Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 431/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 431
Ședința publică de la 31 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 3: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta pârâta împotriva deciziei civile nr.494 din 3 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, având ca obiect grănițuire
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâtă asistată de avocat și intimații reclamanți și, ambii reprezentați de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează depunerea întâmpinării formulate de intimații reclamanți, după care;
Avocat, pentru recurenta pârâtă, învederează instanței că a observat întâmpinarea și nu solicită acordarea unui termen în acest sens.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurenta pârâtă, susține că decizia Tribunalului Gorja fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 297 alin. 1, Cod procedură civilă.
Apreciază că instanța de apel în mod eronat a trimis cauza spre rejudecare, deoarece prima instanță s-a pronunțat pe fondul cauzei după ce au fost administrate probele solicitate,alin.1, Cod procedură civilă, putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță.
Susține că prin trimiterea dosarului la prima instanță reclamanții urmăresc tergiversarea soluționării cauzei pentru a avea timp să schimbe semnele naturale de hotar.
Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului și menținerii soluției instanței de fond, depunând concluzii scrise în acest sens. De asemenea, solicită cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimații reclamanți și, apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 297, alin. 1, Cod procedură civilă și în mod legal a fost desființată sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare în vederea completării raportului de expertiză, respectiv să se țină seama de obiecțiunile formulate de părțile pe care le reprezintă.
Pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J sub nr- reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se stabilească linia de hotar între cele două proprietăți pornind din partea de vest, din strada - și mergând spre răsărit până în strada -, ținându-se seama de actele de proprietate și, în mod special de actul de donație al autoarei sale, în care se atestă o lățime de 18m.
În urma probelor administrate, Judecătoria Tg.-J, prin sentința civilă nr.5719 din 02.09.2008 a admis în parte acțiunea reclamanților și a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților ca fiind cea determinată de punctele 20-21-23-24-28-9 descrisă în raportul de expertiză întocmit de expertul și menționată în schița anexă la raport.
Au fost compensate parțial cheltuielile de judecată și a fost obligată pârâta să plătească reclamanților 10 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut și motivat că reclamanții și pârâta dețin terenuri învecinate, că reclamanții fac dovada dreptului de proprietate cu titlul de proprietate nr.-/1999 eliberat autoarei, iar pârâta, cu actele ce exprimă liberalitățile făcute de autorii acesteia.
S-a reținut că părțile și-au construit cu mult timp în urmă garduri ce delimitează proprietățile la capetele străzii - și -, dar în prezent nu se înțeleg asupra lățimii terenurilor din strada -.
Din concluziile raportului de expertiză, instanța a reținut că linia de hotar stabilită de expertul a ținut seama de actele de proprietate ale părților, de caracteristicile din teren, fiind urmărite inclusiv liniile plantațiilor vechi și poziția gardurilor de la capetele terenurilor, astfel că a considerat admisibilă acțiunea formulată de reclamanți, fiind îndeplinite condițiile prev. de art.584 Cod civil.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții, și, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
S-a susținut în esență că la stabilirea liniei de hotar instanța nu a avut în vedere actele de proprietate ale reclamanților, din care rezultă că lățimea terenului acestora, inclusiv la strada -, este de 18. aspect ce rezultă neîndoielnic din cuprinsul actului de donație din 1928.
Au susținut că această stare de fapt ar fi putut fi lămurită dacă expertul ar fi răspuns corect obiectivelor stabilite de instanță și dacă instanța ar fi încuviințat obiecțiunile formulate de părți la raportul de expertiză întocmit în cauză.
Că în urma unei interpretări greșite a probelor de la dosar instanța a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților, cu diminuarea lățimii proprietății reclamanților înspre strada -, deși, din actele de proprietate alea acestora rezultă că lățimea terenului lor este constantă, de 18 metri.
Intimata a formulat întâmpinare la motivele de apel formulate de apelanți, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Prin decizia civilă nr.494 din 3 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul cu nr-, s-a admis apelul civil declarat de apelanții reclamanți și împotriva sentinței civile nr.5719 din 02.09.2008 pronunțată de Judecătoria Tg.-J în dosarul nr-.
S-a desființat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că prima instanță nu a lămurit fondul cauzei, potrivit art.129, cod pr. civ. întrucât nu a solicitat expertului să răspundă obiecțiunilor formulate, care tindeau la lămurirea unor aspecte edificatoare pentru soluționarea cauzei.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 297, alin.1, cod pr.civ. întrucât la prima instanță au fost administrate probe cu martori, înscrisuri, și expertiză tehnică de specialitate, iar în ipoteza în care instanța de apel aprecia că se impun noi probatorii, putea să facă aplicarea dispozițiilor art. 295, Cod pr. civ, și să verifice, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
Pe fond, a arătat că prima instanță a respins în mod corect obiecțiunile formulate de reclamanți, acestea nefiind pertinente cauzei, în condițiile în care toate celelalte probe coroborate au infirmat afirmațiile reclamanților,confirmând existența gardurilor despărțitoare.
A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 494/3.12.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj, și menținerea sentinței pronunțată de Judecătoria Tg.
Recursul este fondat, și se va admite, pentru următoarele considerente:
Din observarea preambului deciziei recurate, se constată că instanța de apel a omis să pună în discuția părților aspectele vizând incidența dispozițiilor art. 297,alin.1,Cod pr. civ. care atrag desființarea cu trimitere.
Întrucât Tribunalul a fost investit prin apelul reclamantului doar cu critici de fond, nu avea posibilitatea de a soluționa calea de atac în baza altor temeiuri de drept decât cele invocate de apelant, cu excepția celor de ordine publică
Potrivit art. 295, alin.1, cod pr. civ. instanța de apel poate verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, putând invoca din oficiu motive de ordine publică, pe care, însă, în virtutea respectării principiilor contradictorialității și al dreptului la apărare, este obligată să le pună în discuția părților.
Potrivit art. 297, alin.1, Cod pr. civ. în cazul în care se constată că în mod greșit prima instanță rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Textul de lege prevede expres și limitativ două situații în care instanța de apel poate desființa hotărârea primei instanțe, cu trimitere spre rejudecare, nici una dintre ele nefiind incidentă în cauză.
Rațiunea pentru care legiuitorul a prevăzut posibilitatea desființării cu trimitere doar în cele două ipoteze expres menționate în alin.1 al art.297, Cod pr. civ. a fost impusă de asigurarea dublului grad de jurisdicție, și ține de necesitatea soluționării cu celeritate a cauzelor civile, ca o consecință ce decurge din principiul constituțional al judecării într-un termen rezonabil, consacrat în alin.3 al art. 21 din legea fundamentală, în acord cu dispozițiile art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Prima ipoteză se referă la greșita soluționare a cauzei pe excepție. Este vorba de excepții peremptorii, a căror admitere are ca efect neanalizarea fondului raportului juridic dedus judecății. Or, în cauză, soluționarea cauzei la prima instanță s-a făcut prin analiza în fond a acțiunii, în urma administrării unui probatoriu amplu, ceea ce însemnă că nu operează dispoziția legală cuprinsă în art. 297, alin.1, prima teză.
Împrejurarea reținută de Tribunal, în sensul că în mod greșit au fost respinse obiecțiunile formulate de părți față de raportul de expertiză întocmit de exp. tehnic, nu are semnificația juridică a unei necercetări a fondului, și putea fi suplinită prin administrarea de probatorii în faza procesuală a apelului, așa cum s-a solicitat și prin motivele de apel, potrivit art. 295, alin.2, Cod pr. civ. având în vedere efectul devolutiv al acestei căi de atac.
Cea de-a doua premisă a aplicării art. 297, alin.1, Cod pr. civ. este lipsa părții care nu a fost legal citată.
Or, la judecata cauzei la prima instanță, reclamanții au avut termen în cunoștință, potrivit art. 153, alin.1, Cod pr. civ. și au fost reprezentați de avocat, așa cum reiese din practicaua încheierii de amânare a pronunțării din 26.08.2008. De altfel, această neregularitate procedurală remediabilă prin soluția prevăzută de art. 297, alin.1, Cod pr. civ. nu a fost invocată de reclamanți prin motivele de apel, și deci, fiind o cauză de nulitate relativă, nu putea fi examinată din oficiu de către instanță.
Nefiind, așadar, incidente nici unul din cazurile prevăzute de art. 297, alin.1,Cod pr. civ. soluția de desființare cu trimitere este nelegală.
Având în vedere aceste considerente, se apreciază că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor legale cuprinse în art. 297, alin.1, cod pr. civ. și a soluționat apelul cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105, alin.2, Cod pr. civ. fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304, pct.5 și 9, Cod pr. civ. urmând a se face aplicarea dispozițiilor art. 312, alin.3, partea finală, Cod pr. civ. potrivit cu care dacă sunt găsite întemeiate mai multe motive de recurs, dintre care unele atrag modificarea, iar altele casarea, instanța de recurs va casa în întregime hotărârea atacată pentru a se asigura o judecată unitară.
În rejudecare, Tribunalul va examina fiecare dintre motivele de apel supuse controlului judiciar, și va dispune,în condițiile art. 295,alin.2, Cod pr. civ. asupra cererii de completare a probatoriilor noi propuse potrivit art. 292,Cod pr. civ. dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta pârâta împotriva deciziei civile nr.494 din 3 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și.
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul Gorj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.2 ex
2.04.2009
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Sorin Drăguț, Costinela Sălan
