Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 413/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 413/2009
Ședința publică de la 23 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nicoară vicepreședinte
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către reclamantele și împotriva deciziei civile nr.164 din 4 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar cu nr.unic - având ca obiect grănițuire, în contradictoriu cu pârâții intimați și.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta recurentă asistată de avocat, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat și timbrat, iar recurentele nu au depus extrasele CF ale imobilului în litigiu.
Avocat pentru reclamantele recurente depune la dosar împuternicirea avocațială și extrasele, 12089 și 1391 ale imobilelor în litigiu.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat pentru reclamantele recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârilor pronunțate în apel și la fond, și trimiterea cauzei spre rejudecare la udecătoria Sibiu, pentru a fi citați toți coproprietarii imobilelor în litigiu. Solicită cheltuieli de judecată.
Întrebat fiind cui aparține culpa că nu s-au chemat în judecată toți coproprietarii și nu au fost depuse extrasele CF ale imobilelor, avocatul reclamantelor recurente răspunde că reclamantele au fost asistate de către un alt avocat la fond.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față reține:
Prin acțiunea înregistrată la 16.06.2006 pe rolul Judecătoriei Sibiu, sub dosar nr.-, reclamantele, au solicitat în contradictoriu cu pârâții - și, ca prin hotărâre judecătorească să se stabilească linia de graniță între imobilele înscrise în CF 1.391 Sibiu, CF 10.639 Sibiu și CF 12.089 Sibiu
Prin sentința civilă nr.968/2008 a Judecătoriei Sibiu, s- admis acțiunea civilă și s-a stabilit linia de graniță între imobilele părților înscrise în Cf 1.391 Sibiu, 10.639 Sibiu, 12.089 Sibiu, pe aliniamentul anexa 5 din expertiza tehnica efectuata de exp..
Pârâții au fost obligați să respecte dreptul de proprietate al reclamantelor, iar cheltuielile de judecata au fost compensate.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 480, 584. civ. și a stabilit linia de graniță conform anexei nr. 5 deoarece aceasta respecta situația faptică.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții, care au solicitat modificarea sentinței și stabilirea liniei de graniță pe aliniamentul AB, conform anexei 4 din expertiza efectuata de exp., susținând că prin soluția propusă de instanța de fond, s-a stabilit o linie de graniță frântă, ceea ce este contrar realității și aduce un plus de 47,40 mp intimatei în detrimentul apelanților, care au rămas cu un minus de suprafață de 50,10 mp fată de cartea funciara.
Prin decizia civilă nr.164/2009, Tribunalul Sibiua admis apelul pârâților și stabilit linia de graniță dintre imobilele în litigiu pe aliniamentul, conform planșei nr. 3 pct. b din expertiza tehnică efectuată de experții, și care face parte integrantă din prezenta sentință.
Au fost compensate cheltuielile de judecată în apel și au fost obligate intimatele și la cheltuieli de judecată de 1300 lei ( contravaloarea expertizei ) către apelanți.
Instanța de apel a constatat că raportul juridic dedus judecății vizează stabilirea unei linii de graniță între doua imobile situate în Sibiu str. - nr.2, 4 si 6 și înscrise în CF 12.089 Sibiu nr. top 4139/2/1/1 în suprafață de 176 mp, Cf 10.639 Sibiu nr.top 4139/2/2,4139/1/2/2 în suprafață de 263 mp și CF 1391 S nr.top 4139/3/1 în suprafață de 359,5.
La instanța de fond s-a administrat o expertiză judiciară exp. care a statuat ca folosește față de suprafața înscrisă în CF o suprafață cu 47,40 mp mai mult, folosește cu 7,70 mp. mai mult, iar pârâții folosesc cu 50,10 mp mai puțin decât ceea ce exista înscris în CF. Cu toate acestea expertul a suprapus peste situația actuala un plan topografic care nu respectă amplasamentul, forma si dimensiunile actuale și a stabilit o linie de graniță frântă pe care instanța de fond o reține.
În apel s-a administrat o contraexpertiză tehnică efectuată de experții, si care au luat ca repere ale liniei de graniță, stâlpul nou al gardului ce a fost construit pe fundația vechiului stâlp (punctual A în planșa nr.3), extrasul planului cadastral al orașului și au concluzionat că granița între imobilele părților este linia.
Susținerea intimatelor cum că punctual de reper - stâlp de gard - nu a respectat vechiul aliniament nu a fost dovedit testimonial de către acestea, iar schița depusă de către acestea la dosar nu a fost operată în cadastru, astfel că nu reprezintă o probă concludentă ce poate fi reținută.
Linia de graniță stabilită în aceste condiții de către instanța de apel a fost cea din contraexpertiza efectuată în apel, reținându-se că respectă si certificatul de regim de aliniere depus de către intimate respectiv pentru apelanți frontul la strada este de 8, iar față de alinierea străzii construcția acestora veche era pe miezuina cu vecinii din dreapta ( certificate 36.052/17.08.1960 ).
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele și, solicitând casarea hotărârilor instanțelor de apel și de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Sibiu.
În expunerea motivelor, recurentele susțin că, față de situația de carte funciară, în cauză trebuia citată și numita -, în calitate de coproprietar al unuia din imobilele între care s-a stabilit grănițuirea.
În drept se invocă art.304 pct.5 pr.civ.
Recursul este legal timbrat (fila 16).
Intimații au solicitat respingerea recursului ca nefondat (filele 5-6).
Verificând legalitatea deciziei atacate, prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Reclamantele au promovat acțiune în grănițuire, în contradictoriu cu pârâții, pentru a se stabili linia de graniță dintre imobilele înscrise în CF 12.089 Sibiu nr.top.4139/2/1/1, CF 10639 Sibiu nr.top.4139/2/2, pe de o parte, și în CF 1392 Sibiu nr.top. 4139/3/1, pe de altă parte.
Atât în judecata de fond cât și în apel, s-au făcut expertize și s-a propus mai multe variante de grănițuire. Prin rapoartele de expertiză, experții au arătat că asupra imobilului înscris în CF 10639, alături de reclamanta, este coproprietară și numita -.
Mai mult, din copia in extenso a cărții funciare nr.12089 Sibiu, certificată la 19.05.2008 (filele 34-35 dosar apel), rezultă că asupra acestui imobil este proprietară numita -, terț în raport cu litigiul de față, astfel cum se menționează sub, cu trimitere la. Cu toate acestea, în expertiza efectuată în apel, se arată că asupra imobilului înscris în CF 12.089 Sibiu sunt coproprietari (1) și - (3), fiecare în cotă de părți, deși în cartea funciară sunt mențiuni până la.
În aceeași expertiză din apel, în planul de situația (file 80) apare ca proprietar al imobilului din CF 12089 un terț, respectiv numita.
Față de cele reținute prin rapoartele de expertiză, coroborat cu copiile in extenso ale cărților funciare, Curtea constată că este reală susținerea recurentelor în sensul că acțiunea nu a fost promovată și în contradictoriu cu -, coproprietară a imobilului înscris în CF 10639 Sibiu.
De asemenea, se reține trebuie observat că nici proprietarul imobilului înscris în CF 12089 Sibiu nu a fost introdus în proces.
În aceste condiții, atât prima instanță cât și instanța de apel au pronunțat hotărâri nelegale, prin care au statuat cu privire la drepturile unor persoane care nu au fost părți în proces, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.5 pr.civ.
Curtea reține ca reală susținerea intimaților în sensul că acțiunea în grănițuire are drept scop delimitarea proprietăților limitrofe, ceea ca nu obligă pe reclamant la dovedirea dreptului de proprietate asupra terenului.
Dar, stabilirea liniei de hotar între două sau mai multe imobile este o acțiune reală, care odată admisă, este obligatorie pentru deținătorii acestor imobile, ori, proprietarii imobilelor astfel delimitate se văd obligați să respecte hotarul stabilit între imobilele lor, în condițiile în care aceștia nu au avut cunoștință de existența acțiunii în grănițuire
Raportat la prevederile art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea constată că stabilirea unei astfel de obligații în sarcina proprietarului, care nu a participat la procesul de grănițuire, constituie o sarcină excesivă pentru acesta, care contravine dispozițiilor CEDO menționate.
În ce privește consecința constatării incidenței motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5.proc.civ. Curtea reține următoarele:
Trebuie observat că cel care stabilește cadrul procesual sub aspectul obiectului și părților este reclamantul, în speță recurentele, care, susținând excepția lipsei calității procesuale active, invocă practic propria culpă.
Totodată nu poate fi ignorată natura absolută și de ordine publică a acestei excepții, care constituie singura critică formulată de recurente.
Art.108 alin.1 pr.civ. stabilește că nulitățile de ordine publică pot fi ridicate de parte sau de judecător în orice stare a pricinii.
Este adevărat că în alin.4 al textului legal menționat se arată că nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul său fapt, dar practica și doctrina judiciară au stabilit în mod constant că nulitățile absolute pot fi invocate și de partea care le-a pricinuit.
Așadar, contrar celor susținute de intimate, recurentele pot invoca încălcarea dreptului unei persoane pe care ele nu au introdus-o în proces.
Dar acest drept nu le exonerează de culpa de a nu stabili cadrul procesual în mod legal și de a nu chema în judecată toate persoanele care dețin un drept asupra imobilelor în litigiu.
Această vină nu poate duce decât la concluzia că recurentele și-au exercitat cu rea-credință dreptul procesual de a formula cererea în grănițuire, încălcând astfel dispozițiile art.723 proc.civ. ceea ce atrage, drept sancțiune, respingerea acțiunii ca inadmisibilă, în condițiile în care nu au fost chemați în judecată toți proprietarii imobilelor în litigiu.
Pentru aceste considerente, în baza art.312 proc.civ. Curtea va admite recursul de față, va casa cele două hotărâri și, rejudecând, va respinge acțiunea în grănițuire ca făcute de persoane fără calitate procesuală activă.
În baza art.274 proc.civ. recurentele vor fi obligate să plătească în favoarea pârâților suma de 3300 lei cheltuieli de judecată în fond și apel.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de către reclamantul și împotriva deciziei civile nr.164/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu și sentinței civile nr.968/2008 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr.- pe care le casează și în consecință respinge acțiunea civilă formulată de către reclamante în contradictoriu cu pârâții - și.
Obligă recurentele să plătească suma de 3300 lei în favoarea pârâților cu titlu cheltuieli de judecată în fond și apel.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Dact.6ex/ 18.11.2009
Jud..
Jud.fond
Președinte:Daniela MărgineanJudecători:Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nicoară, Mihaela
