Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 393/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.393
Ședința publică din data de 30 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Iolanda Mioara Grecu
JUDECĂTORI: Iolanda Mioara Grecu, Elena Staicu Constanța
- C
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în comuna Mari, sat.Moara, cod poștal -, județul P,împotriva deciziei civile nr.590 din 10 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații pârâți și ambii domiciliați în B, sector 5,-, -.52,.2,.8,.63, cod poștal -.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, au răspuns recurentul reclamant asistat de avocat din cadrul Baroului P și intimatul pârât, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 4,00 lei, potrivit chitanței nr.- și timbre judiciare în valoare de 0,3 lei, ce s-au anulat la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul pârât depune la dosar întâmpinare și acte, respectiv chitanța din 10.10.1960, decizia civilă nr.590/10.11.2008 a Tribunalului Prahova, actul de dare cu plată nr.8987/30.11.1974, contractele de vânzare cumpărare autentificate sub nr.1073/2007 și nr.540/2005, titlul de proprietate nr.31085/2001 și bon de benzină privind transportul efectuat la instanță, arătând că nu sunt acte noi ci au fost depuse pentru a se analiza mai ușor de către instanță.
Se comunică recurentului reclamant copie de pe întâmpinarea și înscrisurile depuse la dosar de către intimatul pârât.
Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea apărătorului recurentului să verifice înscrisurile depuse la dosar de către intimatul pârât.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare au răspuns recurentul reclamant asistat de avocat din cadrul Baroului P și intimatul pârât, lipsind intimata.
Părțile, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul reclamant, susține oral motivele de recurs, arătând că ambele instanțe au dat dovadă de lipsă de rol activ și nu au analizat cu atenție acțiunea reclamantului prin care solicita, în primul rând, revendicarea suprafeței de 700 mp. și grănițuirea terenurilor.
Astfel, în virtutea rolului activ, instanța de fond trebuia să stăruie pentru aflarea adevăratei situații de fapt și să încuviințeze efectuarea unui raport de expertiză care era lămuritoare în cauză.
Solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru completarea probelor cu efectuarea unui raport de expertiză de specialitate.
Intimatul pârât, având personal cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea deciziei instanței de apel ca legală și temeinică.
Referitor la motivația recurentului, arată că aceasta se referă la judecata pe fond și nu la decizia pronunțată de instanța de apel.
Solicită cheltuieli de judecată, cheltuielile de transport.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr-, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta, ca aceasta să fie obligată să-i lase în deplină proprietate și posesie o suprafața de teren de 500 mp și să se delimiteze cele două proprietăți ale părților, reclamantul susținând că pârâta și-a ridicat gard pe proprietatea sa, teren pe care îl deține din anul 1960.
La termenul de judecată din 24.10.2007, instanța a dispus introducerea în cauză a soțului pârâtei, în calitate de pârât.
Ulterior, reclamantul și-a precizat acțiunea, solicitând grănițuirea proprietăților pe aliniamentul ce va rezulta în urma stabilirii drepturilor de proprietate ale părților, respectiv obligarea pârâților la retragerea gardului despărțitor pe vechiul aliniament și, drept urmare, lăsarea în deplină proprietate și pașnică posesie a reclamantului suprafața de 700 mp, rezultată prin mutarea gardului.
S-a mai arătat în cuprinsul precizării că, la data de 10 octombrie 1960, reclamantul a cumpărat de la numitul G suprafața de 1675 mp teren cu vecinătățile indicate în precizare, pe care a edificat, cu autorizația de construire nr.5/16.03.1960, casa de locuit și anexele gospodărești.
Ulterior, pârâții au cumpărat de la numitul, vecinul aflat la estul proprietății sale, o suprafață de circa 500 mp, în mod abuziv mutând gardul despărțitor și acaparându-i o suprafață de circa 700 mp
Legal citați, pârâții au depus la dosarul cauzei întâmpinare și cerere reconvențională în care au arătat faptul că reclamantul este de rea-credință, întrucât, contrar susținerilor reclamantului, ei locuiesc în B și vin foarte rar în imobilul pe care îl dețin în comuna Mari, sat Moara. Susțin pârâții că reclamantul a procedat în așa fel încât ei să nu aibă cunoștință de acest proces, în
condițiile în care, oricum, nu acaparaseră nici o suprafață de teren din proprietatea reclamantului.
Aceștia au relatat că stăpânesc suprafața de teren de 1000 mp pe care a cumpărat-o cu act de vânzare-cumpărare autentic, conform schiței de plan anexă la contract.
A solicitat obligarea reclamantului să ridice construcția din beton și alte materiale de construcție pe care a așezat-o pe linia de hotar, precum și obligarea acestuia să ridice cotețul de porci și de păsări făcut pe lângă hotarul proprietăților părților, urmând sa fie obligat reclamantul la desființarea acestora, sau, în caz de refuz, să fie autorizați pârâții la desființare, pe cheltuiala reclamantului.
S-a mai solicitat obligarea reclamantului să desființeze plantația de pomi aflata pe hotarul proprietăților, iar în caz de refuz, să fie autorizat pârâtul să execute această lucrare.
De asemenea, pârâtul a învederat că o parte din crengile arborilor plantați la o distanță de peste 2 metri, se întind și asupra proprietății sale.
La termenul de judecată din 05.05.2008, prin încheiere de ședință, s-au încuviințat probele solicitate de părți: înscrisuri, interogatorii precum si efectuarea unei expertize tehnice specialitatea construcții și a unei expertize tehnice specialitatea topografie, iar la termenul de judecată din 16.06.2008, pârâții au invocat lipsa calității procesuale active a reclamantului.
Prin sentința civilă nr.5958/16.06.2008, Judecătoria Ploieștia admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâți și a respins acțiunea ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
În motivarea hotărârii pronunțate, instanța de fond reținut că, din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 540/02.03.2005 de către Biroul Notarului Public si, rezultă că reclamantul a înstrăinat, către, imobilul proprietatea sa din intravilanul comunei Mari, sat Moara, compus din teren în suprafață de 2.420 mp și construcțiile aflate pe teren, acesta fiind imobilul în litigiu, învecinat cu proprietatea pârâților, așa cum rezultă chiar din conținutul cererii de chemare în judecată.
A apreciat instanța că, drept urmare, reclamantul nu mai este titular al dreptului de proprietate cu privire la imobilul a cărui grănițuire o solicită și a apreciat că acesta nu justifică un interes în susținerea cererii promovate pe rolul instanței.
De asemenea, instanța de fond a avut în vedere și dispozițiile art.480 Cod civil, potrivit cărora dreptul de proprietate este un drept absolut, exclusiv și perpetuu, care conferă numai titularului exercițiul liber și nestingherit al tuturor prerogativelor sale, posesia, folosința și dispoziția, motiv pentru care, a apreciat că reclamantul nu se poate prevala de aceste dispoziții legale pentru a solicita grănițuirea unui teren al cărui proprietar nu mai era la data introducerii acțiunii.
Drept urmare, instanța de fond a considerat că reclamantul nu a justificat calitatea procesuală activă, nefăcând dovada existenței unei identități între persoana acestuia și titularul dreptului din raportul juridic litigios, motiv pentru care a admis excepția invocată și a respins cererea ca fiind introdusă de persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Împotriva sentinței civile nr.5958/16.06.2008 a Judecătoriei Ploieștia declarat apel reclamantul, solicitând desființarea sentinței criticate și trimiterea cauzei la fond, spre rejudecare.
În motivarea apelului, reclamantul a arătat că în anul 1960 cumpărat terenul în suprafață de 2675 mp și ulterior încă 500 mp, iar pârâții au cumpărat, la granița de est a proprietății sale, 500 mp (de fapt 476 mp).
Susține apelantul-reclamant că instanța de fond nu a reținut că primul capăt de cerere al acțiunii viza revendicarea suprafeței de 500 mp, cumpărată de reclamant în anul 1974 de la fostul CAP Mari și acaparată abuziv de intimații-pârâți.
De asemenea, împotriva sentinței civile nr.5958/16.06.2008 a Judecătoriei Ploiești au declarat apel și pârâții și, solicitând obligarea intimatului-reclamant la plata cheltuielilor judiciare efectuate de apelanții pârâți la fond (taxă judiciară de timbru, onorariu avocat, cheltuieli de transport).
În motivarea apelului declarat, apelanții-pârâți au arătat că în mod greșit instanța de fond nu l-a obligat pe intimatul-reclamant la plata cheltuielilor judiciare efectuate de apelanții-pârâți la fond (taxă judiciară de timbru, onorariu avocat, cheltuieli de transport), în condițiile în care, pe de o parte, cheltuielile care au fost solicitate în ședința publică din 16.06.2008, și dovedite cu actele depuse la dosarul cauzei, iar pe de altă parte instanța trebuia să facă aplicațiunea disp.art.274 pr.civilă, față de reaua-credință a reclamantului.
Tribunalul Prahova, prin decizia nr. 590 pronunțată la 10 noiembrie 2008, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamant și de pârâții și, împotriva sentinței civile nr.5958/16.06.2008 a Judecătoriei Ploiești, reținând următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată la data de 11.02.2008, apelantul-reclamant a formulat acțiune în revendicare a suprafeței de teren de 700 mp, pretins învecinată cu terenul proprietatea intimaților-pârâți și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună grănițuirea proprietății sale în suprafață de 2675 mp de proprietatea intimaților-pârâți, în suprafață de 500 mp.
Deși apelantul-reclamant a susținut în motivele de apel că deține în proprietate în acest punct atât suprafața de teren de 2675 mp cumpărată, la 10 octombrie 1960, cu chitanță de la numitul G, cât și suprafața de teren de 500 mp loc de casă, cumpărat de la CAP, tribunalul a reținut din cuprinsul sentinței civile nr. 2362 pronunțată la data de 12 aprilie 1973 că apelantul-reclamant era "posesorul, dar fără just titlu" doar al terenului în suprafață de 2024 mp, provenind de la G, iar suprafața de 476 mp, restul până la suprafața totală de 2500 mp, provenind de la G, era posedat de.
Prin sentința anterior menționată se recunoaște dreptul de proprietate asupra acestui teren în favoarea CAP-ului, în virtutea calității de membrii CAP a părților, astfel că, terenul a făcut obiectul Legii nr.18/1991. De altfel, este îndeobște cunoscut că potrivit legislației în vigoare la acea dată, membrii cooperatori nu puteau deține în proprietate decât un teren de maxim 250 mp aferent casei de locuit.
Tribunalul a apreciat că în mod legal și întemeiat instanța de fond, reținând că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.540 din data de 2 martie 2005 la Biroul Notarului Public apelantul-reclamant a înstrăinat suprafața de teren de 2420 mp teren situate în Tarlaua 7, parcela Cc 198, A 197 cu vecinătățile drum, canal, a apreciat că acesta nu mai justifică legitimarea procesuală activă în cauză, nefăcând dovada că este titularul dreptului de proprietate asupra terenului învecinat cu terenul proprietatea intimaților-pârâți.
Referitor apelul declarat de pârâți, prin care aceștia au susținut că în mod greșit instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor art.274 pr.civilă, în ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată pe care le-au efectuat în fața instanței de fond, tribunalul a constatat că în încheierea de ședință din data de 16.06.208 a Judecătoriei Ploiești nu există nicio mențiune cu privire la solicitarea pârâților de a fi obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată.
În consecință, tribunalul a reținut că instanța de fond nu a obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârât, întrucât nu a fost investită cu un asemenea capăt de cerere, motiv pentru care a respins apelul formulat de pârâți ca nefondat.
Împotriva deciziei Tribunalului Prahovaa formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că a dovedit faptul că, pe data de 10 octombrie 1960, a cumpărat de la numitul G suprafața de 2.675 mp teren, situat în sat Moara, iar ulterior, parte din acest teren a fost inclus în CAP Mari și, urmare cererii pe care a formulat-o în baza Legii nr.18/1991, i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2420 mp, conform titlului de proprietate nr. 31085/11.04.2001 emis de Comisia județeană P pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
A mai arătat recurentul că a depus la dosar contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 540/2.03.2005, prin care a vândut nepotului său, terenul de 2.420 mp obținut în temeiul titlului de proprietate nr. 31085/11.04.2001, astfel că, din întregul teren cumpărat de la G, a rămas cu suprafața de 255 mp.
Susține recurentul că, la data de 28.11.1974, așa cum rezultă din înscrisul intitulat "act de dare cu plată de teren de construcție pentru membrii cooperatori" a cumpărat terenul de 500 mp, situat în satul Moara și că a făcut dovada că intimații-pârâți au cumpărat de la numitul o suprafață de 476 mp și că aceștia au mutat, în mod abuziv, gardul despărțitor dintre proprietăți, acaparându-i o suprafață de cca 700 mp.
Terenul de 500 mp, este situat între terenul de 255 mp (care i-a rămas în proprietate după ce a vândut nepotului său, suprafața de 2.420 mp) și terenul de 476 mp cumpărat de intimați de la numitul.
Instanța de fond a reținut că nu este titular al dreptului de proprietate cu privire la imobilul a cărui grănițuire a solicitat-o, că nu justifică un interes în susținerea cererii și că nu are calitate procesuală activă de a introduce o cerere de grănițuire a proprietăților, însă nu a observat că obiectul acțiunii a fost și de revendicare a suprafeței de 700 mp, acaparată în mod abuziv de intimații-pârâți.
Recurentul apreciază că decizia instanței de apel este pronunțată cu aplicarea greșită a legii și prin neanalizarea atentă a înscrisurilor depuse la dosar, din care rezulta că, în anul 1960 a cumpărat suprafața de 2.675 mp, din care a înstrăinat, în anul 2005, suprafața de 2.420 mp, rămânând, astfel, proprietar numai pe suprafața de 255 mp, iar ulterior, la data de 28.11.1974, a cumpărat de la fostul CAP terenul de 500 mp, care se învecinează cu terenul de 255 mp.
Intimații-pârâți au construit pe terenul de 476 mp cumpărat de la numitul, însă s-au extins, în mod abuziv, pe terenul de 500 mp pe care l-a cumpărat de la CAP și, mai mult, au intrat cu 2 metri și pe restul de proprietate de 255 mp, prin mutarea gardului despărțitor, acesta fiind motivul pentru care a solicitat grănițuirea proprietăților și a revendicat suprafața de 700 mp.
Susține recurentul că cele două instanțe au stabilit eronat vecinătățile terenurilor în litigiu și, ca o consecință, au apreciat că nu se învecinează cu proprietatea intimaților, deci nu poate solicita grănițuirea. Mai mult, ambele instanțe nu au observat că acțiunea a avut două capete de cerere, respectiv revendicarea suprafeței de 700 mp și grănițuirea celor două proprietăți.
Recurentul mai arată că instanța de fond, în virtutea rolului activ prevăzut de art. 129 alin. 5 pr.civilă, trebuia să stăruie pentru aflarea adevăratei situații de fapt privind vecinătățile proprietăților, prin efectuarea unei expertize topo și să unească excepția cu fondul, conform art. 137 alin. 2 pr.civilă.
Se solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Intimații au depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat întrucât vânzarea către nepot a suprafeței de 2420 mp s-a făcut în baza titlului de proprietate și nu în baza chitanței din 1960 și atât suprafața de 2420 mp din titlu, cât și cea de 2675 mp teren din chitanță se învecinează pe latura de est cu proprietatea aceluiași vecin,.
În ceea ce privește actul de dare cu plată din anul 1974 ce privește terenul de 500 mp, precizează că se suprapune cu terenul de 500 mp cu care recurentul a intrat în CAP și face parte din terenul care a fost cuprins în titlul de proprietate și care a fost înstrăinat vecinul și acestui teren fiind, la est.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, raportat la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 pr.civilă, în sensul că hotărârile anterioare sunt nelegale sub aspectul art. 129 alin. 5 pr.civilă, referitor la rolul activ ce trebuie manifestat de către judecători, instanța constată că acesta este fondat.
Astfel, deși instanța de fond a admis administrarea probatoriilor cu expertiză în specialitatea topografie, solicitată de reclamant și constructor solicitată de pârâți (fila 28 dosar), iar reclamantul a achitat onorariul fixat de către instanță (fila 38), la termenul din 16.06.2008, fără a reveni asupra acestor probatorii și fără a motiva inutilitatea lor, rămas în pronunțare asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului.
Mai mult, deși în cauză era formulată cerere reconvențională prin care pârâții solicitau ca reclamantul să fie obligat să își ridice construcțiile, cotețele și să desființeze plantația de pomi aflată pe hotarul despărțitor al proprietăților părților, instanța nici nu s-a pronunțat asupra acestei cereri, nefiind însă formulate critici sub acest aspect.
În ceea ce privește neanalizarea tuturor motivelor ce au condus la soluția de respingere a acțiunii în revendicare, ce impun incidența dispozițiilor art. 304 pct.7 pr.civilă, rezultată din încadrarea motivelor de recurs, conform art. 306 alin. 3.pr.civilă, se constată, de asemenea, că instanța nu a procedat la compararea tuturor titlurilor de proprietate invocate de părțile în litigiu.
În acest sens, Curtea observă că instanța de fond a constatat întemeiată excepția lipsei calității procesual active a reclamantului, analizând numai contractul de vânzare-cumpărare nr. 540/2005 prin care reclamantul a înstrăinat suprafața de 2420 mp nepotului său, iar instanța de apel a suplinit această lipsă considerând, însă fără suport probatoriu, că terenul în suprafață de 500 mp loc de casă cumpărat de reclamant de la CAP a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, apreciind cu valoare de probabilitate că "este îndeobște cunoscut că potrivit legislației în vigoare la acea dată, membrii cooperatori nu putea deține decât un teren de maxim 250 mp aferent casei de locuit".
Această apreciere este însă în contradicție cu actul de dare în plată transcris la notariatul de Stat Județean P sub nr. 8987/30.11.1974, care consfințește transferul de proprietate de la CAP, către reclamant, a unei suprafețe de 500 mp.
Concluzia că această suprafață a fost inclusă în titlul de proprietate nr. 31085/11.04.2001 doar pe baza unor simple supoziții, fără o verificare prealabilă a evidențelor primăriei și fără o identificare a suprafețelor de teren din titlu și din actul de dare în plată de către un expert specialist, nu are suport legal, încălcând dispozițiile imperative prevăzute de art. 129 alin. 5.pr.civilă, referitor la preeminența principiului aflării adevărului.
De asemenea și supozițiile legate de micșorarea suprafeței de 2675 mp cumpărată de reclamant la 10.10.1960 de la G, raportat la concluziile sentinței civile nr. 2362/12.04.1973 ce menționa o suprafață de 2024 mp trebuie verificate în concret, câtă vreme actul de dare în plată este ulterior acestei sentințe (1974), iar părțile din acel litigiu erau cu totul altele.
Ca atare, constatându-se incidența dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 pr.civilă, dar și necesitatea unor probatorii care nu pot fi administrate, potrivit art. 305 pr.civilă, în fața instanței de recurs, Curtea de Apel va admite recursul formulat și conform art. 312 alin. 3 pr.civilă, va trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Ploiești, având în vedere că aceasta nu a pronunțat o soluție pe fondul cauzei, ci pe excepție.
Cu această ocazie vor fi lămurite aspectele privind reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în cazul ambelor părți, se va verifica rolurile fiscale ale acestora, dar și valabilitatea titlurilor de proprietate exhibate.
De asemenea, expertiza în specialitatea topografie urmează a lămuri dacă terenul cumpărat de reclamant de la CAP, în suprafață de 500 mp, a fost inclus de către Comisia de aplicare a legilor fondului funciar printre cele din titlul de proprietate nr.31085/2001 și dacă prin înstrăinarea suprafeței de 2420 mp reclamantului i-a mai rămas vreo suprafață de teren care să se învecineze sau care să fi fost acaparată de pârâți, urmând a fi analizate cu această ocazie și chestiunile legate de vecinătățile terenului, ridicate la instanțele anterioare.
De asemenea, instanța va dispune orice probatorii a căror necesitate va rezulta din dezbateri, va analiza și compara titlurile de proprietate valabile ale părților și de abia după lămurirea tuturor acestor aspecte, în cunoștință de cauză, va aprecia dacă într-adevăr acțiunea în cauză a fost introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul, domiciliat în comuna Mari, sat Moara, cod poștal -, județul P împotriva deciziei civile nr.590 pronunțată la 10 noiembrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții și, ambii domiciliați în B,-, -.52,.2,.8,.63, sector 5, cod poștal -.
Casează în tot ambele hotărâri și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Ploiești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 aprilie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Iolanda Mioara Grecu, Elena Staicu Constanța
- - - - - C
Grefier,
Red.
Tehnored.PJ
2 ex/19.05.2009
f- Judecătoria Ploiești
G
a- Tribunalul Prahova
,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Iolanda Mioara GrecuJudecători:Iolanda Mioara Grecu, Elena Staicu Constanța
