Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 405/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 405/
Ședința publică de la 08 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 3: Ligia Vîlcu
Grefier - -
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursurilor formulate de pârâții și, împotriva sentinței civile nr. 244/Ap din 26 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 26 martie 2009, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 1 aprilie 2009, apoi, față de imposibilitatea constituirii completului de judecată a amânat pronunțarea pentru astăzi 8 aprilie 2009.
CURTEA
Constată că, prin decizia civilă nr. Tribunalul Brașova dispus următoarele
A respins apelul declarat de apelanții pârâți și împotriva sentinței civile nr. 9375/31.10.2003, pronunțată de câtre Judecătoria Brașov in dosarul nr. 5486/2002, pe care o păstrează.
A obligat apelanții pârâti sa plătească intimaților pârâti si -, suma de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecata.
A respins cererea formulata de intimatul, privind obligarea apelanților pârâti la plata cheltuielilor de judecata, ca nedovedită.
Pentru a pronunța aceasta decizie, instanța a reținut următoarele:
Asupra excepției inadmisibilității acțiunii formulate de reclamantul, a apreciat că aceasta este o excepție de fond, in strânsă legătură cu pretenția dedusa judecății, instanța a analizat-o în cadrul motivelor de apel.
Intimatul reclamant a formulat o acțiune in grănițuire a proprietarii sale, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 584 civ.
Operațiunile judiciare la care se refera textul de lege enunțat consta in fixarea limitelor fondurilor învecinate, prin semne externe si vizibile, fara a implica revendicarea unor porțiuni de teren.
In speța, acțiunea întemeiata pe dispozițiile art. 584 civ. este admisibila si in consecința, instanța a respins excepția de inadmisibilitate a cererii principale, invocata de apelanții parati si prin reprezentant convențional.
De altfel, prima instanța nu s-a pronunțat asupra existentei sau întinderii unui drept de proprietate al intimatului reclamant, nefiind sesizata de acesta cu o acțiune in revendicare, ci numai cu o acțiune in stabilirea limitelor proprietăților.
Din examinarea întregului probatoriu administrat, prima instanța a reținut in mod întemeiat, ca la data cumpărării imobilelor ce fac obiectul prezentei acțiuni, nu au existat semne exterioare de hotar.
In acest sens, a fost administrat un probatoriu complet in vederea identificării hotarelor reale dintre imobilele in litigiu, respectiv proba cu înscrisuri, expertize si cercetarea la fata locului (proba administrata de instanța de apel).
Intimatul reclamant deține in proprietate imobilul - teren in suprafata de 1000 mp. situat in orasul, Zona, lotul 49, in baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat la data de 12.10.1993.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 5803/3.12.1999, apelanții parați au cumpărat imobilul - teren in suprafața de 1000 mp, identificat ca fiind lotul 50 in Cartierul. Acest contract s-a încheiat in baza documentației eliberata de OJCGC B, a adresei nr. 1735/16.06.1992 eliberata de Primăria Orașului, in baza deciziei nr. 37 din 06.02.1992, anexa 4 procesului verbal de punere in posesie din 18.11.1992 eliberat de Primăria Orașului.
Este adevărat ca prin declarația data la data de 01.08.2000, de intimatul reclamant si proprietarii loturilor 51 si 52, aceștia au recunoscut hotarele parcelei 50, proprietatea apelanților parați, insa au făcut mențiunea ca acestea sunt conform planului de încadrare in zona anexat (plansa 1 - fila 33 dosar fond), a din 1991 si a deciziei nr. 37 anexa 4. Din planul de încadrare in zona, se observa ca lotul 50 este lipit de lotul 51 si are un front la strada mai mic decât cel al lotului 49.
Încadrarea in spațiu a imobilelor in litigiu, limitele hotarelor si componenta acestora rezulta si din Planul General de Urbanism comunicat in copie de Orasul - fila 216 dosar fond, care, deși se susține de aceasta parte ca a fost realizat in anul 1993, este identic cu scitele ce au stat la baza punerii in posesie din noiembrie 1992.
Prin urmare, stabilirea limitelor de hotar au fost executate in mod corect de câtre experții si, ținând cont de schitele existente la data punerii in posesie, acestea fiind singurele puncte de plecare pentru stabilirea corecta a traseului liniei de hotar. Este adevărat ca aceste schițe stabilesc întinderea suprafețelor si poziționarea loturilor, insa acestea indicau frontul la strada pentru fiecare lot, in funcție de care se pot delimita hotarele acestora.
Așa cum rezulta din schița procesului verbal de punere in posesie asupra lotului 51, -ul comunicat de Orasul ( 216), procesele-verbale de cercetare la fata locului(fila 80 dosar B si fila 100 verso dosar Tribunal, vol II), expertiza efectuata de expert, lotul 51 este corect amplasat, cu respectarea normelor legale si a procesului verbal de punere in posesie, existând un sânt pentru apele pluviale si spațiu pietonal de la granița lotului 51 spre.
Pentru considerentele mai sus expuse, constatând ca hotărârea apelata este legala si temeinica, in baza art. 296 pr.civ. tribunalul a respins apelul declarat de apelanții parați si împotriva civ. 9375/31.10.2003, pronunțata de câtre Judecătoria Brașov.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâții si în termen, motivate.
, prin motivele de recurs formulate critica decizia pentru neegalitate si netemeinicie.
.În temeiul art. 312 alin 3 si 5 teza I solicita trimiterea cauzei spre rejudecare pentru considerentul ca instanța nu a cercetat cauza în fond, iar modificarea deciziei nu poate avea loc fiind necesară o nouă expertiză topografică si administrarea probei cu martori.
2.Instantele anterioare nu s-au pronunțat nici cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii.
3.Se formulează oral si un nou motiv de recurs în baza căruia solicită casarea deciziei, respectiv citarea nelegală a pârâului recurent în cadrul apelului si soluționarea apelului cu încălcarea dreptului la apărare al acestuia nefiind reprezentat de avocatul ales, reprezentarea de către fostul avocat încetând, se impunea citarea părții la adresa de domiciliu.
4.In temeiul art. 304 pct.6 pr. Civ. susține ca instanța a acordat mai mult decât s-a cerut sau ceea ce nu s-a cerut, pentru faptul că a hotărât ca linia de graniță să treacă prin casa recurentului, iar acesta trebuie sa cedeze o porțiune din teren către reclamant, fără a exista petit de revendicare.
5.În temeiul art. 304 pct. 7 pr. civ. critică decizia susținând ca nu conține motivele de fapt și de drept pentru care instanța a păstrat dispoziția din sentința privitoare la modalitatea de grănițuire care afectează dreptul de proprietate al recurenților.
6. În temeiul art. 304 pct. 8.pr. civ. susține că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecații si a schimbat natura sau înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia din grănițuire în revendicare.
7. În temeiul art. 304 pct. 9 pr. civ susține că hotatârea este fără temei legal, dispozițiile art. 585 civ. fiind interpretate și aplicate greșit. Nu sunt îndeplinite condițiile de exercitare a acțiunii în grănițuire. Această acțiune nu trebuie să tindă la revendicare, atunci când prin cererea de chemare în judecată se solicitaă doar grănițuire, ori în speța din expertizele efectuate rezultă cu certitudine că are loc o translatare a parcelelor deținute de părți, ceea ce implica recalificarea acțiunii ca fiind una în revendicare, fiecare parte implicată trebuind sa-și dovedească dreptul de proprietate asupra porțiunii revendicate.
Pentru aceste motive de recurs solicită admiterea recursului, rejudecarea cererii de chemare în judecata și respingerea cererii de chemare în judecată având ca obiect grănițuire.
Solicită însă, admiterea cererii reconvenționale formulată de reclamanții reconvenționali si stabilirea liniei de hotar nu conform propunerilor lui, ci cu respectarea documentației cadastrale ce include procesele verbale de punere în posesie ale proprietarilor anteriori de la care au cumpărat reclamanții reconvenționali.
Solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii reconvenționale formulată de reclamanții reconvenționali împotriva reclamantului.
În finalul motivelor de recurs sunt aduse critici de netemeinicie si cu privire la raportul de expertiză întocmit de expertul, raport ce a stat la baza hotărârilor pronunțate.
Recurenta pârâtă reclamantă reconvențională critică decizia pronunțată de Tribunalul Brașov în temeiul art. 304 pct. 7,8 si 9. pr. Civ susținând că instanțele anterioare au soluționat greșit excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată.
Formularea din precizarea acțiunii reclamantului din 8.05.2002 la judecata în fond a cauzei prin care solicită instanței să pronunțe " o hotărâre care să consfințească suprafețele și vecinătățile fiecărei părți din dosar " nu echivalează cu învestirea instanței și cu o cerere de revendicare.
Atunci când prin cererea de chemare în judecata se cere și o parte determinată din terenul limitrof deținută fără drept de pârât, acțiunea în grănițuire implică și o revendicare, iar reclamantul trebuie sa-și dovedească dreptul de proprietate, pe când în cazul acțiunii în grănițuire nu se pune în discuție dreptul de proprietate al părților, respectiv întinderea lui.
Dispozițiile art. 584. civ se aplică doar terenurilor, neputându-se grănițui și construcții, ori în speță dispozițiile instanțelor anterioare echivalează cu o veritabilă grănițuire a construcției.
Susține că instanțele au dispus o modalitate de grănițuire incompatibilă cu dispozițiile art. 584. civ. si cu încălcarea dispozițiilor legii 50/1991, dispozițiile sentinței nu pot fi puse în executare decât cu obținerea unei autorizații de desființare de construcții.
Instanțele au ignorat forța probantă a înscrisului prin care se recunosc limitele proprietăților învecinate de către reclamant. Nu s-a ținut cont de forța probantă a autorizației de construire pentru casa recurenților, autorizație care nu a fost atacată pentru legalitate.
Se solicită admiterea recursului, admiterea apelului si respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamant în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
Intimații și - au solicitat respingerea recursurilor.
Intimatul reclamant a solicitat respingerea recursurilor arătând că recurenții sunt de rea credință. Au amplasat greșit construcția, toate expertizele,inclusiv adresa nr. 1444/16.02.2005 emisă de Primăria Orașului confirmă că recurenții nu au respectat planul de parcelare, intervenind o translatare a loturilor spre stânga, adică în detrimentul reclamantului.
Intimatul solicită prin întâmpinarea formulată respingerea recursurilor. Excepția inadmisibilității a fost soluționata de ambele instanțe, odată cu fondul cauzei.
În cadrul recursului a fost administrată proba cu înscrisuri, încuviințându-se doar înscrisurile noi depuse, în temeiul art. 305. pr. Civ.
Având în vedere că motivele de recurs formulate de către cei doi recurenți coincid în mare parte, vor fi analizate împreună, recursurile promovate având același efect asupra raportului juridic în care sunt părți cei doi recurenți, potrivit principiului coparticipării procesuale.
Analizând recursurile formulate, instanța reține că sunt fondate în parte, doar pentru următoarele considerente:
Casarea hotărârii nu se impune pentru necercetarea fondului așa cum susțin recurenții pârâți, o nouă expertiză și administrarea probei cu martori nefiind utilă, raportat la obiectul cererii de chemare în judecata și față de forța probantă a probelor deja administrate în cauză.
În ceea ce privește susținerea că apelantul nu a fost legal citat în apel, se retine că pentru acesta a operat reprezentarea, având avocat ales pe d-na, conform delegației de la dosar-fila 4 din dosar 327/2004 al Curții de Apel Brașov.
De fapt, ambii apelanți au fost reprezentați de acest avocat în persoana până la termenul din 8.10.2007, când doar apelanta și-a schimbat apărătorul, fiind reprezentată de avocat asa cum rezultă și din împuternicirea avocațiala pagina 274 din dosar 1337/2005 al Tribunalului Brașov și din copia contractului de asistență juridică fila 181 dosar - al Curții de Apel Brașov. Deci, pentru apelantul nu există nicio dovadă la dosarul cauzei că au intervenit schimbări în ceea ce privește reprezentarea acestuia, nu a fost adusă la cunoștința instanței vreo schimbare de domiciliu sau de apărător, astfel încât termenul luat în cunoștință pentru apelant în temeiul art. 153.pr. civ a curs în continuare în mod legal pentru apelantul.
În ceea ce privește nesoluționarea excepției inadmisibilității acțiunii in grănițuire, în opinia recurenților, Curtea constată că ambele instanțe anterioare au soluționat cauza în fond, după o cercetare prealabilă a acestei excepții pe care considerând- o apărare de fond au înlăturat-o pentru raționamentele arătate în considerentele hotărârilor atacate.
Excepția este reiterată în cadrul motivelor de recurs, considerându-se inadmisibilă o astfel de acțiune pentru două argumente juridice diferite:
- în cazul în care obiectul acțiunii este doar grănițuirea, dar prin cererea de chemare în judecată se tinde și la revendicare, acțiunea în grănițuire este inadmisibilă;
- acțiunea în grănițuire este inadmisibilă atunci când vizează construcții.
Potrivit art. 584 civ, " grănițuirea ca operațiune de delimitare prin semne exterioare a doua proprietăți vecine se aplică numai imobilelor terenuri", practica și doctrina judecătorească confirmând susținerea recurentei că o acțiune în grănițuirea construcțiilor este inadmisibilă, însă prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și precizată nu se solicită grănițuirea construcțiilor învecinate, pentru a interveni inadmisibilitatea cererii.
Faptul că linia de graniță a fost stabilită cu afectarea construcției recurenților, linia de graniță străbătând o parte din construcție, nu echivalează cu învestirea instanței cu un astfel de petit referitor la grănituirea construcțiilor, aceasta fiind doar o variantă de grănițuire a terenurilor învecinate, prezentată de expert.
Pentru aceste considerente, excepția inadmisibilității acțiunii nu poate fi primită ca o excepție de sine stătătoare.
Poate fi analizată ca o apărare de fond, acest aspect rezultând din hotărârile pronunțate.
Argumentul pentru care recurenții au invocat inadmisibilitatea acțiunii în speță, respectiv pentru cazul în care obiectul acțiunii este doar grănițuirea, dar prin cererea de chemare în judecată se tinde și la revendicare, ține de netemeinicia cererii și nu de inadmisibilitatea ei.
O soluționare a cererii ca inadmisibilă pentru acest considerent ar contrazice însăși definiția grănițuirii ( art. 584 civ) și ar echivala cu o necercetare în fond a cauzei.
Pentru aceste considerente motivele de recurs care tind la casarea deciziei recurate nu sunt fondate.
Cu privire la motivele de recurs prezentate de ambii recurenți si întemeiate in drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7,8,9 pr. Civ, instanța retine că sunt întemeiate raportat la obiectul cererii de chemare în judecata, la limitele învestirii instanțelor.
Este adevărat că din formularea petitelor cererii de chemare în judecată nu rezultă că părțile au învestit instanța și cu o cerere în revendicare asupra suprafețelor de teren față de care experții afirmă că a intervenit o translatare a parcelelor deținute de reclamant, de recurenții, și de intimații. Atât reclamantul cât și reclamanții reconvenționali au solicitat doar grănițuirea proprietăților nu si revendicarea.
Trebuie remarcat că în cauză singurii care au solicitat grănițuire si revendicare sunt reclamantii reconventionali.
La cererea acestora, instanța de fond a admis pretențiile in grănițuire și revendicare din cadrul cererii reconvenționale formulată de aceștia în contradictoriu cu reclamantul, pârât reconvențional, stabilind linia de graniță intre lotul 49 și 48, obligându-l pe pârâtul reconvențional să le lase în deplină proprietate și posesie o de teren de 300 mp, identificată conform expertizei.
Această dispoziție a sentinței de fond nu a făcut obiectul apelului, singurul care avea interes să o atace fiind, reclamantul, care nu a formulat apel împotriva sentinței, drept pentru care, soluționarea cererii reconvenționale formulată de reclamanții reconvenționali, intră în puterea lucrului judecat.
Acțiunea în grănițuire este o acțiune petitorie, urmărește numai delimitarea liniei de hotar dintre proprietățile limitrofe, ceea ce nu implică obligația reclamantului de a dovedi dreptul său de proprietate cu privire la terenul a cărui delimitare o cere, operând prezumția de proprietate, însă atunci când grănițuirea se complică cu o chestiune de proprietate, nu se mai poate aplica regula art. 584. civ.
În acest din urmă caz trebuie făcută dovada uzurpării unei suprafețe de teren prin mutarea hotarului, lucru care nu s-a realizat în speță în ceea ce privește și loturile deținute de reclamantul si de pârâții, si G, cu nr. 49 și 50 si 51.
Este evident că din rapoartele de expertiză efectuate atât la fond cât si in apel rezultă că linia de graniță spre partea de nord a proprietarilor loturilor 48,49,50 aparținând lui, si a fost translatată spre stânga în detrimentul proprietarului lotului din stânga, însă în lipsa unui petit în revendicare ce presupune și compararea titlurilor proprietarilor, verificarea întinderii proprietății acestora, prin simpla trasare a graniței, așa cum s-a procedat în speță, nu se poate soluționa legal cererea în grănițuire, întrucât aceasta ar echivala cu deposedarea părților de terenul asupra căruia au un titlu de proprietate valabil și necontestat, iar prin hotărârile pronunțate în cauză nu au fost obligate să cedeze posesia părții adverse, decât cu excepția cererii formulate de reclamanții reconvenționali, analizata mai sus.
Având în vedere că hotărârea judecătorească pronunțată în urma acțiunii în grănițuire nu are autoritate de lucru judecat pentru o eventuală acțiune în revendicare referitoare la porțiunile de teren limitrofe, reclamantul poate promova o nouă acțiune in grănițuire si revendicare.
Pentru aceste considerente recursurile formulate de pârâții vor fi admise, în temeiul art. 304 pct.9,8,7 Cod procedură civilă raportat la art. 312 Cod procedură civilă iar decizia din apel și sentința judecătoriei vor fi modificate, respectiv schimbate conform celor din dispozitivul prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursurile formulate de recurenții și împotriva deciziei 244/2008 a Tribunalului Brașov, pe care o modifică în tot, în sensul că:
Admite apelurile formulate de apelanții pârâți și împotriva sentinței civile 9375/2003 pronunțată de Judecătoria Brașov pe acre o schimbă în parte, în sensul că:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții și având ca obiect grănițuire.
Respinge cererea reconvențională formulată de reclamanții reconvenționali și în contradictoriu cu pârâții G și având ca obiect grănițuire.
Înlătură dispozițiile sentinței cu privire la stabilirea liniei de graniță între lotul 50 aparținând recurenților pârâți și lotul 49 aparținând reclamantului, între lotul 50 și lotul 51 aparținând pârâților reconvenționali și G.
restul dispozițiilor sentinței.
Ia act că recurenții și nu au solicitat cheltuieli de judecată în apel și recurs.
Respinge restul pretențiilor din recursuri.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 08 Aprilie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red AP 8.05.2009
Tehnored AG 12.05.2009/ 3 ex
Jud fond
Jud apel Ș /
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Camelia Juravschi, Ligia Vîlcu
