Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 320/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 320/R/2008
Ședința publică din 4 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Nicorici
JUDECĂTORI: Silvia Nicorici, Alexandrina Angela Alb Carmen
: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de reclamanții, și, respectiv, de pârâta, împotriva deciziei civile nr. 575/A din 18 octombrie 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect stabilirea mejdiei.
Se constată că la data de 31 ianuarie 2008, prin registratura instanței, pârâții recurenți, au depus la dosar concluzii scrise la care au anexat două planuri de situație.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 28 ianuarie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 427/ 23.III.2005 pronunțată în Dosarul nr.769/2004 al Judecătoriei Gherla, s- admis în parte acțiunea reclamanților, și împotriva pârâtei, s-a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamanților, înscrisă în CF 1374 nr.top 1141/21/2 și CF 5446 top 1141/21/1/2 și proprietatea pârâtei înscrisă în CF 2115 G top 1141/20/2, pe aliniamentul 13-14-2-3-15-16-17-4-5, conform anexei 1 din raportul de expertiză efectuat de ing., și Poșta.
Prin aceeași sentință, pârâta fost obligată să construiască un gard pe linia despărțitoare, în măsura în care vechiul gard despărțitor nu respectă acest aliniament, respingându-se restul petitelor acțiunii introductive vizând revendicarea și autorizarea de a construi gardul, reclamanții au fost obligați să plătească suma de 4.000.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei.
Pentru hotărî astfel, instanța reținut că părțile dețin proprietăți învecinate și pentru stabilirea liniei de hotar, s-au mai judecat într-un dosar finalizat prin sentința civilă nr. 1252/1991 Judecătoriei D e j, cărei executare s- prescris.
În prezentul dosar, s-a administrat inițial expertiza tehnică efectuată de ing. G, însă fiind contestată de ambele părți, s-a dispus efectuarea unei alte expertize de către trei experți:, și Poșta. Aceștia au consultat hârtiile și planurile de CF, toate reperele existente la fața locului, măsurătorile fiind făcute cu aparat performant, au concluzionat că reclamanții folosesc cu 7,36 mp mai mult, iar pârâta cu 2 mp mai puțin decât suprafața scriptică existentă la CF, deci pârâta nu ocupă nici o suprafață din proprietatea reclamanților, stabilindu-se linia de hotar pe aliniamentul 13-14-2-3-15-16-17-4-5.
Apelul pârâților a fost în parte admis prin decizia civilă nr. 575/A/18.2007 pronunțată în Dosarul cu număr unic - al Tribunalului Cluj, fiind schimbată în parte sentința atacată în sensul că linia de hotar dintre proprietățile părților fost stabilită pe aliniamentul A-B-C-D-E-F-G-H-I-J, conform raportului de expertiză efectuat de ing., obligând pârâta să construiască gardul despărțitor pe noul aliniament, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței, fiind obligată pârâta intimată să plătească reclamanților apelanți suma de 454,65 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această sentință, instanța reținut că întrucât lucrarea tehnică efectuată de cei trei experți la fond, nu clasificat în ce măsură aliniamentul propus de aceștia, corespunde celui stabilit prin raportul de expertiză administrat în dosarul nr.487/1990 care stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 1252/1991 Judecătoriei D e j, intrată în puterea lucrului judecat, Tribunalul a încuviințat administrarea unei noi expertize, precum și probe testimoniale vizând vechile semne de hotar.
Concluziile raportului de expertiză administrat în apel și efectuat de ing., fiind în deplină concordanță cu concluziile celor trei experți, precum și cu raportul de expertiză efectuat în dosarul nr.487/1990, al Judecătoriei D e j, diferențele dintre măsurătorile realizate în timp, fiind nesemnificative, acestea încadrându-se în limitele de toleranță admisibile conform normelor tehnice specifice, s-a stabilit linia de hotar conform lucrării tehnice administrate în apel.
Raportat la argumentele arătate mai sus, această lucrare fost apreciată cea mai judicioasă, mai ales că prezintă avantajul poziționării efective a fiecărui punct al liniei de hotar, în raport de limite fixe, facilitând astfel punerea în executare hotărârii.
Împotriva acestei decizii rezumate mai sus, reclamanții, și au declarat recurs în termen legal, învederând că nu sunt de acord cu amplasamentul mejdiei dintre proprietăți și nici cu expertiza efectuată în apel.
Această opoziție generică a reclamanților, față de soluția pronunțată în apel, reprezentând însăși rațiunea pentru care au declarat recurs, fără să indice la modul concret, care sunt criticile de nelegalitate pe care înțeleg să le invoce la adresa deciziei atacate, fapt ce echivalează cu nemotivarea recursului.
În acest context, Curtea în temeiul art.306 alin.1 și 2 Cod proc.civ. raportat la art.301 și art.303 alin.1 și 2 Cod proc.civ. va constata nulitatea recursului pronunțat de reclamanți. Această excepție de ordine publică fost ridicată din oficiul de instanță și pusă în discuția contradictorie a părților, în ședința publică din 28.2008.
La rândul ei pârâta a atacat cu recurs aceeași decizie, solicitând modificarea ei, în sensul respingerii apelului promovat de reclamanți și menținerea sentinței pronunțate de Judecătoria Gherla, în drept invocând disp.art.304 pct.9 Cod proc.civ.
În motivare, se arată că greșit a apreciat instanța de apel că lucrarea tehnică efectuată de ing., este cea mai judicioasă, deoarece câtă vreme nu există diferențe de suprafață, și linia de hotar coincide cu aliniamentul celor trei expertize anterioare, simpla renumerotare a acesteia cu litere arabe, nu justifică însușirea ultimei expertize.
Apoi, din moment ce linia despărțitoare propusă prin acest ultim raport de expertiză, respectă întocmai folosința faptică actuală, neimpunându-se repoziționarea liniei de demarație, greșit fost obligată pârâta la edificarea unui gard pe noul aliniament, deoarece gardul existent respectă acest aliniament, aspect evidențiat de expertul în lucrarea întocmită.
Curtea examinând dosarul cauzei prin prisma motivelor invocate, constată că recursul pârâtei este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Așa cum rezultă cu claritate din motivele de recurs invocate de reclamantă, reiterate mai sus, majoritatea acestora vizează netemeinicia deciziei atacate și reaprecierea materialului probator administrat în cauză, ceea ce nu mai este posibil în cadrul recursului, calificat de legiuitor ca fiind o cale extraordinară de atac, în care modificarea sau casarea hotărârilor atacate, este posibilă, în conformitate cu art.304 alin.1 Cod proc.civ. numai pentru motive de nelegalitate, nu și pentru motive de netemeinicie.
Excepția de ordine publică, inadmisibilității acelor motive de recurs care vizează netemeinicia deciziei atacate și respectiv reaprecierea materialului probator administrat în cauză, fiind ridicată din oficiu de instanță și pusă în discuția părților, în ședința publică din 28.2008, Curtea va respinge ca atare criticile pârâtei care se circumscriu în sfera acestei excepții.
În ce privește nelegalitatea deciziei atacate, întemeiată pe disp.art.304 pct.9 Cod proc.civ. constând în lipsa de temei legal a hotărârii atacate, ori pronunțarea acesteia cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, nu se verifică.
Referitor la obligarea reclamantei de edifica gardul despărțitor, pe noul aliniament stabilit prin raportul de expertiză efectuat de ing., în cadrul apelului, este de observat că prin sentința instanței de fond, aceeași pârâtă a fost obligată să construiască un gard pe linia despărțitoare stabilită în anexa 1 la raportul de expertiză efectuat de cei trei experți:, și Posta, în măsura în care vechiul gard despărțitor, nu respectă acest aliniament.
Această soluție instanței de fond, nu fost atacată cu apel d către pârâtă, care a achiesat la dispozițiile sentinței și la obligația stabilită în sarcina sa.
Prin urmare, reiterarea în apel aceleiași obligații în sarcina pârâtei, pe noul aliniament, renumerotat cu litere arabe, aliniament aproape identic cu cel stabilit de prima instanță, nu schimbă cu nimic situația pârâtei și nu este de natură să înlăture obligația acesteia la construirea gardului despărțitor, pe linia de hotar strict determinată, prin raportare la punctele de reper existente la fața locului.
Cu alte cuvinte, câtă vreme traseul gardului existent în prezent, nu coincide întru totul cu linia despărțitoare descrisă amănunțit, pe fiecare fragment, de expertul în concluziile raportului de expertiză, linie înfățișată cu reperele de rigoare în anexa nr.4 la raportul de expertiză, apare cu evidență faptul că soluția instanței de apel nu este lipsită de temei legal și că în speță nu sunt incidente disp.art.304 pct.9 Cod proc.civ. invocate de pârâtă.
Pe cale de consecință, Curtea față de considerentele expuse mai sus, în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ. va respinge ca nefondat recursul pârâtei, menținând în întregime decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nulitatea recursului promovat de reclamanții, și și respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 575/A din 18.2007 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 4.II.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red. dact.GC
2ex/20.02.2008
jud.apel:,
Președinte:Silvia NicoriciJudecători:Silvia Nicorici, Alexandrina Angela Alb Carmen
