Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 430/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 430
Ședința publică de la 31 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 3: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenții pârâți, împotriva deciziei civile nr. 383A din 6 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant G, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât asistat de avocat G, recurenții pârâți și, ambii asistați de același avocat și intimatul reclamant G reprezentat de avocat cu delegație de substituire pentru avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat G, pentru recurenții pârâți, arată că motivele de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, hotărârea pronunțată de instanța de apel fiind dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 292 Cod procedură civilă.
Susține că potrivit sentinței civile nr. 3321 pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr. 1092/2005 există linie de hotar numai că reclamantul G nu a efectuat lucrările necesare pe partea sa de șanț de 40 cm.
Instanța de apel a reținut în mod greșit că între părți nu mai există linie de hotar și de aceea a stabilit o alta, astfel că în mod nejustificat instanța nu a pus în vedere expertului să răspundă la obiectivele propuse de reclamanți.
Potrivit dispozițiilor art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Gorj pentru efectuarea unei contraexpertize, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimatul reclamant G, apreciază că s-a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 292 Cod procedură civilă.
Susține că la instanța de fond pârâții nu au solicitat o contraexpertiză, ceea ce atrage decăderea acestora din dreptul de a solicita o nouă expertiză, fie în apel, fie în recurs, invocând ca practică judiciară decizia civilă 2267/2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. J la data de 5.02.2007, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâții, și, pentru a se stabili linia de hotar între proprietățile lor situate în intravilanul satului, comuna, județul G și să-i lase în deplină proprietate terenul pe care îl ocupă peste linia de hotar.
În motivarea cererii a arătat că este proprietarul suprafeței de 3100 mp teren, iar în partea de sud îi este afectată proprietatea de către pârâți prin distrugerea semnelor de hotar și tăierea abuzivă a pomilor fructiferi.
Ulterior, reclamantul a precizat cererea în sensul că, dorește să se judece cu și, care sunt singurii proprietari ai terenului învecinat.
Pârâții au formulat întâmpinare și cerere reconvențională solicitând respingerea acțiunii, deoarece linia de hotar a fost stabilită prin convenția antecesorilor lor, iar sub aspect reconvențional au solicitat obligarea pârâtului să-și demoleze pe lățimea de 0,40. partea dintr-un grajd cu fânar deasupra și cotețele aflate în continuarea acestuia, astfel încât, să respecte aliniamentul grajdului și pivniței ce se află la 0,40 de mijlocul șanțului ce desparte cele două proprietăți, respectiv să efectueze lucrări de lărgire a șanțului de la mijlocul acestuia cu 0,40 spre proprietatea sa, iar în caz de refuz, să fie autorizați să execute aceste lucrări pe cheltuiala pârâtului.
Judecătoria Tg. J prin sentința civilă nr. 2057 din 19.03.2008 a admis acțiunea principală și a stabilit linia de hotar conform raportului de expertiză efectuat în cauză, obligându-l pe pârâtul să lase în deplină proprietate suprafața de 94 mp. teren învecinat la nord cu, la sud cu, la est Drumul de Care și la vest - DJ 672, precum și să ridice gardul construit pe terenul reclamantului, abilitându-l pe acesta să efectueze lucrarea pe seama pârâtului în caz de refuz.
S-a respins cererea reconvențională.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2498/2005 pârâtul și soția sa au devenit proprietarii unei suprafețe de 3100 mp. învecinată cu proprietatea reclamantului și de-a lungul timpului între aceștia au avut loc mai multe litigii privind linia de hotar care prin sentința civilă nr.5984/1978 a fost stabilită ca fiind un șanț de scurgere a apelor cu lățimea de 0,80 constituit din 0,40 din proprietatea fiecărei părți, fiecare având obligația să îngrijească partea sa.
A mai reținut instanța că această linie de hotar nu a fost respectată, că expertul numit în cauză nu a putut identifica pe teren șanțul convenit de antecesorii părților, astfel că nu a mai putut stabili pe unde era vechea linie de hotar și procedându-se la măsurarea proprietăților părților, linia de hotar este cea indicată prin raportul de expertiză.
În raport de această linie de hotar, pârâtul ocupă din proprietatea reclamantului o suprafață de 94 mp. pentru care nu justifică un drept de proprietate.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Au motivat că linia de hotar a fost stabilită prin acordul părților încă din anul 1978, astfel că nu era necesară restabilirea acesteia, cu atât mai mult cu cât, nu se respectă cea stabilită de părți și care consta într-un șanț de scurgere a apelor cu lățimea de 0,80, constituit din proprietățile ambelor părți.
Prin decizia civilă nr.383 din 06 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a respins apelul declarat de apelanții pârâți, și împotriva sentinței civile 2057 din 19.03.2008, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr-, ca nefondat.
Au fost obligați apelanții la 200 lei cheltuieli de judecată în apel.
În motivarea deciziei s-a reținut că prin sentința civilă nr.5984/1978 pronunțată de Judecătoria Tg. J, antecesorii părților s-au înțeles ca apele provenite din ploi și zăpezi să se scurgă pe un șanț cu lungimea de 208. și lățimea de 80 cm între cele două proprietăți și constituit din câte 40 cm. din proprietatea fiecăruia, iar această hotărâre a fost respectată o perioadă îndelungată de timp, însă în prezent șanțul nu mai există, fiecare parte considerând că cealaltă parte a ocupat din terenul său, fie prin deplasarea șanțului, fie prin construirea unui gard.
S-a apreciat că în această situație nu mai este posibilă respectarea liniei de hotar așa cum a fost convenită, aceasta nemaiexistând în realitate, și că prin raportul de expertiză s-a determinat linia de hotar în raport de suprafețele de teren ce constituie proprietatea părților, din declarațiile martorilor nerezultând că există semne care să ateste existența vechiului hotar.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs pârâții, și, criticând-o ca nelegală - art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a invocat că instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 292 Cod pr. civilă, în sensul că nu a încuviințat efectuarea unei noi expertize pentru stabilirea stării de fapt, avându-se în vedere că expertiza efectuată la instanța de fond nu a răspuns la obiectivele fixate.
S-a invocat că în mod greșit s-a reținut că între cele două proprietăți nu mai există semnele despărțitoare, deoarece șanțul există dar nu a mai fost întreținut pe porțiunea aflată în întreținerea reclamantului, care de altfel, a și fost obligat prin sentința civilă nr.3321/2005 să execute lucrări de întreținere.
Recursul nu este fondat.
Este de remarcat, în primul rând, că aprecierea instanțelor privind inexistența semnelor de hotar dintre cele două proprietăți, respectarea sau nerespectarea convenției încheiate de părți în anul 1978, constituie chestiuni de fapt și se bazează pe interpretarea probelor administrate și care nu mai pot face obiectul analizei instanței de recurs, după abrogarea cazurilor de casare prevăzute la pct. 10 și 11 în vechea reglementare a art. 304 Cod pr. civilă.
Hotărârea invocată de către recurenți ca act nou, nu schimbă situația de fapt reținută în etapele procesuale anterioare, starea de fapt reținută în prezent bazându-se pe declarațiile martorilor și constatările personale ale expertului, care fac dovada deplină până la înscrierea în fals, constatările fiind actuale.
Aprecierea instanței de apel privind refacerea sau completarea probatoriilor este o problemă de fapt, lăsată la libera ei apreciere, iar în cauză instanța a apreciat că nu se impune completarea probatoriului, avându-se în vedere că expertul a răspuns la obiectivele fixate de către instanță, cât și la obiecțiunile formulate de părții, astfel că în cauză s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 292 Cod pr. civilă.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza art. 312 Cod pr. civilă, a se respinge recursul.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod pr. civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții pârâți, și, împotriva deciziei civile nr. 383 din 6 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant
Obligă recurenții la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată, către intimatul reclamant
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Martie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
10.04.2009
Jud. apel
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Sorin Drăguț, Costinela Sălan
