Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 315/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(558/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.315
Ședința publică de la 16 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Nica
JUDECĂTOR 2: Mariana Haralambe
JUDECĂTOR 3: Fănica Pena
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea recursului declarat de recurenta-pârâtă, împotriva deciziei civile nr.1741 A din 18.12.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
are ca obiect - grănițuire.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 9.02.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie și când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat pronunțarea la 16.02.2009, hotărând următoarele:
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
La data de 18 octombrie 2001 reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună grănițuirea proprietății sale din-, de proprietatea pârâtei din-, sector 1, B, și respectarea dreptului său de proprietate și posesie asupra fâșiei de teren pe care pârâta a ocupat-o abuziv.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul unei parcele de teren situată în-, sector 1, B, în suprafață de 504 mp. conform actului său de proprietate constând în sentința civilă nr. 7617/1992 a Judecătoriei Sectorului 1 B, însă pârâta, în lipsa sa, a ocupat abuziv o de teren, mutând gardul cu circa 2 către proprietatea sa, edificând o construcție provizorie (chioșc) pentru care a și fost sancționată contravențional, de două ori.
Pârâta a depus întâmpinare la dosar, prin care a arătat că ea a cumpărat imobilul din-, teren și construcție în anul 1971 de la proprietara Culurii și fiii acesteia, iar această proprietate nu a fost niciodată vecină cu proprietatea lui G, ci cu platforma din-, iar în anul 1979, pârâtei i-a fost expropriată suprafața de 200 mp. + 18 mp. garaj din spatele clădirii sale și pentru care a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001.
S-au administrat înscrisuri: relații privind situația juridică a terenului reclamantului și o expertiză topografică care a identificat proprietatea reclamantului în- conform sentinței civile nr. 7617/1992 a Judecătoriei Sectorului 1 B, vecină cu proprietatea pârâtei din-, concluzionându-se că suprafața de teren deținută de pârâtă este în fapt de 595,31 mp. față de 504 mp. cât sunt menționați în actele sale de proprietate, așadar cu 91,31 mp. mai mult, iar suprafața de teren deținută de reclamant este de 428,10 mp. față de 504 mp. cât este specificat în actele sale de proprietate, cu 75,91 mp. mai puțin, stabilindu-se linia de hotar între cele două proprietăți.
Prin sentința civilă nr. 3843 din 08 mai 2002 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, s-a admis acțiunea formulată și s-a stabilit linia de hotar ce grănițuiește imobilul proprietatea pârâtei din-, sector 1, în punctele M - 16 - 19 - 4 conform schiței anexă nr. 3 la raportul de expertiză efectuat de expertul tehnic, ce face parte integrantă din hotărâre, pârâta fiind obligată să lase reclamantului, în deplină proprietate și posesie fâșia de teren de 75,91 mp. delimitată prin punctele 4 - 5 - 6 - 7 - 8 - 9 - 10 - 11 - 16 - 19 pe schița plan din anexa nr. 3 din raportul de expertiză.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut concluziile raportului de expertiză care a constatat că reclamantul deține mai puțin cu 75,91 mp. față de actul său de proprietate, în timp ce pârâta deține în plus, față de actele sale de proprietate, suprafața de 91,31 mp.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta care a arătat că în realitate terenul în cauză al reclamantului pentru care a obținut sentința civilă nr. 7317/1992 a Judecătoriei Sectorului 1 B, având ca temei uzucapiunea de peste 30 de ani, se identifică la numărul poștal 37, și nu 36, care nici nu există pe str. -, reclamantul nu s-a aflat niciodată în posesia acestui teren, iar sentința obținută s-a pronunțat fără a fi efectuată o expertiză topo de identificare a terenului, în plus, pârâta menționând că a dobândit fâșia de teren de 75,91 mp. în cauză, prin uzucapiunea scurtă de la 10 - la 20 de ani.
Apelul a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 468 din 15 septembrie 2005 Tribunalului București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr. 5283/2002, cu motivarea că susținerile apelantei sunt contrazise de constatările raportului de expertiză topografică efectuat în cauză, din care rezultă că pârâta ocupă în mod abuziv, fără titlu, fâșia de teren de 75,91 mp. în detrimentul reclamantului, prin modificarea abuzivă a limitelor dintre cele două proprietăți, fiind mutate înspre reclamant cu 2,46 mp. pe latura de est și 2,41 mp. pe latura de vest.
S-a mai reținut că, faptul că din mai multe adrese ale Primăriei Municipiului B rezultă că-, sector 1, nu există în evidențele cadastrale, nu prezintă relevanță, față de restul probatoriului și nedovedirea de către pârâtă a susținerii dobândirii prin uzucapiune a fâșiei de teren de 75,91 mp. ce face obiectul litigiului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru lipsa rolului activ al instanței de apel care nu a lămurit situația juridică a terenului reclamantului, în condițiile în care, din adresele eliberate de Primăria Sectorului 1 B, rezultă o situație contrară celei reținuteă prin raportul de expertiză întocmit la fond, astfel că se impune refacerea expertizei pentru a se lămuri, în raport de înscrisurile depuse la dosar, situația juridică existentă cu privire la imobilele în cauză - fiind invocate prevederile art. 304 cpt. 5 Cod de procedură civilă.
În cel de-al doilea motiv de recurs subsumat prevederilor art. 304 pct. 6 Cod de procedură civilă, s-a arătat că instanțele au acordat mai mult decât s-a solicitat prin acțiune, în mod greșit fiind obligată pârâta să lase în deplină proprietate și posesie, reclamantului, fâșia de teren de 75,91 mp. în condițiile în care,în acțiune nu s-a formulat și o cerere de revendicare.
Prin decizia civilă nr. 1779 din 12 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie în dosarul nr- (în format vechi 3968/2005) s-a admis recursul pârâtei, în contradictoriu cu moștenitoarea defunctului reclamant G, (introdusă în cauză, în faza de judecată a apelului), s-a casat decizia din apel susmenționată, cauza fiind trimisă spre rejudecare la aceeași instanță - Tribunalul București.
În decizia de casare s-a primit primul motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod de procedură civilă, ca fiind fondat.
S-a reținut astfel, că potrivit art. 212 alin. 1 Cod de procedură civilă, dacă instanța nu este lămurită cu expertiza efectuată, poate dispune întregirea expertizei sau o nouă expertiză, iar potrivit art. 295 alin. 2 Cod de procedură civilă, instanța va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 292 Cod de procedură civilă, când consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei.
Curtea de APEL BUCUREȘTIa constatat că există probatorii contradictorii în cauză, astfel relațiile privind situația juridică a terenului reclamantului pentru care a obținut sentința civilă nr. 7617/1992 a Judecătoriei Sectorului 1 B, depuse la dosar de către autoritățile locale, contrazic raportul de expertiză efectuat la prima instanță, iar pentru lămurirea acestor contradicții, este necesară efectuarea unei noi expertize tehnice, potrivit art. 292 alin. 1 Cod de procedură civilă, care să identifice în raport de toate înscrisurile dosarului, mai întâi, proprietatea reclamantului.
Curtea reține astfel, în decizia de casare, că potrivit adreselor de la Primăria Sectorului 1 B din dosarul primei instanțe, de la filele 32 și 35, și adresa de la fila 74 din dosarul instanței de apel, rezultă că numărul poștal 36 nu figurează pe strada -, iar primăria ar fi identificat terenul reclamantului ca purtând nr. 37, mai mult, potrivit adresei de la fila 13 din dosarul Curții de APEL BUCUREȘTI, reiese că adresa poștală a imobilului reclamantului se identifică în-, sector 1, iar potrivit adresei de la fila 36 fond, că reclamantul nu figurează în evidențele cadastrale în str. -. Tot astfel, dovada de la fila 18 (dosarul Curții de APEL BUCUREȘTI ) Parchetul identifică imobilul reclamantului în-, sector 1.
Potrivit dovezilor de la filele 16 - 33 din dosarul Curții de APEL BUCUREȘTI, prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 B nr. 9127/P/2001 s-a reținut săvârșirea de către reclamantul Gai nfracțiunilor de mărturie mincinoasă, fals în înscrisuri oficiale, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, menționându-se caracterul fals al procesului - verbal încheiat la data de 25 noiembrie 1992, înscris care a stat la baza identificării imobilului în cauză și a emiterii certificatului nr. 20256/7236 din 31 mai 2002 de către Primăria Municipiului B - Direcția Evidența, Evidența Proprietății, cadastru - Serviciul de.
Având în vedere decesul făptuitorului G la data de 12 decembrie 2003, s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmării penale față de acesta pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 288 alin. 2 din Codul penal.
Curtea însă a reținut, că soluția pe aspectul răspunderii penale nu prezintă relevanță, instanța fiind ținută să administreze un întreg ansamblu probator care să identifice imobilul în litigiu.
Nu s-a primit însă, cel de-al doilea motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod de procedură civilă, pe de o parte pentru că o astfel de critică s-a formulat direct în recurs, nu și în apel, așadar omisso medio, ceea ce este inadmisibil, iar pe de altă parte, pentru că ea nu este fondată, întrucât în acțiune, pe lângă cererea de grănițuire, s-a formulat cerere și pentru ca pârâta să-i respecte reclamantului, dreptul său de proprietate și de posesie asupra fâșiei de teren pe care pârâta a ocupat-o abuziv, astfel că nu se poate reține că instanța de fond a acordat mai mult, decât s-a cerut prin acțiune.
În rejudecare al Tribunalul București - Secția a III a Civilă, s-a dispus efectuarea unei noi expertize topo având ca obiective: identificarea celor două terenuri, descrierea celor două imobile, stabilirea limitei de hotar dintre cele două imobile în raport de actele aflate la dosar și să se precizeze dacă a fost mutată linia de hotar stabilită între cele două proprietăți.
Raportul de expertiză întocmit de expertul identifică terenul reclamantului în- fost nr. 36 cu o suprafață efectivă de 426 mp. mai puțin cu 78 mp. față de dreptul de proprietate stabilit prin sentința civilă nr. 7617/1992 a Judecătoriei Sectorului 2 B, de 504 mp. pârâta având cu 91 mp. mai mult față de reclamant, în raport de actele sale de proprietate, stabilindu-se linia de hotar, astfel încât fiecare parte să aibă câte 504 mp. în proprietate, corespunzător actelor lor de proprietate.
În apel s-au mai depus înscrisuri în copii la dosar, astfel: sentința civilă nr. 2928 din 05 mai 2003 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B prin care s-a respins acțiunea formulată de, în contradictoriu cu pârâtul G, privind constatarea dreptului de proprietate asupra fâșiei de teren de 75,91 mp. din- pe calea uzucapiunii de peste 30 de ani - ca nefondată, decizia civilă nr. 404 din 10 aprilie 2004 Tribunalului București - Secția a III a Civilă prin care s-a respins apelul împotriva sentinței susmenționate formulată de reclamantă și deciziei civile nr. 757/2005 a Curții de APEL BUCUREȘTI de constatare a nulității recursului declarat la această decizie, o adresă (fila 22) a Primăriei Municipiului B - Direcția Evidență Imobiliară și Cadastrală - Serviciu care comunică pârâtei că parcela situată între blocul nr. 24 pe str. - și casele de la numerele 38 și 40 pe str. -, a fost consemnată în evidențele cadastrale cu nr. 37 pe str. - și ulterior, unei secțiuni din această parcelă i s-a atribuit nr. 30 pe str. -, iar la baza identificării imobilului cu nr. 30 pe str. -, a stat procesul - verbal încheiat la 25 noiembrie 1992 de Comisia de fond funciar a Primăriei Sectorului 1 B, menționat ca fiind fals, pentru care s-au făcut cercetări de către Parchetul sectorului 1 B, care a inițiat o revizuire în instanță împotriva sentinței civile nr. 7617/1992 a Judecătoriei Sectorului 1 B (titlul reclamantului, nota red.), și adresa nr. 18378 din 10 iulie 2003 Primăriei Sectorului 1 B care menționează că Subcomisia de fond funciar nu făcut nici o propunere de eliberare a titlului de proprietate ori a procesului - verbal de punere în posesie pentru terenul de 504 mp. în-.
La noul raport de expertiză efectuat în rejudecare, în apel, a formulat obiecțiuni pârâta, cu motivarea că nu s-a răspuns la toate obiectivele stabilite de către instanță, decât parțial și necorespunzător, identificarea celor două imobile făcându-se, fără a se ține seama de actele de proprietate ale părților.
Tribunalul a respins obiecțiunile la expertiză, cu motivarea că expertul nu este obligat să verifice actele de la dosar, aceasta fiind atribuția instanței de judecată.
Prin decizia civilă nr. 1741 din 18 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr- s-a admis apelul pârâtei, a fost schimbată sentința apelată nr. 3843/2002 a Judecătoriei Sectorului 1 B, în sensul că s-a stabilit linia de hotar între cele două proprietăți, potrivit noii expertize efectuată în rejudecare, în apel, pe latura MN din schița la raptul de expertiză efectuat de expert, pe care îl omologhează, obligând pe apelanta - pârâtă să lase reclamantului (- intimat), în deplină proprietate și posesie, suprafața de 91 mp.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Bucureștia reținut că apelanta - pârâtă nu a făcut dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra fâșiei de teren de 75,91 mp. din-, sector 1, prin uzucapiune, acțiunea cu acest obiect fiindu-i respinsă în mod irevocabil prin sentința civilă nr. 2928/2003 a Judecătoriei Sectorului 1 B, teren ocupat abuziv de către pârâtă și care excede suprafeței de 504 mp. pe care aceasta o deține conform actelor sale de proprietate, și care s-a dovedit a fi de 91 mp. potrivit expertizei omologate, din apel.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, cu invocarea prevederilor art. 304 pct. 5 și 9 Cod de procedură civilă.
Potrivit primului motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod de procedură civilă s-a criticat decizia din apel întrucât, pe de o parte, încalcă principul "non reformatio in peyus", întrucât prin dispozitivul deciziei, deși, instanța admite apelul, schimbă sentința în propria-i cale de atac, obligând-o la a restitui reclamantului, o suprafață mai mare de teren decât cea stabilită prin sentința apelată, de 91 mp. în loc de 75,91 mp. creându-i o situație mai grea, ceea ce este inadmisibil, iar pe de altă parte, întrucât se încalcă principiul rolului activ al instanței, ignorându-se decizia de casare privind motivele care au fundamentat soluția desființării primei decizii a Tribunalului București în apel, instanța de apel, în rejudecare, neordonând acele probatorii esențiale pentru lămurirea situației de fapt, respectiv următoarele aspecte:
- problema inexistenței numărului 36 pe str. -;
- lipsa din evidențele cadastrale a reclamantului, pe str. -;
- ignorarea, în cadrul identificării imobilului reclamantului a relațiilor depuse la dosar, emise de autoritățile competente, în-;
- ignorarea rezoluției nr. 9127/P/2001 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 B privind săvârșirea de către autorul intimatei, a infracțiunilor de fals și uz de fals și a menționării de către Parchet a caracterului fals al procesului - verbal încheiat la data de 25 noiembrie 1992 care apare emis de Comisia de fond funciar sector 1, care a stat la baza identificării imobilului reclamantului;
- în mod greșit s-au respins și obiecțiunile la raportul de expertiză care erau menite să conducă la refacerea expertizei pentru a se lămuri identificarea terenului reclamantului.
Potrivit celui de-al doilea motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, recurenta critică decizia din apel și pentru că în mod superficial, instanța a analizat cele două titluri de proprietate în cauză.
Or, instanța trebuia să observe că sentința civilă nr. 7617/1992 a Judecătoriei Sectorului 1 Baf ost obținută, în contradictoriu cu Primăria Sectorului 1 B, în condițiile în care nu s-a efectuat o expertiză de identificare la nr. 36 în str. -, a terenului reclamantului, iar titlul recurentei este mai vechi decât cel obținut de către reclamant, care a obținut titlul său prin uzucapiune, prin săvârșirea infracțiunilor de mărturie mincinoasă, fals și uz de fals.
În speță sunt elemente care ridică mari dubii asupra poziționării lotului reclamantului, ca de altfel și asupra calității sale de proprietar la nr. 36 din str. - - număr inexistent.
În realitate, terenul de 504 mp. pentru care a obținut reclamantul sentința civilă nr. 7317/1992 a Judecătoriei Sectorului 1 B în-, care nu există, este în realitate, terenul Primăriei Sectorului 1 B care a închiriat-o unei societăți comerciale Magistral Prestări Servicii SRL și face și obiectul unei notificări de restituire în baza Legii nr. 10/2001 formulată de o altă persoană fizică decât reclamantul, în plus, terenul nu figurează în evidențele cadastrale, astfel cum rezultă și din adresele autorităților competente depuse la dosar și în plus, atașate și în recurs.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, la aceeași instanță.
În sprijinul recursului s-au depus ca înscrisuri noi, un memoriu al numitelor moștenitoarei și - privind relatarea istoricului proprietății din str. - 37, fostă nr. 27, decizia civilă nr. 18 din 14 martie 2005 Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie prin care s-a respins apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 B, declarat împotriva sentinței civile nr. 8200 din 27 octombrie 2004 prin care s-a respins acțiunea având ca obiect anularea procesului - verbal de punere în posesie din 25 noiembrie 1992 și a schiței anexe, menționate ca fiind false prin rezoluția nr. 9127/P/2002 Parchetului, pentru lipsă de legitimitate procesuală activă - irevocabilă, căi de atac promovate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 B în cauze civile vizând terenul obținut de către reclamant prin uzucapiune în-, în care se arată că în realitate terenul este situat în-, sentința fiind obținută fraudulos prin mărturie mincinoasă, fals și uz de fals, o expertiză topo extrajudiciară pentru terenul de 1.020 mp. din- unde s-ar afla terenul reclamantului, efectuat la cererea notificatoarelor în baza legii nr. 10/200, și care la Nord se învecinează cu proprietatea din- (a recurentei), și care este format din parcelele 44 și 46, parcela 46 fiind atribuită lui G conform sentinței civile nr. 7317/1992 a Judecătoriei Sectorului 1 B, căreia i s-a dat nr. 30 în str. -, fostului nr. 36 din str. -, schițe de amplasament.
Intimata - reclamantă a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât recurenta încearcă să inducă în eroare instanțele prin depunerea de înscrisuri care nu au nici o legătură cu imobilele părților învecinate - - nr. 30 și - nr. 38 - înscrisuri referitoare al imobilele din - nr. 37 - 39, în plus urmând a fi reținută și lipsa sa de interes în promovarea recursului, întrucât recurentei i-a fost admis apelul, fiind schimbată sentința, în limitele rejudecării stabilite prin decizia de casare.
Recursul este fondat.
Curtea constată că cele două critici din recurs subsumate motivelor prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 Cod de procedură civilă sunt fondate, pentru considerentele ce urmează:
S-a încălcat principiul "non reformatio in peyus", în condițiile în care s-a agravat situația apelantei - pârâte în propria sa cale de atac, în sensul că s-a admis apelul, dar sentința s-a schimbat în defavoarea apelantei, care este obligată prin decizia de apel să lase reclamantei - moștenitoare o de 91 mp. în loc de 75,91 mp. cât de stabilise de către prima instanță.
De altfel, expertiza topo din apel nu clarifică de unde rezultă diferența în plus, față de prima expertiză de la fond, care a făcut o comparare doar a suprafețelor din cele două titluri ale părților, constatând că pârâta ar deține în plus, față de titlul său, o suprafață de 91,31 mp. din care 75,91 mp. în detrimentul reclamantei - moștenitoare și 15,40 mp. în detrimentul proprietății.
În rejudecarea apelului, instanța de apel, într-adevăr a ignorat motivele care au fundamentat decizia de casare, neurmărind prin expertiza topo, vechile acte de proprietate ale părților, respectiv actele de vânzare - cumpărare inițiale ale parcelelor - 44 - 46, care au stat la baza sentințelor de uzucapiune ale părților și a planurilor cadastrale corespunzătoare aparținând autorităților locale, potrivit cu adresele acestora de la dosar și care au fost indicate în decizia de casare, prin menționarea filelor dosarelor de fond și apel.
deciziei de casare, care este obligatorie pentru instanța de rejudecare potrivit art. 315 Cod de procedură civilă, atrage nulitatea deciziei recurate și casarea acesteia.
Atât în motivele de apel, cât și în motivele de recurs, recurenta a susținut în mod constant, faptul - neclarificat de instanța de apel și de către cele două expertize topo în cauză - inexistenței numărului 36 pe str. - cu privire la terenul uzcaupat de defunctul - reclamant în cauză, potrivit sentinței din 1992.
Nu s-a clarificat nici faptul că imobilul vecin cu cel al pârâtei - potrivit susținerii acesteia - ar fi în realitate - astfel cum a apare și în mențiunile înscrisurilor emise de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 - că în realitate, terenul obținut prin sentința civilă nr. 7617/1992 prin infracțiuni de mărturie mincinoasă, fals și uz de fals - s-ar afla în-.
Or, expertiza va trebui să clarifice și dacă imobilul din- este în realitate, vecin cu imobilul pârâtei din str. -, potrivit înscrisurilor de la dosar, respectiv adreselor de la Primăria Sectorului 1 B și Primăria Municipiului B - Direcția Evidența, Evidența Proprietății, Cadastru - Serviciul de or, astfel cum rezultă din această ultimă adresă (fila 21 dosar recurs), s-a atribuit nr. 30 pe str. - unei secțiuni din-, și dacă defunctul - reclamant G figurează în evidențele cadastrale cu imobilul menționat în acțiune în- (conform sentinței), or dimpotrivă, cu imobilul din-, respectiv imobilul din- (renumerotată).
Se vor obține și relații prealabile noii expertize care se impune a fi efectuată, în raport de toate elementele de mai sus și deciziei de casare anterioare, de la Oficiul de Cadastru al sectorului 1
Instanța, numai după administrarea acestor probatorii, va aprecia dacă s-a făcut o identificare certă a imobilului menționat de defunctul - reclamant în acțiune - în-, spre a verifica legitimarea procesuală activă în cauză și ulterior a păși la soluționarea celor două cereri, de grănițuire și revendicare a unei fâșii de teren, despre care se face susținere în acțiune, că ar fi fost ocupată abuziv de către pârâtă.
Expertiza tehnică ce va fi încuviințată va trebui să lămurească și dacă terenul reclamantului aparține în realitate domeniului public al Primăriei Sectorului 1 B (potrivit adreselor în cauză emise de Administrația Piețelor sector 1, pentru care s-a pornit și o acțiune în evcuare prin extinderea nejustificată a defunctului - reclamant, susținută de această administrație în-) și dacă el corespunde cu imobilul învecinat celui din- al pârâtei, pentru care s-au formulat notificări în baza Legii nr. 10/2001 de către și, avându-se în vedere și expertiza extrajudiciară - filele 62 - 70 din dosarul de recurs - efectuată în baza Legii nr. 10/2001 la solicitarea celor două notificatoare, dar și cu raportul la cele două expertize anterioare efectuate în cauză - la fond și apel în rejudecare - urmând a fi lămurite, dincolo de identificarea imobilelor în cauză și grănițuirea lor (în situația în care sunt imobile învecinate) și suprafața fâșiei de teren revendicată de la pârâtă, întrucât există diferențe între cele două expertize ale cauzei și dacă pârâta a acaparat efectiv din terenul reclamantului, prin mutarea semnelor de hotar, o porțiune din terenul acestuia, iar nu prin simpla comparare a suprafețelor ce rezultă din titlurile părților, înfățișate instanțelor.
Aspecte din cele reținute mai sus au fost menționate în obiecțiunile la raportul de expertiză din apel formulate de apelanta - pârâtă, în mod greșit instanța respingându-le, întrucât situația juridică a celor două imobile nu s-a clarificat prin acea expertiză, care nici nu răspunsese decât parțial la obiectivele fixate de către instanța de apel în rejudecare, expertul având căderea chiar, de a analiza titlurile de proprietate, inclusiv actele vechi, însoțite de planurile cadastrale și schițele de amplasament înfățișate instanței, spre a face o corectă identificare și constatare.
Față de aceste considerente, rezultă în mod clar, că nu poate fi primită susținerea din întâmpinarea pârâtei privind lipsa de interes în promovarea recursului în speță.
În consecință, potrivit art. 312 Cod de procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta - pârâtă, împotriva deciziei civile nr. 1741 din 18 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VA Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă.
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului, la aceeași instanță - Tribunalul București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
.
2ex./16.03.2009
-5.-;
Jud.1.-
Președinte:Cristina NicaJudecători:Cristina Nica, Mariana Haralambe, Fănica Pena
