Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 47/2009. Curtea de Apel Galati

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 47/

Ședința publică de la 21 Ianuarie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Anica Ioan

JUDECĂTOR 2: Luminita Solea

JUDECĂTOR 3: Simona Bacsin

Grefier - - -

-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-

La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta "CFR" SA B -SUCURSALA REGIONALA CFR G,cu sediul în G,str.- nr.51,împotriva deciziei civile nr.372 din 08 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați,în contradictoriu cu intimații, având ca obiect grănițuire.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: pentru recurenta "CFR" SA B -SUCURSALA REGIONALA CFR G,consilier juridic,în baza delegației nr.711/1/72/2009 pe care o depune la dosar și pentru intimatul reclamant,lipsă,av.,lipsă fiind intimatul pârât.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier,după care;

Reprezentantul recurentei depune la dosar chitanța nr.-/01.12.2008 de plată a taxei judiciare de timbru în sumă de 9,50 lei,în original,și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.

Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul recurentei învederează instanței că recursul declarat este întemeiat pe disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă.Susține că în mod corect a reținut instanța de fond că reclamantul a promovat o acțiune posesorie în complângere față de recurenta pârâtă și față de intimatul pârât,iar Tribunalul Galați,în mod greșit a reținut că reclamantul nu a fost încă deposedat de suprafața de teren în litigiu și ca urmare nu-i poate fi opusă tardivitatea cererii,deși din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că acesta a fost deposedat de suprafața de 38 mp.Susține că de esența acțiunii posesorii este tulburarea de posesie sau deposedarea și nu doar deposedarea.In februarie 2005 reclamantul a promovat prezenta acțiune în grănițuire și abia la termenul din 13.09.2007 a modificat temeiul de drept al acțiunii inițiale,calificând-o drept obligație de a face,situație în care consideră întemeiată excepția de tardivitate pe care a invocat- Pentru aceste considerente și pentru cele arătate pe larg în motivele scrise de recurs,solicită admiterea recursului,casarea hotărârii pronunțate de instanța de apel și în rejudecare admiterea excepției și respingerea cererii ca tardiv introdusă.

Apărătorul intimatului reclamant,în combaterea motivelor de recurs,arată că în anul 2005 promovat acțiunea având ca obiect "obligație de a face",având două capete de cerere,respectiv grănițuirea și al doilea capăt de cerere - să fie obligată pârâta să respecte contractul de închiriere.În anul 2007 renunțat la capătul de cerere privind grănițuirea,instanța rămânând investită cu capătul de cerere prin care a solicitat ca pârâta să fi obligată să respecte contractul de închiriere,iar pârâtul să-i lase în deplină folosință terenul în litigiu. Mai precizează că instanța de apel a pus în discuție căile de atac și a stabilit că este cu apel și cu recurs. Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de apel,pe care o consideră temeinică și legală. Cu cheltuieli de judecată.

CURTEA

Asupra recursului civil de față:

Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 365/C/2005 la Judecătoria Galați, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții și CNCF"CFR" Sucursala Regională de Ferate G pentru a fi obligați să-i lase în pașnică folosință suprafața de 236,85 mp teren deținut în baza contractului de închiriere nr. 055/28.01.2004,precum și grănițuirea terenurilor atribuite în folosință, cu plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

În fapt a susținut că a cumpărat de la pârâta CFR-G un imobil cu destinația de locuință în baza contractului nr.8705/2003. Pentru utilizarea normală a spațiului locativ a convenit cu pârâta să i se transfere dreptul de folosință pentru terenul în suprafață de 236,85 mp. În acest sens părțile au încheiat contractul de închiriere nr. 055/28.01.2004. La un an și J de la semnarea contractului de închiriere pârâtul i-a ocupat o parte a terenului pentru care avea recunoscut un drept de folosință de către proprietarul terenului. Pentru rezolvarea acestei situații conflictuale s-a adresat instanței de judecată.

În drept a invocat prevederile art.584-585 și ale art.1073C.civ.

Pârâtul a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive cu motivarea că nu este proprietar al terenului pentru care solicită efectuarea grănițuirii. Pe fond a precizat că are la rândul său contract de locațiune încheiat cu pârâta CFR- G cu nr. 7008/28.10.2002 pentru suprafața de 255 mp teren. Pe acest imobil și-a edificat o casă de locuit. În condițiile în care dreptul său de folosință este justificat și este permis de proprietarul terenului, consideră că cererea reclamantului nu este întemeiată.

Pârâta CFR- Gai nvocat inadmisibilitatea acțiunii,iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca nefondată. În motivarea poziției sale procesuale a susținut că în calitatea sa de locatar al terenului reclamantul nu poate solicita grănițuirea folosinței celor două imobile ocupate de persoanele fizice. Pe fond a precizat că situația de fapt invocată de reclamant s-a rezolvat prin actul adițional încheiat cu acesta la data de 21.10.2004 sens în care suprafața de teren dată în folosința reclamantului a fost diminuată la 203,15 mp. Ulterior a susținut că din punct de vedere juridic cererea este de fapt o acțiune posesorie pentru care nu este îndeplinită condiția specială prev. de art.674 alin.1 proc.civ.

Prin sentința civilă nr. 4730/30.06.2006 Judecătoria Galația respins excepțiile invocate de cei doi pârâți în apărare. A admis acțiunea și a obligat pârâta CFR -G să respecte prevederile contractului de închiriere nr.055/28.01.2004 și ale contractului de vânzare cumpărare nr. 8705/2003 încheiate cu reclamantul. A obligat pe pârâtul să lase reclamantului în deplină folosință terenul în suprafață de 41,85 mp aferent blocului 4 în care este situat imobilul cumpărat de reclamant.

Pentru a hotărî astfel,instanța a avut în vedere că acțiunea reclamantului se întemeiază pe art. 1073 care reglementează obligația de a face situație în care greșit se susține că acțiunea este inadmisibilă. Constatările personale percepute cu ocazia efectuării cercetării la fața locului, concluziile raportului de expertiză topometrică efectuat în cauză,precum și clauzele contractelor de închiriere încheiate de pârâta CFR-G cu reclamantul și cu pârâtul au evidențiat că pârâta CFR-G a închiriat de două ori suprafața de 41,85 mp teren, a perceput o chirie dublă și a generat o situație conflictuală între cei doi locatari.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta CNCF "CFR"-REGIONALA G, care a reiterat excepția de inadmisibilitate a acțiunii. Pe fond a invocat nelegalitatea și netemeinicia sentinței apelate cu motivarea că instanța s-a pronunțat pe un alt obiect și în raport de un alt temei de drept decât cel invocat de reclamant,contrar art.129 proc. civ.

Tribunalul Galați,prin decizia civilă nr. 160/26.03.2007 a admis apelul, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare cu motivarea că instanța de fond s-a pronunțat pe ceea ce nu s-a cerut (obligația de a respecta clauzele contractuale),dar nu s-a pronunțat pe capete de cerere solicitate expres cum este grănițuirea. Prin modul în care s-a dezînvestit nu a soluționat fondul cauzei,motiv pentru care s-au considerat aplicabile disp. art.297 proc.civ.

În rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătorie G sub nr-.

La data de 13.09.2007, reclamantul a indicat ca temei de drept al acțiunii disp. art.969 și 1075.civ. și a precizat că renunță la cererea de grănițuire.

Pârâta CFR-G a reiterat apărările formulate în primul ciclu de judecată cu privire la calificarea cererii și a invocat excepția de necompetență materială a judecătoriei cu motivarea că locațiunea încheiată cu reclamantul are caracter comercial și atrage competența materială în fond a tribunalului.

Cu ocazia dezbaterilor,reclamantul a precizat clar care este obiectul dedus judecății,acțiune posesorie pașnică,prin care dorește ca pârâtul să-i lase în folosință 41,85 mp teren,iar pârâta CFR-G să fie obligată să respecte contractul nr. 055/28.12.2003.

Prin sentința civilă nr. 9930/27.12.2007 Judecătoria Galația respins acțiunea posesorie pașnică,cu motivarea că proprietarul are dreptul în exclusivitate să decidă cu privire la modul în care înțelege să transfere dreptul de folosință al proprietății sale. În acest sens s-a reținut că pârâta proprietara terenului în litigiu a hotărât diminuarea suprafeței închiriate reclamantului. Această decizie a fost concretizată într-un act adițional și în aceste condiții reclamantul este obligat să accepte modul de exercitare a dreptului de dispoziție pe care-l are proprietarul.

Împotriva sentinței civile nr.9930/27.12.2007 pronunțată de Judecătoria Galația declarat apel reclamantul care a solicitat sancționarea sentinței apelate cu motivarea că fondul și-a întemeiat soluția pronunțată pe un act care a fost depus la dosar cu ocazia concluziilor scrise,pe care nu l-a cunoscut și față de care nu a fost în măsură să-și facă apărările. Pe fond a solicitat să se rețină faptul că în cauză s-a dovedit că pârâtul l-a privat de dreptul de folosință pe care-l avea pentru 41,85 mp teren,că și-a edificat o casă fără acte și că pârâta CFR-G susține interesele unei părți aflate în nelegalitate.

Intimata "CFR SA- Sucursala Gas olicitat respingerea apelului ca nefondat cu motivarea că pârâtul și-a edificat o casă de locuit pe terenul său. Deoarece acesta nu deținea un spațiu minim pentru utilizarea normală a locuinței s-a procedat la efectuarea unor noi măsurători,ocazie cu care s-a concluzionat că situația acestuia se poate rezolva prin diminuarea suprafeței de teren dat în folosința reclamantului. În acest sens a procedat la încheierea unui act adițional la contractul nr.055/28.01.2004 prin care suprafața dată în folosință a fost diminuată cu 41,85 mp. Reclamantul a fost anunțat despre această modificare a contractului și deși în fapt a folosit întreaga suprafață de teren astfel cum s-a convenit inițial chiria a fost percepută la nivelul suprafeței prevăzută în actul adițional.

Intimatul-pârât nu s-a prezentat în fața Tribunalului și nu a depus la dosar întâmpinare.

Prin decizia civilă nr.372/08.09.2008 Tribunalul Vranceaa admis apelul și acțiunea modificată și a obligat pe pârâtul să lase în deplină posesie, reclamantului,suprafața de 33,71 mp teren și pe pârâta "CFR SA- Sucursala G să respecte contractul nr.055/28.01.2004.

Analizând actele și lucrările dosarului,a constatat următoarele:

Cu privire la obiectul dedus judecății,față de petitul inițial al acțiunii (f81 în dosar),de precizările din data de 13.09.2007 și de temeiurile de drept indicate de reclamant,de discuțiile care au avut loc cu ocazia dezbaterilor la instanța de fond în rejudecare,Tribunalul a constatat că reclamantul a promovat o acțiune posesorie în complângere față de CFR- G cu care are raporturi contractuale dar și față de pârâtul,cu care are neînțelegeri legate de exercitarea dreptului de folosință asupra terenului proprietatea CFR-

Capătul de cerere principal îl privește pe pârâtul și are neîndoielnic caracter civil. Potrivit principiilor enumerate de art.17 proc.civ. chiar dacă cererea formulată împotriva pârâtei CFR-G ar avea caracter comercial în cauză a operat o prorogare de competență în favoarea judecătoriei și din acest punct de vedere apărările invocate pe acest aspect nu sunt fondate.

Cu privire la respectarea de către reclamant a condiției prev. de art.674 alin.1 proc.civ. se reține că reclamantul nu a fost încă deposedat de suprafața de 41,85 mp și ca urmare nu-i poate fi opusă tardivitatea formulării cererii.

Pe fondul cauzei s-au reținut următoarele:

Între pârâți s-a încheiat contractul de închiriere nr.7008/28.10.2002 pentru suprafața de teren de 255 mp situată în stația CFR-

Reclamantul a depus documentația pentru achiziționarea unei locuințe de serviciu în noiembrie 2002(f 75 în primul dosar al Judecătorie G),ocazie cu care s-a decis transmiterea folosinței asupra terenului în suprafață de 236,85 mp aferent locuinței cumpărate. La momentul întocmirii acestei documentații în vecinătățile terenului ce urma a fi primit de reclamant în folosință nu se afla nicio construcție.

Pârâtul a edificat o locuință pentru care a obținut autorizația de construire cu nr.17/05.02.2003,ulterioară documentației de vânzare-cumpărare încheiată de reclamant,astfel cum a precizat prin întâmpinarea depusă la dosar. Astfel cum se recunoaște de către pârâta CFR-G pentru ca acesta să-și poată utiliza normal locuința edificată s-a impus diminuarea suprafeței de teren dată reclamantului cu titlu de folosință,sens în care s-a emis actul adițional nr. 2/21.10.2004(depus abia în apel). Modul în care a procedat proprietarul terenului în litigiu încalcă normele de conduită contractuală impuse de art. 969 alin 1 și 2.civ. și are drept consecință tulburarea posesiei reclamantului. Fără a nega dreptul exclusiv al proprietarului cu privire la dreptul de dispoziție pe care-l are în ceea ce privește transmiterea dreptului de folosință,totuși exercitarea acestuia trebuie astfel manifestată încât să nu încalce legea părților și să nu lezeze drepturile altor persoane. În condițiile în care existau negocieri cu privire la suprafața terenului aferent locuinței ce urma a fi cumpărată de reclamant,atitudinea pasivă față de edificarea unei locuințe de către pârâtul nu este justificabilă și cu atât mai mult nu poate avea ca efect restrângerea dreptului de folosință al reclamantului care a urmat toate procedurile legale și și-a respectat obligațiile contractuale. În cauză se recunoaște că reducerea terenului dat în folosință reclamantului a avut loc după încheierea contractului cu nr.055/28.01.2004 și după edificarea locuinței de către pârâtul pentru a-i asigura acestuia o suprafață minimă de utilizare a locuinței deși era beneficiar al unei teren în suprafață de 255 mp teren și deci putea anticipa și evalua consecințele edificării unei construcții. Ca urmare acesta din urmă nu are temei să ocupe terenul folosit de reclamant.

Pe de altă parte modul în care s-a încheiat actul adițional(nesemnat de reclamant) este deficitar din punct de vedere al condițiilor imperative prev. de art.969 alin.2 civ. Pârâta CFR-G a modificat practic în mod unilateral un contract bilateral fără a face dovada că a existat vreo negociere sau vreo conduită a reclamantului ce ar fi justificat intervenția unilaterală în contract. Din punct de vedere juridic altele erau căile legale în care situația conflictuală se putea rezolva. Neprocedând conform legii pârâta nu-l poate apăra pe pârâtul invocând actul adițional din data de 21.10.2004 și nu-l poate invoca ca temei al respingerii acțiunii de față.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta CFR SA B-Sucursala Regională G,susținând că decizia de apel a fost dată cu încălcarea art. 674 Cod civil,motiv de casare prev. de art. 304.pct.9 Cod procedură civilă.

În motivarea deciziei de apel Tribunalul a reținut că reclamantul nu a fost încă deposedat de suprafața de 41,85. și ca urmare nu-i poate fi opusă tardivitatea cererii.

Din cercetarea la fața locului,din susținerile reclamantului și ale pârâtei cât și din raportul de expertiză rezultă cu certitudine că reclamantul a fost deposedat de suprafața de 38.În luna februarie 2005 reclamantul a introdus acțiune la judecătorie în grănițuire și abia la data de 13.09.2007 acesta a calificat acțiunea ca fiind una în obligație de a face care are toate caracterele unei acțiuni posesorii așa cum corect a reținut și instanța de apel.

Ori,având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost introdusă în luna februarie 2005,iar acțiunea posesorie a fost formulată abia la 13.09.2007 recurenta consideră ca întemeiată excepția tardivității invocată.

A mai susținut recurenta că și față de data cererii de chemare în judecată din februarie 2005 excepția este fondată pentru că reclamantul recunoaște în conținutul acesteia că de 1 an și J între el și pârâtul au apărut neînțelegeri cu privire la această suprafață de teren,acesta tulburându-i practic folosința terenului.

Față de aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului și admiterea excepției,respingând cererea ca tardiv formulată.

Recursul de față nu poate fi primit, pentru următoarele considerente:

Din decizia de apel reiese că această instanță a apreciat că acțiunea posesorie în complângere - care este și capătul de cerere principal - privește doar pe pârâtul iar pe pârâta recurentă o privește doar cererea în respectarea clauzelor contractuale.

În acest sens apare și dispozitivul deciziei de apel prin care a fost obligat pârâtul să lase reclamantului în deplină folosință terenul în suprafață de 33,71. iar pe pârâta CNCF CFR SA Gao bligat-o să respecte prevederile contractului de închiriere nr. 055/28.01.2004 încheiat cu reclamantul.

În motivarea acestei decizii Tribunalul a arătat că modul în care s-a încheiat actul adițional (nesemnat de către reclamant) este deficitar din punct de vedere al condițiilor imperative prev. de art. 969 civ.în sensul că pârâta a modificat practic în mod unilateral un contract fără a face dovada unei negocieri sau vreo conduită a reclamantului care ar fi justificat intervenția unilaterală în contract.

Așadar, față de dispozitivul și de motivarea deciziei de apel referitoare la pârâta recurentă apare ca fiind lipsit de interes și implicit ca nefondat recursul acesteia prin care se critică hotărârea de apel sub aspectul excepției tardivității acțiunii posesorii care de fapt îl viza pe celălalt pârât și care nu a declarat recurs.

Pentru aceste considerente,Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta "CFR" SA B -SUCURSALA REGIONALA CFR G,cu sediul în G,-,împotriva deciziei civile nr.372 din 08 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați,în contradictoriu cu intimații, având ca obiect grănițuire.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

- - -/02.02.3009

: /02.02.2009

2 ex.

FOND:

APEL: -

Președinte:Anica Ioan
Judecători:Anica Ioan, Luminita Solea, Simona Bacsin

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 47/2009. Curtea de Apel Galati