Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 47/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.47/
Ședința publică din 14 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu JUDECĂTOR 2: Mariana Stan
Judecător: - -
Judecător: - ---
Grefier: -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.298/A din 29 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Recursul este legal timbrat cu suma de 239 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.32484 din 7.02.2008, eliberată de Primăria municipiului Pitești și timbru judiciar în valoare de 3,5 lei.
Grefierul de ședință învederează instanței că, la dosarul cauzei s-au depus, prin serviciul de registratură al instanței, concluzii scrise, formulate de către recurenta, atât prin avocat, cât și prin avocat.
Curtea constată că dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 7 februarie 2008, în încheierea de ședință de la această dată fiind consemnate susținerile părților și care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului de față;
Constată că, prin sentința civilă nr.700/2007, Judecătoria Horezua admis acțiunea prin care reclamanta solicitase grănițuirea proprietății sale de cea a pârâtei și a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de și în contradictoriu cu reclamanta, constatându-se că între cei doi a intervenit vânzare-cumpărarea terenului de 579 mp. situat în punctul "La ", precum și construcțiile constând în cameră și verandă, casă din cărămidă cu 3 camere, casă construită din la parter și bile de brad la etaj, magazie compusă din 2 camere, fântână din piatră, pătul-schelet, boltă de -de-vie, gard din zid și gard din plasă de sârmă, situate pe raza comunei, județul V, hotărârea ținând loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
În motivare, instanța reține în fapt că, după ieșirea sa din indiviziune față de ceilalți frați, printre care și pârâta, reclamanta a încheiat o convenție de vânzare-cumpărare cu fiica pârâtei, precum și cu, convenție privind bunurile aflate în punctul "La " și mai sus descrise.
În această situație, s-a constatat că reclamanta nu mai deține proprietatea terenului pentru care solicită grănițuirea față de cel al pârâtei, așa încât i-a fost respinsă acțiunea având acest obiect.
În ceea ce privește convenția reținută, s-a avut în vedere faptul că părțile sunt rude apropiate și, potrivit depozițiilor martorilor audiați, în bune relații, ceea ce a făcut imposibilă preconstituirea unui înscris pentru a se consemna convenția de vânzare-cumpărare.
Pe de altă parte, în același timp, părțile convenției au consemnat, periodic sumele primite și respectiv plătite cu titlu de preț al imobilelor, înscris întocmit de către reclamantă personal și care s-a constatat a reprezenta un început de dovadă scrisă, coroborat cu locuirea, începând din anul 2001 gospodăriei în care cei doi intervenienți au realizat numeroase îmbunătățiri.
În aceste condiții, au fost audiați martori pentru a se stabili existența convenției de vânzare-cumpărare.
Apărarea formulată de către reclamantă, potrivit căreia sumele ar fi fost primite cu titlu de împrumut a fost constatată nedovedită, la fel ca și susținerea potrivit căreia acesta a locuit și folosit încontinuu imobilele.
Sentința a fost atacată, în termen, de către reclamantă, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, în sensul că în mod greșit instanța a apreciat ca intervenit contractul între ea și intervenienți, nu s-a pronunțat asupra excepției de inadmisibilitate a cererii de intervenție ce nu putea fi primită în cauza privind grănițuirea, precum și greșita referire la existența unei convenții de vânzare-cumpărare, un astfel de înscris neexistând la dosar.
Tribunalul, constituindu-se inițial în complet de apel, prin încheierea interlocutorie din data de 19 octombrie 2007, calificat calea de atac ca fiind recursul.
La termenul următor, în complet de recurs, același tribunal, pronunță o nouă încheiere interlocutorie prin care reapreciază calea de atac ca fiind apelul.
Prin decizia civilă nr.298/A din 29 noiembrie 2007, se soluționează calea de atac calificată drept apel și se respinge acesta ca nefondat, reținându-se în fapt ca dovedită încheierea contractului de vânzare-cumpărare, prin coroborarea tuturor probelor administrate, atât recunoașteri făcute de către reclamantă în privința unor îmbunătățiri aduse de către intervenienți la construcții, dar și în privința încasării banilor, invocându-se însă un alt titlu pentru această plată, titlu ce însă nu s-a găsit dovedit.
În privința inadmisibilității cererii de intervenție în cauza de grănițuire și a asistării intervenienților de către același avocat care o asistă și pe pârâtă, nu s-a găsit vreun motiv de nelegalitate, prin acțiunea intervenienților tinzându-se la paralizarea celei a reclamantei împotriva pârâtei, în vreme ce, oponenții reclamantei nu au interese contradictorii putând fi asistați de același avocat.
Împotriva deciziei, în termen, a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru neanalizarea susținerilor și probelor invocate în apărare de către sine, necomunicarea încheierii de ședință în care au fost consemnate dezbaterile asupra fondului, amânarea pronunțării fiind făcută în vederea depunerii de concluzii scrise, neluarea în discuție a înscrisurilor depuse după amânarea pronunțării, deși ele se mai aflau deja depuse în dosar, dar și greșita considerare ca dovedită a existenței unui contract între părți și nelegalitatea aplicării art.5 alin.2 din Legea nr.247/2005, text care prevede obligativitatea existenței unui antecontract urmată de refuzul perfectării unui astfel de contract. Arată recurentul, niciodată un antecontract nu a fost consemnat în scris pentru a se putea apela la dispozițiile la care instanța a făcut trimitere.
Se mai critică soluția pentru greșita calificare a înscrisului ce consemnează sumele pe care le-a primit de la cei doi intervenienți ca reprezentând o dovadă a primirii prețului, acesta neputând fi considerat un antecontract de vânzare-cumpărare întrucât nu s-a încheiat în atâtea părți câte sunt cele ce se obligă.
În realitate, acest înscris cuprindea un împrumut primit de la cei doi precum și restituirea unor sume ce i se datorau.
Chiar și îmbunătățirile au fost făcute pe cheltuiala sa, așa încât nimic nu putea conduce la calificarea drept dovedită a unei convenții de vânzare-cumpărare.
Curtea, în ședința publică din data de 7 februarie 2008 pus în discuția admisibilitatea recursului promovat.
Asupra acestei excepții părțile au arătat că ea este nefondată, considerându-se că cererea care dă numărul căilor de atac este cea în grănițuire, care a inițiat instanța, neavând nici o importanță faptul că, pe parcurs, aceeași instanță a fost investită cu o cerere în realizarea dreptului, respectiv în perfectarea contractului de vânzare-cumpărare prin autentificarea acestuia, la o valoare sub cea avută în vedere de dispozițiile art.2822Cod procedură civilă.
Or, cum cererea în grănițuire este una neevaluabilă, în mod indiscutabil litigiul asupra acesteia suportă ambele căi de atac prevăzute de Codul d e procedură civilă.
Asupra excepției, Curtea o constată ca fiind fondată, pentru cele ce se vor arăta:
Potrivit dispozițiilor art.2821alin.1, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la un miliard lei inclusiv.
Cum se poate observa, legiuitorul a înțeles să confere un mai mare grad de celeritate în soluționare acelor litigii considerate de mai mică importanță, alegând criteriul patrimonial. Astfel, nu s-a raportat la cereri evaluabile, ci la litigii privind un obiect de o valoare mai mică de un miliard lei, inclusiv.
În această situație, indiferent de natura litigiului, ceea ce s-a avut în vedere o constituie importanța patrimonială a bunului asupra căruia poartă litigiul, atribuind o importanță mai mică litigiilor de orice natură care poartă asupra unui obiect de o valoare mai mică, indiferent că ar fi vorba despre acțiuni evaluabile sau neevaluabile, în sensul legii privind taxele de timbru.
În cauza de față se solicită grănițuirea terenului proprietatea reclamantei de cea a unei alte persoane, operațiune ce are în vedere în mod practic fixarea semnelor de hotar care delimitează cele două proprietăți a căror întindere nu este contestată. O asemenea fixare presupune costuri legate de autorizarea-proiectarea instalării obiectelor materiale prin care se marchează aceste semne de hotar, care pot fi simple marcaje în teren: Ť. pietre, după cum se înțeleg părțile sau chiar garduri, dar și costuri legate de achiziționarea obiectelor cu care se face marcajul, transpunerea în teren a hotarului stabilit judecătorește, fie prin deplasarea executorului, fie prin bună-înțelegere a părților.
Toate aceste operațiuni sunt evident evaluabile și ele intră în cuprinsul noțiunii de grănițuire, nefiind vorba despre o stabilire de hotare, operațiune ce vizează contestarea celor existente.
De aceea, se poate ușor observa că dreptul ce constituie obiectul judecății este unul cuantificabil din punct de vedere patrimonial. Ca atare, criteriul instituit de legiuitor se regăsește și în litigiile de acest gen. Cum valoarea unei asemenea operațiuni este mai mică de un miliard lei, constatăm că în cauză soluția dată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
În această situație, hotărârea pronunțată de tribunal, chiar și într-o compunere greșită, fiind una pronunțată în recurs, față de disp.art.299 alin.1 Cod procedură civilă, ea nu este supusă recursului, prin urmare prezenta cale de atac se observă a fi inadmisibilă, motiv pentru care ea are a fi respinsă, fără ca aceasta să semnifice îngrădirea liberului acces la justiție sau de încălcare a dreptului la un proces echitabil. Aceasta, pentru că pricina s-a bucurat de dublul grad de jurisdicție pe care legiuitorul i l-a prevăzut, apelul fiind, chiar, mai permisiv în privința termenelor de motivare, a probelor ce pot fi administrare, decât recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul civil declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.298/A din 29 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind pârâta și intervenienta în nume propriu și .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./19.02.2008
GM/2 ex.
Jud.apel:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Mariana Stan
