Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 39/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - grănițuire -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 39
Ședința publică din 01 februarie 2008
PREȘEDINTE: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 2: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 3: Ciută Oana
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta, domiciliată în municipiul R, str. - -,. 15,. F,. 58, județul S, împotriva deciziei nr. 440 din 16 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosarul nr-.
Dezbaterile privind recursul au avut loc în ședința publică din 25 ianuarie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată - ă separat și care face parte integrantă din prezenta decizie - și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 01 februarie 2008.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea civilă adresată Judecătoriei Rădăuți, reclamanta - a chemat în judecată pârâții și Municipiul R - prin primar solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se stabilească linia hotarului dintre terenul proprietatea sa, identic cu nr. 449/2 din CF nr. 174 R, situat în municipiul R, str. -, județul S, și terenul pârâților și să fie obligați aceștia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este proprietara parcelei cadastrale nr. 449/2 teren grădină, înscrisă în cartea funciară nr. 147 municipiului R, dobândită prin moștenire conform certificatului de moștenitor nr. 61/2006 eliberat de notarul public din Pârâta a primit în folosință suprafața de 100 mp, pe care, împreună cu fostul său soț, a construit în baza autorizației nr. 15/62/22.03.1985 o locuință și anexe gospodărești, construcțiile ocupând, conform sentinței civile nr. 5065 din 25 noiembrie 1993 Judecătoriei Rădăuți, rămasă definitivă și irevocabilă, suprafața de 101 mp din terenul aparținând reclamantei. Acțiunile formulate de pârâți privind radierea înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra parcelei în litigiu au fost respinse.
Prin sentința civilă nr. 1342 din 11 aprilie 2007, Judecătoria Rădăuția respins acțiunea reclamantei, reținând că terenul dobândit de reclamantă a intrat sub incidența legii nr. 18/1991, autoarei acesteia fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului prin adeverința nr. 1722/1991, fără ca ulterior să se fi procedat la o punere în posesie efectivă a acesteia. Hotarul existent între parcelele deținute de reclamantă, respectiv de către pârâtă, a fost amplasat pe parcela 450/1, proprietate a statului, astfel cum s-a reținut prin hotărâre judecătorească irevocabilă, astfel că nu se poate reveni la o linie de hotar stabilită în urmă cu 100 de ani, în lipsa unor probe din care să rezulte că aplicarea Legii nr. 18/1991 a avut ca efect modificarea hotarului existent.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, care a reiterat apărările din cererea formulată inițial, susținând că instanța nu a luat în considerare situația de fapt și de drept, precum și raportul de expertiză întocmit în cauză, respingând acțiunea în baza unui raport de expertiză mai vechi, și luând în considerare decizia de trecere în proprietatea statului a porțiunii de teren în litigiu care nu a fost niciodată înscrisă în evidențele cărții funciare.
Prin decizia nr. 440 din 16 octombrie 2007, Tribunalul Suceavaa respins ca nefondat apelul reclamantei, reținând că aceasta a solicitat stabilirea hotarului pe aliniamentul vechi al parcelei nr. 449/2, cu ignorarea divizărilor și configurațiilor noi ale parcelelor care se învecinează, astfel cum au fost acestea stabilite în cursul litigiilor purtate între părți.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, care a criticat soluția ca fiind nelegală, întrucât modificările avute în vedere de către instanțele de fond cu privire la . și configurația parcelelor învecinate nu au avut loc în condițiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare privind înscrierile în cărțile funciare. Deși antecesorul reclamantei, proprietarul suprafeței de 850. identică cu 449/2 din 147 Comunei Cadastrale R, nu a predat terenul respectiv la. conform adresei nr. 12556/1984, parte din acest teren a făcut obiectul unui schimb ce a intervenit între Consiliul Local R și fosta, schimb care nu a fost înscris în cartea funciară niciodată. Conform aceleiași adrese, în urma acestui schimb 450 și-a mărit suprafața de la 600. la 980. ulterior acest teren fiind atribuit în vederea edificării de locuințe. Prin sentința civilă nr. 5065/1993, Judecătoria Rădăuția recunoscut ilegalitatea acestei modalități de modificare a limitelor parcelelor tabulare, stabilind că suprafața de 101. ce se afla în posesia pârâtei este, în realitate, proprietatea autoarei reclamantei, -. Ulterior, pârâta a dobândit drept de superficie cu privire la suprafața de 101. teren, care a fost însă identificată din punct de vedere cadastral cu 450/1 din 1542 Comunei Cadastrale R, fără ca această suprafață de teren să fi fost în mod corect individualizată. Reclamanta a apreciat că dreptul de superficie astfel recunoscut pârâtei nu poate constitui un impediment pentru stabilirea hotarului corect dintre proprietățile părților, hotar care în viziunea reclamantei trebuie să respecte linia de demarcație stabilită cu ocazia soluționării acțiunii în revendicare formulată de autoarea acesteia.
Analizând recursul, ale cărui motive se încadrează în art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, instanța îl constată a fi întemeiat din următoarele considerente:
Prin prezenta acțiune în grănițuire, reclamanta a solicitat stabilirea liniei de hotar dintre terenurile aparținând părților, prin raportare la limitele parcelelor cadastrale astfel cum au fost acestea înscrise în cartea funciară și cum au fost recunoscute ulterior prin sentința civilă nr. 5065/25 noiembrie 1993 Judecătoriei Rădăuți, rămasă definitivă prin decizia nr. 318/23 februarie 1995 Tribunalului Suceava și irevocabilă prin decizia nr. 727 din 24 septembrie 1996 Curții de APEL SUCEAVA. Deși prin această sentință pârâta a fost obligată la predarea suprafeței de 101. situate în municipiul R,-, executarea acesteia nu a avut loc, hotarul actual fiind cel stabilit în perioada 1980-1985, când pârâta și-a edificat gospodăria.
Deși în cauza privind stabilirea unui drept de superficie în favoarea pârâtei pentru suprafața de 101. reclamanta a criticat identificarea parcelei deținute de către aceasta și în mod special proveniența acestei suprafețe, respectiv faptul că nu s-a recunoscut că această suprafață este parte din parcela nr. 449/2 pentru care face dovada dreptului de proprietate, instanțele au reținut că dreptul de superficie s-a stabilit pentru parte din parcela funciară nr. 450/1 din nr. 1542 Comunei Cadastrale R, al cărei proprietar tabular este Statul Român. În cadrul acestui litigiu, instanțele nu s-au pronunțat cu privire la modul în care Statul Român a devenit proprietarul tabular al acestui teren, nefiind făcută analiza modului în care acesta s-a întabulat cu parcela menționată.
Prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat grănițuirea suprafețelor de teren deținute de părți, apreciind că hotarul actual nu este cel corect, impunându-se recunoașterea limitelor de hotar care au fost stabilite cu ocazia soluționării acțiunii în revendicare formulate de autoarea sa. Deși reclamanta a susținut că terenul autoarei sale nu a fost predat la. și nu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, în sentința civilă nr. 5065 din 25 noiembrie 1993, Judecătoria Rădăuția reținut că reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața la care era îndreptățită în temeiul dispozițiilor Legii nr. 18/1991, având eliberată adeverința de proprietate nr. 2722/1991. Prima instanță a imputat reclamantei faptul că acest act prealabil și premergător emiterii titlului de proprietate nu a fost urmat de o punere în posesie efectivă, în care să se procedeze la identificarea exactă a terenului care face obiectul reconstituirii. Această operațiune este conform dispozițiilor legale în sarcina autorităților administrative prevăzute de legea specială, reclamanta neavând posibilități concrete și efective de a obține îndeplinirea acestei obligații. În aceste condiții, respingerea acțiunii în grănițuire apare ca fiind o sancțiune excesivă, cu atât mai mult cu cât instanța investită cu verificarea existenței dreptului de proprietate și a limitelor materiale a bunului nu a impus reclamantei probarea acestui aspect.
În ceea ce privește susținerile pârâtei cu privire la existența unui drept de superficie stabilit pe cale judecătorească în favoarea sa, în contradictoriu cu reclamanta, instanța le constată a fi reale, dar lipsite de relevanță în prezenta cauză. Astfel, instanțele s-au t la a constata că terenul aflat în posesia pârâtei se constituie în parte din parcela funciară nr. 450/1 din 1542 Comunei Cadastrale R, fără a face nici o verificare cu privire la modul în care suprafața în litigiu a fost inclusă în această parcelă funciară. Reclamanta a susținut că modificarea limitelor și configurației parcelei funciare nr. 449/2 din nr. 147 R, în sensul diminuării, și a parcelei nr. 450/1 din nr. 1542 Comunei Cadastrale R, în sensul măririi suprafeței, a avut loc cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv a art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938. Astfel, trecerea din proprietatea autorilor reclamantei a porțiunii de teren în proprietatea Statului Român și în folosința pârâtei a avut loc fără ca aceștia să fi fost înștiințați, conform art. 126 și următoarele din Decretul-lege, și fără să se facă aplicarea dispozițiilor art. 481 din Codul civil.
Recunoașterea dreptului de proprietate în favoarea Statului Român în condițiile în care nu s-a făcut dovada preluării acestui teren cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare nu poate avea loc, instanțele investite cu soluționarea acțiunii în revendicare recunoscând dreptul de proprietate al autorilor reclamantei după anul 1991, apreciind că . dreptului de proprietate al acestora este cea care rezultă din înscrierile în Cartea Funciară, coroborate cu adeverința de proprietate nr. 2722/1991.
Față de înscrisurile prezentate și situația de fapt existentă, instanța este chemată să stabilească dacă pentru suprafața de 101. teren aflat în prezent în posesia pârâtei, are prioritate dreptul de proprietate al reclamantei astfel cum a fost acesta recunoscut prin sentința civilă nr. 5065/1993 a Judecătoriei Rădăuți sau dreptul de superficie al pârâtei, astfel cum a fost acesta recunoscut prin sentința civilă nr. 2153/2006 a aceleiași instanțe.
Deși părțile au poziții diferite cu privire la identitatea titularului dreptului de proprietate asupra acestui teren, acestea nu au invocat faptul că parcela nr. 449/2 din nr. 147 Comunei Cadastrale R ar avea un alt amplasament decât parcela nr. 450/1 din nr. 1542 Comunei Cadastrale În aceste condiții, instanța va reține că parcela nr. 450/1 din nr. 1542 Comunei Cadastrale R și-a mărit suprafața și și-a schimbat configurația în defavoarea parcelei nr. 449/2 din nr. 147 Comunei Cadastrale R, fără ca această operațiune realizată în anul 1984 să fi fost efectuată cu respectarea Decretului-lege nr. 115/1938 și fără să fi fost întabulată în mod corespunzător.
Față de soluția pronunțată cu privire la acțiunea în revendicare formulată de autorii reclamantei, instanța constată că, prin respingerea prezentei acțiuni în grănițuire, reclamanta ar fi lipsită de folosința efectivă a terenului proprietatea sa, fără ca aceasta să fie însoțită de o măsură de compensare a acestei lipsiri. Recunoașterea în favoarea pârâtei a unui drept de superficie pentru acest teren în virtutea faptului că aceasta deține terenul din anul 1985 și că a edificat pe acesta o anexă gospodărească nu poate avea drept efect stabilirea în sarcina reclamantei a acestei sancțiuni, care se dovedește a fi disproporționată și nejustificată de satisfacerea unui interes public. suprafeței de teren ce face obiectul dreptului de proprietate al reclamantei este cea stabilită prin sentința civilă nr. 5065/1993 a Judecătoriei Rădăuți, orice altă limită de hotar stabilită în interiorul acestei suprafețe fiind de natură a încălca dreptul de proprietate, astfel cum este acesta recunoscut de art. 480 din Codul civil și art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Constatând că recurenta a făcut dovada susținerilor sale privind greșita menținere a hotarului existent în prezent dintre terenurile deținute de părți, în baza art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, instanța urmează a admite recursul, a modifica decizia pronunțată de instanța de apel, în sensul admiterii apelului, a schimba în totalitate sentința primei instanțe, în sensul admiterii acțiunii reclamantei și a stabili linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul 113-122-35-114 din planul de situație anexă la raportul de expertiză efectuat în cauză și aflat la fila 61 din dosarul de fond. Amplasamentul acestei linii de hotar nu a fost contestat în mod efectiv de către părți, solicitarea pârâtei pentru efectuarea unei contraexpertize fiind justificată de necorelarea dintre mențiunile din concluziile raportului de expertiză și cele din planul de situație anexă privind . suprafeței de teren, de 26. față de 26,33. ce a fost propusă de expert a fi atribuită pârâtei pentru exploatarea în bune condițiuni a casei și anexelor gospodărești. . exactă a acestei suprafețe este lipsită de relevanță în condițiile în care prin prezenta decizie instanța stabilește linia de hotar prin raportare la sentința civilă nr. 5065/1993 a Judecătoriei Rădăuți, fără a accepta propunerea expertului.
În baza art. 274 din Codul d e procedură civilă, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli din toate instanțele, reprezentând taxe judiciare de timbru și timbru judiciar, onorariu apărător (fila 14 din dosarul de apel) și onorariu expert.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta, domiciliată în municipiul R, str. - -,. 15,. F,. 58, județul
Modifică decizia civilă nr. 440 din 16 octombrie 2007 Tribunalului Suceava, în sensul că:
Admite apelul declarat de reclamanta.
Schimbă în totalitate sentința civilă nr. 1342 din 11 aprilie 2007 Judecătoriei Rădăuți, în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții și Municipiul R, prin primar.
Stabilește linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul 113-122-35-114 din planul de situație anexă la raportul de expertiză (fila 61 dosar fond).
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1500 lei cheltuieli de judecată din toate instanțele.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 01 februarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Judecători - fond -
- apel -
-
TehnoS..
2 ex. / 29 februarie 2008
Președinte:Timofte CristinaJudecători:Timofte Cristina, Andrieș Catrinel, Ciută Oana
