece, având în vedere schița întocmita de expert si raționamentul urmărit de acesta,este imposibil ca aliniamentul sa fie A-C,care traversează terenul pe diagonala,corect fiind aliniamentul A-B, potrivit reperelor indicate de expert.
Instanța a admis și cel de-al doilea capăt de cerere -acțiunea posesorie, având în vedere recunoașterea pârâtului, care a precizat că folosește aproximativ J din terenul reclamantei.
Instanța l-a obligat pe pârât, în temeiul art.274 Cod procedură civilă că partea căzută în pretenții și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1190,3 lei, reprezentând taxe timbru și onorariu expert.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul G, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Prin decizia civilă nr. 359/26.05.2008 a Tribunalului Iașis -a respins apelul declarat de pârâtul G împotriva sentinței Judecătoriei Hârlău, s-a păstrat sentința apelată și s-a dispus obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele.
Acțiunea în grănițuire (art. 584 Cod civil) este acea acțiune prin care se solicită unei instanțe judecătorești să determine, prin semne exterioare, întinderea a două fonduri învecinate. Acțiunea în grănițuire este o acțiune petitorie întrucât au ca scop delimitarea proprietăților limitrofe.
Ca regulă, acțiunea în grănițuire se introduce de proprietar, dar poate fi promovată și de orice altă persoană care au un drept real asupra bunului.
În înțelesul art. 584 cod civil această acțiune este inadmisibilă doar între coproprietarii aceluiași teren, putând fi utilizată de proprietar, uzufructuar și chiar de posesor (cu excepția debitorului precar) împotriva titularului unui alt drept real (uzufruct, superficie, drept de folosință).
Cum în cauză s-a făcut dovada că reclamanta are un drept de folosință asupra terenului în suprafață de 1140 mp, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 924 din 06.12.2005, drept înscris în cartea funciară, excepțiile inadmisibilității acțiunii și lipsei calității procesuale active a reclamantei invocate de apelant prin motivele de apel sunt nefondate.
Nici excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului nu este fondată pentru considerentul că pârâtul, deși nu este titularul dreptului de proprietate asupra terenului, (pretins a fi proprietatea Consiliului local ) au un drept de folosință asupra acestuia.
Pe fond acțiunea este fondată.
Prin probatoriul administrat în cauză s-a dovedit că pârâtul ocupă fără nici un drept spațiul dintre partea nord-vestică și nord-estică aip roprietatea reclamantei.
Chiar pârâtul a recunoscut că a ocupat din terenul aflat în folosință reclamantei, invocând însă că aceasta nu are nici un titlu asupra terenului.
În aceste condiții, în mod corect instanța de fond a admis acțiunea și a stabilit linia de hotar între terenurile aferente construcțiilor proprietatea părților și obligarea pârâtului să lase în liniștită posesie terenul în suprafață de 1140.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs G criticând-o pentru nelegalitate și temeinicie.
Recurentul a susținut că în mod nelegal instanța a reținut calitatea procesuală activă a reclamantei și calitatea procesuală pasivă a pârâtului recurent precizând, în esență, că terenul pe care se află construcțiile aparțin Consiliului Local, reclamanta fiind doar detentor precar.
Pe fondul cauzei recurentul a arătat că în mod greșit s-a constatat fondată acțiunea, nefiind dovedit în cauză faptul ocupării vreunui spațiu de către recurent.
Prin întâmpinare recurenta a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil raportat la valoarea de piață a terenului și la dispozițiile art. 2821Cod procedură civilă și în subsidiar ca nefondat.
În ședința publică din 23 ianuarie 2009, instanța a pus în discuția părților, din oficiu, excepția inadmisibilității căii de atac a recursului raportat la obiectul pricinuii și la prevederile art. 2821Cod procedură civilă.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Prin cererea introductivă reclamanta - SRL a solicitat instanței să stabilească linia de hotar dintre proprietățile părților și totodată să oblige pârâtul să-i lase în deplină și liniștită posesie suprafața de 1140. teren situat în comuna pe care a ocupat-o prin modificarea semnelor de hotar.
Întrucât capătul de cerere principal este o acțiune posesorie iar în conformitate cu dispozițiile art. 17 Cod procedură civilă cererile accesorii sunt de competența instanței care judecă cererea principală, Curtea constată că singura cale de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii instanței de fond este recursul, potrivit disp. art. 2821Cod procedură civilă, care prevăd expres faptul că aceste hotărâri nu sunt supuse apelului.
În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității și a celui constituțional al egalității în fața legii și autorităților.
Astfel, dacă, în conformitate cu disp. art. 2821Cod procedură civilă, hotărârea primei instanțe este supusă num ai căii de atac a recursului, iar recurentul a uzat de această cale, ce a fost soluționată de către tribunal, el nu mai poate exercita un nou recurs la Curtea de apel.
Împrejurarea că tribunalul a soluționat cauza în complet compus din doi judecători și nu în complet de trei judecători nu este de natură a-i conferi recurenților dreptul de a exercita o cale de atac neprevăzută de lege.
Față de cele ce preced, în baza art. 312 alin. 2 teza a II-a Cod procedură civilă se va resping e ca inadmisibil recursul declarat de recurent.
Văzând și dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă va obliga recurentul la plata cheltuielilor de judecată către intimată ca fiind parte căzută în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de G împotriva deciziei civile nr. 359/26.05.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu de avocat).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
10.02.2009
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Liliana PalihoviciJudecători:Liliana Palihovici, Cristina Văleanu, Georgeta Protea
