Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 379/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 379/ Dosar nr-
Ședința publică din 03 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 2: Maria Carmen Tică
Judecător - -
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâta Regia Autonomă "Administrația Protocolului de Stat" și de intervenienta,împotriva deciziei civile nr. 273 din 20.10.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 23.03.2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 30.03.2009, iar apoi pentru astăzi, 3.04.2009.
CURTEA:
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 2325/17.03.2006, Judecătoria Brașova admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Protocolului de Stat și a admis în parte cererea de intervenție în interesul reclamantului, formulată de intervenienta.
A admis cererea de arătare a titularului dreptului formulată de pârâta Administrația Protocolului de Stat
A stabilit linia de graniță între imobilul teren, proprietatea reclamantului, înscris în nr. 19751 B, nr. top 13497/6 livadă, în suprafață de 633,6 mp, situat în, str. - - și imobilul teren proprietatea Statului Român, înscris în nr. 18617 B, nr. top 13497/5, în suprafață de 633,6 mp, situat în -, pe aliniamentul marcat de punctele 6 - 7, conform planului de amplasament și delimitare cuprins în completarea raportului de expertiză tehnică nr. 1190/2004, efectuat de ing. -.
A obligat pârâta Administrația Protocolului de Stat să elibereze întregul teren proprietatea reclamantului, înscris în nr. 19751 B, nr. top 13497/6, livadă de 633,6 mp, situat în, str. - -
A respins cererea reclamantului de evacuare a pârâtei de pe terenul de mai sus, precum și cererea de obligare la plata de daune cominatorii pentru refuzul înlăturării gardului ce împrejmuiește terenul proprietatea reclamantului.
A respins cererea de intervenție în interes propriu, formulată de intervenienta.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că reclamantul este proprietarul imobilului în litigiu, imobil care a aparținut antecesorilor acestuia, și, dobândit prin cumpărare în anul 1938, iar urmare a decesului autorilor, precum și a colateralului frate, prin dezbateri succesorale succesive terenul a revenit în proprietatea exclusivă a reclamantului. A apreciat pe această cale instanța că acțiunea reclamantului prin care se tinde la stabilirea liniei de hotar dintre imobilul proprietatea sa și terenul administrat de pârâtă, precum și revendicarea suprafeței deținută de aceasta din urmă, este admisibilă, chiar în condițiile incidenței Legii nr. 10/2001, întrucât dreptul de proprietate al reclamantului este înscris în cartea funciară iar imobilul nu a făcut niciodată obiectul preluării de către Statul Român. În considerarea acestor argumente, a fost admisă acțiunea reclamantului, stabilită linia despărțitoare dintre cele două imobile potrivit expertizei tehnice întocmită în cauză, iar pârâta a fost obligată să lase reclamantului exercițiul dreptului de proprietate asupra imobilului care îi aparține.
În privința pretențiilor din acțiunea introductivă referitoare la evacuarea pârâtei, respectiv de obligare a acesteia la plata daunelor cominatorii, instanța le-a apreciat ca nefondate, în condițiile în care, pe de o parte, între reclamant și pârât nu există raporturi locative, iar, pe de altă parte, prin obiectul acțiunii reclamantul nu a solicitat obligarea pârâtei la retragerea gardului împrejmuitor amenajat de pârâtă și care cuprinde și suprafața proprietatea reclamantului.
Ca o consecință a admiterii pretențiilor reclamantului, în modalitatea prezentată, a fost admisă și cererea de intervenție în interesul reclamantului, formulată de intervenienta.
A fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu a acestei interveniente, prin care se solicita obligarea reclamantului la a-i asigura servitutea de trecere pe terenul proprietatea sa, servitute stabilită în dosarul nr. 17041/2002 al Judecătoriei Brașov, sub argumentul că reclamantul nu a fost parte în dosarul respectiv.
Prin decizia civilă nr. 273/Ap/20.10.2008, Tribunalul Brașova admis apelul declarat de reclamantul și continuat de AA Marketing and Management, ca urmare a transmisiunii convenționale a calității procesuale active, împotriva hotărârii primei instanțe, pe care a modificat-o numai sub aspectul dimensiunilor laturilor terenurilor în discuție, potrivit raportului de expertiză tehnică topografică întocmit de ing.. Au fost păstrate restul dispozițiilor sentinței.
A respins apelurile declarate de pârâta Administrația Protocolului de Stat și intervenienții și Ministerul Finanțelor Publice.
Instanța de control judiciar devolutiv a statuat că dimensiunile laturilor terenului în litigiu au fost stabilite eronat în raportul tehnic al expertului -, astfel încât completarea acestui raport prin lucrarea întocmită de expert lămurește dimensiunile exacte ale acestor laturi, fiind însușită ca atare de către tribunal.
În ceea ce privește critica adusă în apel d e pârâtă, s-a arătat că nu poate fi acceptată teza inadmisibilității acțiunii, întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001, pentru considerentele reținute de prima instanță, probele administrate relevând calitatea reclamantului de proprietar al imobilului care este ocupat în întregime de apelanta pârâtă.
În mod corespunzător au fost apreciate ca întemeiate argumentele judecătoriei care au condus la respingerea cererii de intervenție în interes propriu, fiind respins astfel apelul intervenientei, expertiza efectuată relativ la recunoașterea în favoarea acesteia a unui drept de servitute de trecere stabilit într-un alt dosar, neputând fi opusă reclamantului, care nu a fost parte în acea cauză.
Împotriva deciziei au declarat recurs pârâta Administrația Protocolului de Stat și intervenienta.
Prin recursul declarat de pârâtă se solicită modificarea în tot a deciziei pronunțate în apel, admiterea apelului pârâtei, schimbarea în tot a sentinței primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În dezvoltarea criticilor căii de atac, sub un prim motiv, se susține că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, temei de recurs înscris în dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă. Din perspectiva acestei critici se arată că instanța de fond nu a fost investită cu o acțiune în revendicare, astfel cum în mod greșit a calificat-o, ci cu o cerere de grănițuire, schimbând astfel natura juridică a cererii cu care a fost investită.
Hotărârea este criticată și sub aspectul greșitei aplicări a legii - art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Susține recurenta pârâtă, la adăpostul acestui temei, inadmisibilitatea acțiunii în grănițuire promovată de reclamant, câtă vreme acesta avea deschisă calea acțiunii în realizare, constând în revendicarea imobilului, inadmisibilitatea care vizează și fondul pretențiilor de revendicare în condițiile apariției Legii nr. 10/2001, care instituie o procedură specială pentru situația imobilelor preluate abuziv de Statul Român în perioada de referință a acestui act normativ.
Tot astfel, se susține că hotărârea a fost dată cu greșita aplicare a legii întrucât a fost admisă acțiunea reclamantului în revendicare imobiliară, față de administratorul imobilului, calitate care revine pârâtei, fără a se desfășura în contradictoriu cu proprietarul dreptului real, care este Statul Român.
Greșita aplicare a legii este invocată și sub aspectul soluției de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei asupra terenului în suprafață de 67,87 mp, arătându-se că în mod netemeinic instanța de apel și-a însușit raportul de expertiză tehnică stabilind laturile imobilelor aflate în litigiu, prin diminuarea suprafeței aflate în administrarea pârâtei recurente.
Un ultim motiv de recurs vizează obligarea pârâtei, de către prima instanță, la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care reclamantul nu a formulat acțiune în revendicare, după cum cuantumul cheltuielilor de judecată din apel sunt considerate excesive.
Recursul declarat de intervenienta critică hotărârea pentru greșita aplicare a legii, arătând că în mod nelegal a fost respinsă cererea de recunoaștere a dreptului de servitute de trecere, recunoscut pe calea unei expertize efectuate într-o altă cauză.
Verificând hotărârea atacată în limitele motivelor de nelegalitate invocate, Curtea apreciază nefondate recursurile declarate.
Astfel cum au stabilit instanțele de fond determinarea raportului juridic dedus judecății, prin obiectul acțiunii introductive, reclamantul a solicitat grănițuirea proprietății sale de cea deținută de pârâta APAPS RA B, cerând obligarea acesteia la eliberarea terenului care aparține reclamantului, capete de cerere care corespund deopotrivă unor pretenții în grănițuire precum și petitorii, în revendicare. Din această perspectivă, nu se poate susține că prin decizia pronunțată, instanța de apel, păstrând hotărârea primei instanțe cu privire la calificarea raportului juridic, a schimbat natura litigiului, temei de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă.
Decizia recurată se află la adăpostul criticilor care vizează greșita aplicare a legii.
Potrivit evidențelor de carte funciară, imobilul în litigiu a fost dobândit de antecesorii reclamantului în anul 1938, iar reclamantul este proprietar exclusiv asupra acestuia, drept dobândit prin efectul transmisiunii succesorale. Așadar, în condițiile în care imobilul nu a format obiectul vreunui act de preluare de către Statul Român, în perioada de referință a Legii nr. 10/2001, care reglementează situația imobilelor preluate abuziv de stat, acțiunea în revendicare nu este paralizată de incidentul inadmisibilității, care ar atrage procedura specială a legii de reparație, act normativ inaplicabil în speță.
În legătură cu atragerea ca parte în litigiu a pârâtei APAPS, care are calitatea de administrator al imobilului, stabilirea liniei de hotar dintre cele două terenuri și revendicarea suprafeței care constituie proprietatea reclamantului se impun a fi opozabile deopotrivă administratorului imobilului, în speță pârâtei, după cum și titularului dreptului arătat, Statul Român, atras în litigiu prin pârghia procedurală prevăzută de art. 64 - 66 Cod procedură civilă. Acest temei de analiză constituie motiv al respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei asupra terenului în suprafață de 67,87 mp, care nu se află în incinta imobilului, administrat de această parte, formând obiectul pretențiilor solicitate de reclamant.
Judecata devolutivă a apelului a statuat asupra erorilor de calcul stabilite de expertiza efectuată în faza soluționării în primă instanță, procedând la completarea raportului tehnic, urmare căruia s-a apreciat că dimensiunile laturilor imobilului revendicat de reclamant corespund realității topografice, aspect care a condus la schimbarea sub acest aspect a sentinței judecătoriei.
În fine, cuantumul cheltuielilor de judecată stabilite de prima instanță în sarcina pârâtei, reprezintă echivalentul taxei judiciare de timbru avansate de reclamant, corespunzător valorii obiectului litigiului, a onorariului de expert pentru raportul tehnic efectuat în cauză, respectiv a onorariului avocațial, argumente pentru care nu se dovedește fondată critica adusă în recurs cu privire la întinderea acestor cheltuieli.
Cât privește recursul declarat de intervenienta, dezlegarea dată de instanța de apel este legală în raport cu conținutul cererii de intervenție.
Servitutea de trecere pretinsă de intervenientă, a fost stabilită în contradictoriu cu pârâta APAPS într-un raport procesual în care reclamantul nu a fost parte, neputându-i fi pe această cale opozabilă, revenind intervenientei sarcina de a solicita recunoașterea acestui dezmembrământ cu noul titular al dreptului de proprietate asupra fondului, în măsura în care va face dovada existenței condițiilor referitoare la existența unui loc înfundat și a cerinței trecerii peste terenul proprietatea reclamantului pentru a avea acces la drumul public.
Pentru temeiurile de fapt și de drept expuse, potrivit prevederilor art. 312 Cod procedură civilă, urmează a respinge recursurile și a menține hotărârea atacată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâta "Administrația Protocolului de Stat B și intervenienta împotriva deciziei civile nr. 273/Ap/20.10.2008 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.04.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./11.05.2009
Tehnoedact./26.05.2009/ 2 ex.
Jud. apel,
Jud. fond
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Maria Carmen Tică
