Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 452/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 452/R/2010
Ședința publică din:25.02.2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Andrea Chiș
JUDECĂTORI: Andrea Chiș, Ana Ionescu Ioan Daniel
- - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de intervenienții - și precum și recursul declarat de pârâții, -, împotriva deciziei civile nr.22/A din 31 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, în dosarul nr-, privind și pe intimații reclamanți, -, precum și pe intimații pârâți G, -, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în cauză se constată că nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, având în vedere Hotărârea nr. 79/17.12.2009, privind compunerea completelor de judecată pe anul 2010, în compunerea completului intră doamnul judecător, aflată pe poziția a doua din planificarea de permanență, pe prima poziție fiind doamna judecător, președinta completului de judecată din data de 11.02.2010.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11.02.2010 încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2627 din 22 decembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr. 1671/2002 a fost admisă în parte acțiunea civilă intentată de reclamanții și soția, împotriva pârâților, -, G, și; a fost admisă în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâții și împotriva pârâților reconvenționali, G și; a fost admisă acțiunea reconvențională formulată de pârâții G și și s-a luat act de renunțarea la judecată a pârâtului în acțiunea reconvențională formulată în prezenta cauză, având ca obiect - instituirea unei servituți de trecere.
Prin aceeași sentință s-a dispus partajarea imobilului teren înscris în CF 1134 N, nr. top 6608, conform variantei a II-a, a tabelului de mișcare parcelară din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de sing.ing. și în consecință, a fost atribuit reclamanților și imobilul teren cu nr. top 6608/4 din CF 1134 N în suprafață de 1723 mp, iar pârâților și imobilul teren cu nr. top 6608/3 din CF 1134 N în suprafață de 1292 mp. A fost atribuit pârâtei imobilul teren cu nr. top 6608/2 din CF 2234 N în suprafață de 1292 mp, iar pârâtului G imobilul teren cu nr. top 6608/1 din CF 1134 N în suprafață de 2585 mp.
S-a dispus intabularea în CF a dreptului de proprietate asupra imobilelor terenuri atribuite părților, în conformitate cu tabelul de mișcare parcelară (varianta a II-a), din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de exp..
S-a dispus grănițuirea imobilului teren înscris în CF 2234 N nr. top 6608/4 - proprietatea reclamanților și față de imobilele teren înscrise în CF 2063 N nr. top 6606 - posesia faptică a pârâtului și respectiv în CF 86 N nr. top 6618/1 proprietatea pârâților și, pe aliniamentul A-B-C cu corectura instanței și conform variantei a II-a din planul de situație al raportului de expertiză tehnică întocmit de expert.
A fost respins ca neîntemeiat petitul de revendicare imobiliară formulat de reclamanții și.
S-a dispus instituirea unei servituți de trecere, pe tot timpul anului în favoarea imobilului fond dominant nr. top 6608/1 din CF 1134 N - proprietatea pârâtului-reclamant reconvențional G peste imobilele fonduri aservite nr. top 6608/3 și 6608/2 - proprietatea pârâților reclamanți reconvenționali și și respectiv, precum și în mod corespunzător a aceleiași servituți de trecere, în favoarea imobilului fond dominant nr. top 6608/2 - proprietatea pârâtei reclamante reconvenționale peste imobilul fond aservit nr. top 6608/3 - proprietatea pârâților reclamanți reconvenționali și și implicit înscrierea în CF. a servituții de trecere conform variantei a II-a din raportul de expertiză tehnică menționat.
Au fost compensate parțial cheltuielile de judecată efectuate de părți, iar în final au fost obligați pârâții, G, și soția, să le plătească suma de câte 250.000 lei reclamanților și cu acest titlu și în același sens au fost obligați pârâții și soția și, să le plătească reclamanților și, suma de câte 166.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că terenul identificat prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de expert, se află în perimetrul administrativ al orașului Expertul a întocmit două variante de partajare, din care una conform folosinței faptice în care reclamanții folosesc cu 294 metri mai puțin decât suprafața ce le-ar reveni raportat la cota de proprietate de 4/16 părți, pârâții și folosesc cu 255 mp mai mult în raport de cota lor de 3/16 părți, pârâta folosește cu 839 mp mai mult, iar pârâtul G folosește cu 800 mp mai puțin teren.
În cea de-a doua variantă de partajare, s-a propus o echilibrare a suprafețelor folosite de coproprietarii tabulari, în raport cu suprafața de teren aferentă cotelor deținute, astfel că s-a impus cedarea suprafeței de 294 mp de către soții, pentru întregirea lotului soților, cedarea suprafeței de 39 mp din terenul folosit de pentru întregirea lotului soților, și cedarea de către aceeași pârâtă a suprafeței de 800 mp pentru întregirea lotului lui
Pentru accesul la drumul public, a fost necesară stabilirea unei servituți de trecere peste lotul atribuit soților și, în favoarea pârâților G și, ținând seama de concluziile expertului. O altă posibilitate de acces, conform solicitărilor pârâților nu a putut fi luată în calcul, deoarece ar presupune un traseu mult mai, având ca fonduri aservite mai multe proprietăți aparținând și unor persoane străine de fondul indiviz.
Linia de mejdă dintre imobilele învecinate a fost foarte bine definită în teren, utilizându-se însă aceleași condiții de circa 100 de ani.
Prin decizia civilă nr. 22/A/31.03.2009 a Tribunalului Bistrița -N a fost admis apelul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr.2627/2003 e care a fost schimbată în parte în sensul că:
- a fost dispusă sistarea stării de indiviziune cu privire la imobilul înscris în CF 1134 N nr.top 6608 potrivit raportului de expertiză tehnică topometrică întocmit de expertul, varianta l, conform folosinței, în ceea ce privește loturile atribuite apelanților și și intimaților și ambii domiciliați în N, str. -, nr.141, jud. B-N și s-a dispus intabularea dreptului de proprietate ale acestora conform tabelului de mișcare parcelară anexă la varianta l cu corectivul că la situația viitoare a nr.top 6608/4 vor figura ca proprietari intimații și.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate și a fost respinsă, ca neîntemeiată cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienții și.
Intimații reclamanți și au fost obligați să le plătească apelanților și suma de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea intimatului G de obligare a apelanților la plata cheltuielilor de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că imobilul în litigiu se identifică cu CF 1134 N nr. top 6608 și are regimul juridic de bun comun în indiviziune, coproprietari tabulari fiind reclamanții și din anul 2000, cu titlu de vânzare-cumpărare în cotă de 4/16 părți, pârâții reclamanți reconvențional și din anul 1991 au același titlu de vânzare-cumpărare în cotă de 3/16 părți, pârâtul reclamant reconvențional G din anul 1983 cu titlu de partaj succesoral voluntar în cotă de 6/16 părți și pârâta reclamantă-reconvențional din anul 2002 cu titlu de donație, potrivit înscrierilor din coala funciară în formă evolutivă atașată la 40-43 din dosar nr. 2422/2005 al Curții de APEL CLUJ.
Terenul supus partajului este compus din 2 porțiuni perpendiculare fiecare alcătuită din câte 2 loturi: prima compusă din loturile de teren aflate în folosința reclamanților și, respectiv pârâtul reclamant reconvențional G, se învecinează pe una dintre loturi cu drumul național, iar secunda limitrofă perpendicular celei dintâi, compusă din loturile de teren aflate în folosința pârâtului reclamant reconvențional G, respectiv pârâta reclamantă reconvențională, nu are acces direct la drumul public, fiind înconjurată de proprietăți ale terților.
Probele administrate în fața primei instanțe și în ambele cicluri procesuale ale apelului demonstrează că atât corpul de avere în ansamblul său, cât și loturile folosite de litiganți sunt bine delimitate, prin semne e exterioare, pietre, arbori și, nemodificate vreodată timp foarte îndelungat - zeci de ani. Aspectul a fost confirmat de înșiși coindivizarii care au arătat că încă anterior predării loturilor de teren deținute în prezent (cu ocazia înstrăinărilor survenite: vânzare-cumpărare, succesiune ori donație), timp de zeci de ani, folosința a fost exercitată identic, pașnic, întinderea acesteia fiind determinată de semnele e înainte enumerate, care au conturat integral atât fiecare dintre loturi, cât și imobilul teren supus partajului în ansamblul său.
În ce privește suprafața reală a terenului în litigiu prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expert se constată că suprafața reală este de 6892 mp (suprafață reală identică celei tabulare) și indicată pe schiță ( 150), că diferența de suprafață constatată în plus inițial reprezintă o proprietate distinctă a aceluiași pârât reclamant reconvențional
Această constatare a fost confirmată de către exp., care stabilește identitatea suprafeței tabulare cu cea reală a nr. top.6608, de 6892 mp, și învecinarea acesteia cu nr. top 6607 din CF 356 N proprietatea pârâtului reclamant reconvențional Confuzia creată cu privire la întinderea reală a imobilului cu nr. top 6608 fost cauzată de alăturarea nr. top 6607 aflat în proprietatea lui G de lotul de teren din top 6608 folosit de coindivizarul
Prin urmare, critica apelanților referitoare la stabilirea exactă a suprafeței de teren supusă partajului, afirmat a fi superioară celei înscrise în, a fost înlăturată, ca de altfel și critica vizând servitutea de trecere. Prima instanță judicios a conchis că se impune instituirea acesteia dat fiind faptul că, odată sistată starea de indiviziune, este prohibită de lege crearea de loturi înfundate, care să nu aibă acces la calea publică. Concluziile experților coincid cu constatările la fața locului ale judecătorilor în sensul că porțiunea de teren alcătuită din loturile pârâților reclamanți reconvenționali G și nu are acces la drumul public, terenurile aflate în posesia acestora fiind înconjurate de proprietăți ale terților. ales pentru servitutea de trecere instituită este cert cel mai scurt și mai puțin împovărător, deservind concomitent loturile atribuite foștilor coindivizari înainte enumerați.
Instanța de apel a apreciat justificată cererea apelanților de a se proceda la sistarea indiviziunii potrivit folosinței exercitate. Prima instanță a apreciat că varianta optimă și echitabilă a partajului este aceea determinată de cotele de coproprietate, având în vedere și modul de dobândire a acestora și numărul coproprietarilor care au optat pentru aceasta (, ). Este evident că în lipsa exercitării căii de atac, aceștia și-au însușit soluția primei instanțe. Ca atare cercetarea judecătorească în apel este limitată la critica apelanților și, al căror lot de teren se învecinează cu cel al reclamanților și. din urmă, în timpul judecății căilor de atac, l-au înstrăinat intervenienților și.
În ce privește modalitatea de partaj și atribuirea loturilor, contrar concluziei la care a ajuns prima instanță, tribunalul a conchis că cea mai judicioasă variantă de partajare este conformă folosinței exercitate de coindivizari. Instanța de fond a considerat aspectul atunci când a creat loturile, păstrând amplasamentul acestora, grupat câte două în cele două porțiuni de teren perpendiculare și atribuindu-le posesorilor. Alegând varianta conformă cotelor de coproprietate a modificat întinderea lor, inversând- Numai că a ignorat evidența partajului de folosință survenit cu zeci de ani în urmă, aspect confirmat unitar de probele administrate (testimoniale, tehnice - topometrice, cercetare locală).
În justificarea acestei soluții instanța de apel a reținut din poziția părților că aceștia exercită folosința asupra terenurilor predate cu ocazia intrării în patrimoniul lor, loturi bine conturate și delimitate și a căror configurare a fost păstrată constant în timp încă anterior intrării lor în posesie.Pe cale de consecință tribunalul a impus a fi eliminată prevalența dată de prima instanță criteriului întinderii cotelor de coproprietate deținute de coproprietarii și, care de altfel sunt sensibil egale (3/16 și 4/16).
Art.673 ind.9 Cod procedură civilă stipulează că, la formarea și atribuirea loturilor instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala,au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea. Numai că textul legal enunțat nu instituie o ordine ierarhică a criteriilor enumerate, ne exhaustive, ci permite judecătorului o abordare selectivă determinată de stabilirea situației de fapt circumscrisă probelor administrate. În cauză, determinată este delimitarea ă clară a loturilor exploatate în timp îndelungat constant și pașnic de coindivizari, în prezent aceștia fiind apelanții și fam. și, intervenienți în interesul reclamanților intimați și. Nici urmare a înstrăinării survenită între reclamanți și intervenienții în interesul acestora nu s-a modificat configurația lotului predat, așa cum fusese anterior predat vânzătorilor și antecesorilor acestora, în sensul convențional al termenului. Ca atare s-a impus ca menținerea scindării porțiunii de teren de cea perpendiculară și în două loturi atribuite coindivizarilor posesori să fie dublată și de menținerea întinderii loturilor atribuite în deplin acord cu posesia exercitată, potrivit raportului de expertiză tehnică topometrică întocmit de expert, varianta 1, conform folosinței.
În temeiul art.51 Cod procedură civilă și în considerarea soluției dată în apelul exercitat de pârâtul reclamant reconvențional G, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienții și în interesul intimaților-reclamanți și, de la care au dobândit în timpul procesului prin vânzare-cumpărare la data de 20 iulie 2004 imobilul litigios.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal pârâta, solicitând modificarea deciziei atacate în sensul de a se dispune partajarea imobilelor în varianta a II-a din raportul de expertiză întocmit de expertul.
Recurenta a mai arătat că hotărârea instanței de apel este nelegală și pentru faptul că nu s-a pronunțat asupra apelului declarat de ea.
Împotriva deciziei nr. 22/31.03.2009 a Tribunalului Bistrița -N au mai declarat recurs și pârâții și care au solicitat în principal, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare și în subsidiar, modificarea în parte a deciziei atacate în sensul de a li se acorda despăgubiri pentru terenul ocupat de servitute în sumă de 111,94 lei, iar pentru contravaloarea terenului suma de 11.520 Euro.
În motivarea recursului, recurenții au arătat că prin expertiza tehnică efectuată în cauză de expertul s-a clarificat că suprafața reală supusă partajului este de 7921 mp, mai mare decât cea intabulată în suprafață de 6892 mp, că în raport de suprafața reală a terenului supus partajului s-a procedat la partajarea acestuia, ținându-se seama în același timp de partajul voluntar existent între coproprietari.
Menținând servitutea de trecere propusă de expertul și procedând la partajarea terenului conform raportului de expertiză întocmit de F, se ajunge la situația în care ar fi imposibil executarea hotărârii. Aceasta pentru că, în varianta expertului nu există traseu pentru servitute, iar lotul lor are suprafață și alte dimensiuni decât cele în varianta a II-a întocmit de expertul, iar în condițiile în care dimensiunile terenului supus partajului sunt altele față de suprafețele primite de coindivizari, se schițează un traseu pe niște dimensiuni de teren care nu se mai regăsesc în noua expertiză.
Instanța de apel trebuia să partajeze terenul astfel încât lotul atribuit pârâților să aibă acces la calea publică, adică să le mărească lotul lor cu suprafața de 192 mp din terenul deținut de pârât sau să-l oblige să-i despăgubească pentru terenul ocupat de servitute, ori să plătească taxa anuală de folosință în condițiile în care servitutea este gratuită.
Instanța de apel nu a ținut seama nici de cercetarea la fața locului făcută în cauză, ocazie cu care s-a constatat existența a cel puțin două posibilități pentru pârâții de a avea acces la calea publică într-o situație mult mai puțin împovărătoare pentru fondurile aservite.
Decizia a fost atacată cu apel și de către intervenienții și, care au solicitat în principal, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare și, în subsidiar, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului declarat de reclamanții și și admiterea cererii lor de intervenție.
În susținerea cererii principale, recurenții au arătat că statuările instanței de apel în sensul că partajarea imobilelor din litigiu poate fi dispusă de instanță potrivit folosinței părților, întrucât textul art. 6739Cod proc.civ..nu stabilește o ierarhizare a criteriilor de partajare, este consecința interpretărilor eronate a acestui text, pentru că printre criteriile enumerate de acest text nu se regăsește și partajul conform modului de folosință adoptat de instanța de apel.
În cauză trebuiau aplicate disp. art. 6735alin. 1 Cod proc.civ. care se coroborează cu disp. art. 728.civil, texte de lege din interpretarea cărora rezultă în mod cert că partajarea imobilelor din litigiu trebuia să se dispună conform cotelor de proprietate.
Pârâții au susținut că suprafața de teren cumpărată de ei este mai mare decât cota de proprietate. În această situație, ei trebuiau să facă dovada acestor susțineri, cât și dovada unui pretins partaj amiabil care ar fi intervenit între coproprietari.
Întrucât modificarea deciziei atacate presupune administrarea de probe noi, soluția care se impune în cauză este aceea de casare a hotărârii recurate și de trimitere a cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, care să stabilească și sultele compensatoare pentru coproprietarii care primesc în lot o suprafață mai mică decât cota lor de proprietate.
Soluția instanței de apel d e respingere a cererii de intervenție este nelegală, pentru că la data pronunțării hotărârii intervenienții erau coproprietari asupra imobilului supus partajului, cu cota de coproprietate dobândită de la intimații. În aceste condiții, atribuirea unui lot intimaților care nu mai erau coproprietari asupra imobilului la data partajului, este nelegală. Cererea subsidiară a fost întemeiată pe disp. art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.
Intimatul Gad epus la dosarul cauzei întâmpinare, învederând instanței că nu este de acord cu cererile recurenților, cu atribuirea în natură a vreunei suprafețe de teren din proprietatea lui către pârâții pentru compensarea de teren ce excede servituții de trecere.
Intimații și au depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care au arătat că se opun la admiterea recursului declarat de intervenienții, arătând că intervenienții au formulat cererea de intervenție în cauză după o casare cu trimitere spre rejudecare a apelului declarat de ei, astfel că, respingerea cererii lor de intervenție în interesul unei alte persoane formulată în apel a fost în mod legal respinsă.
Atribuirea unui lot în favoarea reclamanților, cu toate că aceștia au vândut în timpul procesului terenul intervenienților este legală atâta vreme cât aceștia au fost parte la judecarea fondului, iar în căile de atac părțile sunt aceiași sau moștenitorii lor.
În prima decizie de casare cu trimitere spre rejudecare instanța a dat îndrumări clare cu privire la situațiile care urmează a fi verificate cu ocazia rejudecării, în urma cărora instanța de apel, ținând seama de disp. art. 673/9 Cod proc.civ. care nu exclud partajarea potrivit modului de folosință, a pronunțat soluția atacată.
Recurenții au depus întâmpinare prin care au arătat că se opun admiterii recursului declarat de pârâții, arătând că susținerile acestora cu privire la partajul amiabil al terenului în litigiu și partajarea terenului conform variantei I din raportul de expertiză, sunt nefondate. Aceasta, pentru că, prin soluția adoptată instanța de apel a dispus partajarea aceluiași imobil pe baza unor criterii diferite, respectiv terenul atribuit apelanților și intimaților a fost partajat conform folosinței, iar terenurile atribuite intimaților și, conform cotelor de proprietate (prin menținerea soluției pronunțată de instanța de fond).
În ce privește susținerile recurenților pentru despăgubirea ce li se cuvine pentru terenul afectat de servitute, intimații au arătat că, pe parcursul judecării cauzei la instanța de fond, pârâții s-au opus servituții de trecere, dar în final au arătat că nu solicită despăgubiri, motivat de împrejurarea că se opun instituirii servituții.
Examinând recursul declarat de pârâta -, curtea reține următoarele:
Art. 299 Cod proc.civ. dispune că hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, sunt supuse recursului.
Dintre hotărârile judecătorești care pot forma obiectul recursului sunt, în primul rând, hotărârile pronunțate în apel, indiferent de soluția la care s-a oprit instanța de apel. Prin urmare, recursul nu poate fi exercitat "omisso medio", adică trecând peste calea de atac a apelului, concluzie desprinsă și din împrejurarea că, potrivit art. 377 Cod proc.civ. hotărârile date în primă instanță care nu au fost atacate cu apel, sunt nu numai definitive (nesusceptibile de apel), ci și irevocabile (nesusceptibile de recurs).
În speță, se constată că pârâta - nu a exercitat calea de atac a apelului împotriva sentinței civile nr. 2627/2003 a Judecătoriei Năsăud.
Sentința civilă nr. 2627/2003 a Judecătoriei Năsăuda fost atacată cu apel d e către pârâții și, apel soluționat prin decizia civilă nr. 1630/A/23 iunie 2004 Curții de APEL CLUJ, care la rândul ei a fost casată prin decizia civilă nr. 1394/R/27 mai 2005 Curții de APEL CLUJ, iar cauza trimisă spre rejudecare la Tribunalul Bistrița N, urmare admiterii recursului declarat de pârâții și.
În dosarul în care s-a pronunțat această decizie, la fila 33, pârâta - a depus un script prin care a învederat instanței că nu este mulțumită de hotărârea pronunțată. Dar, așa cum s-a reținut, acest script nu a fost depus la instanța de fond, ca și declarație de apel, ci în faza de judecată a recursului, fiind susținută ca întâmpinare.
Pentru aceste considerente, în baza textelor legale reținute, recursul pârâtei - va fi respins ca inadmisibil.
În ce privește recursul pârâților și, instanța apreciază că este întemeiat și în consecință, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ. urmează să-l admită pentru următoarele motive:
Prin sentința civilă nr. 2627 din 22 decembrie 2003 Judecătoriei Năsăud, s-a dispus alături de partajarea imobilului înscris în CF 1134 N nr. top 6608, conform variantei II din raportul de expertiză tehnică întocmită în cauză de expert și instituirea unei servituți de trecere, pe tot timpul anului în favoarea fondului dominant cu nr. top 6608/1 din CF 1134 N, proprietatea pârâtului peste imobilele aservite cu nr. top 6608/3 și 6608/2 proprietatea reclamanților și a pârâtei -, precum și în mod corespunzător a aceleiași servituți de trecere în favoarea fondului dominant nr. top 6608/2, proprietatea pârâtei - peste proprietatea pârâților și înscrierea în CF a servituții de trecere conform variantei a II-a din raportul de expertiză tehnică efectuat de expert .
Instanța de apel schimbă sentința atacată în ce privește modalitatea de partaj, în sensul că sistează starea de indiviziune conform variantei I din raportul de expertiză efectuat în apel d e expert și menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Prin urmare, dispozițiile menținute de instanța de apel sunt cele referitoare la stabilirea suprafeței reale nr. top 6608, vecinătățile acestuia și cele referitoare la instituirea servituții de trecere.
În legătură cu această ultimă dispoziție, instanța de apel reține că prima instanță dispus judicios că se impune instituirea acesteia pentru că odată cu sistarea stării de indiviziune este interzisă crearea de loturi înfundate.
În această situație, instanța de apel dispune partajarea imobilului în litigiu conform expertizei întocmită de expertul, iar stabilirea servituții de trecere conform unei alte expertize întocmită de expertul (fila 640 dosarul Tribunalului Bistrița -N și fila 106 dosarul instanței de fond).
Din compararea celor două planuri de situații se poate observa că în cele două rapoarte de expertiză loturile atribuite părților au suprafețe diferite, situație în care menținerea unei servituți de trecere pe noile dimensiuni ale parcelelor atribuite va face imposibilă executarea deciziei. Această imposibilitate se datorează și faptului că în raportul de expertiză tehnică efectuat de expert, tabelul de mișcare parcelară (fila 191 vol I dosar apel) nu conține vreo dispoziție cu privire la nr. top atribuit servituții de trecere, iar configurația loturilor atribuite este diferită în cele două expertize.
În consecință, urmare admiterii recursului, curtea va casa decizia atacată și va trimite apelul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr. 2627/2003 a Judecătoriei Năsăud spre rejudecare aceluiași tribunal. Cu ocazia rejudecării, instanța de apel va administra proba cu expertiza tehnică prin care să se identifice terenul în litigiu, să se stabilească cu exactitate suprafața reală a terenului supus partajului, suprafețele deținute, folosite de părți și traseul servituții de trecere, să se întocmească tabelul de mișcare parcelară cu situația nou creată și să se atribuie numere topografice tuturor loturilor.
În ce privește recursul intervenienților și, curtea apreciază că este întemeiat și în consecință, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ. urmează să-l admită pentru următoarele considerente:
Instanța de apel a respins ca nefondată cererea de intervenție în interesul altei persoane, formulată de intervenienții și (fila 41), cu motivarea că "va fi respinsă în considerarea soluției dată în apelul exercitat de pârâtul reclamant reconvențional G".
Conform dispozițiilor art. 51 Cod proc.civ. cererea de intervenție în interesul uneia din părți se poate face chiar înaintea instanței de recurs. Intervenientul trebuie să aibă un interes legitim, născut și actual. Într-o asemenea situație, fiind vorba de o intervenție accesorie, intervenientul are aceeași poziție procesuală ca și partea pentru care a fost făcută.
Având în vedere că intervenienții au cumpărat de la reclamanții partea acestora, curtea apreciază că în cauză a avut loc o transmisiune cu titlu particular a calității procesuale active, intervenienții devenind reclamanți prin transmisiunea calității procesuale active.
Urmare admiterii recursului intervenienților deveniți reclamanți prin transmiterea calității procesuale active, conform art. 312 alin. 3 cu art 304 pct.7 Cod proc.civ. curtea va casa decizia pronunțată în apel și va dispune trimiterea spre rejudecare aceluiași tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții, și cel declarat de intervenienții - și deveniți reclamanți prin transmiterea calității procesuale active împotriva deciziei civile nr. 22 din 31 martie 2009 Tribunalului Bistrița N, pronunțată în dosar nr-, pe care o casează și trimite apelul declarat de pârâții, împotriva sentinței civile nr. 2627/2003 a Judecătoriei Năsăud spre rejudecare aceluiași tribunal.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
plecată la altă instanță
semnează, grefier șef secție civilă
Red. IA dact. GC
16 ex/6.04.2010
Jud.apel: C,
Președinte:Andrea ChișJudecători:Andrea Chiș, Ana Ionescu Ioan Daniel
