Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 337/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 337/
Ședința publică din 27 martie 2008
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
JUDECĂTOR 3: Tranfdafir Purcărița
GREFIER: - -
S-a fixat termen de pronunțare asupra recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile de apel nr.692/A/19.IX.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosar nr- și sentinței civile nr.2235 din 6.III.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosar nr.1392/Rj/2006, în contradictoriu cu pârâții intimați, și, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 20 martie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când s-a amânat pronunțarea cauzei pentru azi, 27 martie 2008.
CURTEA
Deliberând recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.10731/18.12.2003, pronunțată în dosarul nr. 14501/2002, Judecătoria Timișoaraa admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul împotriva pârâților, și.
A respins cererea reconvențională formulată de pârâții, și împotriva reclamantului pentru constatare drept de superficie, precum și cererea de chemare în garanție a - T, formulată de aceeași pârâți.
A stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților, delimitată de punctele, conform schiței și raportului de contraexpertiză de la filele 141 și 134-140 dosar, întocmit de experții, și, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și în care s-a introdus punctul M pentru devierea liniei de hotar, linia fiind cea menționată de experți în raport și indicată în schița pentru numerele topografice 274/d; 274/c/1/2/1/10 - 274/d; 274/c//1/2/1/15, punctul M fiind amplasat la finalul acestei parcele, iar linia continuându-se astfel până în punctul B, indicat în schiță, fiind deviată pe lângă parcelele cu nr. top. 274/d;274/c/1/2/1/16 și 274/d; 274/c/1/2/1/17, pe care se află amplasate construcțiile efectuate de pârâții și.
A respins pretențiile reclamantului, constând în revendicare.
A obligat pe fiecare pârât (dintre cei 10) să-i plătească reclamantului suma de 2.708.320 lei cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din raportul de expertiză întocmit de experții, și, necontestat de părți, rezultă că parcela nr. top 274/d; 274/c/1/1, transcrisă în CF nr. 1878, este proprietatea reclamantului din 4 iunie 1999, în timp ce parcelele cu nr. top 274/d; 274/c/1/2/1/10./17 au devenit proprietatea numitului în anul 2000 și numai după data de 18.02.2000 parcela acestuia, de 1 hectar, se dezmembrează în 17 parcele, în baza documentației întocmite de - T, avizată de, intrând astfel în proprietatea pârâților.
Din concluziile acestui raport rezultă că terenul proprietatea reclamantului se situează între D 112 și parcelele aparținând pârâților, ca edificiul ridicat de pârâții și se află pe nr. top. proprietatea reclamantului (de la limita MN spre AB), deși în acte figurează ca fiind amplasat pe terenul lor, precum și faptul că fundația construită de și se află pe terenul reclamantului.
Experții au mai învederat faptul că din măsurătorile efectuate la fața locului rezultă că suprafața de teren a reclamantului este în prezent mai mică decât cea evidențiată în CF cu 1475 mp. datorită translatării cu 8,70. după întocmirea schiței de dezmembrare întocmită de - T în anul 2000.
În același sens s-a arătat astfel că linia de hotar AB nu este corect stabilită, cea care ar respecta situația fiind linia dreaptă MN, situată la 8,70 de dreapta AB.
Față de toată această situație, prima instanță, în temeiul art.584 Cod civil, a dispus grănițuirea proprietăților părților, care sunt învecinate, însă după cum urmează: linia de hotar va fi aceea delimitată de punctele, punctul N neputând fi luat în considerare, întrucât din schița întocmită de cei trei experți rezultă că linia de hotar MN trece peste construcțiile edificate pe nr. topografice /1/2/1/16 și 274/d; 274/c/1/2/1/17, de către pârâții și, care au cumpărat un teren parcelat anterior de chemata în garanție și care a întocmit un plan avizat de OJCGC.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulate de pârâți (cu excepția pârâtelor ), instanța a apreciat că ea este neîntemeiată, întrucât dreptul de superficie la care aceștia fac referire poate fi dobândit în această situație doar în baza unei convenții, presupunând astfel consimțământul proprietarului terenului, adică al reclamantului, pe care acesta nu și l-a exprimat.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a -, formulate de aceiași pârâți, instanța urmează aor espinge tot ca neîntemeiată, întrucât reclamantul nu a solicitat obligarea pârâților la plata contravalorii terenului ocupat de către ei în detrimentul lui, ci a revendicat terenul ocupat, excluzând astfel pretențiile constând în despăgubiri.
Împotriva sentinței civile nr.10731/18.12.2003 a Judecătoriei Timișoara au declarat apel în termenul legal atât reclamantul, cât și pârâții.
În motivarea apelului său, reclamantul a arătat că prima instanță și-a depășit atribuțiile atunci când în stabilirea liniei de hotar a introdus punctul1, deși părțile nu l-au cerut și nici experții nu l-au propus, iar acest aspect nu a fost pus în discuția părților.
În plus, stabilind astfel linia de hotar, i s-a încălcat proprietatea.
A mai arătat că deși în considerente se reține că pârâții vor fi obligați să-i restituie terenul pe care l-au ocupat, prin dispozitiv prima instanță nu soluționează capătul de cerere privind revendicarea și nu dispune să i se predea în deplină proprietate și folosință terenul ocupat din parcela nr. top 274/d, 274/c/1/1/a, în situația de a fi obligați în acest sens fiind pârâții și.
În motivarea apelului lor, pârâtele și au arătat că prima instanță a admis acțiunea reclamantului exclusiv în baza raportului de expertiză, fără a ține seama că dezmembrarea terenului pârâților în mai multe parcele, considerată greșită, a fost avizată de OJCGC
Prin decizia civilă nr.1336/10.06.2004, pronunțată în dosar2296/C/2004 Curtea de Apel Timișoara admite apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.10731 din 18.12.2003, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 14501/2002.
A schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul că admite acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâților, și.
A stabilit linia de hotar între imobilul proprietatea reclamantului, înscris în CF nr. 1878, nr. top 274/c, 274/c/1/1/a - 274/d, 274/c/1/1/c, și imobilele proprietatea pârâților, înscrise în CF nr. 2237, nr. top 274/d, 274/c/1/2/1/10 și nr. top 274/d, 274/c/1/2/1/11, în CF nr. 2236, nr. top 274/d, 274/c/1/2/1/12, în CF nr. 2218, nr. top 274/d, 274/c/1/2/1/13, în CF nr. 2439, nr.top 274/d, 274/c/1/2/1/14, în CF nr. 2165, nr. top 274/d, 274/c/1/2/1/15, în CF nr.2163, nr. top 274/d, 274/c/1/2/1/16 și în CF 2164, nr. top 274/d, 274/c/1/2/1/17, pe linia M-N, potrivita raportului de expertiză.
A obligat pârâții să restituie reclamantului terenurile ocupate, cu respectarea liniei de hotar stabilită între punctele M și
A respins apelurile declarate de pârâți împotriva sentinței civile nr. 10731/18.12.2003 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 14501/2002.
A luat act de renunțarea pârâtelor și la judecarea capătului de cerere privind constatarea dreptului de superficie.
A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
A obligat pe fiecare pârât la plata în favoarea reclamantului a unei sume de câte 1.320.905 lei, în total 13.209.050 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie civilă, instanța de apel a reținut următoarea stare de fapt și de drept:
La judecarea cauzei în primă instanță a fost mai întâi efectuată o expertiză de către expertul; întrucât toate părțile au avut obiecțiuni la raportul de expertiză și nu au fost mulțumite nici de răspunsul la obiecțiuni, la cererea pârâților s-a încuviințat și s-a efectuat o contraexpertiză de către 3 experți (, și ).
Acest al doilea raport de expertiză, necontestat de părți, a fost avut în vedere la pronunțarea sentinței, motiv pentru care instanța de apel a respins cererea pârâtelor pentru efectuarea unei noi expertize.
Apelul pârâtelor este nefondat, întrucât acestea ocupă, ca și ceilalți pârâți de altfel, o parte din terenul proprietatea reclamantului, așa cum rezultă de fapt din ambele expertize, ceea ce diferă fiind suprafața ocupată, dar părțile au fost de acord cu raportul celor 3 experți.
Aceeași situație este valabilă și pentru ceilalți pârâți apelanți, apelul acestora fiind de asemenea nefondat, întrucât ocupă teren din terenul proprietatea reclamantului.
În plus, așa cum rezultă din raportul de expertiză acceptat de părți, pârâții și-au edificat o casă, care parțial ocupă parcela nr. top 274/d; 274/c/1/1, care este proprietatea reclamantului, iar pârâții au edificat o fundație care ocupă parțial aceeași parcelă topografică aparținând reclamantului.
De altfel, pârâții au recunoscut că parțial ocupă terenul reclamantului și de aceea au solicitat pe cale reconvențională să li se recunoască un drept de superficie, cerere cu care reclamantul proprietar nu a fost de acord, fapt ce exclude recunoașterea unui asemenea drept.
Nu este întemeiată cererea pârâților de a se stabili linia de hotar între punctele A și B, care este de fapt linia actuală de hotar și care, așa cum au concluzionat cei trei experți, s-a realizat prin translatarea cu 8,70 a liniei corecte, care respectă și suprafața de teren proprietatea reclamantului.
Față de cele expuse anterior și constatate prin raportul de expertiză, apelul reclamantului este întemeiat.
Un argument în plus este și faptul că reclamantul este proprietar din anul 1999 pe terenul de 10.000 mp. Înscris în CF nr. 1878, nr. top 274/d; 274/c/1/1/a -./c, în timp ce pârâții au devenit proprietarii terenurilor învecinate doar în anul 2000, când s-a făcut și parcelarea și dezmembrarea prin care i s-a încălcat dreptul de proprietate al reclamantului.
De altfel, și experții constată că terenul înscris în CF 1878 este corect amplasat în teren, respectând planul cadastral, iar diminuarea suprafeței proprietatea reclamantului cu 1.475 mp. s-a realizat prin translatarea cu 8,70 a întregii schițe de dezmembrare întocmită de "-"
Prin urmare, prima instanță în mod nelegal a deviat linia de hotar corectă ce rezultă din raportul de expertiză, introducând un punct nou, punctul "1", și stabilind-o între punctele; cea cuprinsă între punctele1și B încalcă dreptul de proprietate al reclamantului.
Împotriva acestei decizii de apel, au declarat recurs, pârâții, și, care, prin decizia civilă nr.4176 din 14.12.2005 pronunțată în dosar nr.8123/C/2005, a fost admis de Curtea de Apel Timișoara - secția civilă - dispunându-se casarea ei, ca și a sentinței civile nr. 10731/18.12.2003, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr.14501/2002, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la Judecătoria Timișoara, conform art.304 pct.5 raportat la art. 312 alin.3 și 105 alin.2 Cod procedură civilă, reținându-se în esență, că în ambele instanțe coproprietara tabulară nu a fost citată și nu a participat la proces, însă s-a dispus asupra dreptului său de proprietate, pricinuindu-i-se astfel o vătămare, pe care a reclamat-
Cauza s-a reînregistrat la Judecătoria Timișoara, sub numărul 1392/RJ/28.02.2006 (nr. nou -) și în urma probelor administrate prin sentința civilă nr.2235/06.03.2007, prima instanță a admis în parte acțiunea civila precizata formulata de reclamantul, domiciliat in municipiul T,-, 12, împotriva pârâților si, ambii domiciliați în localitatea nr. 662, jud. A, domiciliata in municipiul A, str. - nr. 4-6, Sc. B, 29, județul A, si, ambele domiciliate in municipiul T, str. -, - Sc. F, ap1, si, ambii domiciliați in municipiul T, Zona de la B, - A, 4, si, ambii domiciliați in municipiul T,-, bloc 80, scara D, 5, si si, domiciliați in T, Zona de la B, - Sc. B, 6.
A constatat ca reclamantul este proprietarul imobilului înscris in CF 1878 nr. top 274/d, 274/c/1/1/a-274/c/1/1/c-274/d; 274/c/1/1/c/27, compus din arabil intravilan in suprafața de 6556 mp.
A constatat ca pârâții si sunt proprietarii imobilului înscris in CF 2237 nr. top 274/d; 274/c/1/2/1/10, curți construcții intravilan in suprafața de 335 mp, si nr. top 274/d; 274/c/1/2/1/11, curți construcții intravilan in suprafața de 500 mp.
A constatat ca pirita este proprietara imobilului înscris in CF 2236 nr. top 274/d; 274/c/1/2/1/12, curți construcții intravilan in suprafața de 500 mp.
A constatat ca pirita este proprietara imobilului înscris in CF 2218 nr. top 274/d; 274/c/1/2/1/13, curți construcții intravilan in suprafața de 500 mp.
A constatat ca pârâta este proprietara imobilului înscris in CF 2439 nr. top 274/d; 274/c/1/2/1/14, curți construcții intravilan in suprafața de 500 mp.
A constatat ca pârâții si sunt proprietarii imobilului înscris in CF 2165 nr.top 274/d; 274/c/1/2/1/15, curți construcții intravilan in suprafața de 375 mp.
A constatat ca pârâții si sunt proprietarii imobilului înscris in CF 2163 nr. top 274/d; 274/c/1/2/1/16, curți construcții intravilan cu una casa familiala in suprafața de 625 mp.
A constata ca pârâții si sunt proprietarii imobilului înscris in CF 2164 nr.top 274/d; 274/c/1/2/1/17, curți construcții in intravilan cu locuința in- in suprafața de 700 mp.
A constatat ca proprietatea reclamantului este limitrofa cu proprietățile pârâților.
A dispus grănițuirea proprietăților învecinate susmenționate pe aliniamentul A-B-C-D-F-G-H-I din schița anexa la suplimentul la raportul de expertiza întocmit de expert G (fila 149 dosar), care face parte integranta din prezenta sentința (fila 167).
A obligat pârâții sa ii restituie reclamantului si sa ii lase in deplina posesie si liniștită folosința suprafețele ocupate din parcela proprietatea reclamantului si evidențiate in schița anexa susmenționata după cum urmează: pârâții si -suprafața A-B-C-9-10-11 de 59,80 mp; -suprafata C-D-8-9 de 35,82 mp; -suprafața D-E-7-8 de 35,82 mp; -suprafața E-F-6-7 de 35,82 mp; si -suprafata de 26,87 mp F-G-5-6; si -suprafața G-H-4-5 de 44,78 mp; pârâții si -suprafața H-I-3-4 de 50,17 mp.
Respinge in rest acțiunea principala.
A respins cererea reconvenționala formulata de pârâții, si.
A respins cererea de chemare in garanție formulata de pârâții, si împotriva chematei in garanție SC " - " SRL, cu sediul in municipiul T,-.
fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență următoarele:
Reclamantul este proprietar tabular al imobilului înscris în CF nr. 1878 nr.top.274/d, 274/c/1/1 a- 274/c/1/1/b - 274/c/1/1/c/27, compus din teren intravilan, în suprafață de 6550 mp, cu titlu de bun propriu, prin cumpărare în anul 1999, învecinându-se pe o latură cu proprietățile pârâților și conform expertului G, care a analizat realitatea faptică a imobilelor în litigiu raportată la planul de parcelare întocmit de SC "- SRL" T, s-a constatat că forma și dimensiunile parcelelor pârâților corespund celor din plan, însă întregul plan este translatat înspre parcela reclamantului, astfel că linia de hotar din adâncimea parcelelor pârâților, respectiv aliniamentul A- proiectat de " - SRL" T este faptic deplasată în medie cu 4,75 înspre parcela reclamantului.
Raportat la actuala linie de hotar, imobilele deținute de pârâți ocupă o suprafață de 758,78. în defavoarea reclamantului, repartizată după cum urmează: 137,81 mp, 119,33 mp, 69,10 mp, 91,81 mp, 92,07 mp, și pentru toate cele trei parcele deținute 248,65 mp.
Expertul a mai constatat că suprafața reală a imobilului proprietatea reclamantului este de 5345 mp (5623 mp după planul de dezmembrare întocmit de SC SRL), fiind cu 933 mp mai mică decât suprafața tabulară.
Din suprafața lipsă de 933 mp, pârâții ocupă efectiv 758,78 mp, diferența regăsindu-se în spațiul alocat drumurilor în părțile laterale de est și vest și în nesuprapunerea perfectă dintre linia de hotar ce desparte parcela reclamantului de parcelele pârâților.
Expertiza topo întocmită în cauză de expert a fost încuviințată la termenul de judecată din 11.04.2006. În acest sens, instanța a avut în vedere că, prin casarea hotărârilor pronunțate anterior în cauză, pe motiv că s-a pricinuit o vătămare coproprietarul, prin necitarea acesteia, instanța de recurs a stabilit implicit că aceasta a suferit o vătămare, deoarece nu a fost convocată la fața locului cu ocazia efectuării expertizei de către expert, respectiv cu ocazia efectuării contraexpertizei de către experții, și.
În aceste condiții, cele două transmisiuni succesive de calitate procesuală pasivă de la soții la soții au operat cu vătămarea susmenționată.
În concluzie, instanța este legată de dezlegarea dată de instanța de recurs, conform art. 315 alin.1 Cod procedură civilă, în ceea ce privește constatarea existenței unei vătămări pricinuite proprietarilor imobilului înscris în CF 2165 prin neconvocarea la efectuarea expertizei și contraexpertizei.
Pe cale de consecință, văzând dispozițiile art. 105 alin.2 Cod procedură civilă, raportat la dispozițiile art. 208 Cod procedură civilă, instanța a apreciat că raportul de expertiză întocmit de expert și raportul de contraexpertiză întocmit de experții, și au fost anulate, implicit, prin decizia de casare, iar raportul de expertiză întocmit în cauză de expert G, cu cele două variante de grănițuire, este singurul valabil din punct de vedere procedural.
La termenul de judecată din 14.11.2006, expertul Gaf ost citat în ședința publică pentru lămuriri.
Expertul a declarat că terenurile din zonă au făcut obiectul a două documentații de parcelare, întocmite de firmele SC " -" SRL și SC " " SRL.
Prima documentație de dezmembrare a fost întocmită de SC - SRL, care a stabilit linia de separație a proprietății reclamantului de parcelele nou formate ale pârâților, documentația vizând terenurile situate spre municipiul
Pornind de la linia de separație susmenționată, firma SC SRL a întocmit documentația de parcelare în direcția opusă municipiului
Expertul a apreciat că, din punct de vedere tehnic, documentațiile întocmite nu conțin greșeli și că sunt aproape identice ca linie de contur.
În fapt, parcelele pârâților sunt mutate cu 4 aproximativ pe parcela reclamantului, deși sunt respectate suprafețele ocupate de pârâți conform documentației.
În speță, instanța a apreciat că nu este imputabilă pârâților faptul că reclamantul este privat de o suprafață de teren, deoarece, din întregul probatoriu administrat în cauză rezultat că parcelele pârâților au luat naștere în baza unei documentații avizate, și că aceștia nu folosesc suprafețe de teren mai mari decât cele pe care le-au cumpărat și asupra cărora sunt intabulați.
Prima instanță a mai arătat că varianta de grănițuire adoptată a fost concretizată de expertul în suplimentul la raportul de expertul de expertiză depus la termenul de judecată din 12.12.2006 (fila 149), cu planul de situație depus la termenul de judecată din 13.02.2007 (fila 167).
Ca atare în temeiul art. 584, 480 și 1169 cod civil prima instanță admis în parte acțiunea principală precizată a reclamantului conform dispozitivului, prin care conform art.112 Cod procedură civilă a respins ca lipsite de interes cererea reconvențională și cererea de chemare în garanție formulate de pârâți.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel reclamantul, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie, și motivând în esență că prin activitatea culpabilă pârâților i-a fost încălcat dreptul de proprietate apărat de art. 480 Cod civil și garantat de Constituție, fiind cazul ca pârâții să-i restituie porțiunea de teren ocupată abuziv și fără nici un temei de drept sau de fapt iar prin decizia civilă nr.692/A/19.IX 2007, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timiș - secția civilă - respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul de mai sus, reținând în esență aceeași stare de fapt și de drept, în ce privește legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, care a pronunțat o soluție corectă și echitabilă, căci faptul că reclamantul este privat de o suprafață de teren nu este imputabil pârâților.
Fiind nemulțumit de pronunțarea acestei decizii civile de apel, reclamantul a declarat recurs în termen legal solicitând admiterea lui, în sensul modificării ambelor hotărâri judecătorești și admiterea acțiunii sale principale precizate, cu cheltuieli de judecată, (conform susținerilor orale ale apărătorului recurentului reclamant și care nu a mai susținut și motivul scris de recurs, vizând casarea deciziei civile atacate cu trimitere spre rejudecare, în vederea efectuării unei noi expertize), invocând în drept art. 304 pct.6,7,8 și 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului său reclamantul arată, în esență că prin sentințele pronunțate de ambele instanțe anterioare s-a acordat mai mult decât s-a cerut, respectiv ceea ce nu s-a cerut, în sensul că s-a stabilit o grănițuire ilegală pornind de la un ultim supliment de expertiză, cu ignorarea raportului de expertiză inițial, precum și a rapoartelor de expertiză anterioare, acest supliment de expertiză - realizat doar la solicitarea expresă instanței de apel fiind nelegal, fără a ține seama de realitatea faptică (art.304 pct.6 Cod procedură civilă).
Reclamantul mai susține că decizia civilă recurată nu este nici motivată (este insuficient motivată), iar pe de altă parte cuprinde unele motive străine de natura cauzei, instanța de apel nemanifestând rol activ (art.304 pct.7 Cod procedură civilă).
Referitor la motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 Cod procedură civilă, reclamantul arată că instanțele anterioare au interpretat greșit situația juridică, neobservând momentul punerii în posesie, iar prin soluția de compromis adoptată i s- afectat grav dreptul de proprietate, fără că el să fi acționat în vreun fel anterior acestui litigiu.
În ce privește motivul de recurs prevăzut la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, reclamantul mai arată că nelegalitatea provine din faptul că soluția adoptată de instanțele de apel și de fond îi încalcă dreptul de proprietate, prevăzut și apărat de art.480 Cod civil și art.44 din Constituția României, prin prisma faptului că deși a fost proprietar tabular, înainte de vânzătorul către pârâți - - s-a ajuns la soluția de a suporta pierderea unei suprafețe de 933. din dreptul de proprietate, deși nu i se acordă nici un fel de drepturi pentru această suprafață ocupată fiindu-i astfel încălcat dreptul lui de proprietate, într-un mod abuziv, fiind ilegală solicitarea pârâților de a se suporta lipsa de suprafață de către ambele părți, în litigiu.
Reclamantul a mai invocat în recursul său, și prevăzut de art. 304 pct.4 Cod procedură civilă, dar acest motiv de recurs nu a mai fost susținut și oral, la termenul de judecată de astăzi.
Nici unul dintre pârâții intimați nu au formulat întâmpinării la recursul reclamantului, contrar art. 308 alin.2 Cod procedură civilă (care prevede că intimatul este obligat să depună întâmpinare cu cel puțin 5 zile înainte de termenul de judecată).
Verificând decizia civilă recurată, prin prisma dispozițiilor art.299 și urm. Cod procedură civilă și în raport de motivele invocate, față de starea de fapt din dosar, ca și de probele administrate în cauză, Curtea stabilește că recursul de față al reclamantului este fondat în sensul și pentru considerentele, ce se vor expune în continuare mai jos, urmând a fi admis ca atare și a dispune conform dispozitivului ce se va reda în cele ce urmează, ambele instanțe anterioare reținând în parte o eronată stare de fapt și aplicând greșit dispozițiile art.584 și 480 Cod civil, când au pronunțat hotărârile judecătorești sus-menționate.
Într-adevăr, examinându-se cauza sub toate aspectele invocate în recurs, din analiza întregului material probator de la dosar, Curtea constată următoarele: Reclamantul recurent este proprietar tabular asupra imobilului înscris în CF 1878 ca bun propriu din anul 1999 acesta fiind primul cumpărat iar pârâții au devenit proprietari pe terenurile învecinate cu cel al reclamantului, începând cu anii 2000- 2001 tot prin cumpărare în urma dezmembrării.
Conform conținutului și concluziilor raportului de expertiză tehnică întocmit de expertul tehnic judiciar, suprafața reclamantului recurent măsurată pe teren și materializată în planul de situație de punctele 1,2,15,5 a fost de 19.070.p, cu 930. mai puțin decât cea înscrisă în cartea funciară nr.1878, această suprafață lipsă neputându-se regăsi decât din cea deținută de pârâți, iar suprafețele ocupate de pârâți din proprietatea reclamantului fiind prezentate la Cap.II punctul 3 ( 55-65 dosar 14.501/2002), iar potrivit conținutului și concluziilor raportului de contraexpertiză tehnică - specialitatea topografic întocmit de cei trei experți, și (134 - 146 același dosar) o parte din construcția edificată de pârâții și se află în realitate pe terenul proprietatea reclamantului, acest teren al reclamantului fiind corect amplasat în teren respectând planul cadastral de aplicare a Legii nr.18/1991 și schițele de dezmembrare, iar din măsurătorile efectuate la fața locului rezultă că reclamantul are suprafață de teren mai mică decât cea înscrisă în acea carte funciară cu 1475. diminuare ce s-a realizat prin translatarea cu 8,70. a întregii schițe de dezmembrare întocmită de - SRL la aplicarea acesteia pe teren, în anul 2000 (schița fiind corectă, conform, dar aplicarea ei pe teren fiind incorectă), actuala linie de hotar nefiind corectă, fiind necesară translatarea întregii parcelări spre stânga cu 8,70. conform acestei noi expertize tehnice.
Este adevărat că (în ce privește grănițuirea și revendicarea), cartea funciară nu garantează suprafața înscrisă în favoarea proprietarului, ceea ce înseamnă însă că acesta nu este îndreptățit să se extindă pe terenul învecinat pentru a ajunge să aibă în posesie întreaga suprafață înscrisă în cartea funciară.
În dosarul cauzei este dovedit prin toate probele administrate că reclamantul recurent are o suprafață de teren mai mică față de suprafața înscrisă în cartea funciară, linia de hotar între proprietățile părților nefiind modificată de către reclamant, dar, în schimb pârâții intimați au ocupat suprafețe de teren din acest teren cuvenit reclamantului, ocupare stabilită prin toate expertizele efectuate în cauză, și ca atare, Curtea consideră că pârâții nu sunt îndreptățiți să se extindă pe terenul învecinat, ce constituie proprietatea tabulară a reclamantului, și de aceea acțiunea acestuia precizată având ca obiect grănițuirea și revendicare este perfect admisibilă.
De asemenea și potrivit celui de al treilea raport de expertiză întocmit în dosar - după casare, cu trimitere spre rejudecare - de către expertul tehnic judiciar G ( fila 94-134, dosar 1392 /R) rezultă, în mod clar că în urma măsurătorilor efectuate s-a constatat că suprafața reală a imobilului reclamantei este de 5345 mp, fiind cu 933. mai mică decât suprafața tabulară înscrisă în cartea funciară și din această suprafață lipsă de 933. pârâții intimați ocupă efectiv o suprafață de 758,78. ( diferența regăsind-se în nesuprapunerea perfectă dintre linia de hotar ce desparte parcela reclamantului și parcelele pârâților, rezultată în urma măsurătorilor efectuate de cele după firme care au făcut dezmembrările parcelelor pârâților și anume SC - SRL T și SC - SRL T ), această situație a suprafețelor ocupate de către pârâți fiind următoarea: = 137,81. = 119,33m.p., = 69,10. = 91,81., = 92,07., + = 248,65. pentru toate cele trei parcele deținute.
Ca atare, acest expert G, propune, în consecință că limita de hotar între parcela reclamantului și cele ale pârâților să fie considerată aliniamentul A-B, conform schiței de plan nr. 2 anexa la această variantă Iae xpertizei, linie de hotar pe care Curtea - ca instanță de recurs - și-o însușește în întregime și care va face parte din prezenta hotărâre și care va constitui dispozitivul deciziei de recurs, ce se va pronunța în cauză, ca urmare a admiterii recursului de față al reclamantului.
Această soluție adoptată în recurs, Curtea o consideră că rezolvă cel mai bine intereselor procesuale ale părților litigante întrucât, conform literaturii juridice de specialitate și practicii judiciare în materie, când prin acțiunea în grănițuire se solicită stabilirea hotarului dintre proprietari și obligarea pârâților de a preda porțiunea de teren pe care o ocupă fără drept, în raport cu extrasul de carte funciară - precum în speță - expertul are îndatorirea de a stabili hotarul care desparte terenurile părților în proces, prin determinări tehnice exacte, iar nu să propună, în mod arbitrar, o variantă de natură să compenseze deficitul de suprafață de teren al unuia dintre proprietari.
Față de cele expuse mai sus, Curtea stabilește că prin luarea în considerare a suplimentului la raportul de expertiză al expertului G de către instanțele anterioare s-a încălcat principiul disponibilității, ce guvernează procesul civil, conform căruia în sistemul legislației procesuale românești, instanța este obligată să statueze numai în cadrul procesual determinat de părți, iar în privința obiectului litigiului trebuie să se pronunțe doar în limitele acțiunilor înregistrate de părți în justiție, orice altă statuare contravenind dispozițiilor imperative ale art.129 al.6 Cod pr.civilă.
Această concluzie rezultă din precizarea expertului G, în sensul că suplimentul la raportul său de expertiză l-a făcut la solicitarea expresă a instanței la termenul din 14 XI 2006, având ca unic obiectiv deducerea proporțională cu dreptul de proprietate a suprafeței lipsă constatate (149 dosar fond).
Ca atare, Curtea consideră că se impune admiterea prezentului recurs al reclamantului și modificarea ambelor hotărâri judecătorești anterioare, în sensul admiterii acțiunii civile precizate a reclamantului și stabilirii liniei de hotar dintre parcelele limitrofe ale părților litigante pe aliniamentul A-B din raportul de expertiză tehnică întocmit de expert G, în varianta I, materializată în planșa nr.2 anexată la acest raport de expertiză care va face parte integrantă din dispozitivul prezentei decizii civile de recurs, iar nu conform acestui supliment de expertiză, (prin care se propune diminuarea cu încă 469,82.p suprafeței de teren deținută de reclamant), care supliment de expertiză încalcă deci principiul disponibilității procesului - civile, atât din punct de vedere material, prin aceea că el conferă posibilitatea de a dispune de obiectul litigiului - ceea ce în speță nu s-a realizat - cât și din punct de vedere procesual, prin aceea că nu s-a ținut seama de concluziile tuturor experților în lucrările lor întocmite, care nu au păreri diferite, cu privire la stabilirea liniei de hotar, ci dimpotrivă toate concluziile lor sunt în deplină concordanță, încât astfel, l cum ambele instanțe au ignorat prerogativele părților ce intră în conținutul acestui principiu, modificarea acestor hotărâri judecătorești anterioare apare evidentă.
Aceasta, cu atât mai mult, cu cât acest supliment de expertiză nu este vizat de către Oficiul de cadastru și deci nu are temei legal și nu poate produce efecte juridice între părțile în proces, deoarece instanțele au fost investite doar cu stabilirea unei linii de hotar între proprietățile învecinate ale părților, în baza unei situații de fapt și juridice concrete și corecte, cu aplicarea justă a dispozițiilor art. 480 Cod civil și prin raportare la probele administrate în cauză, respectiv a tuturor celor 5 experți tehnici, care toți au ajuns la unison, la aceiași constatare clară și anume, că pârâții i-au ocupat suprafața de 758,78. din proprietatea tabulară reclamantului, (care este primul proprietare tabular, prin cumpărare, încă din anul 1999 devenind deci primul cumpărător și după aceea au urmat pârâții).
De asemenea, în răspunsul aceluiași expert G la obiecțiunile formulate de pârâți acest expert răspunde clar și precizează că în situația dată, unde fiecare parcelă în parte, atât cea reclamantului cât și cele ale pârâților au coordonate precise ale punctelor de contur, nu se justifică propunerea unei variante de grănițuire cu suportarea proporțională a suprafeței lipsă constată la parcela reclamantului, întrucât, în raport de aceste coordonate s-a stabilit faptul că pârâții ocupă parțial terenul proprietatea reclamantului în cotele sus indicate, mai ales că situația de translație cuprinde numai parcelele pârâților, nu și parcela reclamantului, iar planul de parcelare întocmit de SC SRL este corect, însă au apărut erori doar la transpunerea lui în realitate, respectiv la trasarea, adică înțărușarea loturilor pârâților, care nu au respectat documentația.
Rezultă deci în mod clar că pârâții, cu prilejul transpunerii pe teren a planului de parcelare, prin trasare și țărușarea loturilor au încălcat suprafața de teren reclamantului, prin nerespectarea documentației de parcelare, același expert precizând că numai la suprafața de teren parcelei reclamantului se constată o lipsă de teren, care provine tocmai din greșita înțărușare efectuată de pârâți, ceea ce înseamnă că, deci suprafața de teren revendicată de reclamantul recurent de 933. există în materialitatea ei obiectivă, dar a fost ocupată abuziv de către pârâții intimați indicați mai sus, și care numai prin nerespectarea documentației de parcelare inițiată și-au mutat cu 4,75 suprafețele parcelelor lor pe parcela proprietatea reclamantului, ocupând-o în cotele menționate și repartizate pe fiecare pârât, în parte, potrivit celor ce preced și astfel, prin acest supliment de expertiză i se diminuează reclamantului încă o dată suprafața de teren tabulară cu încă 469, 82. după ce, în realitate, i s-a ocupat de către aceiași pârâți încă o suprafață de 758,78.
Sunt considerente pentru care Curtea va înlătura acest supliment de expertiză, deoarece îi încalcă dreptul de proprietate al reclamantului prev. de art. 480 Cod civil apărat, garantat și ocrotit de Constituția României în art.44.
De altfel și în explicațiile orale și lămuririle date de către același expert G, în ședința publică din 14.XI.2006 (fila 144) în condițiile art.211 Cod pr.civilă, acesta precizează că spre deosebire de celelalte expertize efectuate în cauză, el a procedat la o măsurare în același tip de coordonate ca cele folosite la întocmirea documentației de dezmembrare ce a stat la baza intabulării părților asupra parcelelor în litigiu și consideră că din punct de vedere al documentelor întocmite nu s-au făcut greșeli, dar în fapt a constatat că parcelele pârâților sunt mutate pe parcela reclamantului cu cca 4, ajungându-se ca toți pârâții să ocupe terenul reclamantului și să i se schimbe linia de separație față de cea proiectată prin nerespectarea documentației inițiale, în mod obiectiv neexistând o soluție ca suprafețele pârâților să nu fie afectate dacă se realizează translatarea liniei de separație față de proprietatea reclamantului, pentru că, faptic parcelele în litigiu nu se regăsesc în parcelele proiectate, căci suprafețele pârâților din documentație nu corespund coordonatelor pe teren, linia de separație fiind mutată cu cca 4 pe parcela reclamantului de către pârâți.
Atât instanța de fond, cât și cea de apel își justifică soluțiile prin unele considerente străine de natura și obiectul cauzei căci nu procedează la aplicarea corectă a legii și interpretarea justă a probelor administrate în cauză, atunci când nu țin seama de concluziile rapoartelor de expertiză întocmite în cauză, inclusiv a raportului de expertiză întocmit de expert G, (care precizează că efectuarea unui supliment de expertiză nu se justifică), astfel că soluțiile instanțelor anterioare sunt contrare probelor administrate în cauză, care se coroborează, și care converg toate spre concluzia finală că pârâții i-au ocupat reclamantului suprafața de 933., cu ocazia transpunerii pe teren prin trasare și înțărușarea loturilor și prin nerespectarea documentației inițiale de parcelare, devenind incident astfel, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.7 Cod pr.civilă.
Ambele instanțe, la fel interpretează greșit întreaga documentație de parcelare la care se referă experții, ale căror concluzii concordă inclusiv expertul G, care precizează că întregul plan este translatat înspre proprietatea reclamantului, astfel că linia de hotar din adâncimea parcelelor pârâților, adică aliniamentul A-B, proiectat de SC - SRL; este faptic deplasată în medie cu 4,75m, înspre parcela reclamantului concluzionându-se judicios că, raportat la linia de hotar actuală (aliniamentul 3-11), imobilele deținute de pârâți ocupă suprafața de 758,78. în defavoarea reclamantului, apărând deci erori la trasarea loturilor pârâților (94-102, 122-123), deși planul de parcelare, este corect întocmit această interpretare greșită atrăgând motivul de nelegalitate, de recurs, prevăzut de art. 304 pct.8 Cod procedură civilă.
Este însă incident în cauză și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, căci hotărârile pronunțate în cauză, de către instanțele anterioare sunt lipsite de temei legal și sunt date cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, de vreme ce, prin aceste soluții anterioare i se încalcă flagrant dreptul de proprietate al reclamantului (care este primul cumpărător, devenit proprietar tabular în anul 1999), ceea ce este contrar prevederilor art.480 Cod civil și art. 44 din Constituția României, câtă vreme prin această soluție a primei instanțe și menținută în apel, reclamatul recurent pierde suprafața de 933. din proprietatea sa, ceea ce nu poate fi îngăduit nimănui, iar suprafața de teren cea i-a fost ocupată reclamantului de către pârâți este una și aceiași cu suprafața identificată de către toți experții ( în număr de 5) în parcelele pârâților, aceștia din urmă neputându-și invoca propria culpă, săvârșită atunci când nu au respectat documentația de parcelare și coordonatele precise ale punctelor de contur, nesocotindu-se astfel în cauză normele de drept material care apără și garantează proprietatea privată.
Așa fiind, în raport de toate considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 și 3 Cod procedură civilă, Curtea va admite ca fondat prezentul recurs al reclamantului, va modifica ambele hotărâri judecătorești anterioare, în sensul admiterii acțiunii civile precizate a reclamantului, dispunând stabilirea liniei de hotar dintre parcela reclamantului și parcelele pârâților menționați, pe aliniamentul A-B din raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul ing. G, varianta I, materializată în planșa nr.2, din acest raport de expertiză, care va face parte integrantă din cuprinsul dispozitivului prezentei decizii de recurs, obligându-i pe pârâți să- restituie și să-i predea în natură în deplină proprietate și liniștită posesie (și cu respectarea dreptului de proprietate asupra suprafețelor revendicate de reclamant, conform acestei expertize), suprafața totală de 933. din care suprafața de 758,77. ocupată efectiv de pârâții de mai sus, din imobilul proprietatea reclamantului ( diferența de 174. - regăsindu-se în nesuprapunerea perfectă a parcelelor și care urmează a fi reglementată cu ocazia punerii în executare a prezentei decizii), conform pct.4 din acest raport de expertiză, suprafețele de teren ocupate abuziv de pârâți fiind după cum urmează: și soția, că și - suprafața totală de 248,65.; pârâta - suprafața de 92,07. pârâta - suprafața de 91,81. pârâții și - suprafața de 119,33.; pârâții și - suprafața de 69,10. iar pârâții și, suprafața de 137,81. dispunând, totodată, și evacuarea acestor pârâți din aceste suprafețe de teren ocupate abuziv.
Această soluție adoptată de C, în admiterea recursului reclamantului, în modul arătat, corespunde pe deplin, contextului faptic și juridic al cauzei și pentru considerentele potrivit cărora proprietatea privată a reclamantului este garantată și ocrotită de lege în mod egal indiferent de titular, atât conform art. 44 alin.2 din actuala Constituție a României, cât și prin dispozițiile prevăzute în art.1 din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului vizând respectarea proprietății private, (adoptat de Consiliul Europei la 20.03.1952 și ratificat de România în anul 1955), care, la fel, consacră și apără dreptul de proprietate privată al oricărei persoane, prevederile dreptului comunitar aplicându-se cu precădere, în caz de conflict cu dreptul intern, potrivit actualelor prevederi constituționale ale art.20 alin.1 și 2 și art.21, referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, în concordanță și cu Declarația Universală a Drepturilor Omului prin raportare și la încălcarea art.480 Cod civil, care reglementează dreptul exclusiv și absolut de proprietate al reclamantului, că și art.481 Cod civil, conform cărui text legal, "nimeni nu poate fi silit a-și ceda proprietatea decât pentru cauză de utilitate publică și numai cu plata unei echitabile și prealabile despăgubiri", precum și cu întreaga jurisprudență în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului - CEDO - referitoare la respectarea dreptului de proprietate privată al unei persoane.
Pentru argumentele expuse pe larg mai sus, Curtea va respinge ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâți, și, ca și și având ca obiect instituirea unui drept de superficie, precum și cererea de chemare în garanție formulată de acești pârâți împotriva chematei în garanție SC - SRL T, aceste soluții de respingere derivând ca o concluzie logică și legică a soluției de admiterea recursului și acțiunii precizate a reclamantului, în modul arătat, ( pârâtele și renunțând la judecarea capătului de cerere privind constatarea dreptului de superficie, despre care renunțare s-a luat act încă la 10 VI 2004).
Astfel, cererea reconvențională a pârâților este neîntemeiată întrucât dreptul de superficie pretins de aceștia poate fi dobândit în baza unei convenții, ce presupune consimțământul reclamantului, ca proprietar al terenului condiție legală neîndeplinită în speță, căci acest reclamant nu și-a exprimat un asemenea consimțământ valabil, iar în ce privește cererea de chemare în garanție a Sc SRL T, formulată de aceiași pârâți, Curtea o va respinge tot ca neîntemeiată, întrucât prin prezenta acțiune reclamantul nu a solicitat obligarea pârâților la plata contravalorii suprafețelor de teren ocupate de ei în detrimentul lui, ci acest reclamant a solicitat în mod expres revendicarea acestor suprafețe de teren ocupate abuziv de către pârâți, excluzând astfel pretențiile constând în despăgubiri.
Or, în speță, în concret pârâții menționați, au solicitat chemarea în garanție a SC - SRL T, pentru ca în situația când ei vor cădea în pretenții, această chemată în garanție să fie obligată la plata unei indemnizații aferente suprafeței de teren ocupate de către pârâți în favoarea reclamantului, care însă nu a cerut asemenea pretenții bănești, iar planul de parcelare întocmit de această chemată în garanție este corect întocmit, însă pârâții l-au transpus, pe teren faptic, în mod eronat, trasând pe teren alte repere, neconforme cu acest plan de situație și prin aceasta au încălcat și ciuntit dreptul de proprietate al reclamantului.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, aflați în culpă procesuală ca părți căzute în proces, pârâții intimați de mai sus, vor fi obligați să plătească reclamantului recurent - la cererea acestuia - suma de 8.343 lei, RON, cheltuieli de judecată, parțiale, în toate instanțele, conform borderoului de cheltuieli de judecată pretinse de reclamant, ( aflat la fila 76 dosar recurs), reprezentând onorariu avocațial în recurs (fila 59 și 77), contravaloarea onorariului expertizei ( fila 129 - dosar 14501/2002), onorariu avocațial ( fila 17-18 dosar recurs 8123/2005), onorariu expertiză ( fila 70 - dosar 1392/R/2006) și taxă judiciară de timbru și timbru judiciar (fila 29-31 dosar -), (adică 3000 + 1806+1000+1520+1017= 8343 lei ). Curtea are în vedere că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 584 - teza II - Cod civil, conform cărora cheltuielile grănițuirii se vor face pe J totalul cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, fiind în sumă de 58.706.209 ROL numai la Judecătoria Timișoara (adică 17.920.026+86.000+6948,183+10.000.000+ 18.680.000+ 3.022.000+50.000+2.000.000= 58.706.209 - fila 224 aliniat final dosar 14501/2002,), la care se adaugă cheltuielile din dosarul de apel nr.2296/C/2004, prilejuite de onorarul avocațial de 3.000.000 lei -fila 7, taxa judiciară de timbru - 45.500 - fila 8, apoi timbru judiciar de 45.000 lei și taxă judiciară de timbru în sumă de 10.158.546 - fila 55, apoi alt onorariu de avocat pentru primul recurs - fila 18 dosar 8.123/C/2005, apoi onorarul de expertiză - fila 69 dosar Judecătoria Timișoara - 1392/2006, precum și taxă de timbru în apel - dosar - în sumă de 1012 lei RON + 5 la valoarea de 509.837 lei /, (adică 758,78. x 509.837 lei ROL, = 386.854.119 lei ROL) - fila 29 - 31; la care se adaugă încă suma de 1012 lei RON, taxă judiciară de timbru, în prezentul recurs și 5 lei timbru judiciar - fila 20-21 dosar recurs - și onorarul de avocat pentru acest recurs - în sumă de 3000 lei RON, - fila 77 toate aceste cheltuieli de judecată numai ale reclamantului recurent însumând un cuantum de 102.250.255 lei, fără a se mai adăuga și cheltuielile legate de acest proces suportate de toți cei 11 pârâți intimați care însă se află în culpă procesuală conform art.274 Cod procedură civilă, deoarece recursul reclamantului este admis.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile de apel nr.692/A/19.IX.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosar nr- și sentinței civile nr.2235 din 6.III.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosar nr.1392/Rj/2006, pe care le modifică în sensul că admite acțiunea civilă precizată a reclamantului, dispunând după cum urmează:
-Stabilește linia de hotar dintre parcela cu nr. top.274/d, 274/c/1/1/a, 274/c/1/1/b - 274/d, 274/c/1/1/c/27 din imobilul înscris în 1978 în suprafață de 6556 mp, ce constituie proprietatea recurentului reclamant și parcelele cu nr.cadastral 274/d, 274/c/1/2/1/10, 274/d, 274/c/1/2/1/11 din imobilul înscris în 2237, în suprafață de 335 mp, respectiv 500 mp, ce constituie proprietatea pârâților și soția ; nr. cadastral 274/d, 274/c/1/2/1/12 din imobilul înscris în nr. 2236 în suprafață de 500. proprietatea pârâtei; nr.cadastral 274/d, 274/c/1/2/1/13 din imobilul înscris în nr. 2218 în suprafață de 500. proprietatea pârâtei ; nr. cadastral 274 d, 274/c/1/2/1/14 din imobilul înscris în 2439 în suprafață de 500. proprietatea pârâtei; nr.cadastral 274/d, 274/c/1/2/1/15 din imobilul înscris în nr.2165, în suprafață de 375. proprietatea pârâților și nr. cadastral 274/d, 274/c/1/2/1/16 din imobilul înscris în nr.2163, în suprafață de 625. proprietatea pârâților și, ca și nr. cadastral nr.274/d, 274/c/1/2/1/17 din imobilul înscris în nr. 2164 în suprafață de 700. proprietatea pârâților și pe aliniamentul A - B, din raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul ing. G, varianta 1, materializată în planșa nr.2, din acest raport de expertiză, care face parte integrantă din dispozitivul prezentei decizii civile de recurs.
- Obligă pârâții să-i restituie și să-i predea în natură în deplină proprietate și liniștită posesie, și cu respectarea dreptului de proprietate asupra suprafețelor revendicate de reclamant, conform acestei expertize, suprafața totală de 933. din care suprafața de 758,77. ocupată efectiv de pârâții de mai sus, din imobilul înscris în 1978 cu nr.top.274/d, 274/c/1/1/a, 274/c/1/1/ - 274/d, 274/c/1/1/c/27, ce constituie proprietatea reclamantului (diferența de 174. (rotund)regăsindu-se în nesuprapunerea perfectă parcelelor și urmând a fi reglementată cu ocazia punerii în executare a prezentei hotărâri judecătorești), conform pct.4 din raportul de expertiză suprafețele de teren ocupate abuziv de pârâți fiind următoarele: și soția, ca și - suprafața totală de 248,65.; pârâta - suprafața de 92,07.; pârâta - suprafața de 91,81.; pârâții și - suprafața de 69,10.; pârâta și - suprafața de 119,33. iar pârâții și - suprafața de 137,81.p, dispunând și evacuarea acestor pârâți din aceste suprafețe de teren ocupate abuziv.
- Respinge cererea reconvențională formulată de pârâții de mai sus și anume, și, și.
- Respinge și cererea de chemare în garanție formulată de aceeași 7 pârâți sus - indicați împotriva chematei în garanție SC - SRL
- Obligă pârâții intimați de mai sus să plătească reclamantului reclamant suma totală de 8.343 lei, RON, cheltuieli de judecată, în toate instanțele.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, din 27 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
Red. TP/ 18.04.2008
Tehnored. NF/23.04.2008
Ex.2
Judecătoria Timișoara - Președinte
Tribunalul Timiș -Președinte, Judecător .
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Carmina Orza, Tranfdafir Purcărița
