Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 394/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.394
Ședința publică din data de 07.10.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Antonela Cătălina Brătuianu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 3: Andreia
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenții reclamanți, împotriva deciziei civile nr. 161A/08.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât.
La apelul nominal, făcut în ședință publică se prezintă recurenții reclamanți, prin avocat cu împuternicire avocațială nr.-/6.10.2008, intimatul pârât prin avocat cu împuternicire avocațială nr.-/26.09.2008.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că cererea de recurs este netimbrată și că intimatul pârât a fost citat cu copia motivelor de recurs.
Reprezentantul recurenților reclamanți depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 138 lei, timbru judiciar de 0,5 lei și învederează Curții că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Reprezentantul intimatului pârât, de asemenea, arată că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Curtea, ia act de faptul că recurenții reclamanți au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, taxă pe care o anulează.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Reprezentantul recurenților reclamanți solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată. Arată că temeiul de drept al acțiunii îl reprezintă dispozițiile art. 480 cod civil, instanța de apel admite apelul însă nu a motivat pe aceste dispoziții, hotărârea este nelegală, iar instanța trebuia să treacă la compararea titlurilor și trebuia să dea câștig reclamanților. Mai arată că fiind vorba și de o grănițuire, instanța de apel trebuia să facă această delimitare, întrucât executorul judecătoresc nu poate pune în legalitate această hotărâre.
Reprezentantul intimatului pârât solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. Solicită a se avea în vedere că instanța a analizat corect probele administrate în cauză, din expertiză reiese că proprietatea reclamanților este ocupată prin nord de gardul pe care îl dețin reclamanții, însă pârâtul a marcat gardul conform cadastrului.
Curtea reține în pronunțare cauza ce are ca obiect cererea de recurs formulată de către recurenții reclamanți, împotriva deciziei civile 161A/08.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la data de 13.02.2007 pe rolul Judecătoriei Buftea, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtul solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să oblige pârâtul să-și ridice construcția gard edificată pe terenul proprietatea reclamanților sau în caz de refuz să autorizeze reclamanții să dărâme această construcție pe cheltuiala pârâtului, să procedeze la grănițuirea proprietăților limitrofe și să oblige pârâtul să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie terenul de 43 mp. situat în, Pipera str. - -.
În motivare, reclamanții au arătat că sunt proprietarii suprafeței de 800, mp. dobândită prin contract de vânzare cumpărare autentificat din 2003, dreptul de proprietate asupra terenului fiind înscris în cartea funciară și că la efectuarea măsurătorilor nu au edificat un gard. Ulterior, pârâtul a cumpărat de la același vânzător restul de teren, îngrădindu-l și trecând cu circa 1,05 pe terenul reclamanților. În plus, se arată, vânzătorul nu putea vinde pârâtului mai mult teren decât îi rămăsese în proprietate.
În drept reclamanții au invocat disp. art. 584, 480 și 1075, 1076.civ.
Pârâtul a depus întâmpinare, solicitând respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că a cumpărat terenul în discuție prin contract autentificat din 2004, dimensiunile, laturile și vecinătățile corespunzând cu cele înscrise în documentele Oficiului Județean de Cadastru, Geodezie și Cartografie I, iar măsurătorile și delimitarea terenului au fost efectuate de o societatea specializată. Pârâtul a mai arătat că, întrucât 6 loturi printre care și cele ale părților din prezentul dosar, au fost cumpărate de același vânzător, iar reclamantul pretinde că deține mai puțin teren decât se indică în actul său de proprietate, se impune măsurarea tuturor celor 6 loturi pentru a se vedea cine deține diferența. Totodată, pârâtul a arătat că suprafața de teren pe care a cumpărat-o corespunde cu suprafața pe care a împrejmuit-
În drept pârâtul a invocat prev. art. 480 și 1169.civ.
Prin sentința civilă nr. 4674/19.09.2007 Judecătoria Bufteaa admis în parte cererea, a stabilit linia de hotar între proprietatea reclamanților și cea a pârâtului pe aliniamentul UV conform variantei doi a raportului de expertiză tehnică specialitatea topografie întocmit de expert, a obligat pârâtul să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie terenul delimitat prin punctele conform aceluiași raport de expertiză, a omologat raportul de expertiză tehnică specialitatea topografie întocmit de expert varianta 2, ca făcând parte din sentință, a respins capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului la desființarea construcției - gardul ca neîntemeiat, a obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 798,27 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărâ astfel, prima instanță a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2358/2.10.2003 la BNP, reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 800,01 mp. teren, drept pe care și l-au înscris în cartea funciară, iar prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3088/8.10.2004 la BNP și încheiat cu același vânzător, pârâtul a dobândit în proprietate suprafața de 798,95 mp. înscriindu-și ulterior dreptul de proprietate în cartea funciară. Cele două suprafețe de teren se învecinează în prezent pe una dintre laturi. Ele provin împreună cu încă trei loturi din dezmembrarea unei suprafețe mai mari aparținând aceluiași proprietar.
Astfel cum a constatat expertul (fila 91 dosar fond), latura de a terenului inițial din care au fost dezmembrate aceste loturi, este de 117,55 metri liniari, potrivit documentației cadastrale. În prezent însă, între str. -. - negru și DE 253 (conform schiței anexă la raportul de expertiză fila 66 dosar fond ), laturile de nord și respectiv de sud ale terenului inițial, sunt numai de 115,87 mp. metri liniari, mai puțin cu 1,68 metri liniari mai puțin decât lungimea de 117,55 metri necesară pentru a încăpea toate aceste loturi.
Aplicând juridic regulile revendicării prin comparare de titluri, instanța de fond a avut în vedere mai întâi faptul că ambele părți au titluri în ceea ce privește câte o suprafață diferită de teren și a constatat că pentru suprafața de teren solicitată de reclamanți, pârâtul nu are titlu, întrucât titlu pe care l-a produs (contractul de vânzare cumpărare autentificat) se referă la o suprafață diferită cu totul de cea dobândită de reclamanți. Prin urmare, primul capăt de cerere a fost admis în temeiul art. 584. civ. și limita dintre proprietățile vecine a fost stabilită conform raportului de expertiză tehnică specialitatea topografie.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la ridicarea construcțiilor, s-a reținut că reclamanții nu și-au modificat cererea după efectuarea raportului, iar inițial ei au solicitat doar obligarea pârâtului la desființarea gardului. Față de acest aspect instanța de fond a constatat că nu se poate pronunța asupra a ceva ce nu s-a solicitat, întrucât s-ar încălca astfel principiul disponibilității ce guvernează procesul civil.
S-a reținut în ceea ce privește gardul, că el a fost ridicat incontestabil de către pârâtul neproprietar pe terenul aparținând reclamanților, ceea ce atrage aplicarea regulilor privind accesiunea imobiliară artificială. Astfel, potrivit art. 494.civ. (sediul accesiunii imobiliare artificiale așa cum a fost interpretat în doctrină și jurisprudență), singura situație în care proprietarul terenului poate cere celui ce a construit pe terenul său ridicarea acestor construcții, este atunci când acest constructor a fost de rea credință. ( art. 493 alin. 3 teza finală civ. interpretat per a contrario ). În situația de fapt reținută în speță, nu se poate contesta că pârâtul s-a considerat proprietar al terenului pe care construia în temeiul contractului de vânzare cumpărare, fără a cunoaște faptul că acest titlu nu se referă la întreaga suprafață. Din probele administrate, prima instanță a concluzionat că nu rezultă că pârâtul ar fi luat cunoștință vreodată despre faptul că ocupă o parte dintr-un teren ce nu se află în proprietatea sa. Prin urmare, întrucât reclamanții nu au făcut dovada relei credințe a pârâtului, ei nu pot obține obligarea acestuia la ridicarea construcțiilor, având la dispoziție numai posibilitatea invocării accesiunii conform art. 494.civ.
Prin decizia civilă nr. 161A/08.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, a fost respins ca nefondat apelul reclamanților, fiind admis apelul pârâtului, cu schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul stabilirii liniei de hotar ce desparte cele două proprietăți - pe punctele de contur - în varianta 1 - din expertiza tehnică topografică efectuată de către expertul tehnic, respectiv cu respingerea ca nefondat a capătului de cerere privind revendicarea. Au fost acordate în parte cheltuielile de judecată, obligând pârâtul la plata sumei de 398,27 Ron către reclamanți la fond. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței civile atacate, iar apelanții-reclamanți au fost obligați la plata sumei de 142,50 Ron cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut asupra apelului declarat de pârât, considerat a fi fondat, că atâta timp cât din măsurătorile raportului de expertiză tehnică, în varianta nr. 1, nu a rezultat că pârâtul are în proprietatea sa mai mult teren decât cel din acte, iar limitele proprietății nu au fost modificate, mai mult chiar, deține în folosință o suprafață de teren diminuată cu 0,76 ml ca urmare a lărgirii străzii - -, este nelegal și inechitabil ca acesta să fie obligat a ceda reclamanților din proprietatea lui. Măsura contrarie este de natură a aduce pârâtului un prejudiciu material prin încălcarea dreptului său de proprietate garantat de art. 480.civ. art. 41 din Constituția României și art. 1 din Primul protocol adițional la.
Sub acest aspect, acțiunea în revendicare formulată de reclamanți pentru suprafața de teren lipsă din terenul acestora, a fost privită ca fiind nefondată, cu consecința respingerii.
Asupra apelului declarat de reclamanți, instanța de apel a reținut că sunt nefondate criticile privind interpretarea greșită a actului dedus judecății, deoarece stabilirea liniei de hotar a fost făcută potrivit variantei nr. 2 din raportul de expertiză, iar marcajele exterioare se puteau fixa ulterior rămânerii irevocabile a hotărârii, în cadrul punerii ei în executare silita.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, a fost făcută aplicarea art. 274.proc. civilă, proporțional cu admiterea în parte a pretențiilor reclamanților în cadrul acțiunii de fond, respectiv corespunzător admiterii apelului pârâtului.
Împotriva acestei decizii, au formulatrecursîn termen legal reclamanții, întemeiat pe disp. art. 304 pct. 8 și 9.pr. civilă, solicitând menținerea hotărârea instanței de fond cu privire la primul capăt de cerere, în sensul stabilirii liniei de hotar între cele două proprietăți pe aliniamentul UV conform variantei 2 din raportul de expertiză, obligarea pârâtului la a le lăsa în deplină proprietate și posesie terenul delimitat prin punctele din expertiză, procedarea de către instanță la grănițuirea celor două proprietăți, prin însemnarea liniei despărțitoare prin semne exterioare, sens în care se impune ridicarea și mutarea construcției grad a pârâtului de pe linia ON pe linia UV conform variantei 2 expertizei, astfel cum se explică în detaliu de către expert prin "Răspunsul la obiecțiuni - anexa la raportul de expertiza" la punctul 6.
S-a arătat în esență, că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia:
1. Fiind învestită cu o acțiune în revendicare, instanța de apel a greșit aplicând prin analogie norme specifice dreptului european, în loc să procedeze lacompararea titlurilor de proprietate, conform art. 480 Cod civil. -se așa-zisul criteriu al echității, se ajunge în realitate să fie prejudiciați reclamanții, care pierd o parte a dreptului lor de proprietate, fără ca instanța să mai analizeze dacă în ceea ce îi privește "este echitabil" acest lucru.
Prin contractul său de vânzare-cumpărare pârâtul nu dovedește că are titlu pe suprafața revendicată prin acțiune de reclamanți, ci că are titlu pe o altă suprafață de teren, iar diminuarea terenului său prin lățirea unor drumuri ori din cauza unor greșeli ale măsurătorii cadastrale, nu poate fi suportată de către reclamanți.
Nu se poate genera o translare a tuturor terenurilor, iar pârâtul se poate îndrepta împotriva administrației locale care i-a cauzat acest prejudiciu și nu îndestulându-se din terenul vecinului
2. Realizarea grănițuirii trebuia făcută efectiv prin măsurarea și fixarea liniei despărțitoare prin semne exterioare și nu prin indicarea unei linii de hotar imaginare, în acest sens fiind necesară obligarea pârâtului la mutarea gardului - care este un semn exterior - pe linia de hotar trasată în varianta 2 expertizei pe linia UV.
Nu este legală susținerea instanței de apel în sensul că acest lucru se poate face pe calea executării hotărârii, în condițiile în care în dispozitivul hotărârii nu se prevede o asemenea obligație din partea pârâtului.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor invocate și în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
1. Conform raportului de expertiză tehnică efectuat și completat în primă instanță, suprafețele de teren ale părților situate în sat Pipera, oraș, județul I, 13, parcela 259, provin împreună cu încă trei loturi, din dezmembrarea unei suprafețe mai mari aparținând aceluiași vânzător: reclamanții sunt proprietarii terenului în suprafață de 800,01 mp individualizat cu nr. cadastral 2456/4, pârâtul este proprietarul terenului în suprafață de 798,95 mp individualizat cu nr. cadastral 2456/5 (conform schiței anexă la raportul de expertiză fila 66 dosar fond).
Terenurile părților se învecinează în prezent pe latura nord-sud, a cărui amplasament face obiectul dezbaterii în cauza de față, datorită îngustării pe laturile de nord și respectiv de sud ale terenului inițial, cu 1,68 metri liniari, ca urmare a lățirii străzilor limitrofe acestuia - str. - - și DE 253.
.-se la sud cu una dintre aceste străzi (DE 253), pârâtul a lăsat deja o de 0,76 lățime de la acest drum, în vreme ce proprietarul din latura opusă, învecinat la nord cu str. - -, fiind primul care și-a îngrădit lotul, a împins restul proprietăților mai la sud cu 1 un metru, inclusiv pe cea a reclamanților.
Astfel, respectând dimensiunile stabilite prin documentația cadastrală 2456/5, chiar cedând din suprafața sa pentru lățirea drumului învecinat la sud, terenul pârâtului este corect amplasat și delimitat, fără a ocupa porțiunea revendicată de către reclamanți.
Deținerea de către reclamanți a unei suprafețe de teren mai mică decât cea din titlu, este o situație obiectivă, neimputabilă pârâtului, cu atât mai puțin cu cât la momentul executării documentației lor cadastrale 2456/4, nici strada - - din latura de nord a terenului inițial, nu fusese lățită cu 1 ml, astfel cum este în prezent.
Ca atare, nu se poate face abstracție de modificările de amplasament ulterioare actelor de proprietate ale părților, neluate în seama de către instanța de fond în analiza situației de fapt.
Comparând cele două situații diferite reținute de către instanțele anterioare, care au concluzionat opus asupra variantelor 1 și 2 ale raportului de expertiză topografică, Curtea reține că instanța de apel a dat corect eficiență în varianta 1, titlului de proprietate al pârâtului din perspectiva disp. art. 480 Cod civil, identificat de expertiză ca amplasament, prin raportare la documentația cadastrală, și că pentru suprafața de teren revendicată de către reclamanți, pârâtul deține titlu.
Astfel, apare ca neîntemeiată susținerea privind lipsa unei comparări a titlurilor de proprietate ale părților.
2. Față de existența pe amplasamentul laturii în discuție a terenurilor părților, a unei împrejmuiri cu gard de beton care respectă delimitarea mai sus descrisă, Curtea constată că nu se impune fixarea unei noi linii despărțitoare prin semne exterioare, urmând a fi înlăturată ca nefondată și această critică.
Ca atare, decizia atacata pronunțată în cauză este legală și temeinică, nefiind afectată de vreunul dintre motivele de casare sau modificare, prevăzute de art. 304 Cod pr. civilă, astfel că, în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
În baza disp. art. 274 Cod pr. civilă, va obliga recurenții la plata către intimat a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei reprezentând onorariu avocațial în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de către recurenții reclamanți și împotriva deciziei civile nr. 161A/08.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât.
Obligă recurenții la plata către intimat a sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
- -
GREFIER
Red. /Tehnored. /2 ex.
Judecători apel - Secția a IV-a Civilă:,
Președinte:Antonela Cătălina BrătuianuJudecători:Antonela Cătălina Brătuianu, Georgeta Stegaru, Andreia
